1ra-141/2017 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-141/2017 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-141/2017

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Iachimov Cristina în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Ialoveni din 10 martie 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 septembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

BABUȘ Constantin Ilie, născut la 29 iunie

1988, originar din sat. Rezeni, r-nul Ialoveni și

domiciliat în sat. Sarata Galbenă, str. Valea Florii, r-

nul Hîncești.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.01.2016 – 10.03.2016;

Instanța de apel: 05.04.2016 – 13.09.2016;

Instanța de recurs: 21.11.2016 – 18.01.2017.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Babuș C. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin. (2) lit. b) Cod penal

la 1 an și 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, totodată

fiind dispusă încetarea cauzei penale în privința lui Babuș C. învinuit de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților.

Prin aceiași sentință au fost condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal

Babuș V. și Crețu F., în privința cărora cauza nu se judecă în procedura recursului ordinar.

octombrie 2015, aproximativ la orele 20.30 min., fiind în stare de ebrietate alcoolică,

împreună cu Babuș V., Crețu V. și o persoană nestabilită de organul de urmărire penală,

intenționat, din motive huliganice, aflându-se pe una din străzile din com. Rezeni din r-nul

Ialoveni, încălcând grosolan ordinea publică, în loc public în drum, manifestând o vădită

lipsă și respect față de societate, fără careva motive însemnate, l-au insultat pe Dubița Iu.,

1

iar Babuș C. inițial i-a aplicat lui Dubița Iu. o lovitură cu pumnul în regiunea feței, apoi

Babuș V., Crețu V. și o persoană nestabilită de organul de urmărire penală i-au sărit în

spate și l-au doborât jos, după care toți au început să-i aplice lovituri cu picioarele în

diferite părți ale corpului, iar când ultimul a încercat să fugă a fost ajuns din urmă de către

Crețu V. și persoana pe nume Sergiu și l-au doborât la pământ fiind lovit de aceștia cu

picioarele peste diferite părți ale corpului, atunci Babuș C. făcând exces de autor i-a aplicat

lovituri cu picioarele în partea stângă, în regiunea costală. Conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 2947/D din 11 decembrie 2015 lui Dubița Iu. i-au fost cauzate leziuni

corporale cu dereglarea sănătății de lungă durată, care se califică ca vătămare medie.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului Babuș C. întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganism adică acțiuni

intenționate care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvîrșită

de mai multe persoane.

termenul și modul prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel

de către avocatul Canțer S., care a indicat că sentința este ilegală în partea stabilirii

pedepsei inculpatului, aceasta fiind considerată prea aspră, mai mult că prima instanță a

apreciat incorect gradul de pericol social pe care îl prezintă inculpatul, nu a luat în

considerație criteriile generale de individualizare a pedepsei și circumstanțele care

atenuează răspunderea inculpatului.

Un alt argument în susținerea apelului s-a referit la aceea că prima instanță nu a ținut

cont de faptul că, Babuș C. și-a recunoscut integral vina, a restituit integral prejudiciul

material cauzat prin infracțiune, a solicitat instanței examinarea cauzei penale în privința sa

în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală.

De asemenea, apelantul a menționat că instanța de fond nu a ținut cont că, Babuș C.

se caracterizează pozitiv, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, recunoscând

vinovăția de la începutul urmăririi penale, cât și în fața instanței de apel, urmând să-i aplice

o pedeapsă neprivativă de libertate cum este amenda.

Mai mult, avocatul a opinat că în privința lui Babuș C. instanța chiar și în cazul

stabilirii recidivei putea să-i aplice pedeapsa cu amendă, deoarece în conformitate cu

prevederile art. 82 Cod penal nu sunt careva restricții la stabilirea pedepsei cu amendă în

cazul dat.

