1ra-373/17 — art.252 alin.2 lit.b CP

1ra-373/17 — art.252 alin.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-373/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 martie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 20 ianuarie 2015 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2015, declarate de către avocatul

Belinschi Maxim în numele inculpatului, avocatul Iachimciuc Alexandru în numele

inculpatului și inculpatul

Staver Simion XXX, născut la XXX,

originar din XXX XXX XXX și domiciliat

în XXX, str.XXX.

Termenul examinării cauzei:

05.05.2016 - 24.11.2016;

11.01.2017 - 07.03.2017.

C O N S T A T Ă:

Simion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.252 alin.(2) lit.b) Cod penal, la

amendă în mărime de 700 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita

activitate de administrator în societățile comerciale pe un termen de 3 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, încasîndu-se din contul lui Staver Simion în

beneficiul Societății vînătorilor și pescarilor din R.Moldova, prejudiciul în mărime de

682892 lei.

de director al SRL „Timpul”, urmărind intenția de a cauza daune considerabile creditorilor,

a adus agentul economic la insolvabilitate intenționată în următoarele împrejurări.

În scopul neachitării datoriilor sale către Societatea vânătorilor și pescarilor din

R.Moldova, la 03 septembrie 2010, SRL „Timpul”, în persoana lui Staver Simion, a

formulat o cerere introductivă, drept temei invocînd că se află în incapacitate de plată,

avînd datorii creditoriale în mărime de 1171416 lei.

La 06 septembrie 2010, Curtea de Apel Economică a admis spre examinare cererea

introductivă, iar la 22 februarie 2011, a intentat procedura de insolvabilitate în privința

SRL „Timpul”, confirmînd lista creditorilor, în care figurează inclusiv, soția lui Staver

Simion, Staver Iulia, deținînd cota-parte de 20% din capitalul statutar al societății, Staver

Svetlana și Podvalenco Iurie.

La 02 februarie 2012, de către Direcția generală control și revizie a CCCEC, a fost

emis actul reviziei economico-financiare la SRL „Timpul”, prin care a constatat că în urma

verificării corectitudinii și stabilirii cantității de puieți de pește vărsat în lacul Ghidighici,

1

s-a stabilit că contractul de vînzare-cumpărare a puieților de pește în rate și cu plata

amînată nr.1/02-07 din 24.02.2007, încheiat cu SRL „Piscipast” are un caracter fictiv,

dovedit fiind faptul că pretinsele livrări de puieți de pește efectuate de către SRL

„Piscipast” au fost reflectate documentar, dar de facto aceste livrări nu au avut loc.

Astfel, datoria SRL „Timpul” față de SRL „Piscipast” în mărime de 2589652 lei nu

este reală, dar care a constituit elementul definitoriu în stabilirea incapacității de plată a

întreprinderii SRL „Timpul”, deoarece reprezintă ponderea a 70% din valoarea totală a

creanțelor înaintate de creditori.

Din motivul tranzacțiilor dubioase efectuate de către inculpat, întreprinderea SRL

„Timpul” nu a fost capabilă să-și desfășoare activitatea economică în regim normal și să-și

onoreze obligațiunile conform contractului de activitate în comun din 25.01.2007, încheiat

cu Societatea vînătorilor și pescarilor din R.Moldova, al cărui obiect este colaborarea

părților în menținerea și îmbogățirea diversității biologice în lacul de acumulare

Ghidighici, precum și creșterea peștelui spre realizare, cu organizarea pescuitului și cu

desfășurarea luptei contra braconajului și în rezultatul cărora directorul SRL „Timpul”,

Staver Simion nu i-a achitat Societății vînătorilor și pescarilor din R.Moldova suma de

576712 lei, și ilegal a reținut în beneficiul său patrimoniul acesteia în mărime de 106180

lei, cauzîndu-i daune în proporții deosebit de mari în mărime de 682892 de lei.

