1ra-1/2017 — art. 243 alin. 1 lit. b CP

1ra-1/2017 — art. 243 alin. 1 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 26 octombrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 21 martie 2016, declarat de avocatul Alexandru Savva, în numele

inculpatului

SC „I.F.C. - Grup” SRL, înregistrată la

20 iunie 2006 la Camera Înregistrării de Stat, cu

numărul unic de identificare și codul fiscal IDNO

1006600026849, cu adresa juridică în mun. Chișinău,

str. Țărânei 91.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 29.10.2014 – 20.10.2015,

instanța de apel: 24.12.2015 – 21.03.2016,

instanța de recurs: 08.06.2016 – 18.01.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

2015, SC „I.F.C. - Grup” SRL a fost condamnată în baza art. 243 alin. (1) lit. b)

Cod penal la amendă în mărime de 7000 unități convenționale, ce constituie

140.000 lei, cu lichidarea SC „I.F.C. - Grup” SRL.

cu sediul în mun. Chișinău, str. Țărânei 91, prin fondatorul său cu cota parte de

100%, Ursu A., având intenția spălării banilor săvârșită prin tăinuirea, deghizarea

naturii, originii, transmiterea și deplasarea proprietății reale a bunurilor în proporții

deosebit de mari, despre care știa cu certitudine că acestea constituie venituri

1

ilicite, a acceptat primirea pe contul SC „I.F.C. - Grup” SRL, nr.

2251152600/USD, deschis la filiala nr. 6 a BC „Moldova-Agroindbank” SA,

situată pe str. Alba Iulia 184/3, mun. Chișinău, suma de 185.239,60 USD,

echivalentul a 2.169.007,52 lei, care aparțin „Casco Petroleum Overseas,” LTD din

Sudanul de Sud, cu care SC „I.F.C. - Grup” SRL nu a avut relații economice și

care au fost transferați ilegal la data de 23 iunie 2011 de către Baștovoi V. din

K.C.B. Uganda.

Tot la 23 iunie 2011, cu scopul voalării acțiunilor sale criminale, dorind să

atribuie un aspect legal sursei și provenienței mijloacelor bănești și să asigure

tăinuirea și deghizarea informației privind natura, originea, mișcarea și apartenența

acestor mijloace bănești, reprezentantul SC ,,I.F.C. - Grup” SRL, Ursu A., știind cu

certitudine că suma de 185.239,60 USD constituie venituri ilicite ale SC „I.F.C. -

Grup” SRL, întrucât au parvenit din Uganda în lipsa vreunui temei juridic, folosind

situația de serviciu, a dispus transmiterea sumei de 2.120.000 lei (bani proveniți

din Uganda) de pe contul nr. 22511331013/MDL care aparține SC „I.F.C. - Grup,,

SRL, din filiala nr. 6 a BC ,,Moldova-Agroindbank” SA, de pe str. Alba Iulia

184/3, mun. Chișinău, către SA „Sticlămont”, societate unde SC „I.F.C. - Grup,,

SRL deține pachetul majoritar de acțiuni, iar Ursu A. activa în calitate de director

comercial.

Instanța a reținut că reprezentantul inculpatului, Ciorbă S., nu a recunoscut

vina SC „I.F.C. - Grup” SRL în comiterea infracțiunii incriminate și a explicat că,

în iunie 2010, SC „I.F.C. - Grup,” SRL a încheiat un contract de împrumut cu

cetățeanul sudanez Muawia Bilal, în sumă de 500.000 dolari SUA. În mai 2011,

SA „Sticlămont” avea nevoie de mijloace financiare pentru suplinirea capitalului

circular și SC „I.F.C. - Grup” SRL a solicitat de la Muawia Bilal, transferarea celei

de a doua tranșe a împrumutului. În iunie 2011 Muawia Bilal, fiind în

imposibilitate să transfere suma în Republica Moldova, i-a informat că mijloacele

financiare solicitate pot fi transferate în contul SC „I.F.C. - Grup” SRL de către

compania „Casco Petroleum Overseas” LTD sau de reprezentanții ei din contul

deschis în unele bănci din Uganda. Urmare a scrisorii din 12.06.2011 adresate SC

„I.F.C. -Grup” SRL de către Muawia Bilal, părțile contractante au încheiat un

acord adițional la contractul de împrumut având în vedere că între SC „I.F.C. -

Grup” SRL și compania „Casco Petroleum Overseas” LTD nu au existat relații

comerciale, și a apărut întrebarea despre temeiul juridic al acelui transfer. Astfel,

SC „I.F.C. - Grup” SRL a fost informată de către Muawia Bilal că „Casco

Petroleum Overseas” LTD este debitorul lui, astfel fiind propus că fie încheiat un

contract de preluare a datoriei în baza căruia banii primiți de la „Casco Petroleum

Overseas” LTD sau de la reprezentantul companiei în contul companiei SC „I.F.C.

- Grup” SRL urma să fie considerată primită în contul celei de a doua tranșe în

baza contractului de împrumut. În urma încheierii contratului de preluare a

datoriei, urma ca datoria „Casco Petroleum Overseas” LTD față de Muawia Bilal

să se micșoreze, iar datoria SC „I.F.C. - Grup” SRL față de Muawia Bilal să se

majoreze cu 185.000 dolari SUA, caracterul operațiunii date fiind perfect legal.

Astfel, suma de 185.000 dolari SUA a fost înregistrată în contabilitatea SC „I.F.C.-

2

Grup” SRL în calitate de avans, ultima informând despre disponibilitatea de a

restitui acest avans „Casco Petroleum Overseas” LTD. Însă, între SC „I.F.C. -

Grup” SRL și „Casco Petroleum Overseas” LTD nu au existat relații comerciale.

Totodată, vinovăția inculpatului a fost dovedită integral prin probele

administrate.

Astfel, reprezentantul persoanei juridice „Casco Petroleum Overseas” LTD,

Diaconu V., a declarat că în iunie 2011 compania era condusă de Baștovoi A., care

activa ca reprezentat al companiei în Uganda, regiunea Kampala, având și funcția

de coordonator general proiect Sudan. Funcția de contabil până în iulie 2011 a fost

executată de Jugănaru I., iar decizia de transferare a banilor o putea lua doar

coordonatorul de proiect, Baștovoi A. care avea împuterniciri de a semna, însă de

transfer s-a ocupat fiul acestuia, Baștovoi V., care este și semnatar al contului. Nu

a existat vreun document legal pentru transferarea banilor, aceștia fiind sustrași din

contul lor ca semnatar și ulterior transferați în contul SC „I.F.C. - Grup” SRL ca

persoană fizică, deoarece pentru a fi depuși ca persoană juridică era nevoie de acte

confirmative - invoice-uri, contracte, acte de predare și primire a lucrărilor, acte

care confirmă necesitatea lucrărilor. În dispoziția de plată Baștovoi V. a indicat că-

s servicii, însă SC „I.F.C. - Grup” SRL nu le-a oferit niciodată servicii și nici nu au

avut relații economice. Au existat tentative de legalizare ale transferurilor prin

intermediul lui Strelnicov I. și un cetățean al Sudanului, care au încercat semnarea

unui contract de prestări servicii între SC „I.F.C. - Grup” SRL și „Casco Petroleum

Overseas” LTD cu o dată anterioară, după finalizarea transferurilor, iar conducerea

”Casco Petroleum Overseas” LTD, directorul Talpă G. a refuzat să semneze acest

contract, din motivul că nu aveau relații economice financiare cu acel agent

economic. Talpă G., fiind director al ”Gabycon Civil Work” LTD, în lipsa

directorului „Casco Petroleum Overseas” LTD, executa obligațiunile acestuia.