În ședința instanței de apel la 13 septembrie 2016, avocatul Canțer S. împreună cu

inculpatul Babuș C. printr-un scris autentic, au înaintat o cerere, prin care au solicitat

aplicarea amnistiei.

apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără careva modificări.

stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, încadrînd just acțiunile

inculpatului în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal și corect stabilindu-i acestuia

pedeapsa prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

2

Pe marginea criticilor privind chestiunea de individualizare a pedepsei, instanța a

specificat că, la stabilirea acesteia s-a luat în considerație faptul că inculpatul a recunoscut

vina, regretă cele săvârșite și a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate. Totodată, la

stabilirea pedepsei instanța de fond a luat în calcul și faptul că, infracțiunea comisă este

una mai puțin gravă, ținînd seama de personalitatea inculpatului, care se află la evidența

medicului narcolog cu diagnoza consum de substanțe narcotice, la evidența medicului

psihiatru nu se află, anterior a mai fost judecat, având antecedente penale nestinse, iar

sancțiunile anterioare nu au avut eficiența scontata în vederea influențării pozitive asupra

comportamentului ultimului.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că argumentele menționate de apelant nu

pot fi reținute ca temei justificativ de aplicare în privința lui a unei pedepse non-privative

de libertate, or aceasta face imposibil atingerea scopului pedepsei penale, de corectare și

reeducare a inculpatului cât și de prevenirea comiterii a altor infracțiunii din partea lui cât

și a altor persoane.

Astfel, instanța a constatat că scopul educativ și preventiv al pedepsei stabilite

inculpatului Babuș C., în raport cu faptele comise, corect instanța de fond a stabilit că

poate fi atins doar prin aplicarea pedepsei închisorii cu izolare lui de societate, reabilitare

și corijare, în locurile de detenție.

Cu referire la cererea înaintată de inculpatul Babuș C. și avocatul acestuia Canțer S.

privind aplicarea amnistiei inculpatului, aceasta a fost considerată neîntemeiată, întrucît

potrivit art. 1 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 cu privire la amnistie în legătură cu

aniversarea a 25 de la proclamarea independenței Republicii Moldova, amnistia se aplică

condiționat și exclusiv față de persoanele bănuite, învinuite și inculpate, care manifestă

căință activă în cadrul procesului penal și pentru persoanele care execută o pedeapsă

penală, dacă sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei și sunt evaluate

psihologic ca fiind persoane ce nu prezintă risc de recidivă, iar potrivit art. 10 lit. c) din

aceiași lege, nu poate fi aplicată amnistia persoanelor bănuite, învinuite, inculpate sau

condamnate pentru săvîrșirea cu intenție a unei infracțiuni în locurile de detenție.

În acest sens, instanța de apel a menționat că Babuș C. a fost condamnat pentru

infracțiunea prevăzuta de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, care potrivit art. 16 din

Cod penal constituie o infracțiune gravă, iar prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 02

septembrie 2011, i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, fiind eliberat în anul 2015,

adică de la executarea efectivă a pedepsei au trecut doar 12 luni, ceea ce denotă faptul că

Babuș C. are antecedente penale nestinse, care fac imposibil de aplicat prevederile Legii

nr. 210 asupra sa.

Iachimov C. a declarat recurs ordinar în numele inculpatului, solicitînd casarea acestora, cu

remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea cererii de recurs, avocata Iachimov C. invocă critici similare celor

expuse în apelul formulat de avocatul Canțer S. în numele inculpatului Babuș C., pledînd

pentru o pedeapsă non-privativă de libertate în privința ultimului și aplicarea amnistiei.

3

procurorul în referința depusă privind opinia sa asupra recursului declarat de avocata

Iachimov C. în numele inculpatului, menționează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

La fel, procurorul menționează în referință că în privința lui Babuș C. nu poate fi

aplicată Legea nr. 210, odată ce acesta cade sub incidența restricțiilor prevăzute de art. 10

alin. (1) lit. g) Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, iar în vederea

statuării date se expun următoarele argumente de drept și de fapt.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se reține că

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și motivate corespunzător de

recurent.

