1ra-1772/2016 — art. 152 alin. 1, 166/1 alin. 1 CP

1ra-1772/2016 — art. 152 alin. 1, 166/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1772/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

judecând în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat de

către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Sârbu Valeriu,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 24 februarie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Bolocan Alexandr Nicolai, născut la 17 ianuarie 1989,

originar și domiciliat în UTA Găgăuzia, s. Dezghingea, str.

Lenin, nr.124.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 02.09.2013 - 30.12.2013;

instanța de apel: 16.05.2014 - 24.02.2016;

instanța de recurs: 16.08.2016 - 13.12.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a

fost legal executată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză

în baza actelor din dosar,

CONSTATĂ :

Alexandr a fost achitat de învinuirea adusă în săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 152 alin. (1), art. 1661 alin. (1) Cod penal, pe motiv că, acțiunile învinuitului

nu întrunesc elementele infracțiunilor imputate.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ghercioglo Daniil, a fost

respinsă în conformitate cu art. 387 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală.

potrivit rechizitoriului Bolocan Alexandr, a fost învinuit de săvârșirea cu intenție

a faptelor penale, încadrate conform art. 152 alin. (1) Cod penal, în corespundere

cu indicii calificativi: vătămarea intenționată medie a integrității corporale, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost

urmată de dereglarea îndelungată a sănătății; și art.1661 alin. (1) Cod penal, cauzarea

1

intenționată a unei dureri, a suferinței fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman

și degradant, de către o persoană publică.

Astfel, Bolocan Alexandr, deținând funcția de inspector al poliției criminale

IP Comrat, numit prin ordinul Șefului DAI Găgăuzia nr.76 din 06.12.2011, cu

atribuirea gradului special locotenent de poliție, astfel, conform art. 123 alin. (2)

Cod penal, fiind persoană publică, investit cu statut special în vederea exercitării

funcțiilor autorității publice, încâlcind art. 3 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma la

04.11.1950, la care Republica Moldova a aderat la 12.09.1997; art.24 din

Constituția Republicii Moldova; încălcând grav prevederile art.4 al Legii cu

privire la poliție nr.416 din 18.12.1990, care stipulează că, poliția în acțiunile sale

mizează pe respectarea personalității cetățenilor, constituind un garant al apărării

drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, precum și prevederile

articolelor 12, 13, 14, 15 ale Legii enunțate; dispozițiile punctelor 1, 3, 4 ale

Capitolului I și punctelor 1, 2 și 3 ale Capitolului II din Regulile de aplicare a

mijloacelor speciale de către colaboratorii organelor interne și trupelor de

carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne (anexa nr.2), aprobate pin

Hotărârea Parlamentului nr.1275 din 15.02.93; prevederile art. 4 alin. (1), alin. (2),

alin. (4) lit. a), b), c), d), alin. (8), art. 5 și art. 6 din Legea privind modul de

aplicare a forței fizice, a mijloacelor speciale și a armelor de foc nr. 218 din

19.10.2012, care reglementează condițiile, particularitățile aplicării forței fizice;

contrar prevederilor lit. d), f), g), m) ale pct. 15, precum și lit. a)-b) ale pct. 16 din

Codul de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr. 481 din 10.05.2006, care îl obligau să nu aplice forța fizică,

decât pentru curmarea infracțiunilor pentru înfrângerea rezistenței opuse

cerințelor legale, dacă metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea obligațiilor

ce le revin, să nu recurgă la forță cu excepția cazurilor de necesitate absolută și

numai în măsura necesară atingerii unui obiectiv legitim, tratamente sau pedepse

inumane sau degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să respecte Constituția și

legile Republicii Moldova.

La 20.05.2012, aproximativ la ora 23:15, Bolocan Alexandr, în componența

grupului operativ al CRP Comrat, ieșind la adresa, casa nr.19 pe str. Fedico, mun.

Comrat, la mesajul telefonic anonim cu privire la bătaia care are loc la scara

blocului, aflându-se lângă casa nr. 19 pe str. Fedico, mun. Comrat, nu a clarificat

ce se petrece, nu a stabilit motivele și circumstanțele mesajului parvenit, s-a

apropiat de automobilul de model „BMW” parcat vizavi de casa nr. 19, a deschis

ușa din spate a automobilului, nu s-a prezentat și neavând temei legal, a luat din

2

mâinile lui Ghercioglo Daniil telefonul mobil și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în

regiunea feței.