Banii transferați către SC „I.F.C. - Grup” SRL au fost extrași de către Baștovoi V.

de pe contul bancar valutar al companiei „Casco Petroleum Overseas” LTD,

deschis la Kenia Comercial Bank din Kampala, Uganda, ulterior fiind transferați

către SC „I.F.C. - Grup” SRL de către Baștovoi V. ca persoană fizică, prejudiciul

de 185.000 dolari SUA nefiind recuperat.

Vinovăția inculpatului se confirmă și prin probele scrise, anexate la

materialele cauzei, și anume:

contractul de credit nr. IFC/ST/2010/16 din 01.11.2010 și nr.

IFC/ST/2010/15 din 03.03.2010, încheiate între SC „I.F.C. - Grup” SRL și SA

„Sticlămont” privind acordarea unui credit în valoare de 3.140.000 lei de către SC

„I.F.C. – Grup” SRL către SA „Sticlămont”;

dispoziția de plată din 22.06.2011 semnată de Baștovoi V., prin care aceasta

a transferat prin intermediul KCB Uganda pe contul SC „I.F.C. - Grup” SRL suma

de 185.308 dolari SUA;

extrasul din cont nr. 22511526008 deschis la BC „Moldova Agroindbank”

SA, filiala nr. 6, mun. Chișinău, str. Alba Iulia 184/3 de către SC „I.F.C. - Grup”

SRL conform cărui la 23.06.2011 pe contul SC „I.F.C. - Grup” SRL au parvenit

185.239 dolari SUA;

3

extrasul de cont nr. 22511331013, deschis la BC „Moldova Agroindbank”

SA, filiala nr. 6, mun. Chișinău, str. Alba Iulia 184/3 de către SC „I.F.C. - Grup”

SRL, conform cărui la 23.06.2011 a fost transferată către SA „Sticlămont” suma de

2.120.000 lei.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 243 alin. (1)

lit. b) Cod penal, ca spălarea banilor săvârșită prin tăinuirea, deghizarea naturii,

originii, transmiterii, deplasării proprietății reale a bunurilor.

Totodată, nu au fost stabilite circumstanțe care ar duce la pronunțarea unei

sentințe de achitare, probele apărării fiind lipsite de pertinență, concludență,

utilitate și veridicitate.

Astfel, contractul de împrumut nr. IFC/MUA2010-1 din 01.06.2010, anexa

nr. 1 din 18.06.2011, la contractul de împrumut nr. IFC/MUA2010-1 din

01.06.2010, scrisoarea din 12.06.2011 adresată de Muawia Bilal către SC „I.F.C. -

Grup” SRL cu privire la acceptarea sumei de 185.239 dolari SUA de la compania

„Casco Petroleum Overseas” LTD, scrisoarea din 30.07.2011 adresată de Muawia

Bilal către Ursu A. privind imposibilitatea semnării acordului în baza căruia

„Casco Petroleum Overseas” LTD a transferat suma de 185.239 dolari SUA,

cererea SC „I.F.C. - Grup” SRL către BC „Moldova-Agroindbank” SA privind

verificarea corectitudinii indicării persoanei ce a efectuat transferul, ordinul de

încasare a numerarului din 13.06.2011 în sumă de 4.999.725 pounds sudanezi,

echivalentul a 185.239 dolari SUA, încasați de la Muawia Bilal, reprezentant al

AUMRA LTD de către „Gabycon Civil Works” LTD, raportul financiar al SC

„I.F.C. - Grup” SRL pentru anul 2011, din care rezultă că suma de 185.239 dolari

SUA a fost luat la evidență ca avans primit de la Baștovoi V., reprezentant al

„Casco Petroleum Overseas” LTD ce urmează să fie restituiți, extrasul din contul

„Casco Petroleum Overseas” LTD nr. 2200283830 din care a fost efectuat

transferul de 185.239 dolari SUA, procesul-verbal de audiere a lui Ursu A.,

declarațiile martorilor Baștovoi V. și Baștovoi A., invocate de reprezentantul

inculpatului nu probează faptul că SC „I.F.C. - Grup” SRL nu ar fi comis

infracțiunea imputată.

Or, art. 94 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală prescrie că în procesul

penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi

prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor

hotărâri judecătorești datele care au fost obținute dintr-o sursă care este imposibil

de a o verifica în ședința de judecată, iar art. 95 alin. (1) Cod de procedură penală

prevede că sunt admisibile ca probe pertinente, concludente și utile doar acele

administrate în conformitate cu prezentul cod.

Mai mult, fondatorul SC „I.F.C. - Grup” SRL, Ursu A., a fost deja

condamnat în baza art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal, că fiind fondator cu cota-

parte de 100%, folosind situația de serviciu, prin intermediul SC „I.F.C. - Grup”

SRL, a comis infracțiunea de spălare a banilor nominalizați, exprimată prin

tăinuirea, deghizarea naturii, originii, transmiterea și deplasarea proprietății reale a

bunurilor în proporții deosebit de mari, despre care se știa cu certitudine că acestea

constituie venituri ilicite.

4

De aici, rezultă și vinovăția SC „I.F.C. – Grup” SRL. Or, operațiunea de

spălare a bunilor exprimată prin efectuarea tranzacțiilor ilicite s-au înfăptuit cu

ajutorul SC „I.F.C. – Grup” SRL și, potrivit art. 21 Cod penal, persoana juridică

poate fi subiect al infracțiunii prevăzute la art. 243 Cod penal.

Argumentele apărării privind lipsa obiectului infracțiunii sunt nefondate,

obiectul infracțiunii fiind format din relațiile sociale care asigură desfășurarea

normală a activității economice, precum și a funcționării sistemului financiar-

bancar.

Astfel, SC „I.F.C. – Grup” SRL, acceptând primirea pe contul nr.

2251152600/USD a mijloacelor bănești, transferați ilegal, care aparțin unei

societăți cu care SC „I.F.C. – Grup” SRL nu a avut careva relații economice,

ulterior, dorind să atribuie un aspect legal provenienței mijloacelor bănești SC

„I.F.C. – Grup” SRL a transferat sumele respective SA „Sticlămont” în care SC

„I.F.C. – Grup” SRL deține pachetul majoritar de acțiuni, operațiuni care formează

obiectul infracțiunii incriminate, prin ce s-au încălcat relațiile sociale care asigură

desfășurarea normală a activității economice, precum și a funcționării sistemului

financiar-bancar.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 243 Cod penal constă în

vinovăție sub forma intenției directe, întrucât subiectul înfăptuiește acțiuni

concrete, cunoscând că banii sunt un rezultat al săvârșirii infracțiunii.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că nu au fost identificate circumstanțe atenuante și agravante pe caz.

casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26.10.2015 și a deciziei

Curții de Apel Chișinău din 22.05.2014 prin care Ursu A. a fost condamnat în

baza art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

SC „I.F.C. - Grup” SRL să fie achitată.

