1ra-2035/16 — art.151 alin.1 Cod penal

Dosarul nr.1ra-2035/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 decembrie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Bolduratu Vasile, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 septembrie 2016, în cauza

penală în privința lui

Ostapciuc Petru Ion, născut la 15

aprilie 1957, originar și domiciliat

în s.Caracui, r-nul Hîncești.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal la 5 ani închisoare.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probă de 5 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunându-se încasarea de la Ostapciuc Petru în

beneficiul părții vătămate Velenciuc Vasile, prejudiciul material în sumă de 7330 lei,

prejudiciul moral în sumă de 10.000 lei și cheltuieli pentru asistența juridică în sumă de

3500 lei.

orei 15.30, aflându-se în s.Caracui, r-nul Hîncești, în stradă, intenționat, cu scopul

cauzării leziunilor corporale, i-a aplicat multiple lovituri peste diferite regiuni ale

corpului cu un obiect din lemn (băț) lui Velinciuc Vasile, cauzând-i conform raportului

de expertiză medico-legală nr.380-D din 07.12.2015, vătămări grave a integrității

corporale și a sănătății.

rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatului P.Ostapciuc să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 7 ani cu executarea reală a acesteia, invocând că instanța nu a

apreciat obiectiv circumstanțele cauzei, pedeapsa aplicată inculpatului cu suspendarea

condiționată a executării ei fiind prea blândă, deoarece infracțiunea săvârșită de către

1

acesta se atribuie la categoria celor grave, nu s-a luat în considerație pericolul social al

faptei, consecințele survenite, astfel pedeapsa aplicată nu este proporțională cu fapta

comisă, nefiind realizat scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale,

corectarea acestuia, precum și prevenirea de noi infracțiuni.

2016, a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei, dând probelor administrate o apreciere legală din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului P.Ostapciuc în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.151 alin.(1) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei inculpatului,

prima instanță a ținut cont de principiul individualizării pedepsei penale prevăzut de

art.7 Cod penal, de caracterul și gradul prejudiciabil al faptei comise, de persoana

inculpatului, de circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, că a recuperat prejudiciul

cauzat prin infracțiune, precum și de poziția succesorului părții vătămate, care a solicitat

o pedeapsă mai blîndă, neprivativă de libertate. Totodată, instanța a reținut și încălcările

comise de OUP al IP Hîncești la momentul reținerii lui P.Ostapciuc, care au adus

atingere dreptului acestuia la apărare și la un proces echitabil, fiind emisă în acest sens

încheiere interlocutorie.

La fel, instanța de apel a menționat că inculpatul a comis pentru prima dată o

infracțiune, fiind la o vârstă înaintată, acest fapt fiind apreciat ca o circumstanță

excepțională și în așa condiții a concluzionat că prima instanță corect a conchis că

corectarea inculpatului este posibilă fără privarea de libertate, prin aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sancțiunea aplicată

încadrând-se în dispozițiile legale ce instituie dreptul instanței de a suspenda condiționat

executarea pedepsei numite.

invocând temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, solicită

casarea parțială a acestora, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu excluderea

aplicării prevederilor art.90 Cod penal, pe motiv că instanțele de judecată nu au respectat

principiile de individualizare a pedepsei, deoarece inculpatul nu a conștientizat pe deplin

culpa sa; - circumstanțele reținute de instanța de apel cu referire la persoana inculpatului

P.Ostapciuc, ce au permis instanței de a concluzionat că corectarea lui poate avea loc în

condiții neprivative de libertate sunt insuficiente în coraport cu fapta comisă și nu va fi

atins scopul pedepsei penale, de restabilire a echității sociale, de corectare a vinovatului,

precum săvârșirea de noi infracțiuni din partea lui.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

2

Potrivit textului recursului, procurorul invocă că temeiuri de casare a hotărârilor

judecătorești art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărârile instanțelor numai referitor la suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea aplicată lui P.Ostapciuc pe termen de probă.

