1ra-521/17 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-521/17 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-521/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpat și de avocatul său, Talambuța Leonid, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2016, în cauza

penală în privința lui:

Sendețchii Ivan Maxim, născut la

xxxxx, originar din xxxxx, locuitor în mun.

xxxxx, str. xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.05.2012 - 18.07.2016;

Instanța de apel: 15.09.2016 - 09.12.2016;

Instanța de recurs: 30.01.2017- 15.03.2017;

C O N S T A T Ă:

Sendețchii Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(5) Cod

penal la 9 (nouă) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita o anumită activitate ce ține

de gestionarea mijloacelor materiale pe un termen de 5 (cinci) ani.

aproximativ la începutul lunii ianuarie 2007, împreună și prin înțelegere prealabilă

cu o altă persoană în privința căruia cauza este disjungată într-un proces separat,

posedând informația că apartamentul nr. 44 din str. xxxx, mun. Chișinău nu este

privatizat și se află în folosința lui xxxxx și xxxx, a hotărât să obțină mai întâi în

posesie apartamentul indicat, iar apoi să-l vândă în baza unor documente false unei

persoane și să însușească prin înșelăciune de la acesta banii acordați ca plată.

Astfel, în vederea atingerii scopului său criminal persona l-a atras în calitate de

participant la infracțiune pe Sendețchii Ivan împărțind între ei rolurile.

În continuare, acționând conform înțelegerii prealabile cu Sendețchii Ivan,

aceștia au falsificat extrasul din tabelul nominal și extrasul din contul personal nr.

143786 a apartamentului 44 de pe str. xxxx, mun. Chișinău în care au fost

1

introduse date eronate, precum că în apartamentul indicat locuiește Marițoi Petru,

care a fost dus în eroare și pus să semneze o procură în acest sens, datată cu 20

decembrie 2006, fiind perfectată și o cerere din numele lui Marițoi Petru care a fost

depusă cu documentele falsificate de către Sendețchii Ivan la Direcția de

privatizare a fondului de locuințe a Consiliului Municipal Chișinău.

În continuare, primind la 10 ianuarie 2007 contractul de privatizare a ap. 44

din str. xxxx, persoana în privința căruia cauza este disjungată într-un proces

separat, împreună cu o altă persoană în privința căruia cauza este disjungată într-un

proces separat, au căutat un cumpărător pentru apartamentul dat.

La 19 ianuarie 2007, cumpărătorul Constantin Gheorghe, s-a prezentat la

notar, împreună cu persoana în privința căruia cauza este disjungată într-un proces

separat, unde în baza procurii din numele lui Marițoi Petru au perfectat contractul

de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 44, de pe str. xxxx, mun. Chișinău,

cumpărător fiind Constantin Gheorghe și a primit de la acesta bani în sumă de

18000 Euro, pe care i-a însușit, împărțindu-i cu Ivan Sendețchi, pricinuindu-i lui

Constantin Gheorghe o pagubă materială în proporții deosebit de mari, în mărime

de 281 228 lei MD.

Talambuța au declarat apeluri, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare.

În motivarea cererilor au invocat:

- instanța de fond a încălcat prevederile art.385 Cod de procedură

penală atunci când a dat citire la examinarea cauzei în fond a mărturiilor depuse la

urmărirea penală de către martorii Milețchi Constantin, Marițoi Petru, Marițoi

Liubovi, deoarece pe parcursul examinării cauzei martorii indicați mai sus au

decedat și respectiv, prezența lor la examinarea cauzei penale n-a fost posibil de

asigurat, citirea mărturiilor depuse la urmărirea penală a fost ilegală, deoarece pe

parcursul urmării penale între inculpatul Sendețchii Constantin și martorii Milețchi

Constantin, Marițoi Petru, Marițoi Liubovi nu a avut loc confruntare și nici n-au

fost audiați conform art.109 și 110 Cod penal;