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului în baza

art.252 alin.(2) lit.b) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în

cadrul societăților comerciale pe termen de 5 ani, invocînd că instanța a aplicat o pedeapsă

prea blîndă, incapabilă să-și atingă scopul prevăzut de art.61 Cod penal;

- avocatul M.Belinschi în numele inculpatului și inculpatul, care au solicitat casarea

acesteia și pronunțarea unei hotărîri, prin care S.Staver să fie achitat, invocînd că instanța a

apreciat arbitrar și eronat probele și circumstanțele cauzei; - nu a reținut că acțiunea civilă

a fost examinată anterior în procedură civilă.

au fost respinse apelurile declarate de către procuror, avocatul M.Belinschi în numele

inculpatului și inculpat, ca nefondate.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat apreciere corectă probelor

administrate și circumstanțelor cauzei, examinîndu-le conform art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia

privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc.

Cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat

deplină eficiență prevederilor art.7, 61 și 75 Cod penal, ținînd cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și de scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel a indicat că aceasta a fost admisă

întemeiat și corect a fost încasat din contul lui S.Staver în beneficiul părții vătămate datoria

în mărime de 682892 lei.

în numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.1), 6), 8) și

12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea

2

unei hotărîri, prin care S.Staver să fie achitat și suspendarea executării deciziei atacate în

latura civilă, pe motiv că nici organul de urmărire penală și nici instanțele de fond nu au

verificat calitatea de parte vătămată și parte civilă a Societății vînătorilor și pescarilor din

R.Moldova; - instanțele au apreciat arbitrar și eronat probele inclusiv, cele care confirmă

cauzarea prejudiciului invocat și circumstanțele cauzei; - hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția; - nu au fost întrunite elementele infracțiunii; -

faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; - instanțele de fond nu au reținut că

acțiunea civilă a fost examinată anterior în procedură civilă.

s-a dispus inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocat, deoarece nu

îndeplinea cerințele de formă și de conținut prevăzute în art.429 și 430 Cod de procedură

penală.

Instanța de recurs a reținut că inculpatul a fost reprezentat în instanțele de fond de

către avocatul M.Belinschi, la materialele dosarului fiind anexat mandatul acestuia în care

se menționa despre împuternicirea de a-i acorda asistență juridică lui S.Staver în respectiva

cauză penală, în instanțele de fond.

Ulterior, la declararea recursului ordinar, avocatul a indicat că mandatul este anexat

la materialele cauzei însă, instanța de recurs în procesul de verificare a constat că, de fapt,

în dosar lipsește vreun mandat al avocatului care să-i fi acordat împuterniciri pentru a-l

reprezenta pe inculpat în instanța ierarhic superioară, motiv pentru care instanța de recurs

ordinar a conchis că recursul declarat nu corespundea cerințelor de formă și conținut,

urmînd a fi declarat inadmisibil.

numele condamnatului S.Staver care, invocînd temeiul prevăzut de art.453 alin.(1) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la o nouă judecare în

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, invocînd că instanța de recurs ordinar

eronat a conchis că avocatul M.Belinschi nu avea împuterniciri pentru a-l reprezenta pe

S.Staver în instanța de recurs, din acest motiv declarînd inadmisibilitatea recursului; -

instanța a încălcat prevederile art.6 din CtEDO - lezarea dreptului condamnatului la un

proces echitabil, dreptul de a beneficia de asistența unui avocat și de a se apăra, și a

dispune eficient de drepturile sale.

20 ianuarie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie

2015 a declarat recurs ordinar inculpatul S.Staver care, invocînd temeiul prevăzut de

art.427 alin.(1) pct.1), 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri, prin care să fie achitat și suspendată

executarea deciziei atacate în latura civilă, precum și să fie repus în termen, pe motiv că

nici organul de urmărire penală și nici instanțele de fond nu au verificat calitatea de parte

vătămată și parte civilă a Societății vînătorilor și pescarilor din R.Moldova; - instanțele au

apreciat arbitrar și eronat probele, inclusiv cele care confirmă cauzarea prejudiciului

invocat și circumstanțele cauzei; - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția; - nu au fost întrunite elementele infracțiunii; - faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită; - instanțele de fond nu au reținut că acțiunea civilă a fost

examinată anterior în procedură civilă.