Acționând intenționat, foarte brutal și evident depășind limitele atribuțiilor

sale, l-a scos pe Ghercioglo Daniil din automobil, fără a-i explica, l-a tăvălit pe

pământ și a continuat să-l lovească cu picioarele și cu mâinile pe totul corpul,

cauzându-i vătămări corporale sub formă de echimoză și excoriații în regiunea

pieptului din partea dreapta, în partea stângă a gâtului, în membrele superioare

și inferioare, excoriație epidermei pe suprafața frontală a tibiei în treimea

superioară, care se referă la pagube minore a sănătății, de asemenea fractura

unghiului mandibular drept, fără deplasare a fragmentelor, edem traumatic în

unghiul drept al mandibulei, care au dus la deprecierea prelungită a sănătății și

apreciate ca pagubă de grad mediu, ceea ce i-a cauzat dureri fizice și suferințe

psihice, violența fizică care nu era necesară, nefiind determinată de

comportamentul lui Ghercioglo Daniil, umilindu-i astfel demnitatea.

casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatul Bolocan

Alexandr să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

152 alin. (1) aplicându-i pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3 ani, cu

aplicarea art. 90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

un termen de probațiune de 1 an, și art. 1661 alin. (1) Cod penal, aplicându-i

pedeapsa în formă de amendă în mărime de 900 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcția de colaborator de poliție în organele

interne ale RM pe termen de 4 ani.

În conformitate cu art. 84 Cod penal, să îi fie stabilită pedeapsa definitivă,

prin cumulul total al pedepselor, sub formă de amendă în mărime de 900 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcția de colaborator de poliție

în organele interne ale RM pe termen de 4 ani, și 3 ani închisoare, cu aplicarea art.

90 Cod penal, suspendându-i condiționat executarea pedepsei pe un termen de

probațiune de 1 an.

În susținerea apelului, procurorul a indicat că, sentința este ilegală, deoarece

instanța de judecară a dat apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare, care

dovedesc vinovăția inculpatului Bolocan Alexandr în săvârșirea infracțiunilor

imputate.

Mai mult, apelantul a menționat că, instanța de fond greșit a indicat că

acțiunile colaboratorului de poliție Bolocan Alexandr au fost întemeiate, reieșind

din atribuțiile sale, nu ar fi fost atins scopul social, acesta a întreprins măsuri

pentru a evita cauzarea pagubei, ceea ce înlătură caracterul penal al faptei.

3

Instanța nu a ținut cont de faptul că, la momentul sosirii grupului operativ

conflictul dintre Savostenco A. și Arabadji G. deja era aplanat.

Totodată, acuzarea a reiterat că, în cadrul dezbaterilor judiciare s-a stabilit că

Bolocan Alexandr nu era îmbrăcat în forma de serviciu.

La fel, procurorul a susținut că, sunt nefondate argumentele instanței de

fond, cu privire la faptul că, organul de urmărire penală nu a avut careva probe

noi sau alte circumstanțe din momentul emiterii ordonanței de scoatere de sub

urmărirea penală a lui Bolocan Alexandr din 06.11.2012, învinuit în baza art. 328

alin. (2) lit. a) Cod penal și până la o altă calificare a acțiunilor acestuia, relatate în

ordonanța din 23.08.2013 de recunoaștere în calitate de învinuit, de comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 1661 alin. (1) și art. 152 Cod penal - motivând că nu

au fost prezentate careva probe de fapt.

3.1. Nefiind de acord cu sentința, partea vătămată Ghercioglo Daniil a

declarat apel, prin care a solicitat casarea sentinței cu remiterea cauzei pentru

examinare în instanța de fond, în alt complet de judecată.

Apelantul Ghercioglo Daniil a invocat că, consideră sentința ilegală și

nemotivată și este în contradicție cu circumstanțele de fapt și de drept. Atât în

cadrul urmăririi penale cât și pe parcursul dezbaterilor judiciare apelantului i-a

fost încălcat dreptul la apărare. Nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a

beneficia de un apărător din oficiu, reieșind din starea materială dificilă a fost în

imposibilitate de a angaja un avocat.