Apelantul a indicat că inculpatul nu poate fi recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii incriminate, suma de 185.239,60 dolari SUA neconstituind venit ilicit

sau având în calitate de sursă de proveniență săvârșirea anterioară a unei

infracțiuni.

Acuzarea nu a prezentat probe care ar indica asupra provenienței ilicite a

mijloacelor bănești și nu a fost dovedită infracțiunea ce a stat la baza infracțiunii de

spălare de bani.

Astfel, reprezentantul „Casco Petroleum Overseas” LTD, Baștovoi V. a

transferat banii din contul care aparține companiei date și nu a fost prezentată o

hotărâre definitivă sau irevocabilă prin care să se constate că acești bani au fost

obținuți pe căi criminale.

Nu s-a demonstrat că pretinsa infracțiune se încadrează în anexa privind lista

infracțiunilor predicate la Convenția Consiliului Europei privind spălarea,

descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea

terorismului, adoptată la Varșovia la 16.05.2005.

Totodată, veniturile obținute în urma contractelor civile ilegale sau în lipsa

contractelor sau altor îmbogățiri neîntemeiate ce nu constituie o infracțiune nu pot

5

constitui obiect material al infracțiunii de spălare a banilor, nefiind prezentate

probe ce ar confirma proveniența banilor din săvârșirea unei alte infracțiuni.

Or, banii în sumă de 185.239,60 dolari SUA nu pot constitui obiect material

al infracțiunii de spălare a banilor, nefiind demonstrată infracțiunea de bază care ar

atribui banilor un aspect ilegal în sens penal.

Mai mult, suma de 185.239,60 dolari SUA din contul nr. 2200285830,

deschis în banca comercială KCB din Uganda, ce aparține „Casco Petroleum

Overseas” LTD, transferată în contul nr. 22511526008 deschis la BC „Moldova

Agroindbank” SA, filiala nr. 6, ce aparține SC „I.F.C. – Grup” SRL, nu poate

constitui venituri ale ultimei din punct de vedere financiar-contabil, or, conform

raportului financiar, în bilanțul contabil la 31.12.2011 prezentat la organul fiscal de

SC „I.F.C. – Grup” SRL suma dată a fost atribuită la datorii.

Infracțiunea de spălare a banilor are un caracter subsecvent, caracterul

prejudiciabil al faptei derivând din infracțiunea principală, care are calitate de

situație premisă pentru cea de a doua, iar pentru existența infracțiunii subsecvente

trebuie probată infracțiunea principală, al cărui subiect activ deține, direct sau

indirect, dat ilicit, un profit căruia urmează să-i fie atribuit un aspect ilegal,

împrejurări ce nu au fost probate.

Astfel, în lipsa unor probe certe, simpla constatare că SC „I.F.C. – Grup”

SRL a primit suma de 185.239,60 dolari SUA de la „Casco Petroleum Overseas”

LTD în lipsa contractului și chiar dacă destinația transferului - pentru servicii - nu

corespundea destinației reale, împrumutul de la Muawia Bilal nu poate justifica

concluzia că banii primiți de SC „I.F.C. – Grup” SRL sunt obținuți în urma unei

infracțiuni, fiind constatat că lipsește obiectul material al infracțiunii – bunurile

fungibile materializate prin mijloace bănești în sumă de 185.239,60 dolari SUA,

având ca sursă de proveniență săvârșirea anterioară a unei infracțiuni.

Lipsesc probe ce ar dovedi că inculpatul a săvârșit acțiuni criminale de

tăinuire și deghizare, transferurile bănești fiind efectuate transparent, în baza

contractelor încheiate legal, toate operațiunile fiind, la fel, efectuate legal.

Probele acuzării dovedesc cert doar faptul că SC „I.F.C. – Grup” SRL a

acceptat suma de 185.239,60 dolari SUA, transferată de Baștovoi V. din contul

„Casco Petroleum Overseas” LTD, i-a convertit în lei și i-a transferat în contul SA

„Sticlămont”, acțiuni ce nu se încadrează în dispozițiile art. 243 alin. (1) lit. b) Cod

penal.

Nu există nici probe ce ar demonstra că după primirea banilor în cont, SC

„I.F.C. – Grup” SRL a transferat în contul SA „Sticlămont” anume acea sumă de

185.239,60 dolari SUA, în situația în care banii constituie bunuri fungibile, iar la

momentul primirii banilor, SC „I.F.C. – Grup” SRL deținea în cont mai multe

mijloace financiare, deci această sumă se află până în prezent în contul SC „I.F.C.

– Grup” SRL.

Actele juridice încheiate între Muawia Bilal, SC „I.F.C. – Grup” SRL și SA

„Sticlămont” au un caracter civil, din conținutul cărora nu se atestă acțiuni de

tăinuire sau deghizare a mijloacelor bănești care ar constitui venituri ilicite.

6

Sentința de condamnare a lui Ursu A., nu justifică învinuirea adusă

inculpatului că a săvârșit pretinsele acțiuni de tăinuire și deghizare, în situația în

care Ursu A. nu avea calitatea de administrator în acea perioadă și nu putea acționa

din numele SC „I.F.C. – Grup” SRL, iar ultima nu poate răspunde pentru acțiunile

fondatorului său.

Instanța a ignorat faptul că în momentul primirii banilor, Ursu A. nu mai

deținea calitatea de administrator al SC „I.F.C. – Grup” SRL, ce se confirmă prin

extrasul nr. 230034 din 20.06.2011 eliberat de Camera Înregistrării de Stat, iar

mijloacele bănești au ajuns în contul SC „I.F.C. – Grup” SRL la 23.06.2011, Ursu

A. fiind eliberat din funcția de administrator al SC „I.F.C. - Grup,, SRL la

31.05.2011, iar la 01.06.2011 a fost angajat în funcția de director al SA

„Sticlămont”.

Or, Ursu A., având calitatea de fondator, nu a gestionat și nu putea acționa în

calitate de reprezentant al SC „I.F.C. – Grup” SRL, după cum pretinde acuzarea.

Totodată, alegațiile acuzării referitor la faptul că inculpatul cunoștea cu

certitudine despre proveniența ilegală a banilor, sunt lipsite de suport probatoriu,

având un caracter pur declarativ.

Astfel, se cunoștea că suma de 185.239,60 dolari SUA constituie cea de-a

doua tranșă a împrumutului acordat de Muawia Bilal, ce se confirmă prin

scrisoarea din 12.06.2011 adresată de Muawia Bilal SC „I.F.C. – Grup” SRL și

acordul adițional din 18.06.2011 la contractul de împrumut nr. IFC/__/2010-1 din

01.06.2010, încheiat între Muawia Bilal și SC „I.F.C. – Grup” SRL.

