1ra-177/2017 — art. 201/1 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201/1 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-177/2017 — art. 201/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. lra-177/2017
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
18 ianuarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte - Petru Ursache
judecători - Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul adjunct-interimar din Procuratura de circumscripție Chișinău, Sergiu
Ciobanu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 20 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui
Cioban Antonina Dumitru, născută la 06
februarie 1975, originară și domiciliată în s.
Pîrîta, r-nul Dubăsari
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 21.06.2016 — 29.06.2016;
Instanța de apel: 18.08.2016 —20.09.2016;
Instanța de recurs: 30.11.2016— 18.01.2017.
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Dubăsari din 29 iunie 2016, pronunțată în baza
art. 3641 Cod de procedură penală, Cioban Antonina Dumitru a fost recunoscută
vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, cu
stabilirea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un
termen de 100 (una sută) ore.
Demersul procurorului privind încasarea din contul inculpatei Cioban Antonina
în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 57 lei, pentru efectuarea
expertizei a fost respins ca neîntemeiat.
Corpul delict, care se păstra la IP Dubăsari - o bucată de lemn s-a dispus de a fi
nimicit.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Cioban Antonina
Dumitru, la data de 21.05.2016, aproximativ la ora 17:00, aflîndu-se la domiciliul său,
situat în s. Pîrîta, r-nul Dubăsari, în care locuiește împreună cu tatăl său, Dimitriev
Dumitru Victor, născut la 07.11.1950, cu scopul provocării suferințelor fizice
1
ultimului, numindu-1 cu cuvinte necenzurate, a aplicat în privința lui violență fizică,
manifestată prin faptul că 1-a lovit cu o bucată de lemn în regiunea frontală dreaptă a
capului, cauzîndu-i plagă alungită pe cap cu dimensiunile de 4,2x0,2 cm, care
conform raportului de expertiză medico-legală nr. 159 D din 03.06.2016 duce la
dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămarea ușoară.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea parțială
a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea din contul lui Cioban
Antonina Dumitru în bugetul de stat 57 lei pentru expertiza medico-legală executată
de Secția medico-legală din or. Criuleni, precum și să fie modificată partea
descriptivă a hotărîrii atacate, cu indicarea că corpul delict urmează a fi nimicit,
considerînd că, prima instanță urma să încaseze cheltuielile judiciare din contul
inculpatei Cioban Antonina Dumitru, deoarece cheltuielile solicitate nu cad sub
incidența art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie
2016, apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința în partea soluționării sorții
corpului delict, cu pronunțarea unei noi hotărîri în această parte, potrivit modului
stabilit pentru prima instanță prin care:
Corpul delict, care se păstra la IP Dubăsari - o bucată de lemn s-a dispus de a fi
nimicit.
în rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
În partea motivatoare a deciziei adoptate, instanța de apel a reținut că potrivit
prevederilor art. 229 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare
sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată
poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor
plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării
inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci cînd
aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.
Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost
eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în
privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. Instanța
poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau
persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a
acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra
situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.
În corespundere cu prevederile art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală
cheltuieli judiciare sînt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei
desfășurări a procesului penal.
Potrivit alin. (3) al aceleiași norme cheltuielile judiciare se plătesc din sumele
alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Astfel, instanța de apel a conchis că aliniatul (3) al normei indicate este o normă
generală și nu obligă statul să suporte cheltuielile, ci să le achite la momentul necesar
pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu
2
condiționa termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în
proces.
Totuși, Codul de procedură penală prevede unele situații și împrejurări, în
prezența cărora, cheltuielile judiciare sunt suportate de către stat și nici într-un caz de
către inculpat.
Prin urmare, conform prevederilor art. 143 Cod de procedură penală, întitulat
„Cazurile cînd efectuarea expertizei este obligatorie: (1) Expertiza se dispune și se
efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea: 1) cauzei morții; 2) gradului de
gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale;... (2) Plata expertizelor
judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor
bugetului de stat.
Avînd în vedere norma expusă, instanța de apel a reținut că solicitarea
acuzatorului de stat nu este motivată, nu are suport juridic legal, și prin urmare, a
conchis că prima instanță corect a respins demersul procurorului privind încasarea
cheltuielilor judiciare din contul inculpatei Cioban Antonina Dumitru.
