1ra-1274/2016 — art. 155, 186 alin. 5, 190 alin. 4, 5, 196 alin. 1, 361 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-1274/2016 — art. 155, 186 alin. 5, 190 alin. 4, 5, 196 alin. 1, 361 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1274/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și Nadejda Toma

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016, în

cauza penală în privința lui

Avornic Dumitru Eugeniu, născut la

27 martie 1969, originar s. Pîrjolteni, r-nul Călărași,

domiciliat mun. Chișinău, str. Academiei 9/6

și

Bajerean Vitalie Ion, născut la 15 iulie 1973,

originar r-nul Sîngerei, domiciliat mun. Chișinău,

str. Academiei 8/2, ap. 28.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.01.2010 – 09.02.2015;

Instanța de apel: 06.03.2015 – 18.02.2016;

Instanța de recurs: 25.05.2016 – 15.11.2016.

A C O N S T A T A T:

Avornic Dumitru a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. art. 155, 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că faptele inculpatului nu întrunesc

elementele infracțiunilor.

Bajerean Vitalie a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, (pe episoadele săvârșirii escrocheriei în privința

părților vătămate Boicenco (Solovienco) Svetlana și Lupan Raisa), art. art. 155, 186

alin. (5) Cod penal, din motiv că faptele inculpatului nu întrunesc elementele

infracțiunilor.

Bajerean Vitalie a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii.

Bajerean Vitalie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (4)

Cod penal, la 7 (șapte) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

domeniul serviciilor legate de tranzacțiile imobiliare pe termen de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, la pedeapsa stabilită a fost inclusă pedeapsa aplicată prin

sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău 26 februarie 2014, fiindu-i stabilită

1

definitiv pedeapsa de 7 (șapte) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul serviciilor legate

de tranzacțiile imobiliare pe termen de 4 (patru) ani.

puși sub învinuire pe mai multe capete de acuzare, și anume:

Pe episodul dobândirii prin înșelăciune a bunurilor lui Gorneț Vasile,

Bajerean Vitalie având scopul și intenția de a dobândi ilicit bunurile altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, alcătuind un plan criminal, respectiv dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și

admițând în mod conștient survenirea acestora, a săvârșit infracțiunea de escrocherie în

următoarele circumstanțe.

Pe parcursul lunii septembrie a anului 2001, Bajerean Vitalie, fiind directorul

ÎI „Bajerean”, genul de activitate a căreia constituia oferirea serviciilor în domeniul

tranzacțiilor imobiliare, intermedierea tranzacțiilor imobiliare, oferirea creditelor bănești

cu garanție etc., folosindu-se de lipsa educației juridice și necunoașterea aspectelor

normative în acest domeniu a obținut încrederea lui Gorneț Vasile, care i-a solicitat

oferirea consultațiilor și acordarea ajutorului metodic și practic în vederea procurării unui

apartament, respectiv în schimbul solicitărilor expuse de Gorneț Vasile, inculpatul

Bajerean Vitalie a indicat, că va lua pe seama sa căutarea unui apartament propus spre

vânzare și va asigura condițiile de încheiere a tranzacției oportune pentru ambele părți

contractante, cât și dacă este cazul, acumularea actelor necesare, completarea

contractului, oficializarea și autentificarea acordului de vânzare-cumpărare și

înregistrarea acestuia, prin ce i-a inspirat încredere lui Gorneț Vasile.

Ulterior, în luna septembrie a anului 2001, Bajerean Vitalie, aflându-se în oficiul

ÎI „Bajerean”, amplasată pe adresa mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, 73, operând cu

termeni și expresii juridice specifice, la fel folosindu-se de lipsa educației juridice a cet.

Gorneț Vasile, abuzând de încrederea care a obținut-o anterior, în prealabil comunicându-

i victimei că semnarea acordului este destulă pentru transmiterea proprietății asupra

bunului imobil, l-a convins să semneze un contract-intenție cu cetățeanul - Istratii Igor,

prin care părțile realmente au convenit la încheierea în viitor a unui contract de vânzare-

cumpărare, cu intermedierea lui Bajerean Vitalie, care se prezenta drept garant al

tranzacției imobiliare și care se instituia în calitate de depozitar al sumei achitate de

Gorneț Vasile, cu titlu de plată a costului apartamentului nr. 99, situat pe adresa

str. Albișoara, 16, mun. Chișinău.

La fel, Bajerean Vitalie, urmărind scopul evitării oricăror suspecții în privința sa

cât și pentru a acoperi urmele infracțiunii a delegat un alt colaborator al ÎI „Bajerean” să

semneze acordul menționat.

Astfel, la 14 septembrie 2001, Gorneț Vasile, aflându-se în oficiul ÎI „Bajerean”,

având încredere în Bajerean Vitalie, considerându-l persoană responsabilă, fiind convins

de corectitudinea celor comunicate de ultimul a semnat acordul-intenție cu Istratii Igor

datat cu 14 septembrie 2001 și considerându-l conform celor explicate de Bajerean Vitalie

drept un contract care produce efecte juridice prin care se transmite proprietatea bunului

imobil, obiect al acordului, ulterior a depus în beneficiul lui Bajerean Vitalie, bani în

valoare de 7500 dolari SUA, sumă menită să fie transmisă lui Istratii Igor drept prețul

pentru apartamentul nr. 99, situat pe adresa str. Albișoara, 16, mun. Chișinău.

La rândul său Bajerean Vitalie, cu toate că în fapt urma să garanteze executarea

voințelor părților contractante, totodată cunoscând cu certitudine că contractul-intenție

2

încheiat exprimă voința reală a victimei, l-a înșelat și beneficiind de calitatea sa de garant

și beneficiar al sumei de bani oferite de Gorneț Vasile, neîndeplinindu-și obligațiile

asumate, a însușit mijloacele materiale respective și le-a folosit pentru sine, în scopuri

personale, în rezultatul căruia părții vătămate Gorneț Vasile i s-a cauzat o daună

materială considerabilă în proporții mari în sumă de 7500 dolari SUA, care conform

cursului valutar mediu al BNM pentru luna septembrie 2001, constituiau suma de 96493,5

lei.

Pe episodul de învinuire a lui Bajerean Vitalie de săvârșirea escrocheriei în

privința părții vătămate Lupan Raisa, Bajerean Vitalie a fost pus sub învinuire pentru

însușirea ilicită a bunurilor altei persoane și anume a părții vătămate Lupan Raisa, prin

înșelăciune și abuz de încredere cu cauzarea de daune în proporții considerabile în

următoarele circumstanțe.

Bajerean Vitalie având scopul și intenția dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, alcătuind un plan criminal, respectiv

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor

prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestora, a săvârșit infracțiunea de

escrocherie, în următoarele circumstanțe.

Pe parcursul lunii iunie a anului 1999, fiind directorul ÎI „Bajerean”, genul de

activitate a căreia constituia oferirea serviciilor în domeniul tranzacțiilor imobiliare,

intermedierea tranzacțiilor imobiliare, oferirea creditelor bănești cu garanție etc.,

folosindu-se de lipsa educației juridice și necunoașterea aspectelor normative în acest

domeniu de către victimă, a obținut încrederea cet. Lupan Raisa, care i-a solicitat

acordarea unui împrumut bănesc în valoare de 4900 dolari SUA, pe termen limitat, care

conform cursului valutar mediu al BNM pentru luna iunie 1999, constituia suma de

57521,59 lei, respectiv în schimbul împrumutului bănesc inculpatul Bajerean Vitalie a

indicat drept garanție a împrumutului, necesitatea gajării apartamentului nr. 19, amplasat

pe adresa str. Milescu Spătaru, 19, mun. Chișinău, ce aparținea părții vătămate cu drept

de proprietate, comunicând totodată că va lua pe seama sa acumularea actelor necesare,

completarea contractului, oficializarea și autentificarea acordului de împrumut, și

înregistrarea gajului prin ce i-a inspirat încrederea lui Lupan Raisa.

Ulterior, la 16 iunie 1999, Bajerean Vitalie, aflându-se în incinta biroului notarial

„Dorel Musteață”, amplasat pe adresa mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, 73, operând

cu termeni și expresii juridice specifice, folosindu-se de lipsa educației juridice a

cet. Lupan Raisa, abuzând de încrederea care a obținut-o anterior, a convins-o să semneze

un contract de vânzare-cumpărare a imobilului nominalizat, indicând că actul respectiv

va purta un caracter fictiv și că nu este o altă procedură pentru înregistrarea și oficializarea

împrumutului bănesc cu gaj imobiliar și acest acord este unicul și cel mai oportun pentru

garantarea împrumutului.