Acuzarea pretinde că suma de 185.239,60 dolari SUA constituie venituri

ilicite ale SC „I.F.C. – Grup” SRL, însă această sumă, în principiu, nu poate

constitui venituri ale companiei, conform evidenței contabile suma fiind

înregistrată ca avans primit de la „Casco Petroleum Overseas” LTD, prin

reprezentantul acesteia, Baștovoi V.

Venitul este suma de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o

activitate prestată sau din proprietatea deținută, într-o perioadă de timp, câștig,

beneficiu.

Suma de 185.239,60 dolari SUA a intrat în contul SC „I.F.C. – Grup” SRL

cu destinația servicii, care este folosită uzual, destinația reală a banilor fiind cea de-

a doua tranșă în baza contractului de împrumut nr. IFC/MUA/2010-1 din

01.06.2010 încheiat între Muawia Bilal și SC „I.F.C. – Grup” SRL, iar în cazul în

care această suma ar fi fost înregistrată ca venit în lipsa unui temei juridic, aceasta

ar fi constituit îmbogățirea fără justă cauză, raport ce urma a fi soluționat în

procedură juridică.

Argumentele acuzării privind obținerea de către SC „I.F.C. – Grup” SRL a

banilor care constituie venituri ilicite sub aspect penal este o ipoteză lipsită de

suport probator.

Unica ilegalitate admisă este că SC „I.F.C. – Grup” SRL a acceptat primirea

sumei de 185.308 dolari SUA de la Baștovoi V., reprezentant al „Casco Petroleum

Overseas” LTD, în lipsa unui contract scris, argument ce nu poate fi reținut și pus

la baza sentinței de condamnare, fiind stabilit că această sumă a fost primită de SC

7

„I.F.C. – Grup” SRL în calitate de împrumut de la Muawia Bilal, ce se confirmă

prin scrisoarea din 12.06.2011 adresată de Muawia Bilal SC „I.F.C. – Grup” SRL

și acordul adițional din 18.06.2011 la contractul de împrumut nr. IFC/__/2010-1

din 01.06.2010.

3.1. A declarat apel și avocatul Alexandru Savva, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat că SC „I.F.C. – Grup” SRL a fost reprezentată în

instanță, în bază de procură, de Ciorbă S., care nu a avut calitatea de avocat la

examinarea cauzei în fond, acesta semnând în calitate de avocat doar cererea de

apel.

Astfel, la examinarea cauzei în instanța de fond, SC „I.F.C. – Grup” SRL nu

a fost asistată de apărător, partea vătămată „Casco Petroleum Overseas” LTD fiind

reprezentată prin procură de Diaconu V. și de apărătorul Vitalie Caldîba.

Instanța a încălcat prevederile art. 69 alin. (1) pct. 9) Cod de procedură

penală, care prescrie împrejurările în care participarea apărătorului la procesul

penal este obligatorie, or, a fost încălcat dreptul persoanei inculpate la apărare,

sentința fiind ilegală.

2016, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond a analizat obiectiv probele

administrate, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor și just a adoptat o sentință

de condamnare a SC „I.F.C. – Grup” SRL în baza art. 243 alin. (1) lit. b) Cod

penal, situația de fapt fiind stabilită corect iar vinovăția persoanei inculpate fiind

dovedită cu certitudine și fără echivoc.

Vinovăția persoanei inculpate a fost confirmată prin probele administrate,

cercetate în instanța de fond și verificate în instanța de apel.

Astfel, reprezentantul persoanei juridice „Casco Petroleum Overseas” LTD,

Diaconu V., a declarat că în iunie 2011 compania era condusă de Baștovoi A., care

activa ca reprezentat al companiei în Uganda, regiunea Kampala, având și funcția

de coordonator general proiect Sudan, iar funcția de contabil până în iulie 2011 a

fost executată de Jugănaru I. Decizia de transferare a banilor o putea lua doar

coordonatorul de proiect, adică Baștovoi A., care avea împuterniciri de a semna,

însă de transfer s-a ocupat fiul acestuia, Baștovoi V. care este și semnatar al

contului. Nu a existat vreun document legal pentru transferarea banilor, aceștia

fiind sustrași din contul lor ca semnatar și ulterior transferați în contul SC „I.F.C. –

Grup” SRL ca persoană fizică, deoarece pentru a fi depuși ca persoană juridică era

nevoie de acte confirmative și anume: invoice-uri, contracte, acte de predare și

primire a lucrărilor, acte care confirmă necesitatea lucrărilor, în dispoziția de plată

Baștovoi V. indicând ca serviciu, însă SC „I.F.C. - Grup,, SRL nu le-a oferit

niciodată servicii și nici nu au avut relații economice. Au existat tentative de

legalizare ale transferurilor prin intermediul lui Strelnicov I. și un cetățean al

Sudanului, care au încercat semnarea unui contract de prestări servicii între SC

„I.F.C. – Grup” SRL și „Casco Petroleum Overseas” LTD cu o dată anterioară,

8

după finalizarea transferurilor, iar conducerea „Casco Petroleum Overseas” LTD,

directorul Talpă G., a refuzat să semneze acest contract, din motivul că nu aveau

relații economice financiare cu acel agent economic. Talpă G., fiind director al

”Gabycon Civil Work” LTD, în lipsa directorului „Casco Petroleum Overseas”

LTD, executa obligațiunile acestuia. Banii transferați către SC „I.F.C. – Grup”

SRL au fost extrași de către Baștovoi V. de pe contul bancar valutar al companiei

„Casco Petroleum Overseas” LTD deschis la Kenia Comercial Bank din Kampala,

Uganda, ulterior au fost transferați către SC „I.F.C. – Grup” SRL de către Baștovoi

V. ca persoană fizică, prejudiciul de 185.000 dolari SUA nefiind recuperat.

Totodată, vinovăția SC „I.F.C. – Grup” SRL se confirmă și prin contractul

de credit nr. IFC/ST/2010/16 din 01.11.2010 și nr. IFC/ST/2010/15 din

03.03.2010, încheiate între SC „I.F.C. – Grup” SRL și SA „Sticlămont” privind

acordarea unui credit în valoare de 3.140.000 lei de către SC „I.F.C. – Grup” SRL

către SA „Sticlămont”; dispoziția de plată din 22.06.2011 semnată de Baștovoi V.,

prin care aceasta a transferat prin intermediul KCB Uganda pe contul SC „I.F.C. –

Grup” SRL suma de 185.308 dolari SUA; extrasul din cont nr. 22511526008

deschis la BC „Moldova Agroindbank” SA, filiala nr. 6, mun. Chișinău, str. Alba

Iulia 184/3 de către SC „I.F.C. – Grup” SRL conform căruia la 23.06.2011 pe

contul SC „I.F.C. – Grup” SRL au parvenit 185.239 dolari SUA; extrasul de cont

nr. 22511331013 deschis la BC „Moldova Agroindbank” SA, filiala nr. 6, mun.

Chișinău, str. Alba Iulia 184/3 de către SC „I.F.C. - Grup” SRL conform căruia la

23.06.2011 au fost transferați către SA „Sticlămont” suma de 2.120.000 lei.

