1ra-373/17 — art.252 alin.2 lit.b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.252 alin.2 lit.b CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6, 8, 12 CPP
1ra-373/17 — art.252 alin.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr.1ra-373/17
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 martie 2017 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,
judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea
sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 20 ianuarie 2015 și deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2015, declarate de către avocatul
Belinschi Maxim în numele inculpatului, avocatul Iachimciuc Alexandru în numele
inculpatului și inculpatul
Staver Simion XXX, născut la XXX,
originar din XXX XXX XXX și domiciliat
în XXX, str.XXX.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 19.11.2013 - 20.01.2015;
Instanța de apel: 23.04.2015 - 15.09.2015;
Instanța de recurs: 26.11.2015 - 20.01.2016;
05.05.2016 - 24.11.2016;
11.01.2017 - 07.03.2017.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 20 ianuarie 2015, Staver
Simion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.252 alin.(2) lit.b) Cod penal, la
amendă în mărime de 700 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita
activitate de administrator în societățile comerciale pe un termen de 3 ani.
Acțiunea civilă a fost admisă, încasîndu-se din contul lui Staver Simion în
beneficiul Societății vînătorilor și pescarilor din R.Moldova, prejudiciul în mărime de
682892 lei.
Potrivit sentinței s-a constatat că Staver Simion, fiind fondator și deținînd funcția
de director al SRL „Timpul”, urmărind intenția de a cauza daune considerabile creditorilor,
a adus agentul economic la insolvabilitate intenționată în următoarele împrejurări.
În scopul neachitării datoriilor sale către Societatea vânătorilor și pescarilor din
R.Moldova, la 03 septembrie 2010, SRL „Timpul”, în persoana lui Staver Simion, a
formulat o cerere introductivă, drept temei invocînd că se află în incapacitate de plată,
avînd datorii creditoriale în mărime de 1171416 lei.
La 06 septembrie 2010, Curtea de Apel Economică a admis spre examinare cererea
introductivă, iar la 22 februarie 2011, a intentat procedura de insolvabilitate în privința
SRL „Timpul”, confirmînd lista creditorilor, în care figurează inclusiv, soția lui Staver
Simion, Staver Iulia, deținînd cota-parte de 20% din capitalul statutar al societății, Staver
Svetlana și Podvalenco Iurie.
La 02 februarie 2012, de către Direcția generală control și revizie a CCCEC, a fost
emis actul reviziei economico-financiare la SRL „Timpul”, prin care a constatat că în urma
verificării corectitudinii și stabilirii cantității de puieți de pește vărsat în lacul Ghidighici,
1
s-a stabilit că contractul de vînzare-cumpărare a puieților de pește în rate și cu plata
amînată nr.1/02-07 din 24.02.2007, încheiat cu SRL „Piscipast” are un caracter fictiv,
dovedit fiind faptul că pretinsele livrări de puieți de pește efectuate de către SRL
„Piscipast” au fost reflectate documentar, dar de facto aceste livrări nu au avut loc.
Astfel, datoria SRL „Timpul” față de SRL „Piscipast” în mărime de 2589652 lei nu
este reală, dar care a constituit elementul definitoriu în stabilirea incapacității de plată a
întreprinderii SRL „Timpul”, deoarece reprezintă ponderea a 70% din valoarea totală a
creanțelor înaintate de creditori.
Din motivul tranzacțiilor dubioase efectuate de către inculpat, întreprinderea SRL
„Timpul” nu a fost capabilă să-și desfășoare activitatea economică în regim normal și să-și
onoreze obligațiunile conform contractului de activitate în comun din 25.01.2007, încheiat
cu Societatea vînătorilor și pescarilor din R.Moldova, al cărui obiect este colaborarea
părților în menținerea și îmbogățirea diversității biologice în lacul de acumulare
Ghidighici, precum și creșterea peștelui spre realizare, cu organizarea pescuitului și cu
desfășurarea luptei contra braconajului și în rezultatul cărora directorul SRL „Timpul”,
Staver Simion nu i-a achitat Societății vînătorilor și pescarilor din R.Moldova suma de
576712 lei, și ilegal a reținut în beneficiul său patrimoniul acesteia în mărime de 106180
lei, cauzîndu-i daune în proporții deosebit de mari în mărime de 682892 de lei.
