1ra-152/2016 — art. 187 al. 2 lit. e CP

1ra-152/2016 — art. 187 al. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-152/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 ianuarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Dondușeni din 03

iulie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 octombrie

2015, declarat de avocatul Vasile Martin, în numele inculpatului

Caldare Alexei Alexei, născut la

18 aprilie 1991, originar și locuitor al s. Țaul, r-nul

Dondușeni, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 08 aprilie – 03 iulie 2015,

în instanța de apel: 21 iulie – 07 octombrie 2015,

în instanța de recurs: 23 noiembrie 2015 – 27 ianuarie 2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. e) Cod penal la 5 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 03 iulie 2015.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Gordea E. prejudiciul

moral în mărime de 10.000 lei.

19.50, inculpatul Caldare A., aflându-se în s. Țaul, r-nul Dondușeni, în apropierea

Colegiului Agricol, urmărind cum Gordea E., vânzătoarea magazinului ”MIXT” a

Cooperative raionale de consum ”UNIVERSCOOP”, l-a închis și se deplasa spre

domiciliu, a ajuns-o din urmă pe str. 31 August și, având scopul sustragerii

deschise a bunurilor ei, a lovit-o cu pumnul în umărul drept și în cap, după ce a

1

împins-o la pământ, încercând să-i smulgă de pe umărul stâng geanta, în care se

aflau bani în sumă de 1000 lei și documentele personale ale victimei.

Deși, prin loviturile aplicate, inculpatul i-a cauzat lui Gordea E. leziuni sub

forma edemului și contuziei țesuturilor moi a regiunii parietale dreapta, echimoza

spatelui pe stânga, care potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală

din 27.02.2015 se califică ca vătămare corporală neînsemnată, din motive

independente de voința lui, nu și-a dus până la capăt intenția de săvârșire a jafului,

întrucât nu a reușit să învingă rezistența opusă de victimă și a fugit de la fața

locului fără obiectele materiale la care a atentat.

Instanța a reținut că inculpatul a participat la acțiunile de reproducere a

faptelor la fața locului, demonstrând cum a comis fapta. Ulterior, a pledat

nevinovat, motivând că a fost impus de colaboratorii poliției, prin aplicarea

metodelor de influență psihologică și fizică, să recunoască vinovăția, dar despre

aceste fapte nu a comunicat avocatului sau procurorului.

În cadrul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut acțiunea civilă, s-a

căit și și-a cerut scuze de la partea vătămată. A recunoscut că a trântit-o pe Gordea

E. la pământ, a speriat-o și a lovit-o cu palma de două ori, fiind enervat și în stare

de ebrietate alcoolică, a tras de geantă neavând intenția să i-o ia. Nu a fost

influențat de nimeni să recunoască vinovăția. Afirmă că nu a bătut-o pe partea

vătămată și nu el a comis crima.

Necătând că inculpatul nu a recunoscut vina, aceasta este dovedită prin

probele administrate.

Astfel, partea vătămată Gordea E. a relatat că a auzit cum cineva alerga în

urma ei, apoi a primit o lovitură în partea dreaptă, mai sus de genunchi, a căzut jos,

urmând mai multe lovituri, inclusiv în regiunea capului, de la persoana care încerca

să-i smulgă geanta, care era sub dânsa și în care avea bani în sumă de 1000 lei,

documente, medicamente. A opus rezistență și deoarece ea striga, la un moment

inculpatul a fugit. Inculpatul a fost recunoscut de către martori. Ulterior, atât

acesta, cât și rudele lui au încercat s-o convingă să-și retragă plângerea. Medicul a

depistat urme ale loviturilor primite, iar până în prezent suferă de frică și

disconfort.

Fiindu-i prezentată reproducerea declarațiilor la locul infracțiunii a confirmat

că locul indicat de inculpat coincide cu locul unde a avut loc fapta și a fost atacată.