Motivul recurentului, precum că instanțele de fond incorect au individualizat

pedeapsa și greșit a aplicat dispozițiile art.90 Cod penal, Colegiul penal îl consideră

neîntemeiat.

La acest capitol Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Sancțiunea art.151 alin.(1) Cod penal, în baza căruia P.Ostapciuc a fost declarat

vinovat, prevede o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de la 5 la 10 ani.

Lui P.Ostapciuc i-a fost stabilită pedeapsa în baza art.151 alin.(1) Cod penal de 5

ani închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 5 ani.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea de cel mult

5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvârșite din imprudență, ținând seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului.

Conform părții descriptive a deciziei, instanța de apel a menționat că la aplicarea

pedepsei s-a ținut cont de gradul pericolului social al infracțiunii săvârșite, de

circumstanțele atenuante prezente în cauză, precum și de persoana inculpatului. În

continuare, instanța a reținut ca circumstanțe atenuante recunoașterea vinei de către

inculpat, tragerea lui la răspundere penală pentru prima dată, caracteristica pozitivă la

locul de trai, este încadrat în câmpul muncii, că are o vârstă înaintată, a recuperat

integral prejudiciul material și moral cauzat părții vătămate. Astfel, instanța a conchis că

corectarea și reeducarea inculpatului poate fi obținută prin dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii, fiind stabilită în termen de 5 ani.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei inculpatului au fost respectate prevederile legii,

iar în atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a executării pedepsei de

3

5 ani închisoare stabilite acestuia, legea nu prevede, deoarece suspendarea executării

condiționate a pedepsei, conform art.90 alin.(4) Cod penal, poate avea loc și în cazul

săvîrșirii unei infracțiuni de categorie gravă.

Astfel, Colegiul penal conchide că concluzia instanțelor de fond corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind individualizată

conform prevederilor legale.

Totodată, Colegiul penal reține că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de

judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune

în vederea realizării acestei operațiuni.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-un

caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea

infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: - împrejurările și modul de

comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; - starea de pericol creată pentru

valoarea ocrotită; - natura și gravitatea rezultatului produs or a altor consecințe ale

infracțiunii; - motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; -natura și frecvența

infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului; - conduita după

săvârșirea faptei și în cursul procesului penal; - nivelul de educație, vârsta, starea de

sănătate, situația familială și socială etc.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele

reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină

cont la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de

individualizare a acesteia.

Colegiul penal conchide că atât prima instanță, cât și instanța de apel la

individualizarea pedepsei inculpatului P.Ostapciuc, a ținut cont în măsura deplină de

principiile generale de individualizare a pedepsei, ce au fost enumerate mai sus. Mai

mult, instanțele de fond au menționat că, în cauză, s-a constatat încălcarea gravă a

dreptul persoanei la apărare și la un proces echitabil, fapt ce a dus la emiterea încheierii

interlocutorii cu privire la încălcările comise de OUP al IP Hîncești la momentul reținerii

lui P.Ostapciuc. Astfel, în conformitate cu prevederile art.385 alin.(4) Cod de procedură

penală, drept recompensă pentru aceste încălcări, instanțele de fond just au aplicat

inculpatului sancțiunea minimă de pedeapsă prevăzută de art.151 alin.(1) Cod penal.

Prin urmare, argumentul procurorului, precum că decizia instanței nu cuprinde

motivele de aplicare a pedepsei stabilite, este neîntemeiat, dimpotrivă decizia este

argumentată, motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală.

Concomitent, urmează de evidențiat faptul că argumentele invocate în recurs de

către procuror au fost deja obiect de judecare în instanța de apel și aceasta, respectând

prevederile art.414 alin.(3) și art.417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală, s-a

pronunțat argumentat și detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar la careva

noi argumente în recurs recurentul nu a făcut referire, ce ar da temei instanței de recurs

de a interveni în hotărârea contestată.

4

Astfel, analizând materialele cauzei și hotărârile judecătorești atacate, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârilor

judecătorești contestate de către procuror.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Boldratu Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 09 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui Ostapciuc

Petru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 28 decembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5