ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 17.02.2017

1ra-177/2017 — art. 201/1 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE
17.02.2017
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 201/1 alin. 1 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-177/2017 — art. 201/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. lra-177/2017

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache

judecători - Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul adjunct-interimar din Procuratura de circumscripție Chișinău, Sergiu

Ciobanu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Cioban Antonina Dumitru, născută la 06

februarie 1975, originară și domiciliată în s.

Pîrîta, r-nul Dubăsari

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.06.2016 — 29.06.2016;

Instanța de apel: 18.08.2016 —20.09.2016;

Instanța de recurs: 30.11.2016— 18.01.2017.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție

art. 3641 Cod de procedură penală, Cioban Antonina Dumitru a fost recunoscută

vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, cu

stabilirea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un

termen de 100 (una sută) ore.

Demersul procurorului privind încasarea din contul inculpatei Cioban Antonina

în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 57 lei, pentru efectuarea

expertizei a fost respins ca neîntemeiat.

Corpul delict, care se păstra la IP Dubăsari - o bucată de lemn s-a dispus de a fi

nimicit.

Dumitru, la data de 21.05.2016, aproximativ la ora 17:00, aflîndu-se la domiciliul său,

situat în s. Pîrîta, r-nul Dubăsari, în care locuiește împreună cu tatăl său, Dimitriev

Dumitru Victor, născut la 07.11.1950, cu scopul provocării suferințelor fizice

1

ultimului, numindu-1 cu cuvinte necenzurate, a aplicat în privința lui violență fizică,

manifestată prin faptul că 1-a lovit cu o bucată de lemn în regiunea frontală dreaptă a

capului, cauzîndu-i plagă alungită pe cap cu dimensiunile de 4,2x0,2 cm, care

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 159 D din 03.06.2016 duce la

dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămarea ușoară.

a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea din contul lui Cioban

Antonina Dumitru în bugetul de stat 57 lei pentru expertiza medico-legală executată

de Secția medico-legală din or. Criuleni, precum și să fie modificată partea

descriptivă a hotărîrii atacate, cu indicarea că corpul delict urmează a fi nimicit,

considerînd că, prima instanță urma să încaseze cheltuielile judiciare din contul

inculpatei Cioban Antonina Dumitru, deoarece cheltuielile solicitate nu cad sub

incidența art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală.

2016, apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința în partea soluționării sorții

corpului delict, cu pronunțarea unei noi hotărîri în această parte, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care:

Corpul delict, care se păstra la IP Dubăsari - o bucată de lemn s-a dispus de a fi

nimicit.

în rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

prevederilor art. 229 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor

plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci cînd

aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost

eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în

privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. Instanța

poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau

persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a

acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

În corespundere cu prevederile art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală

cheltuieli judiciare sînt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal.

Potrivit alin. (3) al aceleiași norme cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Astfel, instanța de apel a conchis că aliniatul (3) al normei indicate este o normă

generală și nu obligă statul să suporte cheltuielile, ci să le achite la momentul necesar

pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu

2

condiționa termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în

proces.

Totuși, Codul de procedură penală prevede unele situații și împrejurări, în

prezența cărora, cheltuielile judiciare sunt suportate de către stat și nici într-un caz de

către inculpat.

Prin urmare, conform prevederilor art. 143 Cod de procedură penală, întitulat

„Cazurile cînd efectuarea expertizei este obligatorie: (1) Expertiza se dispune și se

efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea: 1) cauzei morții; 2) gradului de

gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale;... (2) Plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor

bugetului de stat.

Avînd în vedere norma expusă, instanța de apel a reținut că solicitarea

acuzatorului de stat nu este motivată, nu are suport juridic legal, și prin urmare, a

conchis că prima instanță corect a respins demersul procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare din contul inculpatei Cioban Antonina Dumitru.

De asemenea, instanța de apel a constatat că prima instanță, în pct. 10 al

sentinței pronunțate a indicat următoarele: ,J^a soluționarea chestiunii cu privire la

corpurile delicte care se păstrează la IP Dubăsari, în conformitate cu art. 162 CPP, o

bucată de lemn, urmează a fi restituite după apartenență proprietarului", însă în

dispozitivul sentinței instanța de judecată a determinat altă soartă a corpului delict și

anume: „ Corpul delict, care se păstrează la IP Dubăsari - o bucată de lemn - de

nimicit".

Astfel, instanța de apel, ținînd cont de opinia acuzatorului de stat și normele art.

