1ra-542/17 — art.264 alin.1 CP

1ra-542/17 — art.264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-542/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 martie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Volkova Vera în numele părții vătămate Gorbatiuc Galina, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Strășeni din 25 iunie 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 31 octombrie 2016, în privința lui

Savin Gheorghe Xxxxxxxxxx, născut

la xxxxxx, originar din s.Xxxxxxx, r-

nul Xxxxx, domiciliat în mun.Xxxxxx,

str.Xxxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de

200 unități convenționale, ce constituie 4000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 1 an.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, încasându-se de la Savin Gheorghe în beneficiul

lui Gorbatiuc Galina prejudiciul moral în sumă de 3000 lei, iar prejudiciul material înaintat

de Stăvilă Igor și Gorbatiuc Galina a fost admis în principiu, urmând ca asupra cuantumului

să se expună instanța civilă.

10.24, conducând automobilul de model „Nissan Micra”, cu n/î XXXXXX, pe traseul

Chișinău- Ungheni, km 18+800 m, fiind posesor al permisului de conducere nr.xxxxxxxxx

eliberat la data de xxxxxx și având în calitate de pasager pe bancheta din față pe Gorbatiuc

Galina, a încălcat prevederile Regulamentului circulației rutiere, și anume pct.45 alin.(l)-(2),

potrivit cărora „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d)

situația rutieră”, „în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului”; pct.49 conform căruia „în funcție de viteza de deplasare, conducătorul

de vehicul trebuie să lase liber un spațiu (distanță) față de vehiculul precedent care, în caz de

frânare bruscă a acestuia, i-ar permite să oprească evitând coliziunea”, astfel nu a

manifestat prudență, nu a redus viteza de deplasare și s-a tamponat în partea din spate a

automobilului de model „Opel Omega”, condus de Stăvilă Igor, ce se deplasa în aceiași

direcție, și ca rezultat al tamponării pasagerului automobilului de model „Nissan Micra”,

Gorbatiuc Galina, i-au fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală nr.23 din

18 februarie 2014, vătămări corporale medii.

1

vătămate Ig.Stăvilă, avocatul V.Volkova în numele părții vătămate G.Gorbatiuc, avocatul

P.Plămădeală în numele inculpatului G.Savin și inculpatul, care au solicitat:

- avocatul E.Toderenco în numele părții vătămate Ig.Stăvilă, casarea sentinței cu

numirea unei pedepse mai aspre și admiterea integrală a acțiunii civile, invocând că

pedeapsa aplicată inculpatului este una prea blândă, acesta nerecunoscând vina, iar acțiunea

civilă urma să fie admisă, deoarece partea vătămată a prezentat toate actele care confirmă

cuantumul pagubei materiale și morale;

- avocatul V.Volcova în numele părții vătămate G.Gorbatiuc, casarea sentinței în

partea laturii civile cu admiterea integrală a acțiunii civile, invocând că partea vătămată a

suportat un tratament în sumă de 5000 lei, fapt confirmat prin bonurile anexate, astfel

prejudiciul material a fost demonstrat; - prejudiciul moral s-a manifestat prin suferințe fizice

și psihice, iar instanța neîntemeiat a micșorat suma solicitată de partea vătămată;

- avocatul P.Plămădeală în numele inculpatului G.Savin și inculpatul, casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare, invocând că acțiunile

inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii în baza căruia este

recunoscut vinovat, deoarece inculpatul a fost depășit de Ig.Stăvilă fără a se asigura și a

frânat brusc; - instanța urma să constate nulitatea absolută a actelor procesuale, deoarece

urmărirea penală a fost pornită la 10.01.2014 iar accidentul a avut loc la 16.12.2013; -

procesul-verbal la fața locului a fost falsificat, deoarece fotografiile efectuate la 16.12.2013

diferă de cele anexate la procesul-verbal; - inculpatul a fost audiat la 16.12.2013 cu

încălcări, acesta neavând vreo calitate și nici nu i-a fost explicat dreptul de a nu da

declarații, la fel au fost audiați cu abateri de la normele legale și părțile vătămate; -

locontenentul de poliție S.Boaghe nu deținea împuterniciri de a efectua acțiuni de urmărire

penală, deoarece nu era pornit proces penal, iar I.Roșca în calitate de angajat al ISST și AR

al SSP a IP Strășeni nu deținea calitatea de ofițer de urmărire penală și, respectiv, nu a fost

în drept să efectueze cercetarea la fața locului; - instanța a apreciat critic declarațiile

martorului O.Stăvilă, a părții vătămate Ig.Stăvilă, a expertului S.Hojmic și a inculpatului; -

partea vătămată Ig.Strătilă conducea mijlocul de transport fără că să dețină polița de

asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, acesta nefiind sancționat; - organul de

urmărire penală nu a fixat urmele accidentului rutier, astfel inculpatul a fost lipsit de dreptul

de a solicita o expertiză auto-tehnică de stabilire a direcției de mers a mijloacelor de

transport.

