1ra-308/2017 — art. 157 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 157 CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct . 6 CPP
1ra-308/2017 — art. 157 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-308/2017
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
01 februarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte URSACHE Petru
judecători NICOLAEV Ghenadie
MORARU Petru
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
Berezovschi Adrian în numele inculpatului Badan Ion, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2016, în cauza
penală privindu-l pe
Badan Ion Xxxxxx, născut la
XX.XX.XXXX, originar și domiciliat în mun.
Xxxxxxxx, str. Xxxxxx nr.Xx, ap. X.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 16.12.2015 – 04.05.2016;
Instanța de apel: 25.05.2016 – 07.10.2016;
Instanța de recurs: 26.12.2016 – 01.02.2017.
Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 04 mai 2016,
adoptată în procedură simplificată prevăzută la art. 364/1 Cod de procedură penală,
Badan I. a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 157
Cod penal, stabilindu-i-se o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 225 unități
convenționale, ceea ce constituie echivalentul a 4500 lei.
Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Cojocaru B. a fost admisă
parțial, dispunându-se încasarea din contul lui Badan I. în beneficiul părții vătămate
suma de 30 200 lei cu titlul de cheltuieli pentru tratament, suma de 3 000 lei cu titlul
1
de cheltuieli pentru asistența juridică și suma de 20 000 lei cu titlul de prejudiciu
moral, în total suma de 53 200 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că Badan I. la
24.09.2015, aproximativ la orele 22:20 min., aflându-se la etajul 3 în scara blocului
locativ amplasat str. Xxxxxxx, nr.X/X, mun. Xxxxxxxx, a inițiat un conflict cu
Cojocaru B., în timpul căruia i-a aplicat ultimului o lovitură pe suprafața corpului. Ca
rezultat, Cojocaru B. a căzut, lovindu-se în regiunea capului de balustrada de
protecție a treptelor, cauzându-i potrivit raportului de expertiză medico-legală
nr.25391 din 26.10.2015, fractura corpului osos zigomatic pe dreapta cu deplasare,
hemosinusită pe dreapta, echimoză la nivelul pavilionului pe dreapta, echimoză cu
excoriație la nivelul buzei superioare, care au apărut în rezultatul acțiunii traumatice a
unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, ce
condiționează dereglarea sănătății de lungă durată, iar în baza acestui criteriu se
califică ca vătămare medie.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,
prima instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 157 Cod penal, adică vătămarea gravă
ori medie a integrității corporale sau a sănătății cauzată din imprudență.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare a fost atacată cu apel de
către acuzatorul de stat și avocatul Berezovschi A. în numele inculpatului.
3.1. Procurorul a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei hotărâri noi potrivit căreia Badan I. să fie condamnat în baza art.
157 Cod penal, la un an închisoare, iar în baza art.90 Cod penal, executarea acesteia
să fie suspendată pe un termen de probă de 3 ani.
De asemenea, a solicitat admiterea integrală a acțiunii civile înaintată de către
partea vătămată cu încasarea de la inculpat a sumei de 30 200 lei cu titlul de cheltuieli
pentru tratament, a sumei de 3 000 lei cu titlul de cheltuieli de asistență juridică și cu
titlu de prejudiciu moral, suma de 100 000 lei.
În motivarea apelului, acuzatorul a invocat faptul că deși, prima instanță corect
a calificat acțiunile inculpatului Badan I. în baza art. 157 Cod penal, pedeapsa care a
fost stabilită este prea blândă în coraport cu fapta săvârșită.
Astfel, la stabilirea pedepsei prima instanță nu a ținut cont de prevederile art.
75 Cod penal, care prevăd criteriile generale de individualizare a pedepsei, pedeapsa
stabilită trebuie să fie echitabilă și în limitele fixate la sancțiunea normei incriminate.
Așadar, procurorul a indicat că prima instanță nu a luat în considerație faptul că
deși, inculpatul a săvârșit o infracțiune ușoară pentru care legea penală prevede o
pedeapsă cu închisoare până la doi ani, iar ca rezultat al săvârșirii infracțiunii victimei
2
i-a fost cauzată vătămarea corporală medie, care presupune dereglarea stării sănătății
pe o perioadă îndelugată.
La fel, a accentuat că prima instanță nu a luat în considerație că, pedeapsa are
drept scop corectarea și reeducarea inculpatului, ca urmare prevenirea săvârșirii de
către acesta a altor infracțiuni.
Mai mult ca atât, inculpatul are un comportament indiferent față de cele
cauzate în urma săvârșirii infracțiuniii și nici nu a contribuit la recuperarea
prejudiciului cauzat.
Prin urmare, recurentul a considerat că pedeapsa stabilită nu a contribuit
atingerea scopului pedepsei penale, și anume la restabilirea echității sociale,
corectarea și reeducare vinovatului.