Împotriva sentinței au declarat apeluri:
- procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului în baza
art.252 alin.(2) lit.b) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, în
penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în
cadrul societăților comerciale pe termen de 5 ani, invocînd că instanța a aplicat o pedeapsă
prea blîndă, incapabilă să-și atingă scopul prevăzut de art.61 Cod penal;
- avocatul M.Belinschi în numele inculpatului și inculpatul, care au solicitat casarea
acesteia și pronunțarea unei hotărîri, prin care S.Staver să fie achitat, invocînd că instanța a
apreciat arbitrar și eronat probele și circumstanțele cauzei; - nu a reținut că acțiunea civilă
a fost examinată anterior în procedură civilă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2015,
au fost respinse apelurile declarate de către procuror, avocatul M.Belinschi în numele
inculpatului și inculpat, ca nefondate.
Instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat apreciere corectă probelor
administrate și circumstanțelor cauzei, examinîndu-le conform art.101 Cod de procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate
probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia
privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, care a fost dovedită cu
certitudine și fără echivoc.
Cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat
deplină eficiență prevederilor art.7, 61 și 75 Cod penal, ținînd cont de gravitatea
infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele
cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și de scopul pedepsei aplicate
asupra corectării și reeducării vinovatului.
Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel a indicat că aceasta a fost admisă
întemeiat și corect a fost încasat din contul lui S.Staver în beneficiul părții vătămate datoria
în mărime de 682892 lei.
Împotriva hotărîrilor judecătorești a declarat recurs ordinar avocatul M.Belinschi
în numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.1), 6), 8) și
12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea
2
unei hotărîri, prin care S.Staver să fie achitat și suspendarea executării deciziei atacate în
latura civilă, pe motiv că nici organul de urmărire penală și nici instanțele de fond nu au
verificat calitatea de parte vătămată și parte civilă a Societății vînătorilor și pescarilor din
R.Moldova; - instanțele au apreciat arbitrar și eronat probele inclusiv, cele care confirmă
cauzarea prejudiciului invocat și circumstanțele cauzei; - hotărîrea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția; - nu au fost întrunite elementele infracțiunii; -
faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; - instanțele de fond nu au reținut că
acțiunea civilă a fost examinată anterior în procedură civilă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20 ianuarie 2016,
s-a dispus inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocat, deoarece nu
îndeplinea cerințele de formă și de conținut prevăzute în art.429 și 430 Cod de procedură
penală.
Instanța de recurs a reținut că inculpatul a fost reprezentat în instanțele de fond de
către avocatul M.Belinschi, la materialele dosarului fiind anexat mandatul acestuia în care
se menționa despre împuternicirea de a-i acorda asistență juridică lui S.Staver în respectiva
cauză penală, în instanțele de fond.
Ulterior, la declararea recursului ordinar, avocatul a indicat că mandatul este anexat
la materialele cauzei însă, instanța de recurs în procesul de verificare a constat că, de fapt,
în dosar lipsește vreun mandat al avocatului care să-i fi acordat împuterniciri pentru a-l
reprezenta pe inculpat în instanța ierarhic superioară, motiv pentru care instanța de recurs
ordinar a conchis că recursul declarat nu corespundea cerințelor de formă și conținut,
urmînd a fi declarat inadmisibil.
Împotriva deciziei pre-citate a declarat recurs în anulare avocatul A.Iachimciuc în
numele condamnatului S.Staver care, invocînd temeiul prevăzut de art.453 alin.(1) Cod de
procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la o nouă judecare în
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, invocînd că instanța de recurs ordinar
eronat a conchis că avocatul M.Belinschi nu avea împuterniciri pentru a-l reprezenta pe
S.Staver în instanța de recurs, din acest motiv declarînd inadmisibilitatea recursului; -
instanța a încălcat prevederile art.6 din CtEDO - lezarea dreptului condamnatului la un
proces echitabil, dreptul de a beneficia de asistența unui avocat și de a se apăra, și a
dispune eficient de drepturile sale.