A solicitat încasarea despăgubirii morale în mărime de 10.000 lei deoarece i-

a fost pusă viața în pericol, fiind atacată pe timp de noapte, în urma dereglărilor

sistemului nervos a avut dureri de cap, s-a stresat, s-a blocat psihologic, iar

consecințele le suportă până în prezent. Totodată, rudele inculpatului, care au

încercat s-o influențeze nu și-au cerut scuze de la ea.

Martorul Țarălungă M. a declarat că a văzut cum o persoană a sărit gradul în

parc, apropiindu-se de partea vătămată, a aflat că persoana care a fugit a bătut-o.

Înălțimea bărbatului care a fugit corespunde cu înălțimea inculpatului, care se află

în fața instanței.

Martorul Rencheci E. a indicat că venind la serviciu, l-a văzut pe inculpat în

fața căminului. Acesta era îmbrăcat într-o scurtă de culoare întunecată, vorbea

2

agresiv cu cineva la telefon, apoi a spart un geam la cămin. Ulterior, a auzit că

inculpatul a atacat-o pe Gordea E.

Martorul Cvasiuc I., ofițerul de urmărire penală, a declarat că inițial,

inculpatul a recunoscut vina și a făcut declarații identice cu ale părții vătămate.

Acesta a indicat că a ajuns partea vătămată din urmă, în apropierea unui garaj, a

apucat de geantă și a încercat să i-o smulgă. Deoarece partea vătămată a căzut jos,

geanta fiind sub ea, nu i-a putut-o lua și a lovit-o cu pumnul sau palma. Partea

vătămată striga și el a fugit, sărind gardul în parc. Inculpatul a fost audiat a doua zi,

după audierea părții vătămate și cercetarea locului infracțiunii. Audierea lui a avut

loc în prezența apărătorului, fiindu-i explicate drepturile, asupra inculpatului nu a

fost exercitată presiune. Acesta a acceptat efectuarea verificării la fața locului,

personal a indicat locul comiterii infracțiunii, explicând acțiunile în detalii.

Inculpatul nu a comunicat și nu s-a plâns că ar fi dat declarații prin constrângere.

Conform raportului de expertiză medico-legală din 27.02.2015, la Gordea E.

au fost depistate leziuni sub forma edemului și contuziei țesuturilor moi a regiunii

parietale dreapta, echimoza spatelui pe stânga, care se califică ca vătămare

neînsemnată.

Potrivit procesului-verbal de verificare a declarațiilor bănuitului Caldare A.

la fața locului din 02.03.2015, însoțite de înregistrarea video a imaginilor, ultimul

a arătat și povestit cum a comis infracțiunea.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Dondușeni A.

Cebanciuc din 10.06.2015 s-a refuzat în începerea urmăririi penale, cu clasarea

procesului penal în temeiul sesizării instanței de judecată, referitoare la declarațiile

inculpatului privind aplicarea violenței psihice și fizice în privința lui, cu scopul de

a obține declarații, fiind constatat că declarațiile acestuia nu s-au confirmat.

Sunt neîntemeiate declarațiile inculpatului de nerecunoaștere a vinei și nu

pot fi reținute, deoarece sunt combătute prin probele administrate.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. e)

Cod penal, ca tentativă de jaf, adică tentativa de sustragere a bunurilor altei

persoane, comisă cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viață.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 81 Cod

penal, că infracțiunea comisă este una gravă, săvârșită cu intenție, că inculpatul nu

este căsătorit, nu are persoane la întreținere, nu este angajat în câmpul muncii, se

caracterizează pozitiv, se află la evidența dispanserică a medicului psihiatru din

anul 2000 cu diagnoza ”Retard mintal grad ușor”, nu are antecedente penale,

concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă numai prin izolare de

societate.

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

să fie achitat.

