1ra-513/17 — art.152 alin.1 CP

Dosarul nr.1ra-513/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 martie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecătorii Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2016, de inculpatul

Vitan Ștefan Xxxxxxx, născut la

xxxxxx, originar și domiciliat în

s.Xxxxxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art.152 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 160 de ore

muncă neremunerată în folosul comunității.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea de la Vitan Ștefan în

beneficiul părții vătămate Draguțan Andrei a prejudiciului material în sumă de 264,70 lei, a

prejudiciului moral în sumă de 2000 lei și a cheltuielilor pentru asistența juridică în sumă de

5000 lei.

A fost încasat de la Vitan Ștefan suma de 57 lei, pentru efectuarea expertizei medico-

legale, în beneficiul statului.

procedură penală, a constatat că Vitan Ștefan, la 22 noiembrie 2015, ora 03.00, aflându-se

în fața magazinului „Veteran” din str.Consilierii Naționale, or.Anenii Noi, urmărind scopul

cauzării leziunilor corporale lui Draguțan Andrei, în timpul certei care s-a iscat între ei,

intenționat i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii în regiunea capului, de la care

ultimul a căzut jos și ulterior i-a aplicat o lovitură cu piciorul în față cauzându-i, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.038/D din 21.03.2016, leziuni corporale sub formă

de două edeme posttraumatice în regiunea piloasă a capului, contuzia globului ocular pe

stânga gr.I, cu pierderea acuității vizuale, edem posttraumatic, echimoză pe față și două

excoriații pe mucoasa cavității bucale, care au condiționat o incapacitate permanentă

însemnată de muncă în volum de 25 % și, conform acestui criteriu se califică ca vătămare

corporală medie.

cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea stabilirii pedepsei și a prejudiciului moral, cu

admiterea integrală a acțiunii civile, solicitând încasarea de la inculpat a prejudiciului moral

în sumă de 30000 lei și stabilirea unei pedepse mai aspre, deoarece prima instanța i-a aplicat

pedeapsa minimă.

fost admis apelul declarat de partea vătămată, casarea sentința în latura civilă și pronunțată

în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a

1

fost admisă parțial acțiunea civilă, încasându-se de la Șt.Vitan în beneficiul lui A.Draguțan

prejudiciul moral în sumă de 20000 lei. În rest pretențiile morale au fost respinse. Celelalte

dispoziții ale sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului Șt.Vitan în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod

penal, care se confirmă prin probele acumulate la dosar și cercetate în ședințele de judecată.

De asemenea, instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei inculpatului, prima

instanță a ținut cont de principiul individualizării pedepsei penale prevăzut de art.7 Cod

penal, de caracterul și gradul prejudiciabil al faptei comise, de persoana inculpatului, de

circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei asupra

corectării și reeducării vinovatului, că acesta a recunoscut vina, s-a căit sincer, cauza fiind

examinată în procedură simplificată, iar pedeapsa stabilită inculpatului este legală și

echitabilă faptei comise.

Totodată, instanța de apel a conchis că prima instanță incorect s-a expus asupra

cuantumului prejudiciului moral. Prin urmare, instanța de apel, reieșind din gravitatea

suferințelor aduse părții vătămate, din personalitatea lui și a inculpatului, ținând cont de

situațiile materiale ale părților și posibilitatea reală de executare a hotărârii, a considerat

oportun de a dispune încasarea în folosul părții vătămate a prejudiciului moral în mărime de

20000 lei, considerând că suma solicitată de 30000 lei, este exagerată.

invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe, pe motiv că hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța de apel eronat și nefondat a admis acțiunea

civilă, în sensul încasării de la el a sumei de 20000 lei în beneficiul părții vătămate, ultimul

neprezentând nici o dovadă care să probeze dauna morală, mai mult A.Draguțan a prezentat

un certificat în care este indicată pierderea capacității de muncă temporară, însă prin acesta

nu se demonstrează dauna morală.

dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expus în referință, care a

solicitat dispunerea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, ca temei de casare a deciziei instanței de apel este invocat

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de

apel conține o eroare de drept atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, lipsind

temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii judecătorești.

Mai mult, din textul recursului rezultă că autorul acestuia este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui, cât

și cu pedeapsa aplicată, criticând hotărârea instanței de apel numai în partea stabilirii

cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul părții vătămate.

