1ra-2049/16 — art.201-1 alin.3 lit.a CP

Dosarul nr.1ra-2049/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 decembrie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Bălți din 20 mai 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 21 septembrie 2016, declarat de către inculpatul

Deminciuc Sergiu Nicolae, născut la

08 iunie 1973, originar și domiciliat

în mun.Bălți, str-la S.Rahmaninov 4.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, la 7 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a încasat de la Deminciuc Sergiu în beneficiul Centrului de Medicină Legală

secția Bălți pentru efectuarea expertizei medico-legale nr.217 din 11.04.2015 și nr.136 D

din 30.04.2015, cheltuielile judiciare în mărime de 526 lei.

01.30, aflîndu-se la domiciliul său, situat pe str-la S.Rahmaninov 4, mun.Bălți, după

consumarea băuturilor alcoolice împreună cu Deminciuc Andrei, Achimova Valentina și

concubina Coseric Alla, fiind în stare de ebrietate alcoolică, din cauza relațiilor ostile cu

ultima, intenționat i-a aplicat cu mîna cîteva lovituri, nu mai puțin de două, în regiunea

capului, cauzîndu-i părții vătămate, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.86 D

din 18.03.2015, leziuni corporale grave, periculoase pentru viață sub formă de traumă

cranio-cerebrală închisă, manifestată prin echimoză în jurul ochiului stîng, hematom al

țesuturilor moi ale regiunii occipitale a capului, contuzie cerebrală, în rezultatul cărora, la

23 februarie 2015, Coseric Alla, în comă, a fost internată în spitalul clinic municipal

Bălți, unde la 02 aprilie 2015, a decedat.

- avocatul R.Cojocar în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care S.Deminciuc să fie achitat, pe motiv fapta nu a

fost săvîrșită de acesta; - prima instanță a apreciat arbitrar și eronat probele cauzei; -

sistemul de probe descrise succint în sentință nu probează vinovăția lui S.Deminciuc; -

instanța și-a întemeiat concluzia de vinovăție pe declarațiile martorilor L.Coseric,

A.Moscalenco și A.Demenciuc, care nu au confirmat probarea învinuirii.

- inculpatul, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, invocînd că prima instanță i-a aplicat o

pedeapsă prea aspră; - vinovăția sa în comiterea infracțiunii incriminate nu a fost probată;

1

prima instanță a apreciat arbitrar și eronat probele, leziunile corporale depistate la partea

vătămată nefiind în legătură cauzală cu survenirea decesului ei.

fost respinse apelurile declarate de către avocatul R.Cojocar în numele inculpatului

S.Deminciuc și inculpat, ca nefondate.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat apreciere corectă probelor

administrate și circumstanțelor cauzei, examinîndu-le conform art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia

privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc.

Consecvent, instanța de apel a indicat că, vinovăția inculpatului se confirmă prin:

declarațiile succesorului părții vătămate L.Coseric, ale martorilor A.Moscalenco,

A.Deminciuc, ale expertului L.Grecu; procesele-verbale de cercetare la fața locului și

tabelul fotografic din 23.02.2015, de examinare corporală a părții vătămate A.Coseric și

tabelul fotografic din 23.02.2015, al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr.1031 din 23.02.2015; raportul de

expertiză medico-legală nr.86/D din 18.03.2015 și cele suplimentare nr.217 din

11.04.2015 și nr.136/D din 30.04.2015; certificatele nr.01-12/45 din 19.03.2015 eliberate

de medicul Centrului de psihiatrie și consultație a mun.Bălți, J.Juganari, nr.402 din

19.03.2015 eliberat de șeful Centrului Consultativ T.Sochircă; precum și de alte probe

care au fost prezentate de partea acuzării în cadrul ședinței instanței de apel.

La fel, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a apreciat critic

declarațiile inculpatului privind nevinovăția sa în comiterea infracțiunii imputate și că

acesta urmărește scopul eschivării de la răspundere penală, fiind combătute prin

totalitatea probelor cercetate în instanță, iar argumentele avocatului în același sens, fiind

apreciate de instanța de apel drept mijloc de apărare a inculpatului.

Cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a reținut că prima instanță a dat

deplină eficiență prevederilor art.61 și 75-76 Cod penal, ținînd cont de criteriile generale

de individualizare a pedepsei penale, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face parte

din categoria celor grave, urmările prejudiciabile, de motivul acesteia, de persoana

inculpatului, care se află la evidența medicului narcolog și psihiatru și că anterior a fost

condamnat pentru comiterea unei infracțiuni similare, avînd antecedente penale nestinse,

precum și de scopul pedepsei penale, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă, în măsură să-și

atingă scopul de corectare și reeducare al acestuia.

S.Deminciuc care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia, pe motiv că nu a fost probată vinovăția lui în decesul

părții vătămate; - prima instanță a apreciat arbitrar și eronat probele, leziunile corporale

depistate la partea vătămată nefiind în legătură cauzală cu survenirea decesului ei; -

instanța i-a aplicat o pedeapsă prea aspră, solicitînd să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursului ordinar, Colegiul penal

decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Recurentul în recurs nu a invocat nici un temeiuri de casare a hotărîrilor

judecătorești, însă din conținutul acestuia se deduc temeiurile prevăzute de pct.6) și 8)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot

2

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau cînd

nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursului.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu

condamnarea sa în baza art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, pe motiv că lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii incriminate și în susținerea ideii invocă, precum că instanța nu

a probat vinovăția sa în săvîrșirea infracțiunii incriminate, iar leziunile corporale depistate

la partea vătămată nu sînt în legătură cauzală cu survenirea decesului ei.

La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei,

însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau

legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că instanțele de fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod

de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar

verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, fapt ce face ca concluzia despre

vinovăția lui S.Deminciuc în comiterea infracțiunii imputate să fie justă și întemeiată,

încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind corectă.

Conform textelor sentinței și deciziei, instanțele de judecată au conchis că

vinovăția lui S.Deminciuc se dovedește prin cumulul de probe acumulate legal în cadrul

urmăririi penale și cercetate în instanțele de judecată, și anume prin declarațiile:

- succesorului părții vătămate L.Coseric, care a menționat că la 23.02.2015, venind

la sora sa A.Coseric a găsit-o inconștientă, cu echimoze de mari dimensiuni sub ochiul

stîng și pe mîna dreaptă, din care motive a chemat ambulanța, precizînd că de mai multe

ori a fost martoră la acte de violență ale inculpatului față de partea vătămată, acesta fiind

foarte agresiv;

- martorilor A.Moscalenco și A.Deminciuc, ultima declarînd că în data de

23.02.2015, intrînd în odaia inculpatului și a părții vătămate, a văzut-o pe aceasta

inconștientă și cu echimoze;

- expertului L.Grecu, care cercetînd procesul-verbal de examinare corporală și

tabelul fotografic al părții vătămate, a stabilit pe corpul acesteia echimoze de culoare

purpurie, cu edem pronunțat a țesuturilor moi în regiunea temporală pe stînga, la ochiul

stîng și pe obrazul stîng, hemoragie în mucoasa buzei inferioare pe dreapta cu edem a

țesuturilor moi, echimoză pe suprafața posterioară a mîinii stîngi pe fondalul unui edem a

țesuturilor moi, concluzionînd că lui A.Coseric i-au fost aplicate nu mai puțin de 5

lovituri în regiunea feții, o lovitură în regiunea occipitală, cu unu-două zile pînă la

momentul întocmirii procesului-verbal și fotografierii ei, leziunile mîinii reprezentînd un

semn caracteristic al autoapărării, iar toate leziunile țesuturilor moi a feții, capului și

țesutul cerebral se asociază într-un traumatism cranio-cerebral;

și actele cauzei - procesele-verbale de cercetare la fața locului și tabelul fotografic

din 23.02.2015, de examinare corporală a părții vătămate A.Coseric și tabelul fotografic

din 23.02.2015, al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr.1031 din 23.02.2015; raportul de expertiză

medico-legală nr.86/D din 18.03.2015 și cele suplimentare nr.217 din 11.04.2015 și

nr.136/D din 30.04.2015, prin care vătămările corporale cauzate părții vătămate sînt

calificate drept grave.