2016, recursul în anulare declarat de către avocatul A.Iachimciuc în numele condamnatului

S.Staver a fost admis, casată decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20

ianuarie 2016 și dispusă rejudecarea cauzei la etapa admisibilității în principiu a recursului

ordinar, de către aceeași instanță de recurs.

3

Colegiul penal, examinînd recursul în anulare a conchis că, în procesul de

examinare a recursului ordinar declarat de avocatul M.Belinschi în numele inculpatului,

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, precum și eronat a

concluzionat că recursul nu corespunde cerințelor de formă și de conținut din considerentul

că avocatul nu avea împuternicirile respective.

În acest sens, instanța a menționat că încălcările normelor procesual penale comise

de instanța de recurs ordinar, a lezat dreptul inculpatului la un proces echitabil, drept

garantat de art.6 din CtEDO, or, instanța nu a rezolvat problemele de drept apărute la

judecarea recursului apărării, în mod precis și explicit, prin argumente relevante și

suficiente, prin întocmirea corectă a hotărîrii adoptate, fiind prezentă lipsa de motivare

adecvată cerințelor legii într-o hotărîre judecătorească, fapt ce constituie un viciu

fundamental care a afectat hotărîrea menționată, adică reprezintă erori de drept care permit

redeschiderea procesului penal în privința lui S.Staver, precizînd totodată că, în procesul

reexaminării recursului ordinar declarat de către avocatul M.Belinschi în numele

inculpatului, instanța de recurs urmează să se expună, inclusiv asupra recursului declarat

de către inculpatul S.Staver la 22.04.2016 (f.d.181-194 v.5).

Într-o altă ordine de idei, instanța de recurs a lăsat fără examinare argumentele

recurentului privind legalitatea deciziei instanței de apel, dat fiind că pe caz nu a fost

exercitată, în condițiile legii, verificarea judiciară în cel de-al treilea grad de jurisdicție

penală.

depus recurs suplimentar la recursul ordinar declarat de către ultimul, solicitînd casarea

hotărîrilor judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care S.Staver să fie achitat,

din motiv că instanțele au apreciat eronat circumstanțele cauzei; - au apărut circumstanțe

noi care îl dezvinovățesc pe inculpat. Totodată, a solicitat sesizarea Curții Constituționale

pentru verificarea constituționalității art.432 Cod de procedură penală.

invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că recursul ordinar declarat de către

inculpatul S.Staver și recursul suplimentar declarat de către A.Iachimciuc în numele

inculpatului urmează a respinse, ca inadmisibile, iar recursul ordinar declarat de către

avocatul M.Belinschi în numele inculpatului - admis din următoarele considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpatul S.Staver și recursul

suplimentar declarat de către A.Iachimciuc în numele inculpatului

Colegiul penal atestă că, potrivit art.422 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel este de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei. La calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.

Instanța de recurs constată că, cu excepția căii ordinare de atac - recursul

ordinar, legea procesual penală nu face careva mențiuni referitor la declararea

recursului ordinar desfășurat și nu stabilește alte termene pentru actele suplimentare,

decît cele prevăzute la art.422 Cod de procedură penală. Respectiv, un recurs ordinar

fie el desfășurat sau unul suplimentar, va fi considerat ca depus în termen doar dacă se

încadrează în termenul de 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel.

Potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Momentul de la care începe să decurgă termenul de atac este riguros precizat de

lege, adică data pronunțării deciziei, iar depășirea acestui termen duce la decăderea

4

părților din dreptul de a folosi calea de atac.

Astfel, reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată din 13 octombrie 2015,

S.Staver a fost prezent la pronunțarea deciziei motivate, primind inclusiv copia acesteia

(f.d. 97, 131 v.5)

Totodată, instanța de apel, respectînd prevederile art.338 alin.(4) Cod de procedură

penală, la 16 octombrie 2015, a expediat pentru informare în adresa avocatului

M.Belinschi copia deciziei motivate (f.d.132 v.5).

Astfel, termenul de 30 de zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la

sfîrșitul zilei de 14 noiembrie 2015.