Mai mult acesta a menționat că, anterior în privința sa a fost intentat dosar

contravențional de către colaboratorii de poliție la inițiativa lui Bolocan Alexandr,

cu scopul de a-l speria și influența, care în final a fost încetat prin decizia Curții

de Apel Comrat în legătură cu lipsa faptului contravenției. Prin astfel, de metode

colaboratorul de poliție Bolocan Alexandr a încercat să se eschiveze de la

acțiunile ilegale comise în privința apelantului, profitând de funcția și statutul

său de funcționar al organelor de drept.

2016, au fost admise apelurile, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre după

cum urmează:

S-a dispus încetarea procesului penal în cauza penală de acuzare a

inculpatului Bolocan Alexandr de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 1661

alin. (1) și 152 alin. (1) Cod penal, în temeiul existenței circumstanțelor care

exclud tragerea la răspundere penală.

Totodată, s-a dispus a se lăsa fără examinare acțiunea civilă a părții vătămate

Ghercioglo Daniil, cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

4

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a

dat o apreciere greșită probelor administrate și cercetate în ședința primei

instanțe, or nu a ținut cont de faptul că, prin hotărâre irevocabilă adoptată într-o

cauză contravențională - decizia Curții de Apel Comrat din 30.05.2013, au fost

anulate procesul-verbal cu privire la contravenție și ordonanța procurorului din

14.06.2012, prin care Ghercioglo Daniil a fost sancționat contravențional în

temeiul art. 353 alin. (2) Cod contravențional, opunerea de rezistență

colaboratorului organelor afacerilor interne, iar procesul contravențional a fost

încetat pe temeiul lipsei faptului contravenției.

Totodată, instanța de apel a indicat că, nu este clară poziția primei instanțe

care a luat în calcul decizia Curții de Apel Comrat din 30.05.2013 și declarațiile

martorilor, constatând că, la momentul sosirii grupului operativ de poliție cu

inculpatul Bolocan Alexandr la locul incidentului, partea vătămată Ghercioglo

Daniil cu martorii Savostenco Alexandr și Vlah Irina, se aflau în salonul

automobilului parcat și nu încălcau ordinea publică, nu a dat răspuns dacă a fost

sau nu justificată și întemeiată intervenția colaboratorilor de poliție, și în special a

inculpatului Bolocan Alexandr, prin pătrunderea în salonul acestui automobil și

scoaterea forțată din automobil a părții vătămate Ghercioglo Daniil și a

martorului Savostenco Alexandr.

Instanța de apel a menționat că, relevant este momentul opunerii de

rezistență colaboratorilor de poliție din partea lui Savostenco Alexandr și Zubac

I., pentru care aceștia au fost sancționați contravențional în baza art. 353 alin. (2)

Cod contravențional, a urmat după scoaterea cu forța din automobil a părții

vătămate Ghercioglo Daniil și a martorului Savostenco Alexandr și temeinicia

aplicării de către colaboratorii de poliție a forței fizice pentru a contracara

opunerea de rezistență, nu justifică aplicarea forței fizice de către inculpat. Or, din

declarațiile părții vătămate Ghercioglo Daniil, inculpatul Bolocan Alexandr i-a

aplicat acestuia lovitura în regiunea feței în timpul când îl scotea forțat din

automobil.

La fel, instanța de apel a exclus versiunea părții apărării, precum că, partea

vătămată Ghercioglo Daniil, în timpul căderii i s-ar fi cauzat vătămările corporale.

Astfel, instanța de apel a susținut că, contradictorialitatea declarațiilor

martorilor apărării și inculpatului în acest sens trezesc dubii asupra veridicității

faptului căderii părții vătămate, negat de el însăși.

Mai mult, rapoartele de expertiză medico-legală nr.106D din 11.09.2012 și

nr.81D din 02.08.2013 conțin concluzia certă că, fractura mandibulei a păreții

5

vătămate Ghercioglo Daniil, nu putea apărea de la căderea acestuia de la propria

înălțime statică pe o suprafață dreaptă și lovirea cu capul.