162 Cod de procedură penală a considerat că este evident că soarta corpului delict

indicată în dispozitiv constituie o soluție corectă și respectiv, în partea descriptivă a

sentinței, prima instanță eronat a determinat că corpul delict urmează să fie restituit

după apartenență proprietarului, din care cauză a fost necesar de casat sentința doar în

partea soluționării sorții corpului delict, cu dispunerea concluziei la pct. 10 a sentinței

-corpul delict urmează a fi nimicit.

pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În argumentarea recursului declarat, recurentul a invocat că soluția instanțelor

de fond de a refuza încasarea cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual-

penale în vigoare.

Astfel, potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală,

cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal.

Potrivit alin. (3) al aceleiași norme, cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Aliniatul (3) al normei citate

este o normă generală și nu obligă statul să suporte cheltuielile, ci să le achite la

momentul necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire

3

penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor

judiciare de la părțile în proces. Totodată, legislatorul a expus suficient de clar în art.

229 Cod de procedură penală obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către

condamnat.

Astfel, consideră că în situația cînd art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală

stipulează expres că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția instanțelor

judecătorești de a respinge încasarea acestor cheltuieli este incorectă.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de fapt și

de drept.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Reieșind din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că recurentul

critică decizia instanței de apel în latura civilă a acesteia, prin care s-a respins

demersul înaintat de acuzatorul de stat cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată

în mărime de 57 lei, din contul lui Cioban Antonina.

Astfel, în privința acestor alegații Colegiul penal conchide că acestea sunt

neîntemeiate și explică următoarele.

Dispoziția art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că expertiza se

dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor

enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul cînd prin alte probe nu poate fi

stabilit adevărul în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală).

Tot aici, Colegiul penal consideră necesar de a face trimitere la prevederile alin.

(2) art. 143 Cod de procedură penală, care stipulează că plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

Drept urmare celor reflectate mai sus, este de menționat că în cazurile cînd

expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de

judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Astfel, se reține că expertiza medico-legală a fost ordonată de către organul de

urmărire penală în vederea constatării gradului vătămărilor cauzate părții vătămate

Dimitriev Dumitru Victor în urma săvîrșirii infracțiunii de către inculpata Cioban

Antonina, constituind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

În sensul dat, Colegiul penal constată faptul că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă

cheltuieli judiciare ce urmează a fi achitate din bugetul de stat.

Prin urmare, sunt corecte concluziile instanțelor de fond referitoare la

respingerea demersului înaintat de partea acuzării privind încasarea de la Cioban

4

Antonina a sumei de 57 de lei, cu titlu de cheltuieli suportate pentru efectuarea

expertizei medico-legale, just fiind reținute în acest sens prevederile art. 143 alin. (2)

Cod de procedură penală.

Sub aspectele enunțate, Colegiul penal este solidar cu soluția instanței de apel și

conchide că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate

de recurent, că hotărîrea contestată conține motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția, iar din aceste considerente recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul adjunct-interimar din

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sergiu Ciobanu împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2016, în cauza penală în privința

lui Cioban Antonina Dumitru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 februarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-10-19
0,93
1ra-1525/2016 — art.186 al.2 lit.d CP
Dosarul nr.1ra-1525/2016 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 19 octombrie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte: Petru Ursache Judecători: Nadejda Toma şi Vladimir Timofti examinînd admisibilitatea în p
CSJ 2019-10-23
0,93
1ra-1427/19 — art. 217 al.2 CP
1 Dosarul nr. 1ra-1427/2019 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 23 octombrie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte - Timofti Vladimir Judecători - Cobzac Elena și Țurcan Anatolie exam
CSJ 2017-02-07
0,93
1ra-174/2017 — art. 264/1 al. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-174/2017 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 07 februarie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Nicolae Gordilă, Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Lili
CSJ 2017-02-08
0,93
1ra-83/2017 — de art. 287 alin. 1 Cod penal
Dosarul nr. 1ra-83/2017 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 08 februarie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte - Ursache Petru, judecători - Timofti Vladimir şi Alerguş Constantin, examinîn
CSJ 2016-02-09
0,93
1ra-5/2016 — art.361 alin.1 CP
Dosarul nr. 1ra-5/2016 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 09 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte Toma Nadejda Judecători Bejenaru Iurie Mardari Dumitru Ghervas Maria Sternioală Oleg judecî
Sursă