1ra-286/17 — art.166-1 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.166-1 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6, 8, 10 CPP
1ra-286/17 — art.166-1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr.1ra-286/17
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
25 ianuarie 2017 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea sentinței Judecătoriei Fălești din 23 martie 2015 și deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2016, declarat de către avocatul Iosip Andrei în
numele inculpatului
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 06.06.2014 – 23.03.2015;
Instanța de apel: 09.04.2015 – 09.11.2016;
Instanța de recurs: 21.12.2016 – 25.01.2017.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Fălești din 23 martie 2015, Rusu Adrian a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art.1661 alin.(1) Cod penal, la amendă în
mărime de 800 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în cadrul
Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 4 ani.
Acțiunea civilă înaintată de către RD, în partea prejudiciului material, a fost
admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța
în ordinea procedurii civile, iar în partea prejudiciului moral a fost admisă parțial,
încasîndu-se de la Rusu Adrian în beneficiul lui RD 2000 de lei.
Potrivit sentinței s-a constatat că Rusu Adrian, la 28 decembrie 2013, ora 02.00,
avînd funcția de inspector de patrulare rutieră al Plutonului Soroca - Florești al
Companiei nr.2 a Regimentului de Patrulare Nord, fiind astfel persoană publică abilitată,
conform art.18 din Legea cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului nr.320 din
27.12.2012, cu activități de apărare a vieții, integrității corporale, sănătății și libertății
persoanei, proprietății private și publice, alte drepturi legitime ale persoanei și
comunității, aflîndu-se în exercițiul funcției pe traseul Bălți - Fălești, în apropierea stației
de alimentare cu petrol „Lukoil” din or.Fălești, în procesul examinării unei încălcări
rutiere comise de către BG, șofer al unei mașini de taxi, intenționat, în mod ilegal, contrar
obligațiilor sale de serviciu, în scopul de a-1 pedepsi pe RD care, fiind pasager, a
intervenit în discuție, i-a aplicat două lovituri în regiunea feței cu lanterna pe care o ținea
în mînă, cauzîndu-i vătămări corporale sub formă de tumefiere, contuzie a țesuturilor moi
a nasului, care potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.10D din 13.01.2014, se
atribuie la categoria leziunilor corporale neînsemnate, după care l-a urcat în automobilul
de serviciu de marcă „Dacia Logan”, cu n/î MAI 9835 și 1-a transportat la Inspectoratul
de politie Fălești.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul A.Rusu, care a solicitat casarea
acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd că instanța a apreciat arbitrar și
eronat probele și circumstanțele cauzei, punînd la baza sentinței doar probele acuzării, iar
pe cele ale apărării lăsîndu-le fără vreo apreciere; - instanța și-a motivat superficial
1
sentința; - nu a constatat cu certitudine dacă a avut loc fapta incriminată; - nu au fost
prezentate probe incontestabile care să confirme vinovăția sa.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2016, a fost
respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpat.
Instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat apreciere corectă probelor
administrate și circumstanțelor cauzei, examinîndu-le conform art.101 Cod de procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate
probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia
privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, care a fost dovedită cu
certitudine și fără echivoc.
Consecvent, instanța de apel a indicat că, vinovăția inculpatului se confirmă prin
declarațiile părții vătămate RD, inclusiv cele suplimentare, ale martorilor RL, BG, II și
actele cauzei - informația prezentată de Inspectoratul general al politie, Inspectoratului de
poliție Fălești din 08.04.2014; procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșa
fotografică din 21.03.2014, de ridicare și de examinare a scurtei de iarnă a părții vătămate
RD și anexă la el din 02.01.2014, de confruntare dintre inculpatul A.Rusu și partea
vătămată RD din 29.05.2014, de ridicare și examinare a lanternei de la A.Rusu din
21.03.2014, de recunoaștere a lanternei de către partea vătămată RD din 27.03.2014;
ordonanța de recunoaștere în calitate de corp delict a lanternei din 27.03.2014; raportul de
expertiză medico-legală nr.10D din 02.01.2014 în privința lui RD.
Astfel, instanța de apel a conchis că argumentele inculpatului privind nevinovăția sa
în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.1661 alin.(1) Cod penal, sunt combătute de
probele administrate în prezenta cauză penală și enumerate supra.
Mai mult, instanța de apel a precizat că apelul declarat de către inculpat este
nemotivat, iar nerecunoașterea vinovăției instanța a considerat-o drept o metodă de apărare
și un drept al acestuia de a nu se autoincrimina.
Consecvent, cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a reținut că prima
instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal, ținînd cont de criteriile
generale de individualizare a pedepsei penale, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de
persoana inculpatului, care se caracterizează pozitiv și are un copil minor la întreținere.