Astfel, instanța de apel a reținut argumentul procurorului, precum că,

circumstanțele cauzei penale vizate impuneau cercetarea mult aspectuală,

echitabilă, obiectivă a tuturor aspectelor acesteia, inclusiv și respectarea tuturor

prevederilor legislației procesuale naționale, însă, prin sentința nominalizată s-a

admis o ingerință în dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO, prin

însăși faptul că, prima instanță a apreciat probele sub aspectul confirmării sau nu

a vinovăției inculpatului Bolocan Alexandr și soluționării chestiunilor specificate

la art. 385 alin. (1) Cod de procedură penală, în timp ce existau circumstanțe care

exclud tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Instanța de apel a reiterat că, prin ordonanța procurorului din 11.06.2012, a

fost dispusă începerea urmăririi cu nr.2012198018 pe faptul aplicării neîntemeiate

a violenței fizice de către colaboratorii de poliție, față de Savostenco Alexandru și

Ghercioglo Daniil, în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal (f.d.1, vol. I). Temei

pentru pornirea urmăririi penale au constituit plângerile lui Savostenco Alexandr

din 23.05.2012 și a lui Ghercioglo Daniil din 22.05.2012 (f.d.7, 10 vol. I).

În cadrul urmăririi penale pornite, prin ordonanța procurorului din

06.08.2012, Bolocan Alexandr, a fost recunoscut în calitate de bănuit în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Ulterior prin ordonanța procurorului din 06.11.2012, Bolocan Alexandr, a

fost scos de sub urmărire penală, pe motivul expirării termenului de 3 luni de

aflare în calitate de bănuit, în temeiul art. 63 alin. (2) pct. 3), alin. (3) Cod de

procedură penală.

La 27.11.2012 prin ordonanța procurorului, Bolocan Alexandr a fost pus sub

învinuire de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal

(f.d.l92, vol. I), însă la audierea învinuitului din 03.12.2012, apărarea a invocat

ilegalitatea ordonanței de punere sub învinuire, ca fiind emisă contrar art. 63 alin.

(2)-(4), art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, și anume lipsa circumstanțelor

noi sau recent descoperite care ar permite reluarea urmăririi penale (f.d.194, vol.

I).

Prin ordonanța procurorului ierarhic superior din cadrul Procuraturii

Generale din 05.04.2013 s-a dispus anularea ordonanței de punere a lui Bolocan

Alexandr sub învinuire din 27.11.2012, pe motiv că, la momentul punerii sub

învinuire era în vigoare ordonanța neanulată de scoatere de sub urmărire penală

din 06.11.2012 (f.d.221, vol. I).

6

Între timp, la 28.12.2012, procurorul care exercita urmărirea penală a emis

ordonanța, prin care a dispus încetarea urmăririi penale în privința lui Bolocan

Alexandr, pe temeiul lipsei elementelor infracțiunii, invocând că, fapta a fost

decriminalizată (f.d.204, vol. I).

La 22.02.2013, procurorul ierarhic superior din Procuratura UTA Găgăuzia, a

emis o ordonanță prin care a dispus anularea ordonanței de încetare a urmăririi

penale din 28.12.2012, pe motiv că, fapta penală prevăzută de art. 328 alin. (2) lit.

a) Cod penal, nu a fost decriminalizată, ci este prevăzută la art. 1661 alin. (1) Cod

penal, iar acțiunile lui Bolocan Alexandr, constituie un concurs ideal cu

infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, și este necesară

reîncadrarea juridică a acțiunilor lui Bolocan Alexandr (temei de drept al anulării

este invocat art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, f.d.205, vol. I). La fel se

menționează că, „circumstanțele recent descoperite, permit înaintarea învinuirii lui

Bolocan Alexandr”, în acest context instanța de apel a menționat că, procurorul în

această ordonanță nu a indicat în ce constau circumstanțele noi descoperite.

Apoi, la 21.06.2013, în baza unei plângeri repetate a părții vătămate

Ghercioglo Daniil și a raportului de autosesizare din 21.06.2013, procurorul a

dispus prin ordonanță, pornirea urmăririi penale pe faptul cauzării lui

Ghercioglo Daniil a vătămărilor corporale de gravitate medie, conform art. 152

alin. (1) Cod penal (f.d.4, 7-8, vol. II). În cadrul acestui proces penal Bolocan

Alexandr a fost recunoscut în calitate de bănuit la 29.07.2013 (f.d.12, vol. II) și la

22.08.2013 cauzele penale au fost conexate într-o unică procedură (f.d.76, vol. II).

