1ra-378/2017 — art. 217-1 al. 3 lit. f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217-1 al. 3 lit. f CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-378/2017 — art. 217-1 al. 3 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-378/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
08 februarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul
Șleahtițki Vitalie în numele inculpatului Verenchanskiy Aliy, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2016, în
cauza penală, în privința lui
Verenchanskiy Aliy XXXX, născut la XXXXX, cetățean
al XXXXX, originar din s. XXXX, r-nul XXXX, domiciliat
în mun. XXXX, str. XXXX ap. XXX.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 25.05.2016 pînă la 27.07.2016;
Instanța de apel de la 17.08.2016 pînă la 23.11.2016;
Instanța de recurs de la 11.01.2017 pînă la 08.02.2017.
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost
legal executată.
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în
baza actelor din dosar,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Bălți din 27 iulie 2016, cauza fiind judecată în
procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală , Verenchanskiy
Aliy a fost condamnat în baza art. 217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal, la 3 ani închisoare,
cu privarea de dreptul de a exercita activități legate de circulația substanțelor narcotice
și analoagelor lor pe un termen de 3 ani.
În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un
termen de probațiune de 4 ani.
Pentru a se pronunța în sensul celor expuse, instanța de fond a reținut că,
inculpatul Verenchanskiy Aliy, într-un loc și timp nestabilit la moment de către
organul de urmărire penală a dobîndit ilegal o cantitate nestabilită de substanțe
narcotice sub formă de marihuană, dintre care o parte a consumat-o, iar o parte o păstra
asupra sa în scop de înstrăinare.
La 25.02.2016, inculpatul Verenchanskiy Aliy, afându-se pe teritoriul mun. XXX
în regiunea XXXX, avînd asupra sa substanțe narcotice sub formă de marihuană, ilegal
a înstrăinat o cantitate din marihuana dată cet. XXXXXX, pe care ultimul a
întrebuințat-o prin fumare fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 194 din 25.02.2016
al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de
ebrietate și naturii ei.
La 25.02.2016 aproximativ la orele 12:40 cet. Verenchanskiy Aliy, afîndu-se pe
str. XXXX mun. XXXX a fost stopat de către angajații de poliție a IP Bălți fiind
suspectat în consum de droguri. Deoarece a apărut o bănuială că, cet. Verenchanskiy
Aliy poate păstra asupra sa droguri a fost petrecută percheziția corporală, în cadrul
căreia, în geanta pe care o avea la el au fost depistate și ridicate 16 pachete cu o masă
vegetală mărunțită de culoare verde cu miros specific de droguri care a fost ridicat și
sigilat cu ștampila MAI nr. 98 RM.
1
Conform raportului de expertiză nr. R-423 34/12/2 din 29.03.2016 masa vegetală
uscată mărunțită de culoare verde ridicată prin percheziție de la cet. Verenchanskiy
Aliy este marihuană cu greutatea de 36,8 gr., adică proporții mari, în care a fost
depistat componentul narcotic activ tetrahydrocanabinol, prin urmare se atribuie către
substanțe narcotice.
Marihuana este inclusă în lista Nr. 1, Tabel Nr. 1, Substanțe narcotice și
psihotrope ce nu se aplică în scopuri medicale aprobată de Hotărârea r Guvernului nr.
1088 din 05.10.2004 și Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006.