Împotriva hotărîrilor judecătorești a declarat recurs ordinar avocatul A.Iosip în
numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 8) și 10)
Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei în
instanța de apel, pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - nu au fost
întrunite elementele infracțiunii; - instanțele de judecată nu au examinat obiectiv dacă a
avut loc fapta de săvîrșirea căreia este învinuit inculpatul; - instanța de apel, contrar
normelor de procedură penală, a respins demersul inculpatului privind efectuarea unei
expertize repetate; - instanțele au apreciat arbitrar și eronat probele și circumstanțele
cauzei; - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în
referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursului ordinar, Colegiul penal
decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi
supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.
Reieșind din textul recursului, recurentul invocă că instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
2
imputate lui, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, temeiuri ce se
regăsesc în pct.6), 8) și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.
Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursul declarat,
Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la examinarea
recursului.
După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu
condamnarea lui A.Rusu în baza art.1661 alin.(1) Cod penal, pe motiv că lipsesc
elementele constitutive ale infracțiunii incriminate și în susținerea ideii invocă, precum că
instanțele de judecată nu au examinat obiectiv dacă a avut loc fapta de săvîrșirea căreia
este învinuit inculpatul, apreciind arbitrar și eronat probele și circumstanțele cauzei.
La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a
elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei,
însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective
(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau
legătura cauzală dintre acestea).
Colegiul constată că instanțele de fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod
de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar
verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, fapt ce face ca concluzia despre
vinovăția lui A.Rusu în comiterea infracțiunilor imputate să fie justă și întemeiată,
încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind corectă.
Conform textelor sentinței și deciziei, instanțele de fond au conchis că vinovăția lui
A.Rusu se dovedește prin cumulul de probe acumulate legal în cadrul urmăririi penale și
cercetate în instanțele de judecată, și anume prin declarațiile:
- părții vătămate RD, inclusiv cele suplimentare, potrivit cărora, după stoparea
mașinii de taxi, în care se afla împreună cu mama sa în calitate de pasageri și intervenind
în discuția dintre șoferul automobilului și inculpat, ultimul i-a solicitat să coboare și
mergînd în spatele automobilului, reproșîndu-i că știe multe drepturi, l-a apucat de gulerul
scurtei, aplîcîndu-i două lovituri în regiunea nasului cu lanterna pe care o avea în mînă;
- martorului RL, care a declarat că după stoparea mașinii de taxi, în care se afla
împreună cu fiul ei RD în calitate de pasageri, acesta intervenind în discuția dintre șofer și
inculpat, ultimul i-a solicitat lui RD să coboare și, mergînd în spatele automobilului, i-a
aplicat lovituri cu lanterna, bruscîndu-l și adresîndu-se cu cuvinte murdare;
- martorul BG, care a declarat că fiind stopat de către A.Rusu, pasagerul RD a
intervenit în discuția lor, iar inculpatul i-a solicitat să iasă din automobil și, mergînd în
spatele acestuia, l-a lovit cu lanterna în regiunea capului;
- martorul II, care a declarat că aflîndu-se la volanul automobilului de serviciu în
timpul operațiunii în care era implicat cu colegul său inspector patrulare rutieră A.Rusu,
după stoparea automobilului de taxi, ultimul s-a apropiat și i-a explicat șoferului motivul
stopării. Fiind aprinsă lumina în salonul mașinii, precum și fiind suplimentar luminat cu
lanterna, l-a observat pe bancheta din față dreapta pe pasagerul RD. Acesta a coborît din
mașină și deplasîndu-se în spatele ei a început să-l înjure pe inculpat, avînd un
comportament agresiv, dereglări ale mersului și un miros puternic de alcool. Deoarece
fusese atenționat de mai multe ori să înceteze și să se urce în mașină, nedorind să se
supună solicitărilor, i-au fost răsucite mîinile și urcat în automobilul de serviciu;
- procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică din 21.03.2014,
potrivit căruia de la A.Rusu a fost ridicată lanterna pe care o deținea la data incidentului,
28.12.2013;
- procesele-verbale de ridicare și de examinare a scurtei de iarnă a părții vătămate
RD, pe care, la buzunarul drept, în partea superioară a fost observată o ruptură cu
3
dimensiunea de 4 cm, iar cu 2 cm mai jos o ruptură mai veche, cusută cu ață simplă,
neagră din 02.01.2014;
- procesul-verbal de confruntare dintre inculpatul A.Rusu și partea vătămată RD din
29.05.2014, care repetă declarațiile acestora, expuse supra;
- raportul de expertiză medico-legală nr.10D din 02.01.2014, potrivit căruia lui RD
i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de tumefiere, contuzie a țesuturilor moi ale
nasului, care se califică drept leziuni corporale neînsemnate.