Ulterior la 23.08.2013, Bolocan Alexandr a fost pus sub învinuire de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.1661 alin. (2) și art. 152 alin. (1) Cod

penal.

În acest context, instanța de apel reține că, prin Hotărârea Curții

Constituționale nr.12 din 14.05.2015 privind excepția de neconstituționalitate a

articolului 287 alin. (1) din Codul de procedură penală, (reluarea urmăririi

penale) a fost declarat neconstituțional alin. (1) al art. 287 Cod de procedură

penală.

În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, condițiile care admit

reluarea urmăririi penale prevăzute de alin. (1) art. 287 Cod de procedură penală,

depășesc limitele circumscrise de Convenția Europeană, constituind o derogare

inadmisibilă de la prevederile art. 4 al Protocolului nr. 7, potrivit căruia nici o

derogare de la prezentul articol nu este îngăduită în temeiul art. 15 CEDO. Prin

urmare, statele nu sunt în drept de a institui, prin lege, alte temeiuri de

redeschidere a proceselor încetate anterior.

7

Astfel, instanța de apel a indicat că, prevederile cuprinse la alineatul (1) art.

287, în fapt acordă procurorului ierarhic superior dreptul de a relua urmărirea

penală oricând și în lipsa unor temeiuri clar definite, care ar putea fi considerate

judicioase în fiecare caz individual. Mai mult, norma supusă controlului

constituționalității plasează persoana într-o stare de incertitudine pentru un

termen nedefinit și pentru circumstanțe care pot fi invocate aleatoriu la

redeschiderea cauzei penale, iar odată cu încetarea urmăririi penale, scoaterea de

sub urmărire sau clasarea cauzei penale persoana urmează a dispune de

certitudinea și convingerea că, nu va mai fi bănuită și urmărită penal.

Instanța de apel a indicat că, potrivit art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală,

,,concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile

prezentului cod, se interpretează în favoarea inculpatului”.

Mai mult ca atât, în conformitate cu prevederile art. 21 din Constituția RM,

,,orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăția sa va

fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au

asigurat toate garanțiile necesare apărării sale”. Principiul ce se desprinde din norma

citată - asigurarea tuturor garanțiilor necesare apărării persoanei acuzate de un

delict în procesul judiciar, pe lângă alte drepturi procesuale, oferă persoanei și

dreptul constituțional de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori

pentru aceeași faptă. Și potrivit prevederilor internaționale, nimeni nu poate fi

urmărit sau pedepsit penal de două ori de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru

aceeași faptă.

Astfel, instanța de apel a menționat că, actele Curții Constituționale intră în

vigoare la momentul adoptării și sunt aplicabile atât pentru trecut, cât și pentru

viitor. Iar, potrivit art. 140 din Constituția RM ,,(1) legile și alte acte normative sau

unele părți ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a

Curții Constituționale. (2) Hotărârile Curții Constituționale sunt definitive și nu pot fi

atacate”

Dat fiind că, Hotărârea Curții Constituționale nr.12 din 14.05.2015 privind

excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) din Codul de procedură

penală, este executorie și se răsfrânge tuturor organelor, instanța de apel a

conchis că, hotărârea menționată este aplicabilă și speței date. Așa cum, reluarea

urmăririi penale s-a dispus în baza art. 287 Cod de procedură penală, ceea ce nu

corespunde Constituției RM și nici prevederilor CEDO.

8

Instanța de apel a concluzionat că, instanța de fond la adoptarea sentinței nu

a luat în considerație aceste prevederi, ceea ce a și dus la pronunțarea unei

sentințe care necesită a fi casată, cu încetarea procesului penal.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a conchis că, nu sunt relevante

argumentele invocate în cererile de apel, deoarece, prin aceste argumente se face

trimitere la probele care atestă circumstanțele de fapt ale faptei imputate

inculpatului Bolocan Alexandr, și nu la situația procesuală.