La 22 aprilie 2016, împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din
20 ianuarie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie
2015 a declarat recurs ordinar inculpatul S.Staver care, invocînd temeiul prevăzut de
art.427 alin.(1) pct.1), 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri, prin care să fie achitat și suspendată
executarea deciziei atacate în latura civilă, precum și să fie repus în termen, pe motiv că
nici organul de urmărire penală și nici instanțele de fond nu au verificat calitatea de parte
vătămată și parte civilă a Societății vînătorilor și pescarilor din R.Moldova; - instanțele au
apreciat arbitrar și eronat probele, inclusiv cele care confirmă cauzarea prejudiciului
invocat și circumstanțele cauzei; - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția; - nu au fost întrunite elementele infracțiunii; - faptei săvîrșite i s-a dat o
încadrare juridică greșită; - instanțele de fond nu au reținut că acțiunea civilă a fost
examinată anterior în procedură civilă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 24 noiembrie
2016, recursul în anulare declarat de către avocatul A.Iachimciuc în numele condamnatului
S.Staver a fost admis, casată decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20
ianuarie 2016 și dispusă rejudecarea cauzei la etapa admisibilității în principiu a recursului
ordinar, de către aceeași instanță de recurs.
3
Colegiul penal, examinînd recursul în anulare a conchis că, în procesul de
examinare a recursului ordinar declarat de avocatul M.Belinschi în numele inculpatului,
instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, precum și eronat a
concluzionat că recursul nu corespunde cerințelor de formă și de conținut din considerentul
că avocatul nu avea împuternicirile respective.
În acest sens, instanța a menționat că încălcările normelor procesual penale comise
de instanța de recurs ordinar, a lezat dreptul inculpatului la un proces echitabil, drept
garantat de art.6 din CtEDO, or, instanța nu a rezolvat problemele de drept apărute la
judecarea recursului apărării, în mod precis și explicit, prin argumente relevante și
suficiente, prin întocmirea corectă a hotărîrii adoptate, fiind prezentă lipsa de motivare
adecvată cerințelor legii într-o hotărîre judecătorească, fapt ce constituie un viciu
fundamental care a afectat hotărîrea menționată, adică reprezintă erori de drept care permit
redeschiderea procesului penal în privința lui S.Staver, precizînd totodată că, în procesul
reexaminării recursului ordinar declarat de către avocatul M.Belinschi în numele
inculpatului, instanța de recurs urmează să se expună, inclusiv asupra recursului declarat
de către inculpatul S.Staver la 22.04.2016 (f.d.181-194 v.5).
Într-o altă ordine de idei, instanța de recurs a lăsat fără examinare argumentele
recurentului privind legalitatea deciziei instanței de apel, dat fiind că pe caz nu a fost
exercitată, în condițiile legii, verificarea judiciară în cel de-al treilea grad de jurisdicție
penală.
La 14 februarie 2017, avocatul A.Iachimciuc în numele inculpatului S.Staver a
depus recurs suplimentar la recursul ordinar declarat de către ultimul, solicitînd casarea
hotărîrilor judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care S.Staver să fie achitat,
din motiv că instanțele au apreciat eronat circumstanțele cauzei; - au apărut circumstanțe
noi care îl dezvinovățesc pe inculpat. Totodată, a solicitat sesizarea Curții Constituționale
pentru verificarea constituționalității art.432 Cod de procedură penală.
Judecînd recursurile ordinare în raport cu materialele cauzei și motivele
invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că recursul ordinar declarat de către
inculpatul S.Staver și recursul suplimentar declarat de către A.Iachimciuc în numele
inculpatului urmează a respinse, ca inadmisibile, iar recursul ordinar declarat de către
avocatul M.Belinschi în numele inculpatului - admis din următoarele considerente.
Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpatul S.Staver și recursul
suplimentar declarat de către A.Iachimciuc în numele inculpatului
Colegiul penal atestă că, potrivit art.422 Cod de procedură penală, termenul de
declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel este de 30 de zile de la
data pronunțării deciziei. La calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care
începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.
Instanța de recurs constată că, cu excepția căii ordinare de atac - recursul
ordinar, legea procesual penală nu face careva mențiuni referitor la declararea
recursului ordinar desfășurat și nu stabilește alte termene pentru actele suplimentare,
decît cele prevăzute la art.422 Cod de procedură penală. Respectiv, un recurs ordinar
fie el desfășurat sau unul suplimentar, va fi considerat ca depus în termen doar dacă se
încadrează în termenul de 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel.
Potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru
exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia
impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.
Momentul de la care începe să decurgă termenul de atac este riguros precizat de
lege, adică data pronunțării deciziei, iar depășirea acestui termen duce la decăderea
4
părților din dreptul de a folosi calea de atac.
Astfel, reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată din 13 octombrie 2015,
S.Staver a fost prezent la pronunțarea deciziei motivate, primind inclusiv copia acesteia
(f.d. 97, 131 v.5)
Totodată, instanța de apel, respectînd prevederile art.338 alin.(4) Cod de procedură
penală, la 16 octombrie 2015, a expediat pentru informare în adresa avocatului
M.Belinschi copia deciziei motivate (f.d.132 v.5).