În același timp, declarațiile reprezentantului persoanei inculpate privind

nerecunoașterea vinovăției, contravin declarațiilor reprezentantului părții vătămate,

acestea fiind consecvente și confirmate prin probele administrate.

Argumentul apărării că instanța de fond nu a respectat dreptul la apărare al

persoanei inculpate neoferindu-le apărător, este neîntemeiat, or instanța de fond a

admis în calitate de reprezentant al persoanei inculpate avocatul S. Ciorbă, care a

declarat și cerere de apel, fapt confirmat de însăși avocatul A. Savva.

Instanța de fond corect a respins ca fiind lipsite de pertinență, concludență,

utilitate și veridicitate probele apărării, și anume: contractul de împrumut nr.

IFC/MUA2010-1 din 01.06.2010, anexa nr. 1 din 18.06.2011 la contractul de

împrumut nr. IFC/MUA2010-1 din 01.06.2010; scrisoarea lui Muawia Bilal din

12.06.2011 adresată SC „I.F.C. - Grup” SRL privind acceptarea sumei de 185.239

dolari SUA de la compania „Casco Petroleum Overseas” LTD; scrisoarea lui

Muawia Bilal din 30.07.2011 adresată către Ursu A. cu privire la imposibilitatea

semnării acordului în baza căruia „Casco Petroleum Overseas” LTD a transferat

suma de 185.239 dolari SUA; cererea SC ”I.F.C. - Grup„ SRL către BC ”Moldova

Agroindbank” SA cu privire la verificarea corectitudinii indicării persoanei ce a

efectuat transferul, ordinul de încasare a numerarului din 13.06.2011 în sumă de

4.999.725 pounds sudanezi echivalentul a 185.239 dolari SUA, încasați de la

Muawia Bilal reprezentant al AUMRA LTD de către „Gabycon Civil Works”

LTD; raportul financiar al SC „I.F.C. – Grup” SRL pentru anul 2011, din care

rezultă că suma de 185.239 dolari SUA a fost luată la evidență ca avans primit de

9

la Baștovoi V., reprezentant al „Casco Petroleum Overseas” LTD ce urmează să fie

restituită; extrasul din contul „Casco Petroleum Overseas” LTD nr. 2200283830

din care a fost efectuat transferul de 185.239 dolari SUA, procesul-verbal de

audiere a lui Ursu A., declarațiile martorilor Baștovoi V. și Baștovoi A.

În același timp, instanța de fond corect a statuat asupra faptului că aceste

probe nu conduc la concluzia că SC „I.F.C. – Grup” SRL nu ar fi comis

infracțiunea incriminată.

Mai mult, fondatorul SC „I.F.C. – Grup” SRL, Ursu A. a fost deja

condamnat în baza art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal, stabilindu-se că acesta, fiind

fondator cu cota-parte de 100%, folosind situația de serviciu, prin intermediul SC

”I.F.C. - Grup„ SRL, a comis infracțiunea de spălare a banilor nominalizați

exprimată prin tăinuirea, deghizarea naturii, originii, transmiterea și deplasarea

proprietății reale a bunurilor în proporții deosebit de mari, despre care se știa cu

certitudine că constituie venituri ilicite, de unde rezultă și vinovăția SC „I.F.C. –

Grup” SRL, operațiunea de spălare a hanilor exprimată prin efectuarea tranzacțiilor

ilicite fiind înfăptuită cu ajutorul SC „I.F.C. – Grup” SRL.

Alegațiile apărării referitor la transferul mijloacelor bănești în sumă de

185.239,60 dolari SUA de pe contul bancar al companiei „Casco Petroleum

Overseas” LTD pe contul bancar al SC „I.F.C. – Grup” SRL, care este o societate

moldovenească, în scopul restituirii pretinsei datorii avute față de compania

„Aurma”, bazate pe un contract de împrumut încheiat cu „Casco Petroleum

Overseas” LTD sunt nefondate, fiind demonstrat că suma transferată la 23.06.2011

de Baștovoi V. pe contul SC „I.F.C. – Grup” SRL, al cărei fondator este Ursu A.,

inițial s-a aflat pe contul bancar al „Casco Petroleum Overseas” LTD deschis în

K.C.B. în Sudanul de Sud, ulterior Baștovoi V., acționând deja ca persoană fizică,

a transferat acești bani pe contul SC „I.F.C. – Grup” SRL, al cărei fondator este

Ursu A.

Obiectul infracțiunii prevăzute de art. 243 Cod penal îl formează relațiile

sociale care asigură desfășurarea normală a activității economice, precum și a

funcționării sistemului financiar bancar, în cazul dat, fiind suma de bani în mărime

de 185.239,60 dolari SUA., blocată pe contul SC „I.F.C. – Grup” SRL.

Or, art. 21 Cod penal prevede că persoana juridică poate fi subiect al

infracțiunii prevăzute la art. 243 Cod penal.

Totodată, latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 243 Cod penal

constă în vinovăția sub forma intenției directe, întrucât subiectul înfăptuiește

acțiuni concrete, cunoscând că bunurile (banii) sunt un rezultat al unor ilegalități.

Argumentele apărării privind lipsa tăinuirii sau deghizării originii ilicite a

banilor nu sunt plauzibile, probele examinate confirmând că suma de 185.239,60

dolari SUA a fost ilegal scoasă de la proprietar și transferată pe contul SC „I.F.C. –

Grup” SRL, al cărei fondator este Ursu A., care a justificat primirea acestor bani

prin contractul de împrumut, contract de cesiune a datoriei inexistente.

Astfel, că în contabilitatea „Casco Petroleum Overseas” LTD, în iunie 2011,

nu a parvenit vreo sumă de bani de la Muawia Bilal, iar suma de 185.239,60 dolari

SUA a fost transferată de Baștovoi V. pe contul SC „I.F.C. – Grup” SRL fără

10

existența documentelor justificative, or, relații comerciale între aceste firme nu au

existat, iar faptul că Ursu A. a încercat să acorde un aspect legal transferului

indicat mai sus nu vine decât să confirme vinovăția SC „I.F.C. – Grup” SRL de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 243 alin. (1) lit. b) Cod penal.

Mai mult, Ursu A. nu a negat faptul acceptării sumei de 185.239,60 dolari

SUA pe contul SC „I.F.C. – Grup” SRL și a transferării acestei sume pe contul SA

„Sticlămont”, unde SC „I.F.C. – Grup” SRL deține pachetul majoritar de acțiuni,

motivul acestuia, că nu era administrator și nu avea posibilitate de a efectua

transferul dat, nefiind întemeiat.

Totodată, nefiind prezentat un contract de cesiune a datoriei între Muawia

Bilal și „Casco Petroleum Overseas” LTD, SC „I.F.C. – Grup” SRL nu are nici o

bază juridică pentru a primi bani ce aparțin unei alte părți necunoscute.