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocații V.Volkova și E.Toderenco în

numele părților vătămate G.Gorbatiuc și Ig.Stăvilă, iar apelul declarat de avocatul

P.Plămădeală în numele inculpatului și inculpat a fost admis, casată sentința în partea

stabilirii pedepsei și pronunță în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Savin Gheorghe recunoscut vinovat în baza art.264

alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 200 unități

convenționale. În rest, sentința a fost menținută.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, în urma verificării și cercetării

suplimentare a probelor administrate de prima instanță, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității acestora, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, necătând la faptul că inculpatul nu recunoaște vina în comiterea infracțiunii,

vina acestuia este dovedită pe deplin prin însăși declarațiile acestuia, a părților vătămate

G.Gorbatiuc și Ig.Stăvilă, a martorilor O.Stăvilă, specialistului S.Hojmic, cât și prin

materialele cauzei - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 16.12.2013 cu foto-tabel,

schema accidentului rutier, conform căreia s-a constatat locul comiterii tamponării, raportul

de expertiză medico-legală nr.23 din 18.02.2014, care în ansamblu confirmă vinovăția lui

Gh.Savin în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal.

2

Instanța de apel a conchis că acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii

imputate, deoarece conform Regulamentului circulației rutiere, șoferul, conducând

automobilul, care este izvor de pericol social sporit, este obligat să prevadă situațiile

periculoase și situația rutieră. În cauză, cert s-a stabilit că în condițiile și situația rutieră

concretă, inculpatul conducând automobilul, nu a micșorat viteza și nu a frânat la timp, în

rezultatul cărui fapt a tamponat în partea din spate automobilul de model „Opel Omega”,

condus de Ig.Stăvilă.

La fel, instanța de apel a connsiderat ca fiind neîntemeiat argumentul apărării,

precum că organul de urmărire penală intenționat nu a fixat urmele accidentului rutier în

procesul-verbal de cercetare la fața locului, or la actul procesual au fost anexate o serie de

fotografii făcute la fața locului și a fost efectuată și schița accidentului rutier, pe care

inculpatul, G.Savin a semnat-o și asupra căreia nu a avut careva obiecții.

De asemenea, instanța a indicat că nu are vreo legătură cu prezenta cauză penală

faptul că Ig.Stăvilă nu avea poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă și până în

prezent nu a fost sancționat pentru acest fapt.

Totodată, instanța de apel a menționat că, potrivit raportului întocmit de către

N.Stegărescu la 16.12.2013, a fost înregistrată sesizarea cu privire la producerea

accidentului rutier, astfel a fost sesizat organul competent, adică IP Strășeni și a fost pornit

procesul penal, iar ce ține de audierea lui G.Savin la 16.02.2013, acesta nu avea calitatea de

bănuit, această calitate i-a fost atribuită abia la 13.02.2014 și informat despre drepturile și

obligațiile prevăzute de art.64 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a constatat că, prima instanță, la stabilirea pedepsei sub

formă de amendă, eronat a aplicat inculpatului pedeapsa complementară - privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, deoarece aceasta, potrivit sancțiunii art.264

alin.(1) Cod penal, se aplică doar în cazul în care inculpatului i se stabilește pedeapsa

închisorii.

Astfel, instanța de apel, la individualizarea pedepsei, a ținut cont de prevederile art.7,

61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor mai

puțin grave, de persoana inculpatului, care anterior nu a fost condamnat, nu prezintă careva

pericol social și corect a ajuns la concluzia că în privința acestuia este posibilă aplicarea

unei pedepse sub formă de amendă.

La fel, instanța de apel a conchis că prima instanța just a admis în principiu acțiunile

civile înaintate de G.Gorbatiuc și Ig.Stăvilă în partea reparării prejudiciului material, dat

fiind faptul că pentru stabilirea exactă a sumei despăgubirilor cuvenite apare necesitatea

stringentă de a administra probe suplimentare, precum și reieșind din argumentele invocate

de partea civilmente responsabilă, CA „Moldasig” SA, precum că persoana păgubită nu s-a

adresat către compania de asigurări cu o cerere privind constatarea și evaluarea pagubelor.