Instanța de apel a indicat că, din materialele dosarului se evidențiază că

Bolocan Alexandr a fost scos de sub urmărire penală prin ordonanța procurorului

din 06.11.2012, pe motivul expirării termenului de 3 luni de aflare în calitate de

bănuit, în temeiul art. 63 alin. (2) pct. 3), alin. (3) Cod de procedură penală, unde

este stipulat: organul de urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de

bănuit persoana în privința căreia a existat o ordonanță de recunoaștere în această calitate

- mai mult de 3 luni. (3) La momentul expirării, după caz, a unui termen indicat în alin.

(2), organul de urmărire penală este obligat să elibereze bănuitul reținut ori să revoce, în

modul stabilit de lege, măsura preventivă aplicată în privința lui, dispunând scoaterea lui

de sub urmărire sau punerea lui sub învinuire.

Ulterior, însă, a fost reluată urmărirea penală în privința lui Bolocan

Alexandr, fără a se constata fapte noi ori recent descoperite, și fără a se constata

existența viciului fundamental în cadrul procedurii precedente care ar afecta

ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 06.11.2012, ceea ce încalcă

dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași faptă

Astfel, potrivit art. 275 Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate

fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile

în care: 1) nu există faptul infracțiunii; 2) fapta nu este prevăzută de legea penală ca

infracțiune; 3) fapta nu întrunește elementele infracțiunii, cu excepția cazurilor când

infracțiunea a fost săvârșită de o persoană juridică; 4) a intervenit termenul de prescripție

sau amnistia; 5) a intervenit decesul făptuitorului; 6) lipsește plângerea victimei în

cazurile în care urmărirea penală începe, conform art. 276, numai în baza plângerii

acesteia sau plângerea prealabilă a fost retrasă; 7) în privința unei persoane există o

hotărâre judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație sau prin care s-a

constatat imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași temeiuri; 8) în privința unei

persoane există o hotărâre neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a

urmăririi penale pe aceleași acuzații; 9) există alte circumstanțe prevăzute de lege care

condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală. Iar, în conformitate

cu prevederile art. 284 alin. (1) Cod de procedură penală, scoaterea persoanei de

9

sub urmărirea penală este actul de reabilitare și finalizare în privința persoanei a

oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată.

Totodată, instanța de apel a conchis că, nu poate fi reținut acel fapt că, prin

ordonanța din 21.06.2013 a fost începută o nouă urmărire penală în privința lui

Bolocan Alexandr, pe art. 152 alin. (1) Cod penal (dosar nr.2013198022), or

plângerea părții vătămate Ghercioglo Daniil pe faptul maltratării sale și cauzării

vătămărilor corporale inițial a fost depusă la 22.05.2012, și faptul dat a fost supus

investigării în cadrul dosarului de urmărire penală nr.2012198018, pornit la

11.06.2012 în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Mai mult, instanța de apel a indicat că, probele în acest sens au fost

administrate în cadrul dosarului de urmărire penală nr.2012198018, inclusiv

rapoartele de expertize medico-legale privind constatarea gravității vătămărilor

corporale, ordonanța de recunoaștere a lui Ghercioglo Daniil în calitate de parte

vătămată din 14.06.2012, în care se menționează că, i-au fost cauzate vătămări

corporale de gravitate medie (f.d.70, vol. I), ordonanța procurorului din

06.08.2012 de recunoaștere a lui Bolocan Alexandr în calitate de bănuit, în care se

menționează că Bolocan Alexandr i-a cauzat lui Ghercioglo Daniil vătămări

corporale de gravitate medie.

Toate aceste circumstanțe, inclusiv cauzarea vătămărilor corporale de

gravitate medie părții vătămate Ghercioglo Daniil, au fost constatate și cunoscute

de organul de urmărire penală în cadrul urmăririi penale pe cauza penală cu

nr.2012198018, astfel că, scoaterea lui Bolocan Alexandr de sub urmărire penală

prin ordonanța din 06.11.2012 se răsfrânge și asupra faptului cauzării lui

Ghercioglo Daniil a vătămărilor corporale de gravitate medie, cu atât mai mult că,

însăși procurorul nu odată a menționat că este în prezența unui concurs ideal de

infracțiuni.