Persoana juridică inculpată cunoștea despre proveniența ilicită a banilor,

reprezentantul acesteia confirmând că aștepta bani de la Muawia Bilal în baza unui

contract de împrumut, care ar fi comunicat că banii vor intra din conturile „Casco

Petroleum Overseas” LTD cu care Muawia Bilal și SC „I.F.C. – Grup” SRL nu au

relații contractuale sau de colaborare, în final banii intrând în contul SC „I.F.C. –

Grup” SRL de la Baștovoi V., potrivit dispoziției de plată din 22.06.2011, semnată

de Baștovoi V.

Asemenea tranzacție nu putea să nu trezească suspiciuni fondatorului Ursu

A., astfel de transferuri fiind sub incidența Legii de combatere a spălării banilor și

combaterea finanțării terorismului.

Argumentele apărării privind lipsa obiectului infracțiunii nu sunt fondate,

deoarece obiect al infracțiunii prevăzute de art. 243 Cod penal îl formează relațiile

sociale care asigură desfășurarea normală a activității economice, precum și a

funcționării sistemului financiar-bancar.

Or, SC „I.F.C. – Grup” SRL, acceptând primirea pe contul nr.

2251152600/USD a mijloacelor bănești, transferate ilegal, care aparțin unei alte

societăți cu care SC „I.F.C. – Grup” SRL nu a avut careva relații economice, iar

ulterior, dorind să atribuie un aspect legal provenienței mijloacelor bănești, SC

„I.F.C. – Grup” SRL a transferat sumele respective SA „Sticlămont”, în care SC

„I.F.C. – Grup” SRL deține pachetul majoritar de acțiuni, operațiunile date

formând obiectul infracțiunii imputate, prin care s-au încălcat relațiile sociale care

asigură desfășurarea normală a activității economice, precum și a funcționării

sistemului financiar-bancar.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 243 Cod penal constă în

vinovăție sub forma intenției directe, subiectul înfăptuind acțiuni concrete,

cunoscând că banii sunt un rezultat al săvârșirii infracțiunii.

Nu au fost stabilite nici circumstanțe, care ar putea provoca dubii în

veridicitatea declarațiilor reprezentantului „Casco Petroleum Overseas” LTD,

declarațiile acestuia fiind aceleași pe tot parcursul examinării cauzei.

Potrivit art. 24 Cod de procedură penală, părțile participante la judecarea

cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități

egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza sentinței

11

numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură. Părțile

în procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine

stătător, fiind independente de instanță, de alte organe ori persoane. Instanța de

judecată acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea acesteia, în condițiile prezentului

cod, pentru administrarea probelor necesare.

Astfel, afirmația apărării privind încălcarea art. 9 alin. (1) Cod de procedură

penală care stabilește că toți sunt egali în fața legii, a organelor de urmărire penală

și a instanței de judecată fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinie

politică sau orice altă opinie, origine națională sau socială, apartenență la o

minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație, este neîntemeiată, or,

organul de urmărire penală și instanța de fond s-au condus de prevederile legale în

vigoare.

Mai mult, alegațiile apărării privind achitarea persoanei inculpate pe motivul

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii sunt neargumentate, fiind respectate

prevederile art. 325 Cod de procedură penală, care stipulează că judecarea cauzei

în prima instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, care corespunde cerințelor

art. 281 Cod de procedură penală.

Argumentele apărării, că în acțiunile persoanei inculpate nu sunt întrunite

elementele infracțiunii imputate, nu și-au găsit confirmare, fiind în contrazicere cu

probele din dosar, care au fost analizate minuțios și apreciate just, iar intenția

acesteia a fost stabilită cu certitudine și fără echivoc.

La stabilirea categoriei pedepsei instanța de fond a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilind persoanei

inculpate SC „I.F.C. – Grup” SRL o pedeapsă echitabilă, sub formă de amendă în

limitele stabilite de legea penală și lichidarea persoanei juridice.

casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care SC „I.F.C. – Grup” SRL să fie achitată.

Recurentul a indicat că inculpatul nu poate fi recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii incriminate, suma de 185.239,60 dolari SUA neconstituind

venit ilicit sau având ca sursă de proveniență săvârșirea anterioară a unei

infracțiuni.

Acuzarea nu a prezentat probe care ar indica asupra provenienței ilicite a

mijloacelor bănești, nefiind dovedită infracțiunea ce a stat la baza infracțiunii de

spălare de bani.

Astfel, reprezentantul „Casco Petroleum Overseas” LTD, Baștovoi V. a

transferat banii din contul care aparține companiei date și nu a fost prezentată o

hotărâre definitivă sau irevocabilă prin care să se constate că acești bani au fost

obținuți pe căi criminale.

Nu s-a demonstrat nici faptul că pretinsa infracțiune se încadrează în anexa

privind lista infracțiunilor predicate, la Convenția Consiliului Europei privind

12

spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și

finanțarea terorismului, adoptată la Varșovia la 16.05.2005.

Totodată, veniturile obținute în urma contractelor civile ilegale sau în lipsa

contractelor sau altor îmbogățiri neîntemeiate ce nu constituie o infracțiune nu pot

constitui obiect material al infracțiunii de spălare a banilor, nefiind prezentate

probe ce ar confirma proveniența banilor din săvârșirea unei alte infracțiuni.

Or, banii în sumă de 185.239,60 dolari SUA nu pot constitui obiect material

al infracțiunii de spălare a banilor, nefiind demonstrată infracțiunea de bază care ar

atribui banilor un aspect ilegal în sens penal.

Mai mult, suma de 185.239,60 dolari SUA din contul nr. 2200285830,

deschis în banca comercială KCB din Uganda, ce aparține „Casco Petroleum

Overseas” LTD, transferată în contul nr. 22511526008 deschis la BC „Moldova

Agroindbank” SA, filiala nr. 6, ce aparține SC „I.F.C. – Grup” SRL, nu poate

constitui venituri ale ultimei din punct de vedere financiar-contabil, or, conform

raportului financiar, în bilanțul contabil la 31.12.2011, prezentat la organul fiscal

de SC „I.F.C. - Grup” SRL suma dată a fost atribuită la datorii.

Infracțiunea de spălare a banilor are un caracter subsecvent, caracterul

prejudiciabil al faptei derivând din infracțiunea principală, care are calitate de

situație premisă pentru cea de a doua, iar pentru existența infracțiunii subsecvente

trebuie probată infracțiunea principală, al cărui subiect activ deține, direct sau

indirect, dat ilicit, un profit căruia urmează să-i fie atribuit un aspect ilegal,

împrejurări ce nu au fost probate.

Astfel, în lipsa unor probe certe, simpla constatare că SC „I.F.C. – Grup”

SRL a primit suma de 185.239,60 dolari SUA de la „Casco Petroleum Overseas”

LTD în lipsa contractului și chiar dacă destinația transferului - pentru servicii - nu

corespundea destinației reale, împrumutul de la Muawia Bilal nu poate justifica

concluzia că banii primiți de SC „I.F.C. – Grup” SRL sunt obținuți în urma unei

infracțiuni, fiind constatat că lipsește obiectul material al infracțiunii – bunurile

fungibile materializate prin mijloace bănești în sumă de 185.239,60 dolari SUA,

având ca sursă de proveniență săvârșirea anterioară a unei infracțiuni.