Tot în aceeași zi și în același loc, Lupan Raisa, care având încredere în

Bajerean Vitalie, considerându-l drept o persoană responsabilă, fiind convinsă de

corectitudinea celor comunicate de ultimul, a semnat contractul de vânzare-cumpărare

datat cu 16 iunie 1999, autentificat de notarul Musteață Dorel și înregistrat cu nr. 1188,

considerându-l drept un contract fictiv și menit de a asigura garantarea împrumutului

bănesc solicitat de la Bajerean Vitalie.

La rândul său Bajerean Vitalie, în pofida faptului că realmente a încheiat un alt

acord cu partea vătămată Lupan Raisa, cunoscând cu certitudine că contractul de vânzare-

cumpărare încheiat nu exprimă voința reală a ultimei, a înșelat-o și beneficiind de

3

calitatea de proprietar oferită prin contractul nominalizat, ulterior la 05 octombrie 2000 a

vândut apartamentul nr. 19, situat pe adresa str. Milescu Spătarul, 19, mun. Chișinău altei

persoane, iar banii obținuți de pe urma realizării bunului imobil i-a însușit și folosit pentru

sine, în scopuri personale, în rezultatul căruia părții vătămate Lupan Raisa i-a fost cauzată

o daună materială considerabilă, echivalent al costului apartamentului la momentul

autentificării contractului de vânzare-cumpărare, și anume în valoare de 45036 lei -

conform prețului stabilit de OCT Chișinău, la momentul respectiv.

Pe episodul de învinuire a lui Bajerean Vitalie și Avornic Dumitru de săvârșirea

escrocheriei în privința părții vătămate Boicenco (Solovienco) Svetlana,

Bajerean Vitalie și Avornic Dumitru au fost puși sub învinuire pentru însușirea ilicită a

bunurilor altei persoane, și anume Boicenco (anterior Solovienco) Svetlana, prin

înșelăciune și abuz de încredere cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari în

următoarele circumstanțe.

Bajerean Vitalie având scopul și intenția de a dobândi ilicit bunurile altei persoane,

prin înșelăciune și abuz de încredere, împreună și prin înțelegere prealabilă cu

Avornic Dumitru, alcătuind un plan criminal, respectiv dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând în mod

conștient survenirea acestora, a săvârșit infracțiunea de escrocherie în următoarele

circumstanțe.

Inculpatul Bajerean Vitalie, prin înțelegere prealabilă cu Avornic Dumitru, intrând

în cârdășie criminală și cu Vartic Parascovia, în privința căreia a fost dispusă liberarea de

răspundere penală în legătură cu expirarea termenului prescripției de tragere la

răspundere penală, care activa în calitate de registrator la Organul Cadastral Teritorial din

mun. Chișinău, fapt care era cunoscut ambilor, și care conform Legii cadastrului

bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, fiind persoană cu funcție de răspundere,

care era în drept să examineze documentele ce confirmă drepturile și să decidă asupra

înregistrării bunului imobil și a drepturilor asupra lui, să opereze modificări în planul

cadastral și/sau geometric, să efectueze și să rectifice înscrieri în Registrul bunurilor

imobile în modul stabilit, respectiv împreună cu aceasta alcătuind un plan de falsificare a

actelor eliberate de OCT Chișinău asupra imobilului ap. 48, amplasat pe adresa bd.

Moscovei, 11, mun. Chișinău și urmărind scopul sustragerii avutului proprietarului prin

înșelăciune și abuz de încredere, Bajerean Vitalie împreună cu Avornic Dumitru, au

însușit imobilul menționat în condiția în care Bajerean Vitalie pe parcursul lunii iunie a

anului 1999, fiind directorul ÎI „Bajerean”, genul de activitate a căreia constituia oferirea

serviciilor în domeniul tranzacțiilor imobiliare, intermedierea tranzacțiilor imobiliare,

oferirea creditelor bănești cu garanție etc., folosindu-se de lipsa cunoștințelor juridice și

necunoașterea aspectelor normative în acest domeniu de către partea vătămată, a obținut

încrederea lui Solovienco Svetlana, care i-a solicitat acordarea unui împrumut bănesc în

valoare de 6500 dolari SUA, pe termen limitat, care conform cursului valutar mediu al

BNM pentru luna iunie 1999, constituia suma de 76304,15 lei.

În schimbul împrumutului bănesc, Bajerean Vitalie a indicat drept garanție a

împrumutului, necesitatea gajării apartamentului nr. 48, situat pe adresa bd. Moscovei,

11, mun. Chișinău, ce aparținea părții vătămate cu drept de proprietate, comunicând

totodată că va lua pe seama sa acumularea actelor necesare, completarea contractului,

oficializarea și autentificarea acordului de împrumut și înregistrarea gajului, prin ce i-a

inspirat încrederea lui Solovienco Svetlana.

4

Ulterior, la 08 iulie 1999, Bajerean Vitalie în scopul realizării planului său

infracțional și continuându-și activitatea criminală, împreună cu Avornic Dumitru,

aflându-se în biroul notarului Musteață Dorel, amplasat pe adresa mun. Chișinău, bd.

Ștefan cel Mare, 73, Bajerean Vitalie operând cu termeni și expresii juridice specifice, la

fel folosindu-se de lipsa cunoștințelor juridice a părții vătămate Solovienco Svetlana,

abuzând de încrederea care a obținut-o anterior, au convins-o să semneze un contract de

vânzare-cumpărare a imobilului sus-nominalizat, indicând că actul respectiv va purta un

caracter fictiv și că nu este o altă procedură pentru înregistrarea și oficializarea

împrumutului bănesc cu gaj imobiliar și acest acord este unicul și cel mai oportun pentru

garantarea împrumutului.

Tot în aceeași zi și în același loc, Solovienco Svetlana, având încredere în

Bajerean Vitalie, considerându-l drept o persoană responsabilă, fiind convinsă de

corectitudinea celor comunicate de ultimul, a semnat contractul de vânzare-cumpărare

datat cu 08 iulie 1999, autentificat de notarul Musteață Dorel și înregistrat cu nr. 1188,

considerându-l drept un contract fictiv și menit de a asigura garantarea împrumutului

bănesc solicitat de la Bajerean Vitalie.

La rândul său, Bajerean Vitalie împreună cu Avornic Dumitru, în pofida faptului

că la momentul dat au încheiat un alt acord cu victima, Solovienco Svetlana, totodată

cunoscând cu certitudine că contractul de vânzare - cumpărare încheiat nu exprimă voința

reală a ultimei, au înșelat-o și beneficiind de calitatea de proprietari, adică coproprietari

ai apartamentul nr. 48, fiecare deținând 50 % din cota parte a acestuia, l-au însușit pentru

sine și în rezultat, cauzând părții vătămate Solovienco Svetlana un prejudiciu material

în proporții deosebit de mari.

În același timp, s-a stabilit că Vartic Parascovia, la 28 iunie 1999 având la

examinare cererea nr. 2062 R/99 datată cu 28 iunie 1999, din numele lui Solovienco

Svetlana, și materialele anexate la cerere privitor la eliberarea certificatului de evaluare -

înstrăinare a ap. 48, situat pe adresa bd. Moscovei, 11, mun. Chișinău, stabilind că lipsește

în cererea indicată semnătura solicitantului, respectiv știind cu certitudine că cererea dată

a fost depusă de către directorul ÎI „Bajerean”, adică de Bajerean Vitalie,

Vartic Parascovia, abuzând de putere și folosindu-se intenționat de situația de serviciu,

având interes material și personal, a făcut înscrieri în cererea dată și anume s-a semnat în

locul solicitantului, adică intenționat introducând date vădit false în documentul oficial

(cerere), după care a decis înregistrarea și eliberarea certificatului cu privire la valoarea

bunului imobil - ap. 48, situat pe adresa bd. Moscovei, 11, mun. Chișinău din

01 iulie 1999, nr. 2062 R/99 și a extrasului din Registrul bunurilor imobile pe același

apartament din aceeași dată pentru efectuarea acțiunilor juridice, adică înstrăinare, care

ulterior, în urma acțiunilor ilegale a lui Vartic Parascovia, Bajerean Vitalie primind acest

certificat și extrasul eliberat de OCT Chișinău, despre care știa cu certitudine că sunt

confecționate ilegal, adică falsificate, le-a deținut și folosit împreună cu Avornic Dumitru

la prezentarea acestora notarului Musteață Dorel în condițiile sus relatate și prin abuz de

încredere și înșelăciune au înstrăinat, adică dobândit ilegal ap. 48, amplasat pe adresa

bd. Moscovei 11, mun. Chișinău ce aparținea lui Solovienco Svetlana în circumstanțele

indicate, în rezultatul căruia ultimei i-a fost cauzată o daună materială considerabilă și

în proporții deosebit de mari în sumă totală de 130000 lei, care a fost soldată cu urmări

grave.