Împotriva sentinței menționate, procurorul a depus apel, prin care a solicitat
casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Verenchanskiy Aliy să fie
recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (3) lit. f) Cod
penal, cu aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar
de tip semiînchis. În motivarea apelului invocă că, instanța de fond la stabilirea
pedepsei, contrar prevederilor art. 75 Cod penal, nu a luat în considerație, gravitatea
faptei și anume că, infracțiunea comisă de inculpatul Verenchanskiy Aliy conform
prevederilor art. 16 Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor grave, precum și
nu a ținut cont de periculozitatea faptelor comise, ori circulația substanțelor narcotice
constituie un fenomen de sporire a nivelului criminalistic. În aceste circumstanțe,
aplicarea fața de inculpat a pedepsei neprivative de libertate contravine prevederilor
art. 61 alin. (2) Cod penal, și nu va asigura atingerea scopului pedepsei penale.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2016,
a fost admis apelul declarat de procuror, casată parțial sentința în latura pedepsei, cu
pronunțarea unei hotărâri noi, după cum urmează:
Verenchanskiy Aliy Vasili se consideră condamnat în baza art. 217/1 alin. (3)
lit. f) Cod penal, și în baza acestei legi, cu aplicarea prevederilor art. 364/1 alin. (8)
Cod de procedură penală, i se aplică pedeapsa de 2 ani închisoare, cu privarea de
dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități legate de circulația substanțelor
narcotice pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, la examinarea cauzei
respective s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de procedură
penală, instanța a dat aprecieri probelor prezentate de procuror prin prisma
pertinenței, concludenței, coroborării lor, în baza probelor acumulate just a reținut
starea de fapt și de drept pe cauză, corect a încadrat acțiunile inculpatului
Verenchanskiy Aliy, în limitele învinuirii formulate, în baza art. 217/1 alin. (3)
lit. f) Cod penal.
Mai mult, judecarea cauzei a avut loc în procedură simplificată, în baza
prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală.
În acest context, Colegiul penal consideră că aplicînd pedeapsa lui Verenchanskiy
A. pentru infracțiunea comisă, instanța de fond n-a dat destulă eficiență prevederilor
art. 90 Cod penal și neîntemeiat a suspendat condiționat executarea pedepsei cu
închisoarea.
Potrivit prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu
închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de
cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd
cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că
nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea
condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre
2
motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de
probă.
Instanța de apel a remarcat faptul că, în prezența acelorași circumstanțe (căința
sinceră), care au stat la baza examinării cauzei în procedură simplificată, în baza art.
364/1 Cod de procedură penală, instanța de fond a aplicat și prevederile art. 90 Cod
penal, suspendînd condiționat executarea pedepsei cu închisoare pe un termen de
probațiune. La baza acestei concluzii instanța repetat a pus prezența în cazul supus
judecării a circumstanței - căința sinceră.
Instanța de apel a conchis că, condamnarea cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei, după cum prevede art. 90 Cod penal, poate fi aplicată în cazul în
care nu este rațional ca persoana să execute pedeapsa cu închisoarea. Instanța de
judecată urmează să-și argumenteze soluția, bazându-se pe materialele cauzei și
pe datele despre persoana vinovatului, indicând în mod obligatoriu motivele
condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cerințe, ce nu au
fost respectate în totalitate de către instanța de fond.
Totodată, un aspect omis de către instanța de fond la pronunțarea sentinței
adoptate în latura penală, în partea stabilirii pedepsei îl constituie infracțiunea
pentru care se face vinovat inculpatul, care interesează sub raportul periculozității
sociale decurgînd, în primul rînd din valoarea ocrotită de legea penală prin
incriminarea penală a faptei comise de inculpat, iar în al doilea rînd din
împrejurările în care aceasta a fost comisă.
Ce ține de fapta și împrejurările în care infracțiunea a fost consumată, este de
reținut că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută la art. 217/1 Cod penal, care
atentează la securitatea relațiilor sociale cu privire la circulația legală a
substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor.
Referitor la gravitatea faptelor comise se impune de a menționa că circulația
ilegală a substanțelor narcotice constituie un fenomen de sporire a nivelului
criminalității și descompunere a bazelor morale ale societății, reprezentând una
din cele mai importante probleme sociale, cu atît mai mult că acesta reprezintă
tendințe ascendente.
Instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație
circumstanțele comiterii infracțiunii. Or, infracțiunea comisă de către inculpatul
Verenchanskiy Aliy este clasificată ca gravă și are un grad de pericol social-
periculos crescut, deoarece inculpatul Verenchanskiy Aliy, desfașurînd activitatea
de circulație ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, a pus în
pericol viața și sănătatea altor persoane. Urmează a fi luată în considerație și
modalitatea comiterii infracțiunii de către inculpat, care a repartizat masa
vegetală uscată sub formă de marihuana în 16 pachete diferite cu mase
aproximativ egale, în scopul de a facilita procesul de înstrăinare a substanțelor
narcotice terțelor persoane, ceea ce în plus denotă caracterul social-periculos al
faptei comise de inculpat.
În prezenta cauză, instanța de apel, a găsit întemeiate motivele apelului
declarat de procuror și constată că, corijarea inculpatului este posibilă doar fiind
izolat de societate, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare, pedeapsă ce
va corecta vinovatul și va asigura scopurile pedepsei.
Acestea fiind constatate, instanța de apel a conchis că infracțiunea comisă de
către inculpatul Verenchanskiy Aliy constituie un grad sporit de gravitate, care nu
3
poate fi neglijat la stabilirea modului de executare a pedepsei, fiind absolut
necesară izolarea acestuia de societate.
Astfel, instanța de apel a apreciat că, modalitatea de executare aleasă
inculpatului de către instanța de fond, nu este în acord cu principiul
proporționalității, avînd în vedere periculozitatea faptelor comise de inculpat.
În așa mod, ținînd cont de circumstanțele comiterii infracțiunii și gravitatea
acesteia, instanța de apel a considerat că, la aplicarea pedepsei pentru infracțiunea
comisă, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod
penal. Pripit a ajuns la concluzia privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
Inculpatul urmează se execute real pedeapsa cu închisoarea, pentru a asigura
corectarea și reeducarea inculpatului și pentru a preveni săvîrșirea de noi infracțiuni
atît din partea inculpatului, cît și a altor persoane, or, o pedeapsă mai blîndă nu va
asigura atingerea scopului pedepsei.
Totodată, avînd în vedere că sancțiunea art. 217/1 alin. (3) Cod penal, prevede
aplicarea obligatorie a pedepsei complementare, instanța de apel a stabilit inculpatului
Verenchanskiy A. și pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a
ocupa funcții sau de a exercita activități legate de circulația substanțelor narcotice.
Generalizînd cele expuse mai sus, instanța de apel a conchis că, pedeapsa
închisorii este una echitabilă faptei comise și consecințelor survenite, care își va atinge
scopul și va duce la restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, prevenirea
săvîrșirii de noi infracțiuni, atît de către inculpat, cît și de alte persoane, motiv pentru
care instanța de apel concluzionează asupra necesității casării sentinței instanței de
fond în latura penală.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Șleahtițki Vitalie în
numele inculpatului Verenchanskiy Aliy, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin.
(1) pct. 10) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea
acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe. Recurentul invocă dezacordul cu
modul de individualizare a pedepsei stabilită inculpatului, motivînd că, instanța nu a
dat eficiență prevederilor art. 3, 4, 6, 7, 61, 75, 76 Cod penal. De asemenea, inculpatul
este la prima abatere și nu a avut anterior conflicte cu legea, a recunoscut vina și a
colaborat cu organele de drept în vederea stabilirii adevărului, are loc permanent de
trai, are la întreținere un copil minor, este încadrat în cîmpul muncii, or instanța de apel
neîntemeiat a exclus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și a aplicat pedeapsa
privativă de libertate.
5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,
procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul
Șleahtițki Vitalie în numele inculpatului Verenchanskiy Aliy, prin care a menționat că,
este de poziția respingerii acestui recurs, deoarece instanța de apel s-a pronunțat
argumentat și detailat asupra apelului declarat, corect constatînd vinovăția inculpatului
în comiterea infracțiunii imputate. Din textul deciziei rezultă că aceasta a analizat
obiectiv probele administrate și hotărîrea cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția de condamnare și această hotărîre corespunde prevederile art. 414, 417 Cod de
procedură penală.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Șleahtițki Vitalie în numele inculpatului Verenchanskiy Aliy, în raport cu
materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele
considerente.