Referindu-se la partea civilă a sentinței primei instanței, procurorul a menționat
că instanța de judecată ilegal a admis doar parțial acțiunea civilă înaintată, stabilind
cuantumul prejudiciului, atât material, cât și moral, prea mic în raport cu consecințele
suferite de către partea vătămată.
În concluzie, procurorul a punctat că echitatea socială va fi restabilită doar
după stabilirea inculpatului a unei pedepse cu închisoare, iar executarea acesteia să
fie suspendată condiționat.
3.2. Avocatul Berezovschi A. în numele inculpatului Badan I. a solicitat
casarea parțială a sentinței primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit
căreia acțiunea civilă înaintată să fie admisă în principiu, urmând să fie examinată în
ordinea procedurii civile.
În argumentarea apelului declarat, recurentul a invocat faptul că prima instanța
a pus la baza încasării cheltuielilor pentru tratament proba prezentată de către partea
vătămată, și anume certificatul nr. 01-05/99 din 05.11.2015 în care sunt indicate toate
cheltuielile de tratament suportate de către pacient.
În această situație, recurentul a menționat că certificatul menționat este eliberat
de o instituție privată și nu demonstrează în nici un mod faptul achitării nemijlocite
de către pacientul Cojocaru B. a sumei prevăzute în certificat, or o astfel de solicitare
ar fi trebuie dovedită prin prezentarea bonului de plată eliberat în modul
corespunzător.
Astfel, a considerat că prima instanță a admis cerințele părții vătămate
neîntemeiat, acestea fiind bazate pe o probă nepertinentă și neconcludentă.
În continuare, referitor la încasarea cuantumului prejudiciului moral în mărime
de 20 000 lei, avocatul a menționat că mărimea prejudiciului moral stabilită de către
instanța de judecată este exagerată în raport cu urmările survenite.
3
Respectiv, prima instanță nu a ținut cont de criteriile generale cât și specifice
de evaluare a cuantumului acestor despăgubiri, prevăzute la art. 219 alin. (4) Cod de
procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie
2016, apelurile declarate au fost respinse, ca fiind nefondate cu menținerea sentinței
primei instanțe.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței contestate instanța de apel a
indicat că în prima instanță cauza a fost judecată în procedură simplificată, în baza
art. 364/1 Cod de procedură penală, respectiv instanța de apel nu se va expune asupra
stării de fapt și drept constatată de către prima instanță.
Așadar, referindu-se la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a
menționat că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 64 și
75 Cod penal, dar și prevederilor art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală,
stabilind o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.
Instanța de apel a accentuat că cauza a fost judecată în procedură simplificată,
iar inculpatul a beneficiat de reducerea cu ¼ a limitei maxime de pedeapsă prevăzută
la sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat.
Tot aici, instanța de apel a indicat că la caz corect au fost stabilite
circumstanțele atenuante, fapt ce a justificat aplicarea unei pedepse mai blânde decât
închisoarea, prevăzute la sancțiunea art. 157 Cod penal.
În atare situație, instanța de apel nu a depistat careva motive pentru stabilirea
pedepsei cu închisoarea, dacă sancțiunea art. 157 Cod penal prevede și pedepse
alternative.
Prin urmare, instanța de apel a reținut concluziile prime instanței, precum că
scopul pedepsei va fi atins și prin stabilirea inculpatului unei pedepse sub formă de
amendă, iar argumentele procurorului invocate în sensul dat, au fost respinse ca fiind
nefondate.
Cu privire la argumentele recurenților ce vizează acțiunea civilă, instanța de
apel a menționat că acestea sunt nefondate, din considerentele prima instanță a
soluționat acțiunea civilă în conformitate cu prevederile art. 387 Cod de procedură
penală.
În acest context, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiate concluziile
primei instanțe cu privire la soluționarea acțiunii civile, dat fiind faptul că mărimea
despăgubirilor cuvenite părții vătămate este confirmată prin probele prezentate în
ședința de judecată.
Astfel, soluția adoptată în partea prejudiciului produs prin infracțiune este
întemeiată și pe deplin motivată.
4
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Berezovschi A. în
numele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia, cu
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia acțiunea civilă să fie admisă în principiu
urmând ca asupra acesteia să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.
În motivarea recursului, recurentul invocă argumente similare care au indicate
și în cererea de apel, și anume că prima instanță eronat a pus la baza încasării
prejudiciului material, certificatul eliberat de o instituție medicală privată, care nu
confirmă achitarea nemijlocită a sumei de bani indicate în actul dat.
De asemenea, recurentul nu este de acord cu stabilirea cuantumului
prejudiciului moral încasat, indicând că acesta este prea exagerat în raport cu
consecințele survenite în urma săvârșirii infracțiunii.
În drept, recurentul indică drept temei de casarea pct. 6) art. 427 alin. (1) Cod
de procedură penală.