De asemenea, instanța de apel a concluziționat că prima instanță corect a dispus

încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate G.Gorbatiuc a prejudiciului

moral în mărime de 3000 lei, luând în considerație vătămările provocate, suferințele

suportate, comportamentul inculpatului post infracțional care a ajutat-o, dar și nivelul de trai

al părții vătămate și inculpatului.

numele părții vătămate G.Gorbatiuc care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(l)

pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora în latura civilă, cu dispunerea

rejudecării cauzei penale de către instanța de apel, pe motiv că instanța nu a luat în

considerație probele acumulate în vederea demonstrării prejudiciului meterial suportat de

partea vătămată G.Gorbatiuc; - instanța neîntemeiat a încasat de la inculpat prejudiciul

moral parțial, deoarece partea vătămată, reieșind din suferințele psihice și fizice suportate, a

apreciat cuantumul acestuia în sumă de 10.000 lei.

3

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, avocatul în numele părții vătămate invocă ca temei de

casare a hotărârilor judecătorești prevederile art.427 alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală,

care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când instanța

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau aceasta nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal constată că temeiul invocat de recurent nu este aplicabil din punct de

vedere al prezentei erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării hotărârilor judecătorești.

Din textul recursului se observă că autorul acestuia este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui, cât și cu

pedeapsa aplicată, criticând hotărârea instanței de apel numai în latura civilă.

În ce privește dezacordul recurentului cu cuantumul prejudiciului moral dispus spre

încasare în folosul părții vătămate în mărime de 3000 lei de la inculpat, Colegiul penal

reține următoarele.

Potrivit art.1423 Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu moral se

determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în

care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Soluționând chestiunea privind încasarea prejudiciului moral cauzat părții vătămate

G.Corbatiuc, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.1423 alin.(1) Cod civil coroborat

cu art.219 alin.(4) Cod de procedură penală, iar la determinarea cuantumului acestuia, a luat

în considerație atât gravitatea cauzării suferințelor fizice și psihice a părții vătămate, cât și

date obiective care certifică acest fapt, și anume nivelul suportării suferințelor în urma

vătămării corporale a acesteia, luându-se în considerație felul și gradul de vinovăție al

inculpatului, consecințele survenite, starea familială și materială a părții vătămate și a

inculpatului, precum și măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei

vătămate.

Instanța de recurs ține să enunțe că, unul din criteriile orientative generale de apreciere

a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că îndemnizația trebuie să prezinte o

justă despăgubire, iar cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încât acesta să aibă efect

compensatoriu, și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor, și nici

venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

Privitor la volumul prejudiciului moral cauzat părții vătămate, Colegiul penal

menționează că, deși este cert că aceasta a suferit anumite prejudicii morale, totuși

cuantumul despăgubirii prejudiciului moral solicitat de la inculpat este excesiv de mare,

concluzie ce rezultă din practica judiciară privind aplicarea legislației referitor la încasarea

despăgubirilor morale, cât și din faptul că prejudiciul moral parțial a fost recuperat prin

însăși sentința de condamnare a inculpatului.

Prin urmare, prejudiciul moral dispus spre încasare de la inculpat în folosul părții

vătămate, Colegiul penal îl consideră unul echitabil, la determinarea cuantumului fiind luate

în considerație gravitatea suferințelor fizice și psihice ale părții vătămate, precum faptul că

4

inculpatul după infracțiunea săvârșită i-a acordat ajutor acesteia, iar suma de 3000 lei e

capabilă să remedieze suferințele suportate de partea vătămată.

Totodată, Colegiul consideră corectă concluzia instanțelor, care au admis în principiu

acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material, lasând ca asupra cuantumului

acestuia să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile, deoarece bonurile de plată în

confirmarea cheltuielilor suportate de partea vătămată, anexate la materialele cauzei, nu

confirmă suma prejudiciului solicitat de către aceasta.

Prin faptul că acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material a fost lăsată

pentru examinare în ordinea procedurii civile, partea vătămată va avea posibiitatea de a

prezenta toate probele în confirmarea cheltuielilor materiale suportate în urma cauzării

prejudiciului sănătății.

Astfel, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului avocatului în numele părții vătămate, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură

penală. Alte probleme de drept care ar afecta hotărârea în cauză nu au fost invocate și nici

nu se conțin în materialele dosarului.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de avocat în numele părții vătămate

G.Gorbatiuc și, potrivit legii, decide inadmisibilitatea lui, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Volkova Vera în numele

părții vătămate Gorbatiuc Galina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 31 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui Savin Gheorghe, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 martie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5