Apelanta a indicat că probele prezentate de acuzare nu dovedesc vinovăția

inculpatului, nici un martor nu a confirmat că cunoaște circumstanțele infracțiunii

sau că, anume inculpatul a comis tentativa de jaf. Partea vătămată nu a văzut

3

făptuitorul iar inculpatul a indicat inițial că a comis fapta fiind speriat, despre

circumstanțe aflând de la alte persoane.

Prin probele administrate, acuzarea a confirmat doar comiterea tentativei de

infracțiune, nefiind demonstrat că anume inculpatul a comis fapta. Inculpatul a dat

declarații la urmărirea penală în calitate de bănuit, a participat la verificarea la fața

locului, declarând cele auzite a doua zi, din sat, însă fiindu-i înaintată acuzarea a

negat faptul comiterii infracțiunii, poziție pe care a susținut-o și în instanța de

judecată.

3.1. Avocatul Vasile Martin a declarat apel suplimentar, solicitând casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

să fie liberat de răspundere penală în legătură cu renunțarea la săvârșirea

infracțiunii.

Apelantul a invocat că chiar și în cazul consumării infracțiunii, cu dovedirea

incontestabilă a vinovăției inculpatului, ultimului i-a fost aplicată o pedeapsă prea

aspră, fiind posibilă aplicarea art. 90 Cod penal.

Încasarea prejudiciului moral în mărime de 10.000 lei este neîntemeiată,

acesta nefiind dovedit prin probe.

Astfel, inculpatul, auzind strigătele părții vătămate și conștientizând că ar

putea fi depistat, benevol a renunțat la intenția de a răpi geanta victimei, condiții în

care inculpatul poate fi liberat de răspundere penală, în temeiul art. 56 Cod penal.

2015, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că sentința instanței de fond este legală, întemeiată,

fiind bazată pe probe concludente.

Instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub

toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, și a dat probelor

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului în comiterea faptelor incriminate.

Probele care au confirmat concluziile instanței de fond au fost enumerate în

partea descriptivă a sentinței de condamnare, printre care declarațiile inculpatului,

ale părții vătămate, ale martorilor Țarălungă R., Țarălungă M., Rencheci E.,

Cvasiuc I., procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27.02.2015 și tabelele

fotografice, raportul de expertiză medico-legală nr. 40 din 27.02.2015, verificarea

declarațiilor bănuitului Caldare A. la fața locului din 02.03.2015 și înregistrările

video.

Din probele administrate rezultă, cu certitudine că inculpatul nu și-a dus la

capăt intențiile de jaf ale părții vătămate din motive independente de voința lui,

aceasta opunând rezistență fizică activă, apelând la ajutor și la moment apăruse un

martor ocular care putea să-l identifice.

Argumentele apărării privind faptul renunțării inculpatului la săvârșirea

infracțiunii au fost combătute prin probele administrate, din care rezultă că nu

renunțarea, dar împiedicarea de a-și realiza intențiile infracționale au contribuit la

4

nerealizarea în continuare a acțiunilor de jaf, circumstanțe confirmate și de însuși

inculpat.

Astfel, la faza incipientă a urmăririi penale, inculpatul a recunoscut vina,

explicând detaliat circumstanțele jafului, declarațiile acestuia fiind verificate la fața

locului și confirmate prin probele administrate.

Ulterior, fiindu-i înaintată învinuirea, inculpatul a negat vinovăția. În

instanța de fond, inițial, inculpatul n-a recunoscut vina, dar fiind audiat suplimentar

a recunoscut toate faptele din rechizitoriu și acțiunea civilă, declarând că se căiește

și că a comis infracțiunea în stare de ebrietate alcoolică.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 81

Cod penal, corect concluzionând că inculpatului urmează a-i fi stabilită pedeapsă

cu închisoarea, izolarea acestuia de societate fiind necesară în raport cu acțiunile

comise, părerea părții vătămate și pericolul social al faptei, fiind respectate

prevederile art. 2, 7, 61, 75, 76, 78 Cod penal și Ghidului cu privire la aplicarea

pedepsei, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 15 din

22.12.2014.

