1ra-329/17 — Art.190 alin.5 CP

Prima instanță: 31.10.2012 - 01.12.2015,

Instanța de apel: 25.01.2016 - 05.10.2016,

Instanța de recurs: 28.12.2016 - 08.02.2017. CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Bălți din 01 decembrie 2015, Edu Marian a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei. 2. De către organul de urmărire penală, Edu Marian a fost pus sub învinuire pentru faptul că, din luna iunie 2008 și până în luna aprilie 2010, acționând prin înșelăciune și abuz de încredere, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, sub pretextul că dispune de capacitățile necesare pentru câștig de bani în jocurile online „Forex” în rețeaua „Internet” și poate câștiga o sumă impunătoare de bani, a obținut susținerea financiară de la Postolachi Petru pentru deschiderea contului de joc „Forex”. Ulterior, în continuarea intenției sale, i-ar fi comunicat lui Postolachi Petru, precum că a câștigat în jocul online “Forex” suma de 55 milioane dolari SUA, iar pentru ridicarea sumei de bani câștigate, ar fi necesare cheltuieli suplimentare, și anume ar fi necesar de a pleca în România, în Cipru, pentru deschiderea unor noi conturi bancare adăugătoare pe care să fie transferați banii câștigați din sistema „Forex”, la fel și în SUA, bani ce urmau a fi ridicați cu susținerea juridică a unui avocat din SUA, serviciile căruia urmau a fi remunerate. În așa mod, Edu Marian a dobândit ilegal de la Postolachi Petru în mai multe rate, în perioada nominalizată de timp sume de bani, și anume: la 26 mai 2009, aflându-se la domiciliul lui Postolachi Petru din mun.Xxxxx, str.Xxxxxxxxx, ar fi primit de la ultimul, în numerar, bani în sumă de 55.000 euro, care constituia 857.230 lei. Mai apoi, prin transferuri bancare prin sistema «WMExpress», aflându-se în mun.Chișinău unde locuia temporar în acea perioadă de timp, ar mai fi primit de la Postolachi Petru, în mai multe etape, suma totală de 75.850 dolari SUA, ce constituiau 1.800.918,11 lei, prin ce i-ar fi cauzat acestuia o daună materială în proporții deosebit de mari. 1 3. Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul M.Edu să fie condamnat conform învinuirii înaintate, în baza art.190 alin.(5) Cod penal la 8 ani închisoare, în penitenciar de tip închis, pe motiv că prima instanță incorect a apreciat probele administrate; - instanța a pus la baza sentinței declarațiile inculpatului, însă vinovăția lui se confirmă prin declarațiile părții vătămate, a martorilor și prin actele cauzei; - inculpatul a inventat versiunea, precum că acorda servicii de transfer a banilor din străinătate prin sistemul Web Money; - inculpatul a dus în eroare partea vătămată, câștigând astfel o sumă impunătoare de bani.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 octombrie 2016, apelul procurorului a fost respins, ca nefondat. În motivarea soluției instanța de apel a indicat că, prima instanță în cadrul cercetărilor judecătorești minuțios și sub toate aspectele a examinat probele administrate în cauză și, în baza unei analize și aprecieri ample a acestora, just a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate nu a fost stabilită, aceasta corect dispunând achitarea lui M.Edu. Totodată, instanța de apel a constatat că, în urma examinării probelor din punct de vedere al utilității și veridicității sub toate aspectele și în mod obiectiv, prima instanță corect a stabilit că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii în acțiunile lui M.Edu și întemeiat a adoptat o sentință de achitare a acestuia. Instanța de apel a examinat materialele cauzei penale, și anume declarațiile părții vătămate P.Postolachi, a martorilor S.Golturenco, S.Amaev, O.Iurciac, I.Ivanov, M.Ustovschi și V.Șevarutin, precum și probele scrise - procesele-verbale de confruntare dintre P.Postolachi și M.Edu, dintre martorul S.Golturenco și M.Edu, informațiile parvenite de la SRL „PR Teh- Com”, de la Direcția documentare a mijloacelor de transport a ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de Stat Registru”, de la Direcția Poliției Rutiere a MAI, de la organele competente ale F.Ruse, astfel a concluzionat că aceste probe nu sunt pertinente și utile cazului, ele neconfirmând fapta prejudiciabilă. Instanța de apel a conchis că, din conținutul acestor probe se confirmă cu certitudine doar implicarea lui M.Edu în jocurile online „Forex” în rețeaua „Internet”, fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate, a martorilor, precum și prin declarațiile inculpatului, însă aceste circumstanțe nu confirmă intenția acestuia din urmă de a dobândi ilicit bunuri, mai mult, din aceste declarații nu se confirmă însușirea mijloacelor financiare de către inculpat. De asemenea, instanța de apel a indicat că declarațiile martorilor S.Amaev și S.Golturenco referitor la suma de 55000 euro, corect au fost apreciate critic, acestea fiind contradictorii și declarative, mai mult că însăși partea vătămată a indicat că referitor la suma dată nu are pretenții față de inculpat, iar declarațiile martorului V.