Astfel, termenul de 30 de zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la
sfîrșitul zilei de 14 noiembrie 2015.
Reținînd faptul că inculpatul a depus recurs ordinar, iar avocatul A.Iachimciuc în
numele acestuia - recurs suplimentar la recursul ordinar declarat de către S.Staver, abia
la data de 22 aprilie 2016 și respectiv, la 14 februarie 2017 (f.d.181 v.5 și 1-3 v.6),
adică după expirarea termenului legal de 30 de zile, prevăzut de art.422 Cod de
procedură penală, Colegiul penal conchide că acestea nu pot fi considerate ca declarate
în termen.
Mai mult că, atît în dispozitivul deciziei motivate, cît și în dispozitivul pronunțat la
15 septembrie 2015, ședință la care, potrivit procesului-verbal din aceeași dată, au fost
prezenți atît inculpatul, cît și avocatul lui M.Belinschi, instanța a explicat modul și
termenul de atac în instanța ierarhic superioară(f.d.92 v.5).
Colegiul atestă că termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul
că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul
declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual
penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea
de repunere în termen a recursului.
Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul M.Belinschi în numele
inculpatului
Potrivit art.427 alin.(1) pct.1), 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, hotărîrile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiuni sau faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare
juridică greșită.
În conformitate cu prevederile art.414 Cod de procedură penală, judecînd apelul,
instanța de apel este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror noi probe
prezentate instanței de apel să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, să
argumenteze decizia adoptată invocînd temeiurile de fapt și de drept care au dus la
admiterea sau respingerea apelului.
Instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima
instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.
Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel
trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau
admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
Consecvent, potrivit art.101 alin.(1), (3) și (4) Cod de procedură penală, fiecare
probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și
veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Nici
o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanța
de judecată. Instanța de judecată este obligată să pună la baza hotărîrii sale numai acele
5
probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în
hotărîre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.
Colegiul penal constată că aceste prevederi legale, deși sînt obligatorii, nu au fost
întocmai respectate la judecarea cauzei în apel.
Astfel, în decizia sa instanța de apel menținînd sentința primei instanțe, a indicat că
vinovăția inculpatului se confirmă prin următoarele probe cercetate în cadrul ședinței,
după cum urmează: declarațiile date în cadrul instanței de fond a inculpatului S.Staver, a
reprezentantului părții vătămate V.Kuznețov, raportul de expertiză nr.823 din 24.10.2012,
pe care însă nu le-a verificat în ședința instanței de apel și nu le-a consemnat în procesul-
verbal.
Raportînd această stare de lucruri la prevederile art.414 alin.(1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal conchide că instanța de apel s-a pronunțat asupra unor circumstanțe
și acte procedurale (menționate mai sus), fără cercetarea și verificarea lor în ședința de
judecată, prin ce au fost încălcate prevederile alin.(6) din acest articol, potrivit căruia
instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima
instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința instanței de apel și nu au fost consemnate
în procesul-verbal.
Colegiul penal reținînd situația expusă mai sus, consideră că aceasta are
aplicabilitate și asupra restului probelor - declarațiilor martorilor I.Platon, G.Lincăuțanu,
V.Rotaru, N.Bostan, Iu.Podvalenco, A.Bulat, V.Vrînceanu care, la fel, nu au fost cercetate
și consemnate în procesul-verbal.
Din acest motiv au fost respinse și declarațiile martorului Ig.Ciudnîi, care nici nu au
fost cercetate și consemnate în procesul-verbal și nici nu au fost redate în partea
descriptivă a deciziei.
Reieșind din circumstanțele sus menționate, Colegiul constată că instanța de apel,
derogînd de la prevederile normei sus citate, nu a cercetat și motivat suficient
inadmisibilitatea declarațiilor martorilor I.Platon, G.Lincăuțanu, V.Rotaru, N.Bostan,
I.Podvalenco, A.Bulat, Ig.Ciudnîi, V.Vrînceanu, ci doar, printr-o expunere succintă, a
concluzionat că declarațiile lor nu pot fi reținute, pe motiv că aceștia au o poziție
părtinitoare față de inculpat, fără a le da o apreciere inclusiv, din punct de vedere al
coroborării lor cu alte probe.