Asupra recursului declarat, procurorul a depus referință, prin care solicită
declararea recursului inadmisibil, ca fiind neîntemeiat, din motiv că instanța de apel a
adoptat o decizie legală, corectă și motivată obiectiv.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind
vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs
sunt vădit neîntemeiate.
Colegiul penal analizând conținutul recursului declarat constată că recurentul
critică decizia instanței de apel doar în latura civilă, indicând că cuantumul
prejudiciului moral și a celui material stabilit de către instanța de judecată este
nejustificat.
Așadar, se remarcă recurentul nu contestă starea de fapt ce a fost stabilită de
către instanțele de fond, acesta fiind de acord cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului și cu pedeapsa stabilită.
Astfel, ținând cont de cele invocate în recurs, Colegiul penal menționează că
argumentele prescrise în recurs privind nesoluționarea justă a acțiunii civile de către
instanțele de fond, sunt considerate ca fiind neîntemeiate, deoarece acțiunea civilă a
fost soluționată de către prima instanță corect și în conformitate cu art. 387 Cod de
procedură penală, din care motiv soluția dată a fost susținută și de către instanța de
apel.
5
În continuare, se indică că instanța de apel corect a apreciat ca fiind întemeiate
concluziile primei instanței referitor la stabilirea cuantumului despăgubirilor
cuvenite, indicând că acesta este bine determinat în baza probelor administrate și
cercetate în cadru ședinței de judecată.
Prin urmare, Colegiul penal atestă că soluția adoptată în partea prejudiciului
produs prin infracțiune este motivată, și în acest sens instanța de apel corect a reținut
expunerile primei instanțe cuprinse în sentință: „Acțiunea civilă a părții vătămate
Cojocaru B. urmează a fi admisă parțial din următoarele considerente, potrivit art.
255 alin. (1)-(2) Cod de procedură penală, judecarea acțiunii civile în procesul
penal, indiferent de valoarea acțiunii, se efectuează de către instanța de competența
căreia este cauza penală. La adoptarea sentinței de acuzare sau de aplicare a
măsurilor de constrângere cu caracter medical, instanța soluționează și acțiunea
civilă prin admiterea ei, totală sau parțială, ori prin respingere. Conform art. 387
alin. (1) Cod de procedură penală, o dată cu sentința de condamnare, instanța de
judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de
partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. Conform art.
1398 alin. (1) Cod civil, cel care acționează față de altul ilicit cu vinovăție este
obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege și
prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune. Din informația prezentată de
către CSF „Galaxia” nr. 01-05/99 din 05.11.2015 urmează că, Cojocaru B. ca
urmare a spitalizării în secția chirurgie nr. 2 în perioada 27.10.2015 - 01.11.2015 a
suportat cheltuieli în mărime de 30 200 lei, motiv din care cerințele părții vătămate
în această parte instanța de judecată le consideră întemeiate, urmând a fi admise
(f.d.108). La fel din bonul de plată seria EZ nr. 124779 din 04.04.2016 urmează că,
Cojocaru B. a suportat cheltuieli legate de acordarea asistenței juridice în mărime de
3000 lei (f.d.103). Reieșind din faptul că, cheltuielile de asistență juridică suportate
de către Cojocaru B. sunt necesare și rezonabile acțiunilor întreprinse de avocatul
Negură I. în prezenta cauză penală, instanța de judecată consideră că cerințele părții
vătămate în această parte sunt întemeiate și la fel urmează a fi admise. Totodată,
ținând cont de suferințele suportate de către partea vătămată, instanța de judecată
consideră necesar a încasa din contul lui Badan I. în beneficiul lui Cojocaru B. suma
de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, considerând suma de 100000 extrem de
exagerată. Astfel, acțiunea civilă înaintată de către Cojocaru B. împotriva lui Badan
I. urmează a fi admisă parțial în mărime de 53200 lei.” (f. d. 119verso-120).
Reieșind din cele menționate, Colegiul penal conchide că suma de 30 200 lei
cu titlul de prejudiciu material, și cea de 20 000 lei cu titlul de prejudiciu moral
suportat, sunt echitabile și pe deplin confirmate de probele ce au fost anexate la
materialele dosarului, iar în acest sens nu au fost depistate careva omisiuni din partea
6
instanței de apel ce ar permite casarea deciziei adoptate, în contextul solicitărilor
înaintate.
În concluzie, se menționează că instanța de apel nu a comis erori de drept în
raport cu motivele invocate de recurentul Berezovschi A. în numele inculpatului
Badan I., hotărârea contestată în latura civilă fiind bazată pe motive clare și legale, iar
din aceste considerente Colegiul penal constată că prezentul recurs ordinar urmează a
fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Berezovschi Adrian în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 07 octombrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Badan Ion Xxxxxx, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 02 martie 2017.
Președinte URSACHE Petru
Judecător NICOLAEV Ghenadie
Judecător MORARU Petru
7