1ra-256/2017 — art.27, 145 alin.1 CP

Prima instanță: 29.04.2016 – 08.07.2016;

Instanța de apel: 08.08.2016 – 02.11.2016;

Instanța de recurs: 14.12.2016 – 01.02.2017. A C O N S T A T A T: 1. Prin sentința Judecătoriei Soroca din 08 iulie 2016 Evtodii Anatolie Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 145 alin.(1) Cod penal la 10 (zece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Măsura preventivă în privința lui Evtodii Anatolie Alexandru – arestul, a fost menținută până la întrarea sentinței în vigoare. S-a dispus încasarea din contul lui Evtodii Anatolie Alexandru în beneficiul statului cheltuieli judiciare în sumă de 114 (una sută paisprezece) lei. 2. Pentru a pronunța sentința prima instanță a constatat, că la 22 ianuarie 2016 în jurul orei 01.00 noaptea, Evtodii Anatolie Alexandru, după ce a consumat băuturi alcoolice la domiciliul cet. Vișniovîi Anatolie și apoi la domiciliul cet. Druță Andrian din XXX, împreună cu ultimii și cu Motruc Ivan Vladimir, locuitor al XXX, fiind sub influența alcoolului, aflându-se în casa cet. Druță Andrian a iscat o ceartă cu Motruc Ivan, unde după un schimb de replici și înjurături a ieșit din casă și având intenție de a-l omorî pe Motruc Ivan, însă neavând instrumente pentru realizarea intenției sale infracționale, a pătruns în gospodăria cet. Vișniovîi Anatolie, de unde dintr-o buturugă a smuls toporul înfipt, după care pentru a-și realiza intenția sa de omor, s-a deplasat spre gospodăria, unde locuiește Motruc Ivan Vladimir, situată în 1 XXX. Așteptându-l pe acesta în drum la poarta gospodăriei, la apariția lui Motruc Ivan, intenționat, pe neașteptate a ridicat toporul în sus și a lovit cu el în direcția capului lui Motruc Ivan, care este un organ vital, însă din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-a putut duce intenția până la capăt și aceasta nu și-a produs efectul, datorită reacției lui Motruc Ivan, care l-a oprit și s-a apărat cu mâna, cauzându-i acestuia, conform raportului de expertiză medico-legală nr.34 „A” din 11.02.2016, plagă tăiată pe palma stângă și excoriații la degetul unu al mâinii stângi, care s-au produs cu obiect tăietor și contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate. Acțiunile inculpatului Evtodii Anatolie Alexandru au fost calificate în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal după semnele calificative: tentativa de omor intenționat a unei persoane. 3. Sentința a fost atacată cu apeluri de către inculpat și de avocatul Suveică N. în numele inculpatului, care au solicitat:  inculpatul Evtodii Anatolie, aplicarea în privința sa a unei pedepse mai blânde, invocând recunoașterea pe deplin a vinovăției sale în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, regretă cele comise și se căiește sincer, fiind de acord să depună cerere pentru examinarea cauzei în ordinea art. 364/1 Cod de procedură penală. Totodată, a menționat, că are la întreținere pe mama sa, care este bolnavă și necesită ajutorul lui. Din aceste considerente a solicitat reducerea termenului de pedeapsă stabilit de instanța de fond prin sentință;  avocatul Suveică N., casarea sentinței, cu adoptarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului, invocând, că declarațiile părții vătămate Motruc I. urmează a fi apreciate critic, deoarece acestea nu demonstrează vinovăția inculpatului Evtodii A. și nu coroborează cu celelalte probe prezente pe caz. Din declarațiile părții vătămate reiese, că locul de lângă poartă era un loc întunecos și neiluminat. Astfel, Motruc Ivan nu putea să observe că toporul este îndreptat spre capul său. A indicat, că nici pe haina părții vătămate, nici în regiunea adiacentă a capului, în regiunea gâtului la partea vătămată nu a fost depistată nici o leziune corporală sau vreo urmă care ar putea fi lăsată de topor. Mai mult ca atât, locul din dreptul porții părții vătămate, fiind un loc neiluminat și întunecos, nu este clar cum anume partea vătămată a putut dezbate lovitura de topor la înălțimea mâinii, și anume, lovind cu palma mâinii coada toporului aproape de ascuțiș. Totodată, declarațiile părții vătămate Motruc Ivan, a martorilor Motruc Vladimir, Druță Adrian și Vișniovîi Anatolie n-au confirmat faptul că inculpatul l-a așteptat pe Motruc Ivan circa o oră lângă poarta tatălui său, și nici o probă din dosar nu indică la acest fapt. La fel, a menționat, că instanța nu a luat în considerație declarațiile date de Evtodii Anatolie în calitate de bănuit, învinuit și inculpat, consecvent, declarând, că a vrut să-l lovească pe Motruc Ivan la picior.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 noiembrie 2016 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea hotărârii atacate. 2