Totodată, deși avocatul M.Belinschi, în susținerea cerințelor privind casarea
hotărîrii primei instanțe, a invocat în cererea de apel că instanța a dat prioritate declarațiilor
martorilor și probelor părții învinuirii și a desconsiderat nemotivat declarațiile martorilor
apărării, audiați la solicitarea acesteia; precum și copiile facturilor de expediție prin care se
confirmă procurarea puietului de pește de la diverși agenți economici; copiile de populare
a lacului Ghidighici cu puiet de pește, semnat de reprezentanții Asociației vînătorilor și
pescarilor; ordinele de plată, prin care se confirmă achitarea prin transfer de către SRL
„Timpul” a puietului de pește de la agenții economici indicați în facturile expediție;
extrasele de la bancă prin care se confirmă efectuarea transferurilor bancare, și alte probe
(f.d.47-51 v.5), instanța a omis să se expună argumentat și motivat în vederea temeiurilor
invocate.
Astfel, instanța la pct.29 al deciziei a descris trei motive din apelul părții apărării, pe
care le-a respins printr-o singură frază - ,,or, instanța de fond la examinarea cauzei a ținut
cont de toate circumstanțele cauzei penale inclusiv de cele indicate de apelanți”, la pct.30
- opt temeiuri, pe care le-a respins printr-o expunere succintă ,,or, vina inculpatului în
comiterea infracțiunii prevăzute de art.252 alin.(2 lit.b) Cod penal a fost stabilită cu
certitudine prin probele analizate mai sus”, iar la pct.32 - opt argumente, pe care la fel le-a
respins prin fraza ,,or, prima instanță și-a motivat soluția menționată ținînd seama de toate
6
circumstanțele pricinii și nu a fost stabilit careva viciu fundamental sau încălcări
esențiale”.
Totodată, instanța în descriptivul deciziei a indicat argumentele invocate în apelul
suplimentar declarat de către avocatul M.Belinschi la 15.09.2015, însă în dispozitiv a
respins doar apelul comun declarat de către inculpat și avocatul M.Belinschi (f.d.86-88,
130 v.5).
În acest sens, Colegiul penal atestă că, decizia instanței de apel trebuie să fie legală,
întemeiată și motivată. Obligarea instanței să-și motiveze hotărîrea pe cauzele penale
rezultă din prevederile art.6 § 1 din Convenția Europeană. Acest lucru presupune relevarea
considerentelor și temeiurilor asupra concluziilor formate în rezultatul verificării hotărîrii
atacate în raport cu motivele invocate de apelant și cu temeiurile pentru apel prevăzute de
lege.
Astfel că, instanța de apel avea obligația ca în mod precis și explicit, prin argumente
relevante și suficiente, darea unui răspuns detaliat la fiecare argument, să rezolve
problemele de drept apărute la judecarea apelului, prin întocmirea corectă a hotărîrii
adoptate, adică prin analiza materiei reglementării și jurisprudenței.
Lipsa motivărilor cerințelor legii într-o hotărîre judecătorească poate ridica
probleme conform art.6 § 3 (b) din Convenție, referitoare la accesul la justiție, situație în
care nu sînt indicate cu suficientă claritate temeiurile pe care se bazează hotărîrea, ceea ce
împiedică folosirea efectivă a procedurilor de contestare și afectează grav respectarea
garanțiilor procedurale la un proces echitabil.
În concluzie, Colegiul penal constată că, instanța de apel, la judecarea apelurilor, nu
a acordat deplină eficiență prevederilor art.414 și 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură
penală, ceea ce echivalează cu erori judiciare, ce s-au soldat cu o hotărîre neîntemeiată și
nemotivată.
Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care
eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărîrea
atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.
Avînd în vedere că erorile de drept invocate nu pot fi corectate de către instanța de
recurs, decizia instanței de apel în respectiva cauză penală urmează a fi casată, cu
dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță.
La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația ca în conformitate cu
art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să
dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, avînd în vedere prevederile
art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate
în apel și recurs, să respecte prevederile art.394, 414 Cod de procedură penală și, în
dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărîre legală, întemeiată și motivată, care să
corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art.434 și art.435 alin.(2) lit.c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către inculpatul Staver Simion
și recursul suplimentar declarat de către Iachimciuc Alexandru în numele inculpatului.
Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Belinschi Maxim în numele
inculpatului Staver Simion, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel
7
Chișinău din 15 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui Staver Simion și dispune
rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 04 aprilie 2017.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
Liliana Catan
Ion Guzun
8