1ra-329/17 — art.190 alin.5 CP

Dosarul nr.lra-329/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 februarie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 05 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui

Edu Marian Xxx, născut la xxxxxxx, originar

din mun.Xxxxx, domiciliat în mun.Xxxxxxxx,

str.Xxxxxxxx, cu viza de reședință în or.Xxxxx,

str.Xxxxxxxxxx, ap.xx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat

existența faptei.

faptul că, din luna iunie 2008 și până în luna aprilie 2010, acționând prin înșelăciune și abuz de

încredere, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, sub pretextul că

dispune de capacitățile necesare pentru câștig de bani în jocurile online „Forex” în rețeaua

„Internet” și poate câștiga o sumă impunătoare de bani, a obținut susținerea financiară de la

Postolachi Petru pentru deschiderea contului de joc „Forex”.

Ulterior, în continuarea intenției sale, i-ar fi comunicat lui Postolachi Petru, precum că a

câștigat în jocul online “Forex” suma de 55 milioane dolari SUA, iar pentru ridicarea sumei de

bani câștigate, ar fi necesare cheltuieli suplimentare, și anume ar fi necesar de a pleca în

România, în Cipru, pentru deschiderea unor noi conturi bancare adăugătoare pe care să fie

transferați banii câștigați din sistema „Forex”, la fel și în SUA, bani ce urmau a fi ridicați cu

susținerea juridică a unui avocat din SUA, serviciile căruia urmau a fi remunerate.

În așa mod, Edu Marian a dobândit ilegal de la Postolachi Petru în mai multe rate, în

perioada nominalizată de timp sume de bani, și anume: la 26 mai 2009, aflându-se la

domiciliul lui Postolachi Petru din mun.Xxxxx, str.Xxxxxxxxx, ar fi primit de la ultimul, în

numerar, bani în sumă de 55.000 euro, care constituia 857.230 lei.

Mai apoi, prin transferuri bancare prin sistema «WMExpress», aflându-se în

mun.Chișinău unde locuia temporar în acea perioadă de timp, ar mai fi primit de la Postolachi

Petru, în mai multe etape, suma totală de 75.850 dolari SUA, ce constituiau 1.800.918,11 lei,

prin ce i-ar fi cauzat acestuia o daună materială în proporții deosebit de mari.

1

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul M.Edu să fie condamnat conform învinuirii înaintate, în baza

art.190 alin.(5) Cod penal la 8 ani închisoare, în penitenciar de tip închis, pe motiv că prima

instanță incorect a apreciat probele administrate; - instanța a pus la baza sentinței declarațiile

inculpatului, însă vinovăția lui se confirmă prin declarațiile părții vătămate, a martorilor și prin

actele cauzei; - inculpatul a inventat versiunea, precum că acorda servicii de transfer a banilor

din străinătate prin sistemul Web Money; - inculpatul a dus în eroare partea vătămată,

câștigând astfel o sumă impunătoare de bani.

procurorului a fost respins, ca nefondat.

În motivarea soluției instanța de apel a indicat că, prima instanță în cadrul cercetărilor

judecătorești minuțios și sub toate aspectele a examinat probele administrate în cauză și, în

baza unei analize și aprecieri ample a acestora, just a ajuns la concluzia că vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate nu a fost stabilită, aceasta corect dispunând

achitarea lui M.Edu.

Totodată, instanța de apel a constatat că, în urma examinării probelor din punct de

vedere al utilității și veridicității sub toate aspectele și în mod obiectiv, prima instanță corect a

stabilit că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii în acțiunile lui M.Edu și întemeiat a

adoptat o sentință de achitare a acestuia.

Instanța de apel a examinat materialele cauzei penale, și anume declarațiile părții

vătămate P.Postolachi, a martorilor S.Golturenco, S.Amaev, O.Iurciac, I.Ivanov, M.Ustovschi

și V.Șevarutin, precum și probele scrise - procesele-verbale de confruntare dintre P.Postolachi

și M.Edu, dintre martorul S.Golturenco și M.Edu, informațiile parvenite de la SRL „PR Teh-

Com”, de la Direcția documentare a mijloacelor de transport a ÎS „Centrul Resurselor

Informaționale de Stat Registru”, de la Direcția Poliției Rutiere a MAI, de la organele

competente ale F.Ruse, astfel a concluzionat că aceste probe nu sunt pertinente și utile cazului,

ele neconfirmând fapta prejudiciabilă.