- acuzatorul de stat nu a prezentat probe concludente și pertinente care

ar demonstra vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, iar toate

argumentele prezentate sunt niște presupuneri. Instanța nu a apreciat corect

acțiunile inculpatului care nu a negat faptul că la rugămintea lui Daicu Gheorghe a

găsit o persoană în etate care să participe la privatizarea apartamentului nr. 44, de

pe str. xxxx, mun. Chișinău;

- inculpatul este vorbitor de limba rusă, dar pe parcursul urmăririi

penale la etapa intentării cauzei penale, de recunoaștere ca bănuit, ca învinuit nu i-a

fost asigurat dreptul la interpret, fapt care duce prin prisma art.251 Cod de

procedură penală la nulitatea ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit și de

2

învinuit și totodată, este ilegală reluarea urmării penale în speță după mai mult de 4

ani după ce inculpatul a fost scos de sub urmărirea penală pe aceiași învinuire.

decembrie 2016 au fost respinse apelurile declarate, ca nefondate, cu menținerea

sentinței instanței de fond.

4.1. Judecând apelurile în contextul verificării legalității și temeiniciei

hotărârii atacate pe baza probelor și a tuturor materialelor dosarului examinate de

prima instanță și cercetate suplimentar în instanța de apel, sub toate aspectele,

complet și obiectiv, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, în raport cu motivele apelului, iar în ansamblu din punct de vedere

al coroborării, conform propriei convingeri, Colegiul penal a conchis de a respinge

ca nefondate apelurile formulate.

Prezența în acțiunile inculpatului Sendețchii Ivan atât a elementelor care

caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate cât și a celor care

caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni este dovedită prin declarațiile

părții vătămate Constantin Gheorghe și a martorului Cojocaru Mihail, precum și

prin materialele cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în

procesul cercetării judecătorești și suplimentar în cadrul ședinței instanței de apel.

Apelanții pledează pentru soluția de achitare a inculpatului reieșind din

declarațiile acestuia precum că, el doar la rugămintea cunoscutului său pe nume

Daicu Gheorghe de a găsi o persoană în etate pentru privatizarea unui apartament,

l-a rugat pe Marițoi Petru să-i elibereze procură pe numele lui.

În acest sens instanța de apel a menționat că, declarațiile inculpatului făcute

în cursul procesului penal nu sunt susținute de vastul probatoriu scris.

Referitor la pretinsele încălcări prin prisma art. 251 Cod de procedură

penală, instanța de apel a menționat că, argumentele apelanților nu sunt

argumentate și prin ordonanța din 28.04.2007 Sendețchii Ivan a fost pus sub

învinuire, în prezența apărătorului, drepturile și obligațiile comunicate în limba

rusă (vol. I, f.d. 148-149), la f.d. 145, Vol. I, inculpatul a consemnat, că ordonanța

de punere sub învinuire a primit-o și pretenții nu sunt.

La 23.01.2012, a fost emisă ordonanța de punere sub învinuire, de fapt cu

același conținut, dar modificată și completată, fiind calificate acțiunile inculpatului

în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, a fost înmânată inculpatului în prezența

apărătorului și interpretului Draganova Tatiana (Vol. IV, f.d. 18).

Partea apărării luând cunoștință cu ordonanțele menționate, nu le-a contestat

la procurorul ierarhic superior și, respectiv la judecătorul de instrucție în condițiile

art.313 Cod de procedură penală.

În ședința instanței de fond inculpatul a declarat că copia rechizitoriului a

primit-o în limba pe care o cunoaște, drepturile și obligațiile de bănuit și învinuit i-

au fost explicate în cadrul urmăririi penale, învinuirea îi este clară (f.d.147, 149

3

Vol. IV), iar la finisarea urmăririi penale, inculpatul făcând cunoștință cu

materialele cauzei în prezența avocatului nu s-a folosit de prevederile art. 251 alin.

(4) Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul a precizat că, nu are temei de a interveni în sentința

instanței de fond nici în partea stabilirii pedepsei inculpatului, or, la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei lui Sendețchii Ivan a fost acordată deplină

eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 75 Cod penal.

ordinar în termen, fără a invoca prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, solicitând casarea acestora, deoarece instanțele ierarhic inferioare nu au

ținut cont de circumstanțele atenuante.