Preluarea de către organul de urmărire penală în mod repetat a unei plângeri

de la Ghercioglo Daniil la 21.06.2013, în viziunea instanței de apel, nu a fost

altceva, decât crearea artificială a unei situații de fapt iluzioniste de atragere

legală a inculpatului Bolocan Alexandr la răspundere penală pentru ,,o altă faptă”

decât cea care a fost investigată anterior. Important este că în cazul unui concurs

ideal de infracțiuni, săvârșite printr-o faptă unică, scoaterea de sub urmărire

penală a persoanei suspecte prin sine presupune reabilitarea acesteia pentru

această faptă, indiferent câte infracțiuni poate ea însuma în condițiile unui

concurs ideal de infracțiuni.

Cât privește acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Ghercioglo

Daniil împotriva inculpatului Bolocan Alexandr, cu privire la repararea

10

prejudiciului material în sumă de 2 739 lei și prejudiciului moral în sumă de 100

000 lei, instanța de apel a conchis că, este întemeiată și a hotărât să o lese fără

examinare, or potrivit prevederilor art. 225 alin. (4) Cod de procedură penală,

instanța de judecată lasă acțiunea civilă fără soluționare în procesul penal în cazul

adoptării sentinței de încetare a urmăririi penale sau de achitare din motivul

lipsei componenței infracțiunii imputate, fapt ce nu împiedică persoana care a

inițiat acțiunea civilă de a o intenta în ordinea procedurii civile.

în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, prin care solicită

casarea deciziei, cu remiterea cauzei penale la rejudecare.

În motivarea recursului declarat, recurentul indică că, decizia instanței de

apel este eronată și neîntemeiată fiind bazată pe presupuneri.

Mai mult, recurentul susține că, măsura încetării urmăririi penale nu este o

măsură definitivă, întrucât ea este supusă controlului ierarhic și nu poate fi

considerată ca o hotărâre de achitare.

Totodată, indică că, pretinsa motivație a instanței de apel precum că, la faza

urmăririi penale a fost încălcat „principiul non bis in idem”, în contextul art. 22, art.

287 Cod de procedură penală și art. 4 a. Protocolului nr. 7 CEDO, a Hotărârii

Curții Constituționale nr. 26 din 14.05.2015, este greșită, întru-cât nu este

relevantă la caz, deoarece ordonanța de reluare a urmăririi penale a fost întocmita

la 22.08.2013, înaintea declarării normei prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală, neconstituțională.

Recurentul, menționează că, din materialele dosarului, este evident că părțile

la procesul penal având dreptul de a ataca acțiunile și hotărârile organului de

urmărire penală în modul prevăzut de art. 313 Cod de procedură penală, nu au

folosit acest drept.

penal lărgit ajunge la concluzia că, acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, din

următoarele considerente de fapt și de drept.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recursuri de titularii

acestora.

În conformitate cu dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că, recursul nu a fost

11

declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

La caz, reieșind din argumentele invocate de către procuror, Colegiul penal

lărgit reține că, în drept, acesta face referire la temeiurile stipulate de art. 427 alin.

(1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, pledând că instanțele nu au apreciat

probele la justa valoare, și incorect au luat în calcul declararea normei prevăzute

de art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală ca neconstituțională, deoarece

ordonanța de reluare a urmăririi penale a fost întocmită înaintea declarării

respectivei norme neconstituționale.

Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

lărgit conchide că, acestea nu coroborează cu materialele cauzei și sunt invocate

neîntemeiat de titular, reieșind din raționamentele ce urmează.

În primul rând, instanța de recurs ține să remarce că, la această etapă a

procedurilor nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele ierarhic inferioare, or aceasta fiind atributul exclusiv al

instanțelor de fond.

Deci, Colegiul penal lărgit nu va examina criticile referitoare la presupusa

greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de

fond și cea de apel, corectitudinea soluției adoptate în privința lui Bolocan

Alexandr.

Mai mult, Colegiul penal lărgit susține că, decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța

de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare

corespunzătoare rigorilor și exigențelor cuprinse în art. 6 CEDO.

De asemenea, în opinia instanței de recurs, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor legale și a expus argumente temeinice în vederea necesității

încetării procesului penal în cauza penală de acuzare a inculpatului Bolocan

Alexandr de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 1661 alin. (1) și 152 alin. (1)

Cod penal, în temeiul existenței circumstanțelor care exclud tragerea la

răspundere penală, iar criticele recurentului sunt nefondate.