În speță, se constată că recurenta nu invocă expres nici un temei din cele expres

prevăzute de alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă criticele acesteia se cuprind

în pct. 10) al normei menționate, care prevede că, hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond, în cazul în

care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În cererea de recurs, avocata consemnează că inculpatul s-a căit sincer de cele

săvîrșite și a solicitat aplicarea unei pedepse mai blînde în privința sa, dat fiind că se

caracterizează pozitiv, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a recunoscut vina de

la începerea urmăririi penale, iar o pedeapsă sub formă de amendă își va atinge scopul de

corectare și reeducare a lui Babuș C.

În același timp, instanța de recurs constată că, recurenta este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor reținute în

sarcina inculpatului, respectiv în această parte Colegiul nu se va expune.

În continuare, pornind de la expunerea argumentelor instanței de recurs, care au stat

la baza adoptării soluției de inadmisibilitate a recursului declarat, se enunță că, pedeapsa

penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea

acestuia, cît și a altor persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte infracționale similare.

4

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu

inculpatului, la caz, fiind incident art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în baza căruia a fost

condamnat Babuș C.

Astfel, Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră echitabilă cînd aceasta

impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor statului și întregii societăți perturbate prin infracțiunea comisă.

În cauza deferită judecății, potrivit sentinței adoptate în conformitate cu art. 3641 Cod

de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Babuș C. a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 1 an și 8

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În acest punct de analiză, este relevant de a specifica despre faptul că prima instanță,

a reținut în cauză, ca circumstanțe atenuante: recunoașterea vinovăției, căința sinceră a

inculpatului de cele comise, precum și circumstanțele agravante: săvîrșirea infracțiunii în

stare de ebrietate alcoolică și de o persoană anterior condamnată.

Cauza dată a fost judecată în procedura simplificată reglementată de art. 3641 Cod de

procedură penală, iar potrivit alin. (8) al normei date, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către instanță prin

încheiere, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege

în cazul pedepsei cu închisoare ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de

reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

amendă.

Totodată, se specifică că, procedura simplificată a judecării cauzelor penale pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală reprezintă de fapt o procedură abreviată

ce are la bază o pledoarie de vinovăție și poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite cumulativ

următoarele condiții:

1) cererea inculpatului să intervină pînă la începerea cercetării judecătorești în prima

instanță;

2) cererea inculpatului trebuie să conțină mențiune privind recunoașterea totală și

necondiționată a faptei/faptelor incriminate în legătură cu care a fost diferit justiției și

renunțarea la dreptul de a solicita examinarea altor probe;

3) probele administrate în faza de urmărire penală să fie suficiente și de natură să

permită stabilirea unei pedepse.

Înscrisul autentic al inculpatului prin care se solicită judecarea cauzei în privința sa în

procedura reglementată de art. 3641 Cod de procedură penală, cuprinde atît recunoașterea

faptei descrise în rechizitoriu, cît și solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, ceea ce în consecință duce la redozarea limitelor

pedepsei stabilite inculpatului, după cum prevede alin. (8) al normei date.

5

În acest context, urmează a se consemna că recunoașterea vinovăției, care atrage

incidența procedurii simplificate, nu poate fi valorificată ulterior și ca o circumstanță

atenuantă judiciară, deoarece asta ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă deja

o dublă valență juridică.

Din atare considerente, instanța de recurs va respinge alegațiile recurentei privind

stabilirea unei pedepse non-privative de libertate în privința inculpatului, dat fiind că

dînsul și-a recunoscut vina și se căiește de cele săvîrșite, întrucît toate aceste circumstanțe

deja au fost luate în considerare de prima instanță la individualizarea pedepsei.