3

Probele indicate sînt detaliat descrise în hotărîrile judecătorești, fiind pertinente,

concludente, utile și veridice, coroborează între ele și nu prezintă temei de îndoială.

Astfel, Colegiul constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, inclusiv vinovăția lui

S.Deminciuc, în săvîrșirea violenței în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată

fizic, comisă de un membru al familiei asupra altui membru al familiei, care au cauzat

vătămarea gravă a integrității corporale, după cum rezultă din sentința primei instanțe și

decizia instanței de apel, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-au motivat

concluziile prin cumulul de probe pertinente și concludente, apreciate în mod obiectiv de

către instanțele de fond.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că în acțiunile lui lipsesc elementele

infracțiunii imputate, sînt neîntemeiate și contravin actelor cauzei, inclusiv declarațiilor

succesorului părții vătămate, a expertului și rapoartelor de expertiză medico-legală.

La acest capitol, Colegiul penal reține că, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute

de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, se exprimă prin acțiunea manifestată fizic sau verbal,

urmările prejudiciabile sub forma suferinței fizice și vătămării grave a integrității

corporale, iar latura subiectivă se manifestă prin vinovăție sub formă de intenție în raport

cu prejudiciile cauzate.

În acțiunile inculpatului persistă aceste elemente, deoarece el a aplicat intenționat

concubinei sale A.Coseric, violență fizică, manifestată prin multiple lovituri în special în

regiunea capului, cauzîndu-i vătămare gravă a integrității corporale.

În această ordine de idei, este indubitabil faptul că acțiunile inculpatului întrunesc

elementele infracțiunii de violență în familie care a provocat vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății.

Fiind în prezența acestor împrejurări, Colegiul penal relevă că argumentele

inculpatului nu-și găsesc suport în situația de drept statuată în cauză, dat fiind că

instanțele de fond au respectat prevederile normelor penale și procesual penale,

pronunțînd hotărîri legale și întemeiate.

Cu referire la argumentul inculpatului, precum că leziunile corporale depistate la

partea vătămată nu au legătură cauzală cu survenirea decesului ei, Colegiul penal

precizează că acesta este învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3)

lit.a) Cod penal - acțiuni intenționate comise de către un membru al familiei în privința

altui membru al familiei, manifestate prin maltratare, alte acțiuni violente, care au cauzat

vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, dar nu de cea prevăzută de

alin.(4) al articolului, care prevede răspunderea penală pentru aceleași acțiuni, care au

cauzat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății soldată cu decesul

victimei.

Respectiv, criticile aduse hotărîrilor recurate, sub acest aspect, sînt lipsite de orice

plauzibilitate.

Totodată, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului, argumentele expuse

de recurent fiind anterior invocate în apel, care examinîndu-le în ansamblu și dîndu-le o

apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat

argumentat și detaliat asupra lor, a indicat temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelurilor avocatului și inculpatului, precum și motivele adoptării soluției în

cauză.

Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor

cauzei și probelor administrate și nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta

legalitatea hotărîrii judecătorești contestate.

4

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelurilor, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

La aplicarea pedepsei, instanțele au ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de toate circumstanțele cauzei, de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria celor grave, urmările

prejudiciabile, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, care se află la evidența

medicului narcolog și psihiatru, că anterior a fost condamnat pentru comiterea unei

infracțiuni similare și are antecedente penale nestinse, precum și de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, aplicîndu-i o pedeapsă echitabilă,

individualizată conform prevederilor legale, în limitele sancțiunii normei penale în baza

căreia a fost declarat vinovat, cu respectarea prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Deminciuc Sergiu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 septembrie 2016, în

propria lui cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 ianuarie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5