În continuare, referitor la alegația recurentului cu privire la faptul că,

ordonanța de reluare a urmăririi penale a fost întocmita la 22.08.2013, înaintea

declarării normei prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală,

neconstituțională, Colegiul penal lărgit conchide că, efectul declarării unei norme

12

neconstituționale este luat în considerare atât în timpul urmării penale cât și al

judecării cauzei.

În acest context, Colegiul penal lărgit susține soluția instanței de apel care a

indicat că, sunt ilegale acțiunile procurorului care prin ordonanța din 21.06.2013 a

dispus începerea urmăririi penale în privința lui Bolocan Alexandr în baza art.

152 alin. (1) Cod penal (dosar nr.2013198022), or plângerea părții vătămate

Ghercioglo Daniil pe faptul maltratării sale și cauzării vătămărilor corporale

inițial a fost depusă la 22.05.2012, și faptul dat a fost supus investigării în cadrul

dosarului de urmărire penală nr.2012198018, pornit la 11.06.2012 în baza art. 328

alin. (2) lit. a) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel corect a statuat

că, preluarea de către organul de urmărire penală în mod repetat a unei plângeri

de la Ghercioglo Daniil la 21.06.2013, nu a fost altceva, decât crearea artificială a

unei situații de fapt iluzioniste de atragere legală a inculpatului Bolocan Alexandr

la răspundere penală pentru ,,o altă faptă” decât cea care a fost investigată

anterior. Important este că în cazul unui concurs ideal de infracțiuni, săvârșite

printr-o faptă unică, scoaterea de sub urmărire penală a persoanei suspecte prin

sine presupune reabilitarea acesteia pentru această faptă, indiferent câte

infracțiuni poate ea însuma în condițiile unui concurs ideal de infracțiuni.

Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel corect a stabilit că,

hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015, privind excepția de

neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) din Codul de procedură penală, este

executorie și se răsfrânge asupra tuturor organelor, astfel, hotărârea menționată

este aplicabilă și speței date, fiind inadmisibil ca în privința unei persoane care a

fost deja urmărită în cadrul unui proces penal să fie reluată urmărirea penală

pentru aceiași faptă, dacă nu au fost identificate noi fapte ori recent descoperite

sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care au afectat

hotărârea respectivă.

Mai mult, instanța de recurs este de acord cu concluzia instanței de apel care

susține că, din conținutul ordonanței 22.08.2013, temeiurile care stau la baza

emiterii acesteia, nu pot fi încadrate în sintagmele legale de - fapte noi ori recent

descoperite sau viciu fundamental, motiv pentru care această ordonanță este una

neîntemeiată, deoarece cauzarea vătămărilor corporale de gravitate medie părții

vătămate Ghercioglo Daniil, au fost constatate și cunoscute de organul de

urmărire penală în cadrul urmăririi penale pe cauza penală cu nr.2012198018,

astfel că, scoaterea lui Bolocan Alexandr de sub urmărire penală prin ordonanța

din 06.11.2012 se răsfrânge și asupra faptului cauzării lui Ghercioglo Daniil a

13

vătămărilor corporale de gravitate medie, cu atât mai mult că, însăși procurorul

nu odată a menționat că este în prezența unui concurs ideal de infracțiuni.

Astfel, Colegiul penal lărgit concluzionează că, motivele indicate mai sus

stau la baza creării unei stări de incertitudine pentru peroanele care sunt supuse

acestor acțiuni procesuale.

În concluzie Colegiul penal lărgit menționează că, condițiile care admit

reluarea urmăririi penale prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală,

depășesc limitele circumscrise de Convenția Europeană, constituind o derogare

inadmisibilă de la prevederile art. 4 al Protocolului nr. 7, potrivit căruia nici o

derogare de la prezentul articol nu este îngăduită în temeiul art. 15 CEDO. Prin

urmare, statele nu sunt în drept de a institui, prin lege, alte temeiuri de

redeschidere a proceselor încetate anterior.

Față de considerentele relatate, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că,

nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror și,

potrivit legii, se impune respingerea acestuia, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar, declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Sârbu Valeriu, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 februarie 2016, în cauza penală

privindu-l pe Bolocan Alexandr Nicolai, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 13 ianuarie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

14