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat, că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Evtodii Anatolie Alexandru de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin.(1) Cod penal. Instanța de apel a indicat, că vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin prin cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de către instanța de fond și verificate de către instanța de apel, precum:  declarațiile inculpatului, părții vătămate Motruc Ivan, martorului Motruc Vl.;  procesul-verbal de cercetare la fața locului din 28.01.2016 cu tabelul fotografic anexat, prin care s-a cercetat locul săvârșirii infracțiunii, fiind ridicat prin cercetarea dată un topor cu coadă din lemn cu lungimea de 45 cm (f.d. 17-20);  raportul de expertiză medico-legală nr. 34 „A” din 12.02.2016, prin care la examinarea medico-legală a cet. Motruc Ivan s-a constatat: plagă tăiată pe palma stângă și excoriații la degetul I al mâinii stângi, care s-au produs cu un obiect tăietor și contondent, posibil în circumstanțele indicate, și pot data din 22.01.2016, fiind calificate ca vătămare corporală neînsemnată (f.d. 40);  actul de expertiză psihiatrico-legală nr.l43a-2016 din 29.03.2016, efectuată în condiții de ambulatoriu a învinuitului Evtodii Anatolie, prin care s-a constatat că Evtodii Anatolie de maladii psihice nu suferă. În perioada comiterii infracțiunii ce i se impută (la data de 22.01.2016, în jurul orelor 01.00 noaptea), din examenul psihic reiese, că el dereglări psihotice temporare n-a manifestat, se afla în stare de ebrietate alcoolică simplă. Evtodii Anatolie nu manifestă și nu a manifestat careva tulburări de personalitate în timpul săvârșirii infracțiunii. Evtodii Anatolie este capabil, reieșind din starea sa psihică, să perceapă împrejurările, ce au importanță pentru procesul penal și să facă declarații despre ele. Tabloul clinic psihologic este în corelație cu declarațiile date în cadrul audierii în calitate de învinuit (f.d. 57);  procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din 12.02.2016, prin care din cele trei topoare prezentate spre recunoaștere martorului Vișniovîi Anatolie, ultimul a recunoscut toporul sub nr.2 din tabelul fotografic anexat la procesul-verbal, ca fiind toporul său care a depistat că a dispărut la data de 22.01.2016, recunoscându-l după deteriorarea la muchie, prin crăpătură (f.d. 61-64);  procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 12.04.2016, prin care s-a efectuat verificarea declarațiilor la locul infracțiunii a părții vătămate Motruc Ivan cu aplicarea camerei de luat vederi, înregistrările video, fiind înregistrate pe suport disc DVD cu capacitatea de 4,7 GB „Acme” (fd.73);  procesul-verbal de confruntare din 16.02.2016, prin care întru înlăturarea divergențelor existente între declarații, s-a efectuat confruntarea dintre partea vătămată Motruc Ivan și învinuitul Evtodii Anatolie, în urma cărui fapt partea vătămată Motruc Ivan și-a menținut declarațiile sale date în calitate de parte vătămată (f.d. 100). 3 Astfel, instanța de apel a constatat, că cumulul de probe administrate în speța dată dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului de săvârșirea tentativei de omor a părții vătămate și combat argumentele avocatului, precum că inculpatul nu a avut intenția de a omorî partea vătămată, solicitând achitarea inculpatului. În acest sens, instanța de apel a indicat la instrumentul ales de inculpatul Evtodii Anatolie pentru aplicarea loviturii părții vătămate, faptul că l-a așteptat pe ultimul la poartă timp de aproape 2 ore, precum și dorința să-l lovească pe Motruc Ivan în cap, care este regiune vitală a corpului, apropiindu-se de la spate, ceea ce denotă, în afara oricăror dubii, intenția inculpatului Evtodii Anatolie îndreptată spre omorul lui Motruc Ivan, ceea ce confirma vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii. Mai mult ca atât, instanța de apel a menționat și faptul că, înainte de a încerca să-i aplice părții vătămate lovitura cu toporul în cap, inculpatul a strigat „te ucid”, ceea ce în plus confirmă intenția de omor din partea inculpatului, care însă nu a putut fi dusă până la capăt din motiv că partea vătămată s-a apărat de lovitură. Cu atât mai mult, că în ședința instanței de apel inculpatul Evtodii Anatolie a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, declarând că a vrut să-l omoare pe Motruc Ivan din motiv că acesta a vorbit urât despre mama sa. Instanța de apel a considerat nefondată cerința inculpatului privind aplicarea în privința sa a prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală și a menționat, că judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală nu poate avea loc la etapa examinării cauzei în instanța de apel, aceasta poate fi inițiată doar la cererea inculpatului, depusă până la începerea cercetării judecătorești în instanța de fond. Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 24.05.2016 (f.d. 135), în cadrul ședinței date inculpatul nu a înaintat până la începerea cercetării judecătorești cerere, prin care să solicite examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, din contra inculpatul a solicitat examinarea cauzei în procedură generală. Totodată, instanța de apel a respins argumentele apelantului referitor la aplicarea unei pedepse mai blânde, deoarece, verificând legalitatea pedepsei stabilite inculpatului, a constatat, că prima instanță a ținut cont de prevederile art. 61, 75 alin. (1) Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care se caracterizează din punct de vedere negativ, nu este la prima abatere, nu și-a făcut concluziile de rigoare, săvârșind din nou cu intenție o infracțiune îndreptată împotriva vieții persoanei, considerând că pedeapsa este echitabilă celor comise de inculpat și pericolului social al infracțiunii săvârșite și menționând că, aplicarea unei pedepse mai blânde va fi ineficientă și nu va atinge scopul de restabilire a echității sociale și corectare a inculpatului.