Conform raportului de expertiză tehnico-criminalistică din 24 iulie 2007, s-a

stabilit, că inscripțiile manuscrise făcute în cererea nr. 2062 R/99 din 28 iunie 1999, din

5

rubricile „în rezultatul examinării s-a decis:” și „data”, semnăturile din rubrica „Data și

semnătura solicitantului” și „Semnătura Registratorului” de pe reversul cererii în litigiu

către organul cadastral Chișinău au fost îndeplinite de către cet. Vartic Parascovia.

La fel, conform raportului de expertiză grafoscopică sub numărul 345-346, din

29 februarie 2008, s-a constatat ca textele manuscrise din certificatul cu privire la

valoarea bunului imobil sub nr. 2062 R/99 și din extrasul din Registrul bunurilor imobile

pe ap. 48, situat pe adresa bd. Moscovei, 11, mun. Chișinău din 01 iulie 1999, sunt

executate de Ceric Aliona. Semnătura de la numele lui Stoian Victor din certificat este

executată de însuși Stoian Victor, iar cele doua semnături în rubrica „executor” din actele

în litigiu sunt executate de însuși Ceric Aliona. De stabilit dacă Vartic Parascovia,

Nesterova Maria, Stoian Victor, Semcova Liudmila, Ceric Aliona sau alte persoane au

executat semnătura plasata în rubrica „tehnolog” din certificatul cu privire la valoarea

bunului imobil sub nr. 2062 R/99 nu a fost posibil.

Semnătura plasată în rubrica „Registrator” din extrasul din Registrul bunurilor

imobile pe ap. 48, amplasat pe adresa bd. Moscovei 11, mun. Chișinău este executată de

însuși Vartic Parascovia.

Pe episodul de învinuire a lui Bajerean Vitalie de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, Bajerean Vitalie a fost pus sub

învinuire pentru săvârșirea confecționării, deținerii, folosirii documentelor oficiale false,

care acordă drepturi sau eliberează de obligații, săvârșite de două sau mai multe persoane,

soldate cu daune în proporții deosebit de mari intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice în următoarele circumstanțe.

Bajerean Vitalie intrând în cârdășie criminală cu Vartic Parascovia, care activând

în calitate de registrator la OCT Chișinău și conform Legii cadastrului bunurilor imobile

nr. 1543 din 25 februarie 1998, fiind persoană cu funcție de răspundere, care este în drept

să examineze documentele ce confirmă drepturile și să decidă asupra înregistrării bunului

imobil și a drepturilor asupra lui, să opereze modificări în planul cadastral și/sau

geometric, să efectueze și să rectifice înscrieri în Registrul bunurilor imobile în modul

stabilit, respectiv împreună cu aceasta alcătuind un plan de falsificare a actelor eliberate

de OCT Chișinău asupra imobilului - ap. 48, situat pe adresa bd. Moscovei, 11, mun.

Chișinău și urmărind scopul sustragerii avutului proprietarului prin înșelăciune și abuz

de încredere Bajerean Vitalie, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea

acestor urmări, a însușit imobilul menționat în următoarele circumstanțe.

Bajerean Vitalie, pe parcursul lunii iunie a anului 1999, fiind directorul

ÎI „Bajerean”, genul de activitate al căreia constituia oferirea serviciilor în domeniul

tranzacțiilor imobiliare, intermedierea tranzacțiilor imobiliare, oferirea creditelor bănești

cu garanție etc., folosindu-se de lipsa cunoștințelor juridice și necunoașterea aspectelor

normative în acest domeniu a obținut încrederea lui Solovienco Svetlana, care i-a solicitat

acordarea unui împrumut bănesc în valoare de 6500 dolari SUA pe un termen limitat.

În schimbul împrumutului bănesc, Bajerean Vitalie a indicat drept garanție a

împrumutului necesitatea gajării apartamentului nr. 48, amplasat pe adresa bd. Moscovei,

11, mun. Chișinău, ce aparținea părții vătămate cu drept de proprietate, comunicând,

totodată că va lua pe seama sa acumularea actelor necesare, completarea contractului,

oficializarea și autentificarea acordului de împrumut, și înregistrarea gajului, prin ce i-a

inspirat încrederea lui Solovienco Svetlana.

6

Ulterior, la 08 iulie 1999, Bajerean Vitalie, aflându-se în biroul notarului

Musteață Dorel, pe adresa mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, 73, operând cu termeni și

expresii juridice specifice și folosindu-se de lipsa cunoștințelor juridice a lui

Solovienco Svetlana, abuzând de încrederea care a obținut-o anterior, a convins-o să

semneze un contract de vânzare-cumpărare a imobilului nominalizat, indicând că actul

respectiv va purta un caracter fictiv și că nu este o altă procedură pentru înregistrarea și

oficializarea împrumutului bănesc cu gaj imobiliar și acest acord este unicul și cel mai

oportun pentru garantarea împrumutului.

Tot în aceeași zi, în același loc, Solovienco Svetlana, având încredere în

Bajerean Vitalie, considerându-l drept o persoană responsabilă, fiind convinsă de

corectitudinea celor comunicate de ultimul, a semnat contractul de vânzare-cumpărare

din 08 iulie 1999, autentificat de notarul Musteață Dorel și înregistrat cu nr. 1188,

considerându-l drept un contract fictiv și menit de a asigura garantarea împrumutului

bănesc solicitat de la Bajerean Vitalie.

La rândul său, Bajerean Vitalie, în pofida faptului că la momentul dat a încheiat un

alt acord cu victima Solovienco Svetlana, totodată cunoscând cu certitudine că contractul

de vânzare-cumpărare încheiat nu exprimă voința reală a ultimei, a înșelat-o și beneficiind

de calitatea de proprietar, a însușit pentru sine apartamentul nr. 48, situat pe adresa

bd. Moscovei, 11, mun. Chișinău, în rezultat cauzând lui Solovienco Svetlana un

prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

În același timp, Vartic Parascovia, la 28 iunie 1999 având la examinare cererea

nr. 2062 R/99 din 28 iunie 1999, din numele lui Solovienco Svetlana și materialele

anexate la cerere privitor la eliberarea certificatului de evaluare - înstrăinare al ap. 48,

situat pe adresa bd. Moscovei, 11, mun. Chișinău, stabilind că lipsește în cererea indicată

semnătura solicitantului, respectiv știind cu certitudine că cererea dată a fost depusă de

către directorul ÎI „Bajerean”, adică Bajerean Vitalie, ea - Vartic Parascovia, abuzând de

putere și folosindu-se intenționat de situația de serviciu, având interes material și personal

a făcut înscrieri în cererea dată și anume s-a semnat în locul solicitantului, adică

intenționat introducând date vădit false în documentul oficial (cerere), după care a decis

înregistrarea și eliberarea certificatului cu privire la valoarea bunului imobil pe ap. 48,

situat pe adresa bd. Moscovei, 11, mun. Chișinău din 01 iulie 1999, cu nr. 2062 R/99 și a

extrasului din Registrul bunurilor imobile pe același apartament din aceiași dată pentru

efectuarea acțiunilor juridice, adică înstrăinare, care ulterior, în urma acțiunilor ilegale a

lui Vartic Parascovia, inculpatul Bajerean Vitalie primind acest certificat și extras de la

OCT Chișinău, care știind cu certitudine că sunt confecționate ilegal, adică falsificate, le-

a deținut și folosit la prezentarea acestora notarului Musteață Dorel în condițiile sus

relatate și prin înșelăciune a înstrăinat ap. 48, amplasat pe adresa bd. Moscovei, 11, mun.