5.1. La 23.01.2017, avocatul Leonid Talambuța în numele inculpatului a

declarat recurs ordinar prin care solicită casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, pe motiv că în

acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii incriminate, iar eroarea comisă

de instanța de apel nu poate fi corectată în instanța de recurs.

5.2. La 28.02.2017, a depus recurs ordinar inculpatul prin care solicită

casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare.

expus întru inadmisibilitatea acestora, deoarece recursul avocatului este depus

peste termen, iar recursurile inculpatului sunt vădit neîntemeiate.

citarea părților, în camera de consiliu în baza motivelor invocate în recursuri și în

raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestora din următoarele considerente.

7.1. Referitor la recursul ordinar declarat de inculpat la 09.01.2017

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală recursul trebuie să fie

motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie

să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.

427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea

problemei de drept ce persistă în cauză, indicând care este eroarea comisă de

instanță.

În acest sens se reține, că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede

16 temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului

consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța

superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură

penală să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin

unul din temeiurile normei menționate.

4

Prin urmare, criticile formulate de recurent în recurs nu conțin indicii unor

erori de drept și respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii recurate,

ca fiind ilegale și în cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau

eroarea pe care se bazează din cele reglementate de norma procesuală penală, un

asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu

îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și

urmează a fi respins ca inadmisibil.

Astfel, Colegiul penal constată, că recursul ordinar declarat de inculpat nu

întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care le-ar justifica sub acest

aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Conform art. 432 alin.(2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.

429 și 430 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar și potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestuia, deoarece nu

îndeplinește cerințele de conținut.

7.2. Referitor la recursul ordinar declarat de avocat la 23.01.2017 și

recursul ordinar declarat de inculpat la 28.02.2017, Colegiul menționează că, în

conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs

este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în

ordine de apel cu participarea inculpatului și a avocatului acestuia, dispozitivul

deciziei fiind pronunțat la 09.12.2016, în ședința de judecată în care participanții la

proces au fost înștiințați despre faptul că decizia motivată va fi pronunțată la

15.12.2016, ora 14.00 (f.d. 228-233, vol. IV).

Potrivit procesului-verbal din 15.12.2016, inculpatul și avocatul său nu s-au

prezentat din motive necunoscute cu toate că au fost înștiințați la 09.12.2016 (f.d.

234, vol. IV), de aici reiese că intenționat s-au eschivat de la pronunțarea deciziei

motivate.

Aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de contestare cu

recurs ordinar al deciziei instanței de apel stabilit de art. 422 Cod de procedură

penală nu a fost respectat, deoarece recursurile ordinare au fost declarate la

23.01.2017 și 28.02.2017 și de aceea, Colegiul penal consideră că recursurile a fost

depuse peste termen, or, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ,

în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac,

5

iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca fiind declarat

peste termen, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura

examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a

recursului.

În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei

instanței de apel a expirat la 16.01. 2017, iar avocatul cât și inculpatul au avut reala

posibilitate de a face cunoștință cu materialele cauzei penale și de a declara recurs

în termenul stabilit de lege, cu atât mai mult că ultimul și-a exercitat calea de atac

cu recurs, deoarece la 09.01.2017 a depus recurs ordinar în termen.

În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

consideră, că recursurile ordinare declarate de inculpat și de avocatul său, Leonid

Talambuța, sunt inadmisibile, ca fiind declarate peste termen.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2016, în cauza

penală în privința lui Sendețchii Ivan, deoarece recursul ordinar declarat de

inculpat la 09.01.2017 nu îndeplinește cerințele de conținut, iar recursul ordinar

declarat de avocatul Talambuța Leonid la 23.01.2017 și recursul ordinar declarat

de inculpat la 28.02.2017, sunt depuse peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 12 aprilie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

6