Probele indicate sînt detaliat descrise în hotărîrile judecătorești, fiind pertinente și
concludente, utile și veridice, coroborează între ele și nu prezintă temei de îndoială.
Astfel, Colegiul constată că în prezenta speță au fost stabilite toate elementele
componente ale infracțiunilor prevăzute de art.1661 alin.(1) Cod penal, inclusiv vinovăția
lui A.Rusu, după cum rezultă din sentința primei instanțe și decizia instanței de apel, care
s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluziile prin cumulul de
probe administrate în cauză, apreciate în mod obiectiv de către instanțele de fond.
Prin urmare, argumentele recurentului, precum că în acțiunile inculpatului lipsesc
elementele infracțiunii prevăzute de art.1661 alin.(1) Cod penal, sînt neîntemeiate și
contravin actelor cauzei, inclusiv declarațiilor părții vătămate și a martorilor, proceselor-
verbale de cercetare la fața locului, de ridicare și de examinare a obiectului, de confruntare
dintre inculpat și partea vătămată și a raportului de expertiză medico-legală descrise mai
sus.
Fiind în prezența acestor împrejurări, Colegiul penal relevă că argumentele
recurentului nu-și găsesc suport în situația de drept statuată în cauză, dat fiind că instanțele
de fond au respectat prevederile normelor penale și procesual penale, pronunțînd hotărîri
legale și întemeiate.
Cu referire la argumentul părții apărării, precum că instanța de apel, contrar
normelor de procedură penală, a respins demersul inculpatului privind efectuarea unei
expertize repetate, Colegiul penal menționează că, art.148 alin.(2) Cod de procedură
penală prevede expres cazurile cînd poate fi efectuată o expertiză repetată. În speță se
reține că RD, la 30.12.2013, a fost îndreptat pentru examinare medico-legală, în privința
acestuia fiind efectuată cercetarea medico-legală la 02.01.2014, cu întocmirea raportului de
constatare medico-legală nr.2 (f.d.10 v.1). Prin ordonanța procurorului din 02.01.2014 a
fost dispusă numirea unei expertize medico-legale, fiind întocmit raportul de expertiză
medico-legală nr.10D din 13.01.2014, care i-a fost adus la cunoștință inculpatului A.Rusu
și avocatului B.Onica, fiindu-le explicate drepturile în conformitate cu prevederile art.151
alin.(5) Cod de procedură penală, adică să dea explicații, să facă obiecții, precum și să
ceară a se pune expertului întrebări suplimentare, a se efectua expertiza suplimentară ori o
expertiză repetată. Inculpatul a indicat că nu are obiecții. Totodată, Colegiul reține că în
cadrul examinării cauzei penale în prima instanță nici inculpatul și nici avocatul acestuia
nu au solicitat efectuarea unei expertize medico-legale repetate. Mai mult, în ședința de
judecată a fost audiat medicul-legist A.Panici, părțile avînd posibilitatea de a înainta
întrebări, acesta dînd răspunsuri detaliate inclusiv și la întrebările părții apărării.
Din aceste considerente instanța de apel, prin încheierea din 23.09.2016, motivat a
respins demersul părții apărării privind dispunerea expertizei medico-legale repetate în
privința părții vătămate RD.
Prin urmare, criticile aduse hotărîrilor recurate, sub aspectul expus supra, sînt lipsite
de orice plauzibilitate.
Totodată, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului, argumentele expuse
de recurent fiind anterior invocate în apel, care examinîndu-le în ansamblu și dîndu-le o
apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat
4
argumentat și detaliat asupra lor, a indicat temeiurile de fapt și de drept care au dus la
respingerea apelului inculpatului, precum și motivele adoptării soluției în cauză.
De asemenea, Colegiul penal ține să enunțe că aprecierea probelor ține de
soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și nu pot constitui temei pentru
recurs.
La aplicarea pedepsei, instanțele au ținut cont de criteriile generale de
individualizare a pedepsei, de toate circumstanțele cauzei, de caracterul și gradul
prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, urmările prejudiciabile, de persoana inculpatului, care
se caracterizează pozitiv și are un copil minor la întreținere, precum și de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, aplicîndu-i o pedeapsă
echitabilă, individualizată conform prevederilor legale, în limitele sancțiunii normei penale
în baza căreia a fost declarat vinovat, cu respectarea prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal.
Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de
apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că
este vădit neîntemeiat.
În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar
declarat de inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Iosip Andrei în
numele inculpatului Rusu Adrian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Bălți din 09 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Rusu Adrian, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 februarie 2017.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
5