Chișinău în circumstanțele indicate, ce aparținea lui Solovienco Svetlana și în rezultatul

căruia ultimei i-a fost cauzată o daună materială considerabilă și în proporții deosebit

de mari în sumă totală de 130000 lei, care a fost soldată cu urmări grave.

Pe episodul de învinuire a lui Bajerean Vitalie de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal.

Bajerean Vitalie a fost învinuit de către organul de urmărire penală de săvârșirea

sustragerii pe ascuns din avutul proprietarului în proporții deosebit de mari, comisă în

următoarele circumstanțe.

Bajerean Vitalie având scopul și intenția de a sustrage pe ascuns bunurile altei

persoane, respectiv dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

7

prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestora, a

săvârșit infracțiunea de furt, în următoarele circumstanțe.

Bajerean Vitalie, fiind în cârdășie criminală cu Avornic Dumitru, respectiv intrând

în cârdășie criminală și cu Vartic Parascovia, care activa în calitate de registrator la OCT

Chișinău, fapt care era cunoscut ambilor, și care conform Legii cadastrului bunurilor

imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, era persoană cu funcție de răspundere, care este

în drept să examineze documentele ce confirmă drepturile și să decidă asupra înregistrării

bunului imobil și a drepturilor asupra lui, să opereze modificări în planul cadastral și/sau

geometric, să efectueze și să rectifice înscrieri în Registrul bunurilor imobile în modul

stabilit, respectiv împreună cu aceasta alcătuind un plan de falsificare a actelor eliberate

de OCT Chișinău asupra imobilului - ap. 48, situat pe adresa bd. Moscovei, 11, mun.

Chișinău, care aparținea în proprietate privată lui Solovienco Svetlana și urmărind scopul

sustragerii avutului proprietarului prin înșelăciune și abuz de încredere Bajerean Vitalie

împreună cu Avornic Dumitru, au însușit imobilul menționat, adică devenind ilegal

proprietarii (coproprietarii) acestuia, în urma încheierii fictive și prin înșelăciune a

contractului de vânzare-cumpărare din 08 iulie 1999, autentificat notarial.

Ulterior, în luna august 2002, Bajerean Vitalie continuându-și activitatea

criminală, respectiv având acces liber în ap. 48, situat pe adresa bd. Moscovei, 11,

mun. Chișinău, inclusiv având intenție directă și scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, în perioada numită aflându-se în imobilul dat a sustras pe ascuns bunurile aflate

în acest apartament, care aparțineau părții vătămate Solovienco Svetlana și anume:

mobilă, veselă, îmbrăcăminte, aparataj electric și alte bunuri, cu care s-a ascuns de la fața

locului într-o direcție necunoscută, în așa fel cauzând părții vătămate o daună materială

în proporții considerabile și în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 231400 lei.

Pe episodul de învinuire a lui Bajerean Vitalie și Avornic Dumitru de săvârșire

a infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, Bajerean Vitalie și Avornic Dumitru, au

fost puși sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii de amenințare cu omor ori cu vătămarea

gravă a integrității corporale ori sănătății în următoarele circumstanțe.

Astfel, Bajerean Vitalie dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea

acestora, a săvârșit infracțiunea de amenințare cu omor și cu vătămarea gravă a integrității

corporale și a sănătății lui Solovienco Svetlana și a membrilor familiei ei,

Bajerean Vitalie, fiind în cârdășie criminală cu Avornic Dumitru, respectiv intrând în

cârdășie criminală și cu Vartic Parascovia, care activa în calitate de registrator la OCT

Chișinău, fapt care era cunoscut ambilor, și care conform Legii cadastrului bunurilor

imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, era persoană cu funcții de răspundere, care este

în drept să examineze documentele ce confirmă drepturile și să decidă asupra înregistrării

bunului imobil și a drepturilor asupra lui, să opereze modificări în planul cadastral și/sau

geometric, să efectueze și să rectifice înscrieri în Registrul bunurilor imobile în modul

stabilit, respectiv împreună cu aceasta alcătuind un plan de falsificare a actelor eliberate

de OCT Chișinău asupra imobilului ap. 48, situat pe adresa bd. Moscovei, 11, mun.

Chișinău, care aparținea în proprietate privată lui Solovienco Svetlana și urmărind scopul

sustragerii avutului proprietarului prin înșelăciune și abuz de încredere, Bajerean Vitalie

împreună cu Avornic Dumitru, au însușit imobilul menționat, adică devenind ilegal

proprietarii (coproprietarii) acestuia, în urma încheierii fictive și prin înșelăciune a

contractului de vânzare-cumpărare din 08 iulie 1999, autentificat notarial.

8

Ulterior, Bajerean Vitalie cunoscând că, a săvârșit o infracțiune și că partea

vătămată Solovienco Svetlana a depus multiple plângeri în diferite organe de drept și

statale, referitor la acțiunile ilegale ale acestuia în care solicita tragerea ultimului la

răspundere penală, respectiv Bajerean Vitalie continuându-și activitatea criminală, având

scopul și intenția de a o intimida pe victimă pentru a-și retrage cererile depuse în privința

lui, inclusiv având scopul de a o amenința cu răfuială fizică și omor, pentru atingerea

planului său criminal, la 04 mai 2004, aproximativ între orele 10:00-12:00, prin

intermediul telefonului a contactat-o pe Solovienco Svetlana la domiciliu pe numărul de

telefon 49-47-62, în rezultatul căruia a amenințat-o verbal pe ultima cu răfuială fizică și

omor, inclusiv și pe membrii familiei ei, adică amenințând cu moartea și pe doi copii ai

acesteia.

În rezultatul acestor amenințări Solovienco Svetlana s-a speriat, fiindu-i frică de

realizarea acestora, temându-se pentru integritatea vieții sale și a copiilor săi, percepând

psihologic existența reală a realizării acestor amenințări.

Inculpatul Avornic Dumitru, la 23 martie 2004, având scopul amenințării cu omor,

aproximativ la ora 13:00, aflându-se în incinta Curții de Apel Chișinău, a efectuat o

mișcare în direcția părții vătămate Solovienco Svetlana și în mod îngrozitor a

amenințat-o verbal cu moartea, ultima la rândul său speriindu-se și psihologic înțelegând

existența pericolului realizării acestei amenințări.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

Inculpatul Bajerean Vitalie să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 155, 186 alin. (5), 190 alin. (5), 361 alin (2) lit. b), d) Cod penal.

În legătură cu expirarea termenului prescripției de tragere la răspundere penală, pe

episoadele săvârșite de Bajerean Vitalie în baza art. art. 155, 361 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal, să fie dispusă încetarea procesului penal.

Lui Bajerean Vitalie, în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, să îi fie stabilită pedeapsa

12 ani închisoare, iar în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, 15 ani închisoare cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții în domeniul prestării serviciilor legate de tranzacțiile

imobiliare pe termen de 5 ani.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, să îi fie stabilită pedeapsa 20 ani închisoare cu privarea de

dreptul a ocupa funcții în domeniul prestării serviciilor legate de tranzacțiile imobiliare

pe termen de 5 ani, iar conform art. 84 alin. (4) Cod penal, în termenul pedepsei, prin

cumul total al pedepselor aplicate să fie inclusă pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26 februarie 2014, cu stabilirea pedepsei

definitive 24 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis și cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în domeniul prestării serviciilor legate de tranzacțiile imobiliare

pe termen de 5 ani.

Inculpatul Avornic Dumitru, să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 155, 190 alin. (5) Cod penal.

În legătură cu expirarea termenului prescripției de tragere la răspundere penală, în

privința lui Avornic Dumitru să fie dispusă încetarea procesului penal intentat în baza art.

155 Cod penal.

Lui Avornic Dumitru, conform art. 190 alin. (5) Cod penal, să îi fie stabilită

pedeapsa 12 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de

9

dreptul a ocupa funcții în domeniul prestării serviciilor legate de tranzacțiile imobiliare

pe un termen de 5 ani.

În motivarea apelului procurorul a invocat, că prima instanță ilegal a dispus

achitarea inculpaților, apreciind greșit probele administrate în cadrul urmăririi penale și

examinate în cadrul cercetării judecătorești, or, în opinia acuzării acestea demonstrează

cu certitudine vinovăția inculpaților pe toate capetele de acuzare.