4
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței
de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care
constată că este vădit neîntemeiat.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se
pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod
de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.
(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor
prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.
În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, recurentul a invocat în
drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10)
Cod de procedură penală, precum că s-au aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale.
Colegiul penal reține că, acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de
recurs.
Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi
prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța
de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de
apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la
respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.
Instanța de recurs precizează că, instanța de apel la adoptarea soluției sale pe
deplin a ținut cont de prevederile menționate mai sus și corect a stabilit pedeapsa
inculpatului, argumentînd motivat în decizia sa.
Referitor la criticile recurentului precum că contrar prevederilor art. 427 alin. (1)
pct. 10) Cod de procedură penală, s-au aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale, Colegiul penal menționează că instanța de apel corect a condamnat
inculpatul în baza art. 217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal, prin prisma prevederilor art.
3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ținînd cont de criteriile generale de
individualizare a pedepsei, caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, datele
privind personalitatea inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante inclusiv și
cele invocate în recurs.
Cauza penală a fost examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de
procedură penală, astfel, limitele pedepsei de închisoare fiind reduse cu o treime din
maximul pedepsei (de 7 ani) și o treime din minimul prevăzut de sancțiune (3 ani) ce
constituie de la 2 ani la 4,8 ani închisoare.
Astfel, pedeapsa stabilită lui Verenchanskiy Aliy de către instanța de apel, se
încadrează în limitele legale prevăzute.
Pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corijare și
reeducare a inculpatului, și are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea
vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia,
cît și a altor persoane.
Colegiul menționează că, instanța de apel întemeiat a constatat că, prima instanță,
la numirea pedepsei inculpatului, nu a ținut cont în deplină măsură de circumstanțele
cauzei și de caracterul social periculos al infracțiunii săvîrșite de către acesta.
5
Cît privește temeiurile invocate de recurent privind stabilirea pedepsei mai blînde,
Colegiul penal le consideră neîntemeiate. Or, circumstanțele indicate în recurs
(contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinovăției, lipsa
antecedentelor penale, caracterizarea pozitivă), au fost luate în considerație de către
instanța de apel la stabilirea pedepsei, fiindu-i numită inculpatului o pedeapsă
echitabilă potrivit sancțiunii art. 217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal.
În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia
instanței de apel referitor la neaplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal, deoarece
pedeapsa stabilită de instanța de apel, este proporțională faptelor comise de către
inculpat.
Colegiul penal conchide că, la stabilirea pedepsei cu închisoarea instanța de apel,
după cum rezultă din partea descriptivă a deciziei, și-a motivat soluția adoptată
indicînd din care motive a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea inculpatului
Verenchanskiy Aliy pentru faptele comise este posibilă doar cu aplicarea pedepsei
închisorii reale.
Totodată, legiuitorul acordă dreptul instanței, ținînd cont de circumstanțele cauzei
și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz, posibilitatea aplicării
pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și nicidecum nu o
obligă în acest sens. În speța dată, rezultă că instanța de apel, reieșind din
circumstanțele susmenționate, a considerat rațional ca inculpatul să execute real
pedeapsa stabilită.
La fel nu poate fi reținut argumentul recurentului privind aplicarea inechitabilă a
unei pedepse prea severe, deoarece la stabilirea pedepsei instanța de apel, a ținut cont
și de efectul preventiv al sancțiunii penale.
În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)
Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de
apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-417
Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază ca
inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Șleahtițki Vitalie în
numele inculpatului Verenchanskiy Aliy, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Bălți din 23 noiembrie 2016, în cauza penală, în privința lui Verenchanskiy
Aliy XXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Publicată integral la 07 martie 2017.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
6