Pedeapsa cu închisoarea îl va determina pe inculpat să conștientizeze fapta

comisă, să se resocializeze, să se corecteze și pe viitor să se rețină de la comiterea

faptelor penale.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont că inculpatul a

comis o infracțiune gravă, cu intenție, de motivul și scopul infracțiunii, de persoana

inculpatului care este caracterizat satisfăcător, nu este încadrat în câmpul muncii,

nu are antecedente penale, nu încalcă ordinea publică, se află la evidența medicului

psihiatru, lipsa circumstanțelor atenuante, comiterea infracțiunii în stare de

ebrietate alcoolică.

Totodată, partea vătămată a solicitat ca inculpatul să fie pedepsit conform

legii, nu dorește să-l ierte, până în prezent fiind stresată și suferind în urma

acțiunilor acestuia.

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie liberat de răspundere penală sau în privința acestuia să fie aplicate

prevederile art. 90 Cod penal.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a expus în privința motivului

indicat în apelul suplimentar, privind renunțarea benevolă a inculpatului de la

consumarea infracțiunii, deci acest apel nu a fost examinat.

La fel, în decizie au fost indicate incorect declarațiile părții vătămate.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

5

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și

încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestuia în baza art. 27,187

alin. (2) lit. e) Cod penal, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatului, părții vătămate Gordea E.,

martorilor Țarălungă R., Țarălungă M., Rencheci E., Cvasiuc I., procesul-verbal

de cercetare la fața locului din 27.02.2015 și tabelele fotografice, raportul de

expertiză medico-legală nr. 40 din 27.02.2015, procesul-verbal de verificare a

declarațiilor bănuitului Caldare A. la fața locului din 02.03.2015 și înregistrările

video, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1)

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul inițial și cel suplimentar al apărării (pct. 4. din

decizie).

Concluziile instanțelor judecătorești coroborează și cu următoarele

împrejurări.

Potrivit art. 27 Cod penal, se consideră tentativă de infracțiune acțiunea

intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea unei infracțiuni dacă, din cauze

independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul. Conform art.

56 alin. (1) Cod penal, se consideră renunțare de bună voie la săvârșirea

infracțiunii încetarea acțiunilor îndreptate nemijlocit spre săvârșirea infracțiunii,

dacă persoana era conștientă de posibilitatea consumării infracțiunii.

Totodată, circumstanțele cauzei relevă în mod concludent că inculpatul era

conștient de imposibilitatea consumării infracțiunii, în consecința opunerii de

rezistență fizică activă a părții vătămate și a strigătelor ei de ajutor. Deci, inculpatul

a efectuat acțiuni intenționate îndreptate nemijlocit spre săvârșirea infracțiunii de

jaf, însă, aceastea nu și-au produs efectul din cauze independente de voința lui,

fiind prezentă pe caz o tentativă de infracțiune.

La stabilirea pedepsei instanțele de fond și de apel just și argumentat au

ținut cont de prevederile art. 61, 75, 81 alin. (3) Cod penal, conform căror

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are

6

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Mărimea pedepsei pentru tentativă de

infracțiune nu poate depăși trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse

prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a Codului penal pentru

infracțiunea consumată.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2. și 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

Pe lângă aceasta, recursul dat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat circumstanțele cauzei și probele administrate, inclusiv în latura

pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei în alt sens decât cel

pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu este temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427

Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar,

la fel este lipsită de orice suport legal.

Este de observat că motivele invocate în recursul menționat au constituit

deja obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2 - 5 din decizie), iar o altă opinie asupra probelor

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

7

hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că inculpatului i-

au fost aplicate pedepse individualizate conform prevederilor legale, că instanța de

apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul inițial și cel

suplimentar, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Vasile Martin

împotriva sentinței Judecătoriei Dondușeni din 03 iulie 2015 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 07 octombrie 2015, în privința inculpatului

Caldare Alexei Alexei, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 februarie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

8