Astfel, vinovăția inculpatului Bajerean Vitalie în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (5) Cod penal, (episodul sustragerii prin înșelăciune a bunurilor lui

Gorneț Vasile) se confirmă prin următoarele probe: declarațiile părții vătămate

Gorneț Vasile, a martorilor Primac Alexandru și Istratii Igor, contractul de intenție din

14 septembrie 2001, extrasul din Registrul bunurilor imobile privind imobilul situat pe

adresa mun. Chișinău, str. Albișoara 16, ap. 99, contractul de achitare a arvunei din

14 august 2001.

Prima instanță eronat a interpretat acțiunile inculpatului Bajerean Vitalie, deoarece

ultimul a restituit părții vătămate Gorneț Vasile suma de 7500 dolari SUA, numai după

expedierea cauzei penale în instanța de judecată.

Prima instanță la momentul adoptării sentinței prin care a recalificat acțiunile lui

Bajerean Vitalie, pe episodul sustragerii prin înșelăciune a bunurilor lui Gorneț Vasile și

de achitare pe episoadele cu referire la părțile vătămate Lupan Raisa și Boicenco

(Solovienco) Svetlana nu a luat în calcul că modalitatea și forma prin care s-au săvârșit

infracțiunile erau identice și continui.

A mai invocat acuzatorul de stat, că prima instanță a apreciat eronat probele

administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în cadrul ședinței de judecată, care

dovedesc cu certitudine vinovăția lui Bajerean Vitalie în săvârșirea infracțiunii de

escrocherie față de Lupan Raisa, și anume: declarațiile părții vătămate Lupan Raisa, a

martorilor Caraiane Anastasia, Donțov Alexandr, Lupan Alexandra și Dorel Musteață,

plângerea din 23 aprilie 2003 depusă de Lupan Raisa, contractul de vânzare-cumpărare

din 16 iunie 1999.

Vina inculpatului Bajerean Vitalie în săvârșirea escrocheriei și infracțiunii de

confecționare, deținere și folosire a documentelor oficiale false cu privire la partea

vătămată Boicenco (Solovienco) Svetlana se dovedește prin următoarele probe:

declarațiile părții vătămate Boicenco (Solovienco) Svetlana, a succesorului de drepturi

Solovienco Elena, a martorilor Liubina Tatiana, Solovienco Vadim, Solovienco Valerian,

Dorel Musteață, Scripliuc Mariana, Poddiaceva Alexandra, Șveț (Burcovscaia)

Alexandra, Nesterova Maria, Semcova Ludmila, Stoian Victor, Ceric Aliona și Ghilaș

Anatolie, declarațiile învinuitei Vartic Parascovia, ordonanța procurorului în Procuratura

sect. Rîșcani, mun. Chișinău din 25 aprilie 2008, raportul de expertiză grafoscopică din

24 iulie 2007, raportul de expertiză grafoscopică nr. 345-346 din 29 februarie 2008,

certificatul cu privire la valoarea bunului imobil nr. 2062R/99 din 01 iulie 1999, extras

din Registrul bunurilor imobile din 01 iulie 1999 eliberat pentru bunul imobil amplasat

pe adresa mun. Chișinău, bd. Moscovei, 11, ap. 48, contractul de vânzare-cumpărare

nr. 1-1737 din 07 august 1996, contractul de vânzare-cumpărare nr. 1365 din

08 iulie 1999, corpurile delicte.

În viziunea apelantului, prima instanță nu a apreciat corect acțiunile inculpaților și

nu a ținut cont de explicațiile conținute în pct. 3, 15 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 23 din 28 iunie 2004 „Cu privire la practica judiciară în procesele

penale despre sustragerea bunurilor”.

10

Procurorul a evidențiat, că prima instanță incorect a apreciat acțiunile inculpatului

Bajerean Vitalie cu referire la învinuirea adusă conform art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal, și anume, la adoptarea sentinței instanța de judecată nu a ținut cont de prevederile

art. art. 4, 30 al Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, or

cererea de înregistrare la OCT Chișinău nu a fost depusă de proprietarul apartamentului,

întrucât al doilea exemplar de cerere nu a fost eliberat părții vătămate Boicenco

(Solovienco) Svetlana.

Prima instanță eronat a apreciat faptul, că obiectul material al infracțiunii prevăzute

de art. 361 alin. (2) Cod penal, îl constituie documentele oficiale.

Prin acte publice se înțelege actul emis de către autorități în condițiile legii, care

certifică anumite evenimente sau fapte de importanță juridică.

Astfel, cererea nr. 2062 R/99 din 28 iunie 1999, depusă din numele lui Boicenco

(Solovienco) Svetlana cu privire la eliberarea certificatului de evaluare – înstrăinare a

apartamentului nr. 48, amplasat pe adresa bd. Moscovei, 11, mun. Chișinău, în care

Vartic Parascovia a semnat în locul solicitantului, este o cerere depusă din numele unei

persoane particulare, prin care se solicită eliberarea unui act oficial - certificatul de

evaluare a imobilului și a extrasului din Registrul bunurilor imobile, respectiv cererea a

fost depusă contrar prevederilor art. 36 alin. (4) al Legii cadastrului bunurilor imobile.

Prin urmare deponentul și emitentul cererii 2062 R/99 din 28 iunie 1999, fiind

Bajerean Vitalie, deoarece la cererea acestuia, Vartic Parascovia a falsificat-o și i-a

eliberat certificatul de asemenea lui Bajerean Vitalie.

A mai subliniat, că vina inculpatului Bajerean Vitalie în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal, se confirmă prin următoarele probe, care au fost

apreciate eronat de către prima instanță, și anume: declarațiile părții vătămate Boicenco

(Solovienco) Svetlana, a martorilor Liubina Tatiana, Caracuian Vera, Solovienco Vadim,

Solovienco Valerian, Cornescu Valentina, Scripliuc Mariana, Poddiaceva Alexandra,

Podlesnîi Vitalie, Șveț (Burcovscaia) Alexandra, Buzdugan Ruslan, Găulică Andrei și

Surdu Alexandru.

Vinovăția lui Bajerean Vitalie și Avornic Dumitru în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 155 Cod penal, se confirmă pe deplin prin probele acumulate, și anume:

declarațiile părții vătămate Boicenco Svetlana, a martorilor Solovienco Valerian,

Iațiuc Irina și Poddiaceva Alexandra, probe pe care prima instanță le-a apreciat eronat

fără a ține cont de faptul că componența de infracțiune este una materială.

Numai amenințarea cu omorul sau vătămarea gravă a integrității corporale sau a

sănătății poate forma acțiunea prejudiciabilă prevăzută de art. 155 Cod penal.

Existența pericolului de a fi realizată amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă

a integrității corporale sau a sănătății este prezentă dacă sunt întrunite cumulativ

următoarele două condiții: 1) apariția la victimă a temerii pentru viața și sănătatea sa în

cazul punerii amenințării în executare (condiția subiectivă) și 2) apariția pericolului

realizării amenințării (condiția obiectivă).

În cazul lui Boicenco (Solovienco) Svetlana, ambele condiții au avut posibilitate

să existe cumulativ, și anume personalitatea victimei - fiind un om simplu în cumul cu

situația creată în jurul apartamentului său, fiind profund sfidată de amenințările în adresa

ei, ea percepându-le ca fiind reale. Concomitent, existența celei de-a doua condiții a fost

în coraport direct cu împrejurările în care ele au fost făcute, adică modul de exprimare a

amenințărilor, personalitatea amenințătorului, adică a lui Bajerean Vitalie și

Avornic Dumitru (gradul suficient de agresivitate în contextul soluționării situațiilor

11

conflictuale), faptul că ultimii au amenințat-o pe Boicenco (Solovienco) Svetlana anume

după examinarea cauzei civile privind apartamentul în litigiu, și anume apartamentul

nr. 48, amplasat pe adresa bd. Moscova, 11, mun. Chișinău, adică după ce au fost destul

de tensionați cu cauza civilă pentru a pune capăt celorlalte cauze penale ei au amenințat-

o cu aplicarea violenței sau chiar cu moartea pentru a pune capăt problemelor existente,

și anume situația tensionată între Boicenco (Solovienco) Svetlana și inculpații

Bajerean Vitalie și Avornic Dumitru au făcut-o pe partea vătămată să înțeleagă

amenințările ca unele reale și posibile realizării de către ultimii.