Instanța de apel a conchis că, din conținutul acestor probe se confirmă cu certitudine

doar implicarea lui M.Edu în jocurile online „Forex” în rețeaua „Internet”, fapt confirmat prin

declarațiile părții vătămate, a martorilor, precum și prin declarațiile inculpatului, însă aceste

circumstanțe nu confirmă intenția acestuia din urmă de a dobândi ilicit bunuri, mai mult, din

aceste declarații nu se confirmă însușirea mijloacelor financiare de către inculpat.

De asemenea, instanța de apel a indicat că declarațiile martorilor S.Amaev și

S.Golturenco referitor la suma de 55000 euro, corect au fost apreciate critic, acestea fiind

contradictorii și declarative, mai mult că însăși partea vătămată a indicat că referitor la suma

dată nu are pretenții față de inculpat, iar declarațiile martorului V.Șevarutin nu pot fi reținute

ca probă, acesta fiind interogat de reprezentantul organului de urmărire penală în lipsa unui

reprezentant al apărării.

Totodată, instanța de apel a menționat că declarațiile părții vătămate referitor la

transferul mijloacelor bănești inculpatului sunt contradictorii așa, acesta în plângerea sa

adresată organelor de drept a indicat suma de 350.000 dolari SUA, în ședința de judecată -

suma de 77.000 dolari SUA, iar organul de urmărire penală a indicat în învinuire suma de

55.000 euro și 1.800.918,11 lei. Mai mult, aceste sume nu au fost confirmate prin careva probe

pertinente, concludente și utile acestui caz, toate fiind niște declarații contradictorii, din care

rezultă doar niște activități ale inculpatului în comun cu partea vătămată și Gh.Titov.

2

De asemenea, instanța de apel a menționat că nu poate fi reținută ca probă informația

parvenită de la Direcția documentare a mijloacelor de transport a ÎS „Centrul Resurselor

Informaționale de Stat Registru”, deoarece din această informație nu se confirmă acțiunile

criminale ale lui M.Edu, ci efectuarea a două tranzacții de inculpat, care la data de 19.02.2010

a înregistrat în proprietate un automobil de model „Mercedes 500”, iar la 20.02.2010 a

înstrăinat un alt automobil de model „BMW 728”, astfel se dovedește dobândirea dreptului de

proprietate a lui M.Edu asupra unui automobil și, respectiv, acumularea și existență unor

mijloace financiare după înstrăinarea altui automobil.

La fel, instanța a indicat că trimiterea acuzării la informația sus menționată în

confirmarea dobîndirii ilicite a mijloacelor financiare de la partea vătămată nu poate fi reținută,

dat fiind faptul că însăși acesta din urmă a explicat că automobil de model „Mercedes 500” l-a

primit de la M.Edu în contul achitării unei datorii în sumă de 5000 euro și nu confirmă

deținerea sumei date în actul de învinuire, iar referitor la automobilul de model ,,Honda”,

acesta a fost transmis inculpatului de către partea vătămată și accidentat după hotarele țării,

acesta din urmă avînd cunoștință de caz, fapt pentru care nu poate fi luată în considerație nici

informația parvenită de la Direcția Poliției Rutiere a MAI, deoarece inculpatul nu a fost

implicat pe teritoriul R.Moldova în accidentul rutier.

Astfel, instanța a conchis că, de către partea acuzării nu au fost prezentate probe

pertinente și concludente ce ar dovedi vinovăția inculpatului M.Edu în comiterea infracțiunii

imputate.

care, invocînd temeiurile prevăzute la art.427 alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, pe motiv că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; - instanța eronat a dat prioritate

declarațiilor inculpatului, neglijându-le pe cele ale părții vătămate care sunt confirmate și prin

declarațiile martorilor; - din probele acumulate se dovedește faptul că inculpatul nu avea nici o

intenție să facă afacere cu P.Postolachi.

raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia inculpatului expusă

în referință, care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

În motivarea recursului procurorul a invocat ca temei pentru recurs prevederile art.427

alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal constată că temeiurile invocate de autorul recursului nu persistă în cauză,

deoarece precum din sentință, așa și din decizia instanție de apel rezultă că instanțele au

analizat obiectiv probele administrate și a dat răspuns la toate motivele invocate în apel.