Față de cele ce preced, Colegiul penal reține că instanța de fond a efectuat o analiză

complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului urmărind în acest sens

comportamentul său din înainte și după săvîrșirea infracțiunii incriminate, precum și de

circumstanțele comiterii acesteia. Totodată, la stabilirea pedepsei instanța de fond a luat în

calcul și faptul că, infracțiunea comisă este una mai puțin gravă, inculpatul se află la

evidența medicului narcolog cu diagnoza consum de substanțe narcotice, nu se află la

evidența medicului psihiatru, anterior a mai fost judecat, având antecedente penale nestinse

și nu în ultimul rînd s-a avut în vedere că sancțiunile anterioare aplicate lui Babuș C. nu au

influențat pozitiv asupra comportamentului ultimului.

Din atare considerente, Colegiul penal opinează că temeiul pentru recurs invocat de

recurentă nu este relevant cauzei, iar pedeapsa în privința lui Babuș C. a fost stabilită în

deplin acord cu prevederile art. 61 și 75 Cod penal. Pe cale de consecință, față de toate

aspectele expuse, Colegiul apreciază că criticile formulate de recurentă sunt vădit

neîntemeiate, iar circumstanțele reale ale săvîrșirii faptei infracționale și cele personale ale

inculpatului nu sunt de natură să atragă după sine adoptarea unei soluții de modificare a

pedepsei penale în privința inculpatului, mai mult, neexistând nici motive care, examinate

din oficiu, ar determina instanța de recurs să caseze hotărîrile atacate în acest sens.

De asemenea, Colegiul penal consideră că criticele invocate de recurentă privind

aplicarea amnistiei față de inculpatul Babuș C., urmează a fi respinse, pentru următoarele

considerente.

În primul rînd, Colegiul expune că, la etapa judecării apelului, partea apărării a

înaintat o cerere prin care a solicitat aplicarea amnistiei față de inculpat, iar instanța de

apel, făcînd referire la prevederile art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016

cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a 25 de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, i-a explicat apelantului și inculpatului că acest institut nu poate fi

aplicat persoanelor care sunt bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru săvîrșirea

cu intenție a unei infracțiuni în locurile de detenție și avînd în vedere că Babuș C. a fost

condamnat pentru infracțiunea prevăzuta de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, care

potrivit art. 16 din Cod penal constituie o infracțiune gravă, iar prin sentința Judecătoriei

Ialoveni din 02 septembrie 2011, i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, fiind

eliberat în anul 2015, adică de la executarea efectivă a pedepsei au trecut doar 12 luni, ceea

ce denotă faptul că Babuș C. are antecedente penale nestinse, respectiv inculpatul nu cade

sub incidența Legii nr. 210.

6

În esență, instanța de recurs, la fel, consideră că Babuș C. nu cade sub incidența Legii

nr. 210 și în privința lui nu poate fi aplicată amnistia, însă această concluzie nu se

fundamentează pe temeiul expus de instanța de apel, ci este subsecvent art. 10 alin. (1) lit.

g) din Legea nominalizată, potrivit căruia persoanei bănuite, învinuite, inculpate sau

condamnate care a fost condamnată anterior pentru săvîrșirea cu intenție a unei infracțiuni

grave, deosebit de grave sau excepțional de grave, executînd în tot sau în parte pedeapsa cu

închisoare, nu i se aplică amnistia. Odată ce Babuș C. a fost condamnat pentru infracțiunea

prevăzuta de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, care potrivit art. 16 din Cod penal

este o infracțiune gravă, iar prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 02 septembrie 2011, i-a

fost stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, respectiv dînsul nu cade sub amnistiere.

În consecință, Colegiul penal conchide că, la caz, nu se constată vreun temei pentru

casarea soluției instanței de apel, iar pedeapsa, astfel cum a fost stabilită de către prima

instanță, menținută și de instanța de apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît și

scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a echității sociale, corectare a

inculpatului, precum și de prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea acestuia și a

altor persoane.

Avînd în vedere considerentele menționate supra și raportînd situația reținută în

cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile

legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele

invocate în cererea de recurs ordinar declarat de avocata Iachimov C. în numele

inculpatului, sunt vădit neîntemeiate.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Iachimov Cristina în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

septembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Babuș Constantin Ilie, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 ianuarie 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

7