3.1. Avocatul Popescu Dorin în numele inculpaților, a contestat sentința cu apel,

solicitând casarea parțială a acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, prin care:

- inculpatul Bajerean Vitalie să fie achitat de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal (episodul sustragerii prin înșelăciune

a bunurilor de la Gorneț Vasile) din motivul că, nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, iar de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal (episodul escrocheriei în privința lui Boicenco (Solovienco) Svetlana

și episodul escrocheriei în privința lui Lupan Raisa), art. art. 155, 186 alin. (5) Cod penal,

din motiv că nu s-a constatat existența faptelor infracțiunilor.

- inculpatul Avornic Dumitru să fie achitat de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 155, 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că nu s-a

constatat existența faptelor infracțiunilor.

În argumentarea apelului avocatul a invocat că, prima instanță neîntemeiat a ajuns

la concluzia vinovăției lui Bajerean Vitalie în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (4) Cod penal, în lipsa unui suport probatoriu care să confirme culpabilitatea

inculpatului.

Astfel, cu referire la materialul probator apărarea a specificat, că prima instanță a

constatat că Bajerean Vitalie, în calitate de administrator al întreprinderii ÎI „Bajerean”,

ca parte a contractului de intenție din 14 septembrie 2001 (f.d. 131, vol.III), nu și-a

îndeplinit obligațiunile contractuale.

La fel, prima instanță a conchis că, acțiunile inculpatului Bajerean Vitalie privind

restituirea banilor încasați lui Gorneț Vasile, confirmă încă odată faptul că acesta nu a

transmis banii încasați proprietarului apartamentului Istratii Igor și reprezentantului său

Primac Alexandru. Însă, prima instanță nu a stabilit din care motiv, banii nu au fost

transferați lui Primac Alexandru și Istratii Igor, or, contractul a fost semnat doar de către

Istratii Igor, iar însuși faptul că banii nu au fost transferați, nu constituie însușire.

În același timp, prima instanță nu a indicat în sentință și nu a ajuns la concluzia că

banii în sumă totală de 7500 dolari SUA, au fost însușiți de către Bajerean Vitalie

Potrivit declarațiilor părții vătămate Gorneț Vasile și declarațiile martorilor

Primac Alexandru și Istratii Igor, s-a stabilit cu certitudine că: de către pretinsa parte

vătămată, banii au fost transferați la ÎI „Bajerean” și nu lui Bajerean Vitalie ca persoană

privată; inițial banii nu au fost achitați de către ÎI „Bajerean” vânzătorului, din motivul

că pe apartament erau datorii de peste 1000 dolari SUA, iar vânzătorul urma să achite

aceste datorii; cumpărătorii, familia Gorneț s-au instalat în apartament imediat după ce

au achitat banii pentru apartamentul dat întreprinderii ÎI „Bajerean”, au făcut reparație;

în această perioadă s-au scumpit apartamentele, încât vânzătorii nu mai erau de acord să-

l vândă la prețul convenit inițial, solicitând o sumă de bani mai mare, încât între ÎI

„Bajerean”, Istratii Igor, Primac Alexandru și Gorneț Vasile s-a inițiat un litigiu în

instanța de judecată; Bajerean Vitalie a participat de vreo 4-5 ori la convorbirile cu

12

Primac Alexandru și Istratii Igor; după finisarea litigiului, Bajerean Vitalie a restituit lui

Gorneț Vasile, banii depuși de acesta la întreprinderea ÎI „Bajerean” în sumă de 7500

dolari SUA, conform contractului de intenție din 14 septembrie 2001 (f.d. 131, vol.III),

încheiat între Gorneț Vasile și Istratii Igor, cu participarea intermediarului ÎI „Bajerean”,

în persoana inculpatului Bajerean Vitalie, pentru înstrăinarea imobilului amplasat pe

adresa str. Albișoara, 16, ap. 99, mun. Chișinău, la fel, fiindu-i achitată și paguba morală.

A mai remarcat avocatul, că ținând cont că, partea vătămată Gorneț Vasile s-a

instalat în apartament imediat după achitarea costului acestuia, iar ÎI „Bajerean”, după

finisarea litigiului civil a restituit lui Gorneț Vasile banii achitați inițial, demonstrează

faptul că intre Gorneț Vasile și ÎI „Bajerean” în persoana lui Bajerean Vitalie, există doar

relații civile și se exclude aspectul penal al speței date.

Prin urmare, aceste circumstanțe cât și comportamentul său, dovedesc că la

Bajerean Vitalie lipsește intenția de a însuși careva mijloace bănești de la partea vătămată

Gorneț Vasile, atât la momentul încheierii contractului de intenție din 14 septembrie 2001

(f.d. 131, vol.III), cât și ulterior încheierii acestuia.

A mai invocat apelantul, că prima instanță nu a motivat sentința și nu a făcut

referire la careva probe care să demonstreze și să probeze existența înșelăciunii sau

abuzului de încredere. În acest sens, prima instanță nu a indicat în ce constau acțiunile lui

Bajerean Vitalie de înșelăciune sau abuz de încredere, care a fost modul și metoda de

săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal (episodul sustragerii prin

înșelăciune a bunurilor de la Gorneț Vasile).

În opinia apărării, sentința de condamnare pronunțată de prima instanță este

contrară legii, deoarece a fost încălcat art. art. 8, 24, 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, art. 21 din Constituția R. Moldova, art. 6 § 2 din Convenția europeană pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

A mai specificat apelantul, că nu este de acord cu sentința nici în partea prin care

Avornic Dumitru a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. art. 155, 190 alin (5) Cod penal, anume în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii,

precum și în partea prin care, Bajerean Vitalie a fost achitat de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal (episodul escrocheriei

în privința lui Boicenco (Solovienco) Svetlana și episodul escrocheriei în privința lui

Lupan Raisa), art. art. 155, 186 alin. (5) Cod penal, anume în temeiul art. 390 alin. (1)

pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii, din motivul că probele administrate și cercetate în ședințele primei instanțe

dovedesc faptul că nu s-a constatat existența faptelor infracțiunilor de săvârșirea cărora

au fost învinuiți inculpații.

a fost respins apelul procurorului ca nefondat, admis parțial apelul avocatului

Popescu Dorin în numele inculpaților, casată parțial sentința în partea condamnării lui

Bajerean Vitalie în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, cu pronunțarea în această parte a

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, Bajerean Vitalie

a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (1) Cod

penal, cu liberarea de răspundere penală în temeiul art. 60 alin. (1) Cod penal, în legătură

cu expirarea termenului de prescripție.

În rest, sentința a fost menținută.

13

4.1. Pentru motivarea soluției, instanța de apel a reținut, că prima instanță eronat a

stabilit situația de fapt și a reîncadrat acțiunile inculpatului Bajerean Vitalie în baza

art. 190 alin. (4) Cod penal, dând faptei săvârșite încadrarea juridică necorespunzătoare

materialului probator administrat.

Astfel, conform rechizitoriului, Bajerean Vitalie a fost învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, iar ulterior de către prima instanță

inculpatul a fost condamnat în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, la baza soluției de

condamnare fiind luate următoarele probe: declarațiile părții vătămate Gorneț Vasile, a

martorilor Primac Alexandru, Istratii Igor, Lambantu Ion, contractul de intenție din

14 septembrie 2001 încheiat între Gorneț Vasile și Istratii Igor, extrasul din Registrul

bunurilor imobile privind ap. 99, amplasat pe adresa mun. Chișinău. str. Albișoara, 16,

contractul de achitare a arvunei din 14 august 2001.

Analizând cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, instanța de apel a

constatat că acțiunile inculpatului Bajerean Vitalie au fost greșit încadrate juridic de către

acuzatorul de stat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, iar ulterior, eronat recalificate de

către prima instanță în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, deoarece inculpatul nu a săvârșit

infracțiunea incriminată, acțiunile ultimului fiind corespunzătoare indicilor infracțiunii

prevăzute de art. 196 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative: cauzarea de daune

materiale în proporții mari proprietarului prin înșelăciune sau abuz de încredere, dacă

fapta nu constituie o însușire.