Reținînd faptul că inculpatul a depus recurs ordinar, iar avocatul A.Iachimciuc în

numele acestuia - recurs suplimentar la recursul ordinar declarat de către S.Staver, abia

la data de 22 aprilie 2016 și respectiv, la 14 februarie 2017 (f.d.181 v.5 și 1-3 v.6),

adică după expirarea termenului legal de 30 de zile, prevăzut de art.422 Cod de

procedură penală, Colegiul penal conchide că acestea nu pot fi considerate ca declarate

în termen.

Mai mult că, atît în dispozitivul deciziei motivate, cît și în dispozitivul pronunțat la

15 septembrie 2015, ședință la care, potrivit procesului-verbal din aceeași dată, au fost

prezenți atît inculpatul, cît și avocatul lui M.Belinschi, instanța a explicat modul și

termenul de atac în instanța ierarhic superioară(f.d.92 v.5).

Colegiul atestă că termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul

că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul

declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual

penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea

de repunere în termen a recursului.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul M.Belinschi în numele

inculpatului

Potrivit art.427 alin.(1) pct.1), 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiuni sau faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

În conformitate cu prevederile art.414 Cod de procedură penală, judecînd apelul,

instanța de apel este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror noi probe

prezentate instanței de apel să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, să

argumenteze decizia adoptată invocînd temeiurile de fapt și de drept care au dus la

admiterea sau respingerea apelului.

Instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Consecvent, potrivit art.101 alin.(1), (3) și (4) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Nici

o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanța

de judecată. Instanța de judecată este obligată să pună la baza hotărîrii sale numai acele

5

probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în

hotărîre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Colegiul penal constată că aceste prevederi legale, deși sînt obligatorii, nu au fost

întocmai respectate la judecarea cauzei în apel.

Astfel, în decizia sa instanța de apel menținînd sentința primei instanțe, a indicat că

vinovăția inculpatului se confirmă prin următoarele probe cercetate în cadrul ședinței,

după cum urmează: declarațiile date în cadrul instanței de fond a inculpatului S.Staver, a

reprezentantului părții vătămate V.Kuznețov, raportul de expertiză nr.823 din 24.10.2012,

pe care însă nu le-a verificat în ședința instanței de apel și nu le-a consemnat în procesul-

verbal.

Raportînd această stare de lucruri la prevederile art.414 alin.(1) Cod de procedură

penală, Colegiul penal conchide că instanța de apel s-a pronunțat asupra unor circumstanțe

și acte procedurale (menționate mai sus), fără cercetarea și verificarea lor în ședința de

judecată, prin ce au fost încălcate prevederile alin.(6) din acest articol, potrivit căruia

instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima

instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința instanței de apel și nu au fost consemnate

în procesul-verbal.

Colegiul penal reținînd situația expusă mai sus, consideră că aceasta are

aplicabilitate și asupra restului probelor - declarațiilor martorilor I.Platon, G.Lincăuțanu,

V.Rotaru, N.Bostan, Iu.Podvalenco, A.Bulat, V.Vrînceanu care, la fel, nu au fost cercetate

și consemnate în procesul-verbal.

Din acest motiv au fost respinse și declarațiile martorului Ig.Ciudnîi, care nici nu au

fost cercetate și consemnate în procesul-verbal și nici nu au fost redate în partea

descriptivă a deciziei.

Reieșind din circumstanțele sus menționate, Colegiul constată că instanța de apel,

derogînd de la prevederile normei sus citate, nu a cercetat și motivat suficient

inadmisibilitatea declarațiilor martorilor I.Platon, G.Lincăuțanu, V.Rotaru, N.Bostan,

I.Podvalenco, A.Bulat, Ig.Ciudnîi, V.Vrînceanu, ci doar, printr-o expunere succintă, a

concluzionat că declarațiile lor nu pot fi reținute, pe motiv că aceștia au o poziție

părtinitoare față de inculpat, fără a le da o apreciere inclusiv, din punct de vedere al

coroborării lor cu alte probe.