Decizia instanței de apel pronunțată la data de 23 noiembrie 2016, este atacată cu recurs ordinar de către inculpat la data de 23 noiembrie 2016, indicând că recunoaște vinovăția sa de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, însă solicită să fie acordată încă o șansă, aplicând Legea privind amnistia. 4

Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat de inculpat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute de art.430 alin.(5) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Analizând recursul declarat, Colegiul penal constată, că inculpatul nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor, din care considerente instanța de recurs nu se va expune referitor la aceste aspecte, dar critică decizia instanței de apel numai referitor la chestiunea de individualizare a pedepsei, argument, care se încadrează în temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. În acest sens Colegiul penal menționează, că potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială. Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76 – 77 Cod penal, precum și, efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal. Din materialele cauzei, instanța de recurs constată, că inculpatul a fost pus sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de prima instanță în baza art. 27, 145 alin.(1) Cod penal închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, soluție menținută de instanța de apel, care a verificat legalitatea hotărârii primei instanțe în ce privește stabilirea pedepsei și a concluzionat, că prima instanță corect 5 i-a stabilit pedeapsa inculpatului Evtodii Anatolie, ținând cont de criterii generale de individualizare a pedepsei, considerând că pedeapsa aplicată sub formă de închisoare este echitabilă și legală pentru infracțiunea comisă de inculpat, motivându-și soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe și a conchis, că aplicarea unei pedepse mai blânde față de inculpat nu va fi eficientă și nu va atinge scopul restabilirii echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Cu referire la solicitarea inculpatului de aplicare a Legii privind amnistia, Colegiul penal o consideră nefondată și menționează, că art. 10 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova //Monitorul Oficial 293-305/632, 09.09.2016, indică persoanele asupra cărora nu se aplică prevederile acestei legi, și anume, în speța dată, sunt aplicabile lit. b) și d) ale normei indicate supra, potrivit cărora legea nu se aplică în privința persoanelor: b) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru una dintre infracțiunile calificate ca fiind deosebit de grave sau excepțional de grave, conform Codului penal nr.985-XV din 18 aprilie 2002, d) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru una dintre infracțiunile prevăzute la următoarele articole din Codul penal nr.985-XV din 18 aprilie 2002: art.135–139; art.140 alin.(2); art.1401–145, etc. În această ordine de idei, instanța de recurs reține, că inculpatul Evtodii Anatolie a fost condamnat în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, care prevede pedeapsa cu închisoare de la 10 la 15 ani, iar conform art. 16 alin. (5) Cod penal - infracțiuni deosebit de grave se consideră infracțiunile săvârșite cu intenție pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce depășește 12 ani. Astfel, reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal ajunge la concluzia că Legea privind amnistia nu este aplicabilă în speța dată în privința inculpatului Evtodii Anatolie. În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de inculpatul Evtodii Anatolie Alexandru se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, 6 D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Evtodii Anatolie Alexandru împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 noiembrie 2016, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la data de 03 martie 2017. Președinte Ursache Petru Judecător Toma Nadejda Judecător Timofti Vladimir 7