Șevarutin nu pot fi reținute ca probă, acesta fiind interogat de reprezentantul organului de urmărire penală în lipsa unui reprezentant al apărării. Totodată, instanța de apel a menționat că declarațiile părții vătămate referitor la transferul mijloacelor bănești inculpatului sunt contradictorii așa, acesta în plângerea sa adresată organelor de drept a indicat suma de 350.000 dolari SUA, în ședința de judecată - suma de 77.000 dolari SUA, iar organul de urmărire penală a indicat în învinuire suma de 55.000 euro și 1.800.918,11 lei. Mai mult, aceste sume nu au fost confirmate prin careva probe pertinente, concludente și utile acestui caz, toate fiind niște declarații contradictorii, din care rezultă doar niște activități ale inculpatului în comun cu partea vătămată și Gh.Titov. 2 De asemenea, instanța de apel a menționat că nu poate fi reținută ca probă informația parvenită de la Direcția documentare a mijloacelor de transport a ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de Stat Registru”, deoarece din această informație nu se confirmă acțiunile criminale ale lui M.Edu, ci efectuarea a două tranzacții de inculpat, care la data de 19.02.2010 a înregistrat în proprietate un automobil de model „Mercedes 500”, iar la 20.02.2010 a înstrăinat un alt automobil de model „BMW 728”, astfel se dovedește dobândirea dreptului de proprietate a lui M.Edu asupra unui automobil și, respectiv, acumularea și existență unor mijloace financiare după înstrăinarea altui automobil. La fel, instanța a indicat că trimiterea acuzării la informația sus menționată în confirmarea dobîndirii ilicite a mijloacelor financiare de la partea vătămată nu poate fi reținută, dat fiind faptul că însăși acesta din urmă a explicat că automobil de model „Mercedes 500” l-a primit de la M.Edu în contul achitării unei datorii în sumă de 5000 euro și nu confirmă deținerea sumei date în actul de învinuire, iar referitor la automobilul de model ,,Honda”, acesta a fost transmis inculpatului de către partea vătămată și accidentat după hotarele țării, acesta din urmă avînd cunoștință de caz, fapt pentru care nu poate fi luată în considerație nici informația parvenită de la Direcția Poliției Rutiere a MAI, deoarece inculpatul nu a fost implicat pe teritoriul R.Moldova în accidentul rutier. Astfel, instanța a conchis că, de către partea acuzării nu au fost prezentate probe pertinente și concludente ce ar dovedi vinovăția inculpatului M.Edu în comiterea infracțiunii imputate.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul V.Gavdiuc care, invocînd temeiurile prevăzute la art.427 alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; - instanța eronat a dat prioritate declarațiilor inculpatului, neglijându-le pe cele ale părții vătămate care sunt confirmate și prin declarațiile martorilor; - din probele acumulate se dovedește faptul că inculpatul nu avea nici o intenție să facă afacere cu P.Postolachi.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror, în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia inculpatului expusă în referință, care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. În motivarea recursului procurorul a invocat ca temei pentru recurs prevederile art.427 alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Colegiul penal constată că temeiurile invocate de autorul recursului nu persistă în cauză, deoarece precum din sentință, așa și din decizia instanție de apel rezultă că instanțele au analizat obiectiv probele administrate și a dat răspuns la toate motivele invocate în apel. Instanța de fond, conform prevederilor art.314 Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, partea vătămată și ținând seama de stipulările art.27 Cod de procedură penală, le-a apreciat obiectiv, care au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului nu este dovedită în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal. Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei soluției 3 pronunțate de prima instanță - achitarea lui M.Edu învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. După cum rezultă din textul recursului, recurentul consideră că instanța de apel, menținând sentința de achitare a inculpatului, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu și-a motivat soluția în acest sens și nu a dat o apreciere multilaterală și obiectivă probelor prezentate de partea acuzării. Astfel, în motivarea poziției sale, recurentul descrie o parte din materialele cauzei - procesele-verbale de audiere a părții vătămate, a martorilor S.Amaev, M.Ustovschi, V.Șevarutin, însă nu argumentează ilegalitatea hotărârii instanței de apel din punct de vedere al erorilor de drept, ce ar fi fost comise la judecarea cauzei. Totodată, în recursul respectiv nu se specifică asupra căror motive concrete invocate în apel, nu s-a pronunțat instanța în raport cu circumstanțele relevate în partea descriptivă a deciziei contestate și care ar fi esența circumstanțelor că hotărârea adoptată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind omisă în totalitate argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată că, temeiurile invocate de către recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat, deoarece instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414, 417 alin.(8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, aceasta cuprinzînd și motivele pe care se întemeiază soluția. Potrivit textului deciziei recurate, se constată că instanța de apel a cercetat toate probele prezentate în cauză, inclusiv declarațiile părții vătămate P.Postolachi, a martorilor S.Amaev, M.Ustovschi, V.Șevarutin, la care face referire recurentul, și le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității acestora, care au primit o apreciere la justa valoare, iar concluziile instanței sânt corecte și întemeiate. Colegiul penal atestă că, conform art.8 alin.(l) Cod de procedură penală, persoana acuzată de săvîrșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atîta timp cît vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărîre judecătorească de condamnare definitivă, mai mult ca atît nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa. La fel, conform art.389 alin.(l) Cod procedură penală, sentința de condamnare poate fi adoptată numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar îndoielile care nu pot fi înlăturate, trebuie să fie interpretate în favoarea inculpatului. Deci, reieșind din cumulul de probe cercetate, Colegiul penal concluzionează că instanțele de fond, legal și întemeiat au adoptat hotărîri de achitare în privința lui M.Edu. Totodată, argumentele recurentului, precum că instanța de apel incorect și unilateral a apreciat probele administrate în cauză, iar declarațiile inculpatului urmau a fi apreciate critic, nu pot fi reținute ca temei de admitere a acestui recurs. Colegiul penal constată că, instanța de apel s-a expus asupra tuturor probelor, ilucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, cercetând amănunțit aspectele învinuirii înaintate și a apreciat conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală fiecare probă, iar în concluziile sale a motivat admiterea unor probe și respingerea altora, conform art.394 Cod de procedură penală. 4 Astfel, din cuprinsul hotărârii atacate se constată că, probele indicate de procuror au fost analizate detaliat și asupra acestora instanța de apel s-a expus motivat și întemeiat prin argumente fundamentate în fapt și în drept, iar concluziile privind nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză. Instanța de apel, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare. Neacordul autorului recursului cu aprecierea acestora de către instanța de apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art.427 Cod de procedură penală. În aceste condiții, instanța de recurs consideră că nu a fost constatată prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, se dispune asupra inadmisibilității acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.432 alin.(l)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție. DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui Edu Marian, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 martie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 5