Instanța de fond, conform prevederilor art.314 Cod de procedură penală, judecând

cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul,

partea vătămată și ținând seama de stipulările art.27 Cod de procedură penală, le-a apreciat

obiectiv, care au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului nu este dovedită în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei

verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei soluției

3

pronunțate de prima instanță - achitarea lui M.Edu învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.190 alin.(5) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

După cum rezultă din textul recursului, recurentul consideră că instanța de apel,

menținând sentința de achitare a inculpatului, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, nu și-a motivat soluția în acest sens și nu a dat o apreciere multilaterală și

obiectivă probelor prezentate de partea acuzării.

Astfel, în motivarea poziției sale, recurentul descrie o parte din materialele cauzei -

procesele-verbale de audiere a părții vătămate, a martorilor S.Amaev, M.Ustovschi,

V.Șevarutin, însă nu argumentează ilegalitatea hotărârii instanței de apel din punct de vedere al

erorilor de drept, ce ar fi fost comise la judecarea cauzei.

Totodată, în recursul respectiv nu se specifică asupra căror motive concrete invocate în

apel, nu s-a pronunțat instanța în raport cu circumstanțele relevate în partea descriptivă a

deciziei contestate și care ar fi esența circumstanțelor că hotărârea adoptată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, fiind omisă în totalitate argumentarea ilegalității

hotărârii atacate în acest sens.

Instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată că, temeiurile invocate de

către recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat, deoarece instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414, 417 alin.(8) Cod de procedură penală

și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, aceasta

cuprinzînd și motivele pe care se întemeiază soluția. Potrivit textului deciziei recurate, se

constată că instanța de apel a cercetat toate probele prezentate în cauză, inclusiv declarațiile

părții vătămate P.Postolachi, a martorilor S.Amaev, M.Ustovschi, V.Șevarutin, la care face

referire recurentul, și le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității acestora, care au primit o apreciere la justa valoare, iar concluziile instanței sânt

corecte și întemeiate.

Colegiul penal atestă că, conform art.8 alin.(l) Cod de procedură penală, persoana

acuzată de săvîrșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atîta timp cît vinovăția sa nu-i

va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în cadrul

căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o

hotărîre judecătorească de condamnare definitivă, mai mult ca atît nimeni nu este obligat să

dovedească nevinovăția sa.

La fel, conform art.389 alin.(l) Cod procedură penală, sentința de condamnare poate fi

adoptată numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului de

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de

judecată, iar îndoielile care nu pot fi înlăturate, trebuie să fie interpretate în favoarea

inculpatului.

Deci, reieșind din cumulul de probe cercetate, Colegiul penal concluzionează că

instanțele de fond, legal și întemeiat au adoptat hotărîri de achitare în privința lui M.Edu.

Totodată, argumentele recurentului, precum că instanța de apel incorect și unilateral a

apreciat probele administrate în cauză, iar declarațiile inculpatului urmau a fi apreciate critic,

nu pot fi reținute ca temei de admitere a acestui recurs.

Colegiul penal constată că, instanța de apel s-a expus asupra tuturor probelor, ilucidând

faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, cercetând amănunțit

aspectele învinuirii înaintate și a apreciat conform prevederilor art.101 Cod de procedură

penală fiecare probă, iar în concluziile sale a motivat admiterea unor probe și respingerea

altora, conform art.394 Cod de procedură penală.

4

Astfel, din cuprinsul hotărârii atacate se constată că, probele indicate de procuror au fost

analizate detaliat și asupra acestora instanța de apel s-a expus motivat și întemeiat prin

argumente fundamentate în fapt și în drept, iar concluziile privind nevinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Instanța de apel, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat

detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar probele administrate au primit o apreciere

la justa lor valoare. Neacordul autorului recursului cu aprecierea acestora de către instanța de

apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art.427 Cod de procedură penală.

În aceste condiții, instanța de recurs consideră că nu a fost constatată prezența în speța

examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei contestate. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, se dispune asupra inadmisibilității

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

al Curții Supreme de Justiție.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 05 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui Edu Marian, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 martie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5