Totodată, deși avocatul M.Belinschi, în susținerea cerințelor privind casarea

hotărîrii primei instanțe, a invocat în cererea de apel că instanța a dat prioritate declarațiilor

martorilor și probelor părții învinuirii și a desconsiderat nemotivat declarațiile martorilor

apărării, audiați la solicitarea acesteia; precum și copiile facturilor de expediție prin care se

confirmă procurarea puietului de pește de la diverși agenți economici; copiile de populare

a lacului Ghidighici cu puiet de pește, semnat de reprezentanții Asociației vînătorilor și

pescarilor; ordinele de plată, prin care se confirmă achitarea prin transfer de către SRL

„Timpul” a puietului de pește de la agenții economici indicați în facturile expediție;

extrasele de la bancă prin care se confirmă efectuarea transferurilor bancare, și alte probe

(f.d.47-51 v.5), instanța a omis să se expună argumentat și motivat în vederea temeiurilor

invocate.

Astfel, instanța la pct.29 al deciziei a descris trei motive din apelul părții apărării, pe

care le-a respins printr-o singură frază - ,,or, instanța de fond la examinarea cauzei a ținut

cont de toate circumstanțele cauzei penale inclusiv de cele indicate de apelanți”, la pct.30

- opt temeiuri, pe care le-a respins printr-o expunere succintă ,,or, vina inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.252 alin.(2 lit.b) Cod penal a fost stabilită cu

certitudine prin probele analizate mai sus”, iar la pct.32 - opt argumente, pe care la fel le-a

respins prin fraza ,,or, prima instanță și-a motivat soluția menționată ținînd seama de toate

6

circumstanțele pricinii și nu a fost stabilit careva viciu fundamental sau încălcări

esențiale”.

Totodată, instanța în descriptivul deciziei a indicat argumentele invocate în apelul

suplimentar declarat de către avocatul M.Belinschi la 15.09.2015, însă în dispozitiv a

respins doar apelul comun declarat de către inculpat și avocatul M.Belinschi (f.d.86-88,

130 v.5).

În acest sens, Colegiul penal atestă că, decizia instanței de apel trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată. Obligarea instanței să-și motiveze hotărîrea pe cauzele penale

rezultă din prevederile art.6 § 1 din Convenția Europeană. Acest lucru presupune relevarea

considerentelor și temeiurilor asupra concluziilor formate în rezultatul verificării hotărîrii

atacate în raport cu motivele invocate de apelant și cu temeiurile pentru apel prevăzute de

lege.

Astfel că, instanța de apel avea obligația ca în mod precis și explicit, prin argumente

relevante și suficiente, darea unui răspuns detaliat la fiecare argument, să rezolve

problemele de drept apărute la judecarea apelului, prin întocmirea corectă a hotărîrii

adoptate, adică prin analiza materiei reglementării și jurisprudenței.

Lipsa motivărilor cerințelor legii într-o hotărîre judecătorească poate ridica

probleme conform art.6 § 3 (b) din Convenție, referitoare la accesul la justiție, situație în

care nu sînt indicate cu suficientă claritate temeiurile pe care se bazează hotărîrea, ceea ce

împiedică folosirea efectivă a procedurilor de contestare și afectează grav respectarea

garanțiilor procedurale la un proces echitabil.

În concluzie, Colegiul penal constată că, instanța de apel, la judecarea apelurilor, nu

a acordat deplină eficiență prevederilor art.414 și 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală, ceea ce echivalează cu erori judiciare, ce s-au soldat cu o hotărîre neîntemeiată și

nemotivată.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărîrea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Avînd în vedere că erorile de drept invocate nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, decizia instanței de apel în respectiva cauză penală urmează a fi casată, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația ca în conformitate cu

art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să

dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, avînd în vedere prevederile

art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel și recurs, să respecte prevederile art.394, 414 Cod de procedură penală și, în

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărîre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către inculpatul Staver Simion

și recursul suplimentar declarat de către Iachimciuc Alexandru în numele inculpatului.

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Belinschi Maxim în numele

inculpatului Staver Simion, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

7

Chișinău din 15 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui Staver Simion și dispune

rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 04 aprilie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

8