Lipsesc probe ce ar dovedi că inculpatul a săvârșit acțiunile criminale de

tăinuire și deghizare, transferurile bănești fiind efectuate transparent, în baza

contractelor încheiate legal, toate operațiunile fiind, la fel, efectuate legal.

Probele acuzării dovedesc cert doar faptul că SC „I.F.C. – Grup” SRL a

acceptat suma de 185.239,60 dolari SUA, transferată de Baștovoi V. din contul

„Casco Petroleum Overseas” LTD, i-a convertit în lei și i-a transferat în contul SA

„Sticlămont”, acțiuni ce nu se încadrează în dispozițiile art. 243 alin. (1) lit. b) Cod

penal.

Nu există nici probe ce ar demonstra că după primirea banilor în cont, SC

„I.F.C. – Grup” SRL a transferat în contul SA „Sticlămont” anume acea sumă de

185.239,60 dolari SUA, în situația în care banii constituie bunuri fungibile, iar la

momentul primirii banilor, SC „I.F.C. – Grup” SRL deținea în cont mai multe

mijloace financiare, această sumă aflându-se până în prezent în contul SC „I.F.C. –

Grup” SRL.

13

Actele juridice încheiate între Muawia Bilal, SC „I.F.C. – Grup” SRL și SA

„Sticlămont” au un caracter civil din conținutul cărora nu se atestă acțiuni de

tăinuire sau deghizare a mijloacelor bănești care ar constitui venituri ilicite.

Sentința de condamnare a lui Ursu A. nu justifică învinuirea adusă

inculpatului că a săvârșit pretinsele acțiuni de tăinuire și deghizare, în situația în

care Ursu A. nu avea calitatea de administrator în acea perioadă și nu putea acționa

din numele SC „I.F.C. – Grup” SRL, iar ultima nu poate răspunde pentru acțiunile

fondatorului său.

Ursu A., având calitatea de fondator, nu a gestionat și nu putea acționa în

calitate de reprezentant al SC „I.F.C. – Grup” SRL, după cum pretinde acuzarea,

fiind stabilit că în momentul primirii banilor, acesta nu mai deținea calitatea de

administrator al SC „I.F.C. – Grup” SRL, ce se confirmă prin extrasul nr. 230034

din 20.06.2011 eliberat de Camera Înregistrării de Stat, iar mijloacele bănești au

ajuns în contul SC „I.F.C. – Grup” SRL la 23.06.2011, Ursu A. fiind eliberat din

funcția de administrator al SC „I.F.C. – Grup” SRL la 31.05.2011, iar la

01.06.2011 a fost angajat în funcția de director al SA „Sticlămont”.

Totodată, alegațiile acuzării referitor la faptul că inculpatul cunoștea cu

certitudine despre proveniența ilegală a banilor sunt lipsite de suport probatoriu,

având un caracter pur declarativ.

Acuzarea pretinde că suma de 185.239,60 dolari SUA constituie venituri

ilicite ale SC „I.F.C. – Grup” SRL, sumă ce, în principiu, nu poate constitui

venituri ale companiei, conform evidenței contabile, suma fiind înregistrată ca

avans primit de la „Casco Petroleum Overseas” LTD, prin reprezentantul acesteia,

Baștovoi V.

Venitul este suma de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o

activitate prestată sau din proprietatea deținută, într-o perioadă de timp, câștig,

beneficiu.

Suma de 185.239,60 dolari SUA a intrat în contul SC „I.F.C. – Grup” SRL

cu destinația servicii, care este folosită uzual, destinația reală a banilor fiind cea de-

a doua tranșă în baza contractului de împrumut nr. IFC/MUA/2010-1 din

01.06.2010 încheiat între Muawia Bilal și SC „I.F.C. – Grup” SRL, iar în cazul în

care această suma ar fi fost înregistrată ca venit în lipsa unui temei juridic, aceasta

ar fi constituit îmbogățirea fără justă cauză, raport ce urma a fi soluționat în

procedură juridică.

Argumentele acuzării privind obținerea de către SC „I.F.C. – Grup” SRL a

banilor care constituie venituri ilicite sub aspect penal este o ipoteză lipsită de

suport probator.

Unica ilegalitate admisă este că SC „I.F.C. – Grup” SRL a acceptat primirea

sumei de 185.308 dolari SUA de la Baștovoi V., reprezentant al „Casco Petroleum

Overseas” LTD în lipsa unui contract scris, argument ce nu poate fi reținut și pus la

baza sentinței de condamnare, fiind stabilit că această sumă a fost primită de SC

„I.F.C. – Grup” SRL în calitate de împrumut de la Muawia Bilal, ce se confirmă

prin scrisoarea din 12.06.2011 adresată de Muawia Bilal, SC „I.F.C. – Grup” SRL

14

și acordul adițional din 18.06.2011 la contractul de împrumut nr. IFC/__/2010-1

din 01.06.2010.

Totodată, instanța de apel a ignorat că SC „I.F.C. – Grup” SRL a fost

reprezentată în instanța de fond, în bază de procură de Ciorbă S., care nu a avut

calitatea de avocat la examinarea cauzei în fond.

Acesta a semnat în calitate de avocat doar cererea de apel, astfel, la

examinarea cauzei în instanța de fond, SC „I.F.C. – Grup” SRL nu a fost asistată

de apărător.

Instanța de fond a încălcat prevederile art. 69 alin. (1) pct. 9) Cod de

procedură penală, care prescrie împrejurările în care participarea apărătorului la

procesul penal este obligatorie, astfel, fiind încălcat un drept fundamental al

persoanei inculpate prevăzut de CEDO, hotărârile adoptate fiind ilegale.

Inițial, colegiul desemnat pentru examinarea cererii de apel a fost compus

din judecătorii Curții de Apel Chișinău: A. Șpac, L. Brînza și M. Negru, ca

ulterior, cu încălcarea normelor de procedură, în lipsa unei încheieri motivate

privind schimbarea completului de judecători, cauza penală să fie examinată de un

complet ilegal constituit din judecătorii: G. Morozan, L. Brînza și M. Negru.

Mai mult, desemnarea colegiului a fost făcută cu încălcarea prevederilor art.

61 al Legii privind organizarea judecătorească, cauza penală nefiind repartizată

aleatoriu prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor.

În același timp, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra circumstanțelor

formulate și probelor prezentate de apărare, creându-se impresia că persoana

inculpată și apărătorul acesteia nu au fost auziți, or, indiferent de obiecțiile

acestora, instanța de apel nu a dat răspunsuri certe, nefiind stabilite argumente pro

și contra care au stat la baza sentinței de condamnare, incapacitatea acesteia

rezultând și din faptul că instanța de apel a reținut proporții mari și nu deosebit de

mari în cazul art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 7) și 8)

Cod de procedură penală – completul de judecată nu a fost compus potrivit legii și

s-au încălcat prevederile art. 30, 31 33 ale Codului de procedură penală, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

15

Sub acest aspect se reține că recursul avocatului este fondat și pe art. 427

alin. (1) pct. 7) Cod de procedură penală, care prevede drept temei pentru recurs

ordinar situațiile când instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau

apelul a fost introdus tardiv.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii contestate, care ar

fi erorile de drept și esența circumstanțelor că instanța ar fi admis o cale de atac

neprevăzută de lege sau apelul a fost introdus tardiv, fiind omisă în totalitate și

argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Totodată, în recurs se invocă că completul de judecată nu a fost compus

potrivit legii și s-au încălcat prevederile art. 30, 31 33 ale Codului de procedură

penală, însă acest pretins temei nu este încadrat de recurent în nicio normă

procedurală (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile

de conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, conform art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) și 8) Cod de

procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul

când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art.