În baza faptelor relatate de inculpat, instanța de apel a conchis, că deși acesta vina

nu a recunoscut, vinovăția lui Bajerean Vitalie se probează prin următorul sistem de

probe: declarațiile părții vătămate Gorneț Vasile, a martorilor Primac Alexandru,

Istratii Igor, Lambantu Ion, prin materialele dosarului: contractul de intenție din

14 septembrie 2001 dintre Gorneț Vasile și Istratii Igor, cu participarea intermediarului

ÎI „Bajerean” în persoana inculpatului Bajerean Vitalie, conform clauzelor cărora

imobilul amplasat pe adresa mun. Chișinău, str. Albișoara, 16, ap. 99, urma să fie

înstrăinat lui Gorneț Vasile contra sumei de 7500 dolari SUA, nu mai târziu decât 12

noiembrie 2001, intermediarul urmând ca în termen de 12 zile să pregătească actele

necesare pentru tranzacția de vânzare-cumpărare (f.d. 131, vol.III); extrasul din Registrul

Bunurilor imobile, conform căruia apartamentul sus indicat aparținea cu drept de

proprietate lui Istratii Igor din 09 octombrie 1996, fiind liber de grevări (f.d. 137. vol.III);

contractul de achitare a arvunei din 14 august 2001, conform căruia Gorneț Parascovia a

transmis ÎI „Bajerean” în persoana lui Bajerean Vitalie suma arvunei de 200 dolari SUA,

iar în câteva zile partea vătămată Gorneț Vasile cu soția sa Gorneț Parascovia au transmis

în contabilitatea firmei ÎI „Bajerean” încă 7300 dolari SUA, fapt necontestat de către

inculpat.

4.2. În baza probelor apreciate, instanța de apel a constatat, că în perioada lunii

septembrie a anului 2001, Bajerean Vitalie fiind directorul ÎI „Bajerean”, genul de

activitate al căreia constituia oferirea serviciilor în domeniul tranzacțiilor imobiliare,

intermedierea tranzacțiilor imobiliare, oferirea creditelor bănești cu garanție etc.,

folosindu-se de lipsa educației juridice și necunoașterea aspectelor normative în acest

domeniu a obținut încrederea lui Gorneț Vasile, care i-a solicitat oferirea consultațiilor și

acordarea ajutorului metodic și practic în vederea procurării unui apartament.

În schimbul solicitărilor expuse de Gorneț Vasile, Bajerean Vitalie a indicat, că va

lua pe seama sa căutarea unui apartament propus spre vânzare și va asigura condițiile de

14

încheiere a tranzacției oportune pentru ambele părți contractante, cât și dacă este cazul,

acumularea actelor necesare, completarea contractului, oficializarea și autentificarea

acordului de vânzare-cumpărare și înregistrarea acestuia, fapt prin care i-a inspirat

încrederea lui Gorneț Vasile.

Ulterior, în luna septembrie a anului 2001, Bajerean Vitalie aflându-se în oficiul

ÎI „Bajerean” amplasată pe adresa mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, 73, operând cu

termeni și expresii juridice specifice, la fel folosindu-se de lipsa educației juridice a lui

Gorneț Vasile, abuzând de încrederea care a obținut-o anterior, în prealabil comunicându-

i părții vătămate că semnarea acordului este destulă pentru transmiterea proprietății

asupra bunului imobil, l-a convins să contrasemneze un contract-intenție cu cetățeanul

Istratii Igor, prin care părțile realmente au convenit la încheierea în viitor a unui contract

de vânzare-cumpărare, cu intermedierea lui Bajerean Vitalie, care se prezenta drept

garant al tranzacției imobiliare și care se constituia în calitate de depozitar al sumei

achitate de Gorneț Vasile, cu titlu de plată a costului apartamentului nr. 99, amplasat pe

adresa str. Albișoara, 16, mun. Chișinău.

La fel, inculpatul Bajerean Vitalie, urmărind scopul evitării oricăror suspecții în

privința sa cât și pentru a acoperi urmele infracțiunii, a delegat un alt colaborator al ÎI

„Bajerean” să semneze acordul menționat supra.

Astfel, la 14 septembrie 2001, Gorneț Vasile, aflându-se în oficiul ÎI „Bajerean”,

având încredere în Bajerean Vitalie, considerându-l persoană responsabilă, fiind convins

de corectitudinea celor comunicate de ultimul, a semnat acordul-intenție cu Istratii Igor

din 14 septembrie 2001, considerându-l, conform celor explicate de Bajerean Vitalie

drept un contract care produce efecte juridice prin care se transmite proprietatea bunului

imobil, obiect al acordului, ulterior a depus în beneficiul lui Bajerean Vitalie bani în sumă

de 7500 dolari SUA, sumă menită să fie transmisă lui Istratii Igor drept prețul pentru

apartamentul nr. 99, amplasat pe adresa str. Albișoara, nr. 16, mun. Chișinău.

La rândul său, Bajerean Vitalie, necătând că realmente urma să garanteze

executarea voințelor părților contractante, totodată cunoscând cu certitudine că

contractul-intenție încheiat exprimă voința reală a victimei, beneficiind de calitatea sa de

garant și beneficiar al sumei de bani oferite de Gorneț Vasile, neîndeplinindu-și

obligațiile asumate, prin înșelăciune și abuz de încredere a cauzat părții vătămate

Gorneț Vasile daune materiale în proporții mari în sumă totală de 7500 dolari SUA, care

conform cursului valutar mediu al BNM pentru luna septembrie 2001, constituia suma de

96493,5 lei.

4.3. În contextul circumstanțelor relatate, instanța de apel a considerat că vina

inculpatului a fost dovedită pe deplin, iar infracțiunea săvârșită de inculpatul

Bajerean Vitalie în anul 2001, corespunde cu încadrarea juridică prevăzută de art. 196

alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a punctat, că spre deosebire de infracțiunea prevăzută de art. 196

Cod penal, căreia îi este specific că făptuitorul nu obține în posesie bunuri concrete ale

victimei și se eschivează în mod fraudulos să-i transmită victimei bunurile care i se cuvin

ori se folosește de aceste bunuri în detrimentul victimei, infracțiunea de escrocherie

constă în mecanismul de cauzare a daunelor materiale: masa patrimonială a victimei este

diminuată în aceeași proporție în care sporește masa patrimonială a făptuitorului, pe când

în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, masa patrimonială a victimei nu

sporește în proporția pe care o exprimă eschivarea făptuitorului de a-și executa obligațiile

15

pecuniare față de victimă sau masa patrimonială a victimei este diminuată, fără însă a

spori masa patrimonială a făptuitorului.

La fel, instanța de judecată a specificat, că acțiunea principală din cadrul

infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal, presupune luarea din posesia victimei,

însușirea unor bunuri, pe când din conținutul speței rezultă că, inculpatul Bajerean Vitalie

nu a însușit mijloacele bănești, nu le-a folosit în scopuri personale, iar versiunea

acuzatorului de stat privind sustragerea bunurilor din proprietatea lui Gorneț Vasile este

lipsită de suport probatoriu, nefiind prezentate probe în vederea confirmării utilizării

acestora în scopuri personale.

Conform contractului de intenție din 14 septembrie 2001 (f.d. 131, vol.III) încheiat

între Gorneț Vasile și Istratii Igor, cu participarea intermediarului ÎI „Bajerean”, ultimul

s-a prezentat drept garant al tranzacției imobiliare și care se constituia în calitate de

depozitar al sumei de 7500 dolari SUA, achitată de către Gorneț Vasile cu titlu de plată a

costului apartamentului nr. 99, amplasat pe adresa mun. Chișinău, str. Albișoara, 16.

Astfel, Bajerean Vitalie avea o obligație contractuală față de partea vătămată care

nu și-a îndeplinit-o în timpul stabilit în contract, săvârșind infracțiunea cu scop de

cupiditate, însă nu urmărea scopul de sustragere a bunului, adică a mijloacelor bănești

oferite la păstrare de către Gorneț Vasile, întrucât faptul că, banii nu au fost transferați lui

Istratii Igor, nu constituie însușire. Mijloacele bănești în sumă de 7500 dolari SUA urmau

să fie transmiși lui Istratii Igor în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare

între Istratii Igor și Gorneț Vasile, după ce vor fi stinse toate datoriile pentru serviciile

comunale, astfel, banii nu puteau fi transmiși anterior încheierii acestui contract, fapt ce

rezultă din încheierea unui contract de intenție între părțile contractante.

A mai subliniat instanța de apel, că inculpatul Bajerean Vitalie se face vinovat de

faptul că neîntemeiat tergiversa momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare

a apartamentului nominalizat, invocând existența unor datorii la serviciile comunale sau

alte pretexte, fapt prin ce, s-a sustras de la acordarea intermedierii pentru perfectarea

contractului de vânzare-cumpărare la notar și nu a acumulat actele necesare pentru

vinderea apartamentului în termenul stabilit de contractul de intenții.