Colegiul penal consideră că dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel în

latura civilă, care a dispus încasarea de la el a prejudiciului moral în sumă de 20000 lei în

beneficiul părții vătămate, considerând că acțiunea civilă incorect a fost admisă, nefiind

prezentate de către partea vătămată probe care ar stabili cert mărimea prejudiciului moral și

argumente, care ar indica la suferințele fizice și psihice suportate de aceasta, nu poate fi

reținut.

2

La acest capitol Colegiul penal atestă că, prin noțiunea de prejudiciu moral se înțeleg

suferințele psihice sau fizice cauzate prin acțiuni sau omisiuni care atentează la valorile

nepatrimoniale ce aparțin persoanei din momentul nașterii sau la bunurile dobîndite prin

lege.

Prejudiciile afective constau în suferințe psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de

afecțiune, care cuprind suferințele psihice determinate de pierderea sau de rănirea,

mutilarea, desfigurarea sau îmbolnăvirea gravă a persoanelor apropiate, de pierderea locului

de muncă, dezvăluirea secretului familial sau a secretului medical, de limitarea sau privarea

temporară de anumite drepturi, cît și orice alte suferințe psihice similare.

Conform art.1423 alin.(1) Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciul moral

se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Mai mult, caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța

de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și

statutul social al persoanei vătămate.

Instanțele judecătorești, la determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul

moral, trebuie neapărat să ia în considerație atât aprecierea subiectivă privind gravitatea

cauzării suferințelor psihice sau fizice părții vătămate, cât și datele obiective care certifică

acest fapt, îndeosebi: - importanța vitală a drepturilor personale nepatrimoniale și a

bunurilor (viața, sănătatea, libertatea, onoarea, demnitatea etc.); - nivelul (gradul) suportării

de către persoana vătămată a suferințelor psihice sau fizice (pricinuirea vătămării corporale,

pierderea sau limitarea capaității de muncă etc.); - felul vinovăției (intenția, imprudența)

persoanei care a cauzat prejudiciul, în cazul în care pentru repararea prejudiciului moral este

necesară prezența ei, inclusiv sunt în drept să ia în considerație și alte circumstanțe

probatoare prin actele pricinii, în particular, situația familială și materială a persoanei care

poartă răspundere pentru cauzarea prejudiciului moral părții vătămate.

Verificând legalitatea soluției instanței de apel, în ce privește prejudiciul moral

dispus spre încasare de la inculpat în folosul părții vătămate în mărime de 20000 lei,

Colegiul penal îl consideră unul echitabil, la care instanța de apel a ținut cont de prevederile

art.1423 alin.(1) Cod civil coroborat cu art.219 alin.(4) Cod de procedură penală, iar la

determinarea cuantumului acestuia, a reținut atât gravitatea suferințelor psihice ale părții

vătămate A.Draguțan, cât și date obiective care certifică acest fapt, și anume nivelul

suportării de către acesta a suferințelor psihice în urma pierderii acuității vizuale care au

condiționat o incapacitate permanentă însemnată de muncă în volum de 25%, precum și

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Astfel, instanța de apel, dispunînd încasarea despăgubirilor morale de la inculpat în

folosul părții vătămate în mărime de 20000 lei, a reieșit atât din conduita culpabilă a

inculpatului, cât și din suferințele fizice și pishice pe care le-a suportat partea vătămată

căruia, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.038/D din 17.03.2016, i-au fost

cauzate vătămări corporale medii, care condiționează o incapacitate de muncă permanentă

însemnată, în volum de 25%, și acesta, fiind o persoană tînără, este limitat de dreptul la

muncă, a primit tratament medical în cursul căruia a continuat să aibă suferințe fizice și

morale. Conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare

vârstei, implică și o suferință psihică, ce presupune de asemenea, o compensație, și anume

sub forma unor daune morale, pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat și care, în

cuantumul dispus spre încasare și acordat de instanța de apel, este justificat, la care s-a ținut

cont inclusiv de persoana inculpatului și a părți vătămate, de starea lor materială, precum și

de vinovăția inculpatului.

3

Astfel, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de

drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Alte probleme de drept care ar

afecta hotărârea în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârilor

judecătorești, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpat, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Vitan Ștefan, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2016, în propria lui

cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 martie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4