30, 31 și 33, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată persoanei

inculpate și încadrarea juridică corectă a acțiunilor ei infracționale în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile

reprezentantului persoanei juridice „Casco Petroleum Overseas” LTD, Diaconu V.;

contractul de credit nr. IFC/ST/2010/16 din 01.11.2010 și nr. IFC/ST/2010/15 din

03.03.2010, privind acordarea unui credit în valoare de 3.140.000 lei de către SC

„I.F.C. – Grup” SRL către SA „Sticlămont”; dispoziția de plată din 22.06.2011,

semnată de Baștovoi V., prin care aceasta a transferat prin intermediul KCB

Uganda pe contul SC „I.F.C. – Grup” SRL suma de 185.308 dolari SUA; extrasul

16

din cont nr. 22511526008, deschis la BC „Moldova Agroindbank” SA, filiala nr. 6,

mun. Chișinău, str. Alba Iulia 184/3, de către SC „I.F.C. – Grup” SRL conform

cărui la 23.06.2011 pe contul SC „I.F.C. – Grup” SRL au parvenit 185.239 dolari

SUA; extrasul de cont nr. 22511331013, deschis la BC „Moldova Agroindbank”

SA, filiala nr. 6, mun. Chișinău, str. Alba Iulia 184/3, de către SC „I.F.C. - Grup”

SRL, conform cărui la 23.06.2011 a fost transferată către SA „Sticlămont” suma de

2.120.000 lei, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat

și detailat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile de pe rol, indicând

motivele pentru care a respins dovezile și versiunile apărării (pct. 4. din decizie),

probele administrate pe caz demonstrând fără echivoc prezența în acțiunile

persoanei inculpate a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 243 alin. (1) lit. b)

Cod penal (pct. 2.-5. din decizie).

În această consecutivitate, instanțele just au combătut argumentele

recurentului că nu a fost probat pe caz caracterul subsecvent al faptei incriminate

inculpatului, că acțiunile ultimului au un caracter civil, și că Ursu A. nu avea

calitatea de administrator în acea perioadă. Astfel, probele administrate dovedesc

cert că SC „I.F.C. – Grup” SRL a acceptat suma de 185.239,60 dolari SUA,

transferată de Baștovoi V. din contul „Casco Petroleum Overseas” LTD, i-a

convertit în lei și i-a transferat în contul SA „Sticlămont”, cu bună știință în lipsa

unui suport juridic, adică absolut ilegal, intenția fiind spălarea banilor nominalizați

exprimată prin tăinuirea, deghizarea naturii, originii, transmiterea și deplasarea

proprietății reale a bunurilor în proporții deosebit de mari, despre care se știa cu

certitudine că constituie venituri ilicite (pct. 2.- 5. din decizie).

Totodată, Ursu A. a fost deja condamnat în baza art. 243 alin. (3) lit. b) Cod

penal, prin decizia Colegiului penal al Curții de apel Chișinău din 22.05.2014 și

decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 11.08.2015, stabilindu-se

că acesta, fiind fondator cu cota-parte de 100% al SC „I.F.C. – Grup” SRL

folosind situația de serviciu, prin intermediul SC ”I.F.C. - Grup„ SRL, a comis

infracțiunea de spălare a banilor nominalizați, exprimată prin tăinuirea, deghizarea

naturii, originii, transmiterea și deplasarea proprietății reale a bunurilor în proporții

deosebit de mari, despre care se știa cu certitudine că constituie venituri ilicite, de

unde rezultă și vinovăția SC „I.F.C. – Grup” SRL, operațiunea de spălare a hanilor

exprimată prin efectuarea tranzacțiilor ilicite fiind înfăptuită cu ajutorul SC „I.F.C.

– Grup” SRL.

Or, stipulările din art. 21 alin. (2) lit. c) Cod penal, în vigoare la momentul

comiterii infracțiunii, art. 467 alin. (1) Cod de procedură penală, prescriu clar că

persoana juridică care desfășoară activitate de întreprinzător este pasibilă de

răspundere penală pentru o faptă prevăzută de legea penală dacă fapta care

cauzează daune în proporții considerabile persoanei, a fost admisă, sancționată,

aprobată, utilizată de organul sau persoana împuternicite cu funcții de conducere a

persoanei juridice respective. Hotărârile judecătorești definitive sunt obligatorii

17

pentru toate persoanele fizice și juridice din țară și au putere executorie pe întregul

teritoriu al Republicii Moldova.

Argumentele recurentului că inițial, colegiul desemnat pentru examinarea

cererii de apel a fost compus din judecătorii A. Șpac, L. Brînza și M. Negru, iar

ulterior cauza ar fi fost examinată de un complet ilegal constituit din judecătorii G.

Morozan, L. Brînza și M. Negru, adică în lipsa unei încheieri motivate privind

schimbarea completului de judecători, este la fel nefondat, deoarece în materialele

cauzei se conține încheierea președintelui Curții de Apel Chișinău din 21.03.2016,

conform cărei, în legătură cu admiterea declarației de abținere a judecătorului A.

Șpac, ultimul a fost înlocuit cu judecătorul L. Brînza (v. III f.d. 148, pct. 2.- 5. din

decizie).

Sunt neîntemeiate și argumentele recurentului că ar fi fost încălcate dreptul

la apărare a persoanei inculpate SC „I.F.C. - Grup,, SRL, cauza fiind examinată în

lipsa apărătorului (pct. 5. din decizie), deoarece potrivit proceselor-verbale ale

ședințelor de judecată și a mandatului anexat la materialele cauzei (vol. III, f.d. 9-23,

32A), apărarea inculpatului a fost exercitată de avocatul Sergiu Ciorbă în temeiul

contractului de asistență juridică nr. SC/11/15 din 11.05.2015, fiind și

reprezentantul persoanei inculpate SC „I.F.C. - Grup,, SRL prin procura din

20.10.2014 (vol. I, f.d. 225).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a

efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel

pe care îl propune apărătorul, este o competență și prerogativă legală a acestor

18

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală, și invocarea doar acestei chestiuni în recursul

ordinar este lipsită de orice suport legal (pct. 5. din decizie).

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2 – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

instanța de apel a fost compusă potrivit legii, nefiind încălcate prevederile art. 30,

31 și 33 Cod de procedură penală, că hotărârile contestate conțin motive clare și

legale pe care se întemeiază soluția, că au fost întrunite elementele infracțiunii, și

că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, acesta urmează

a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Alexandru Savva,

împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26 octombrie 2015 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2016, în privința

SC „I.F.C. - Grup” SRL, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 februarie 2017.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

19