De asemenea, instanța de apel a constatat că prima instanță, în pct. 10 al
sentinței pronunțate a indicat următoarele: ,J^a soluționarea chestiunii cu privire la
corpurile delicte care se păstrează la IP Dubăsari, în conformitate cu art. 162 CPP, o
bucată de lemn, urmează a fi restituite după apartenență proprietarului", însă în
dispozitivul sentinței instanța de judecată a determinat altă soartă a corpului delict și
anume: „ Corpul delict, care se păstrează la IP Dubăsari - o bucată de lemn - de
nimicit".
Astfel, instanța de apel, ținînd cont de opinia acuzatorului de stat și normele art.
162 Cod de procedură penală a considerat că este evident că soarta corpului delict
indicată în dispozitiv constituie o soluție corectă și respectiv, în partea descriptivă a
sentinței, prima instanță eronat a determinat că corpul delict urmează să fie restituit
după apartenență proprietarului, din care cauză a fost necesar de casat sentința doar în
partea soluționării sorții corpului delict, cu dispunerea concluziei la pct. 10 a sentinței
-corpul delict urmează a fi nimicit.
Împotriva deciziei a declarat recurs ordinar procurorul, care invocînd temei
pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită
casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
În argumentarea recursului declarat, recurentul a invocat că soluția instanțelor
de fond de a refuza încasarea cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual-
penale în vigoare.
Astfel, potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală,
cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei
desfășurări a procesului penal.
Potrivit alin. (3) al aceleiași norme, cheltuielile judiciare se plătesc din sumele
alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Aliniatul (3) al normei citate
este o normă generală și nu obligă statul să suporte cheltuielile, ci să le achite la
momentul necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire
3
penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor
judiciare de la părțile în proces. Totodată, legislatorul a expus suficient de clar în art.
229 Cod de procedură penală obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către
condamnat.
Astfel, consideră că în situația cînd art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală
stipulează expres că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția instanțelor
judecătorești de a respinge încasarea acestor cheltuieli este incorectă.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de fapt și
de drept.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia
în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.
Reieșind din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că recurentul
critică decizia instanței de apel în latura civilă a acesteia, prin care s-a respins
demersul înaintat de acuzatorul de stat cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată
în mărime de 57 lei, din contul lui Cioban Antonina.
Astfel, în privința acestor alegații Colegiul penal conchide că acestea sunt
neîntemeiate și explică următoarele.
Dispoziția art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că expertiza se
dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor
enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul cînd prin alte probe nu poate fi
stabilit adevărul în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală).
Tot aici, Colegiul penal consideră necesar de a face trimitere la prevederile alin.
(2) art. 143 Cod de procedură penală, care stipulează că plata expertizelor judiciare
efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.
Drept urmare celor reflectate mai sus, este de menționat că în cazurile cînd
expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de
judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea
expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.
Astfel, se reține că expertiza medico-legală a fost ordonată de către organul de
urmărire penală în vederea constatării gradului vătămărilor cauzate părții vătămate
Dimitriev Dumitru Victor în urma săvîrșirii infracțiunii de către inculpata Cioban
Antonina, constituind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și
formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.
În sensul dat, Colegiul penal constată faptul că cheltuielile suportate în cadrul
urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea
infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă
cheltuieli judiciare ce urmează a fi achitate din bugetul de stat.
Prin urmare, sunt corecte concluziile instanțelor de fond referitoare la
respingerea demersului înaintat de partea acuzării privind încasarea de la Cioban
4
Antonina a sumei de 57 de lei, cu titlu de cheltuieli suportate pentru efectuarea
expertizei medico-legale, just fiind reținute în acest sens prevederile art. 143 alin. (2)
Cod de procedură penală.
Sub aspectele enunțate, Colegiul penal este solidar cu soluția instanței de apel și
conchide că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate
de recurent, că hotărîrea contestată conține motive clare și legale pe care se
întemeiază soluția, iar din aceste considerente recursul de pe rol urmează a fi declarat
inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul adjunct-interimar din
Procuratura de circumscripție Chișinău, Sergiu Ciobanu împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2016, în cauza penală în privința
lui Cioban Antonina Dumitru, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 februarie 2017.
Președinte Petru Ursache
Judecători Ghenadie Nicolaev
Petru Moraru
5