Ulterior, după expirarea a câteva luni de zile din momentul încheierii contractului

de intenții, prețurile la bunurile imobile s-au mărit considerabil, astfel, a crescut și prețul

de piață a apartamentului în cauză și Istratii Igor nu era de acord cu prețul stabilit inițial

solicitând achitarea unei sume suplimentare pentru costul apartamentului nr. 99 amplasat

pe adresa mun. Chișinău. str. Albișoara, 16, în care domicilia deja Gorneț Vasile

împreună cu familia sa.

Prin urmare, din nemulțumirea lui Istratii Igor și Gorneț Vasile de situația creată,

s-a inițiat un litigiu între aceștia, inclusiv cu Primac Alexandru.

După finisarea litigiului, Bajerean Vitalie a restituit lui Gorneț Vasile banii depuși

de acesta la ÎI „Bajerean” în sumă de 7500 dolari SUA în baza contractului de achitare a

arvunei din 14 august 2001 și sumei achitate ulterior acestuia.

În concluzie, instanța de apel a menționat, că inculpatul Bajerean Vitalie nu avea

intenția de a însuși careva mijloace bănești de la partea vătămată Gorneț Vasile, atât la

momentul încheierii contractului de intenții din 14 septembrie 2001, cât și ulterior

încheierii acestuia, iar prin sustragerea neîntemeiată de la acordarea serviciilor de

intermediere pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare la notar și acumularea

actelor necesare pentru vinderea apartamentului în termenul stabilit de contractul de

intenții Bajerean Vitalie s-a eschivat în mod fraudulos de la îndeplinirea obligațiilor

16

contractuale și transmiterea mijloacelor bănești persoanei ce i se cuvine, prin ce, a cauzat

părții vătămate Gorneț Vasile o daună materială în sumă de 7500 dolari SUA, inclusiv

prin faptul că, partea vătămată a fost nevoită să achite vânzătorului Istratii Igor suma de

30000 dolari SUA pentru a procura și locui în continuare în apartamentul vizat.

Cu referire la argumentele apărării precum că învinuirea este bazată doar pe

presupuneri și este lipsită de careva probe care să confirme culpabilitatea inculpatului

Bajerean Vitalie în săvârșirea infracțiunii incriminate, iar relațiile dintre inculpat și partea

vătămată sunt doar relații civile, instanța de apel a menționat că la materialele cauzei

penale au fost administrate suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă

vinovăția lui Bajerean Vitalie în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (1) Cod

penal.

4.4. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a reținut că,

potrivit dispozițiilor art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275

pct. 5)-9), 285 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5). precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din

Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza

respectivă.

Prin urmare, reținând că infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. (1) Cod penal,

potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave,

ținând cont și de prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, instanța de apel a menționat

că infracțiunea a fost săvârșită de către inculpat în luna septembrie a anului 2001,

respectiv de la săvârșirea acesteia s-au scurs mai mult de 5 ani, în speță fiind posibilă

încetarea procesului penal în privința lui Bajerean Vitalie, din motivul intervenirii

termenului de prescripție.

4.5. Totodată, instanța de apel a specificat, că prima instanță just a ajuns la

concluzia că, faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale componenței

de infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, dispunând achitarea pe episodul

escrocheriei de la Lupan Raisa.

Respectiv, probatoriul enunțat de către partea acuzării: declarațiile părții vătămate

Lupan Raisa, martorilor Caraiane Anastasia, Donțov Alexandr, Lupan Alexandru,

Avram Nina, Musteață Dorel, precum și probele verificate în instanța de apel: plângerea

depusă de Lupan Raisa la 23 aprilie 2003, privind solicitarea de tragere la răspundere

penală a lui Bajerean Vitalie și Donțov Alexandr; contractului de vânzare-cumpărare din

16 iunie 1999, prin care Lupan Raisa a vândut iar Bajerean Vitalie a cumpărat imobilul

amplasat pe adresa str. N. M. Spătarul, 19, ap. 19 la prețul de 46000 lei, semnat de ambele

părți și autentificat notarial (f.d. 122, vol.III); extrasul din Registrul bunurilor imobile din

25 mai 1999 (f.d. 123, vol.III); contractul de vânzare cumpărare, transmitere primire a

locuinței în proprietate privată din 12 februarie 1999 (f.d. 124, vol.III); certificatul cu

privire la valoarea bunului imobil din 25 mai 1999, cu valoarea indicată de 45036 lei,

perfectat pentru înstrăinarea apartamentului (f.d. 126, vol.III); adeverința Comisiei tutelă

și curatelă din cadrul Preturii Ciocana, mun. Chișinău cu permisiunea de a înstrăina

apartamentul lui Lupan Raisa în scopul procurării unui apartament cu două odăi din cauza

imposibilității de a achita serviciile comunale (f.d. 127, vol.III), în fața notarului fiind

perfectate declarațiile soților Lupan Raisa și Gulacov Serghei respectiv privind acordul

la vânzarea apartamentului privatizat contra sumei de 46000 lei (f.d. 130-131, vol.III);

conform răspunsurilor de la ÎM „Infocom” (f.d. 46-47. vol.III); datoria la serviciile

comunale la apartamentul nr. 19, amplasat pe adresa str. N. M. Spătarul, 19, la 16 iunie

17

1999 constituiau 6451,83 lei, la 05 octombrie 2000 - 10999,31 lei, la 01 noiembrie 2001

- 12963,92 lei.

Analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, instanța

de apel a constatat că acestea în ansamblu, dovedesc nevinovăția inculpatului Bajerean

Vitalie în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Respectiv, în opinia instanței de apel prima instanță just a reținut că, ținând cont

de declarațiile scrise personal de către partea vătămată Lupan Raisa și soțul ei privind

vânzarea apartamentului, lipsa probelor privind amenințarea acesteia sau ducerea în

eroare, precum și faptul că aceasta doar după patru ani s-a adresat cu plângere la organele

de urmărire penală, precum și faptul că inculpatul Bajerean Vitalie a transmis banii în

sumă de 4900 dolari SUA părții vătămate, a ajuns la concluzia că acțiunile acestuia nu

întrunesc elementele constitutive a infracțiunii incriminate.

Concluzia primei instanțe se mai fundamentează pe lipsa unei cauze penale pornite

împotriva notarului Musteață Dorel, care a perfectat contractul de vânzare-cumpărare,

fără text, după cum declară partea vătămată, astfel nu a fost dovedită ducerea în eroare a

părții vătămate Lupan Raisa privind vinderea apartamentului său.

Totodată, se justifică intenția părții vătămate de a-și vinde apartamentul său cu

patru odăi și procurarea unui apartament cu două odăi, iar diferența de preț să fie utilizată

la stingerea datoriei pentru serviciile comunale care la acel moment însumau mai mult

decât 1500 dolari SUA.

A mai reținut instanța de apel că prima instanță corect a remarcat că, declarațiile

părții vătămate Lupan Raisa au suferit o esențială modificare de la etapa depunerii cererii

de intentare a urmăririi penale, primele audieri și la momentul interogării în ședința de

judecată, încât partea vătămată Lupan Raisa doar în ședința de judecată a specificat, că la

momentul semnării contractului, în sală în fața biroului notarului se aflau reprezentanți a

două grupări criminale, care au și luat banii, precum și faptul că la notar a semnat foi

curate, fără text, crezând că contractul nu este valabil, aceste declarații nefiind confirmate

de declarațiile martorilor Lupan Alexandru, Cazacu Dorin și Caraiane Anastasia care au

declarat contrariul, menționând că în momentul semnării contractului careva tineri

sportivi, autoritari și criminali nu au fost prezenți, precum și lipsa altor elemente

criminale.

4.6. Cu referire la episodul escrocheriei săvârșit în privința părții vătămate

Boicenco (Solovienco) Svetlana de către inculpații Bajerean Vitalie și Avornic Dumitru,

instanța de apel a constatat că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că, faptele inculpaților nu întrunesc elementele

constitutive ale componenței de infracțiune, dispunând achitarea acestora de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

În cadrul cercetării judecătorești instanței de judecată i-au fost prezentate un cumul

de probe, care au fost verificate și în instanța de apel, care în viziunea acuzării confirmă

vinovăția inculpaților Bajerean Vitalie și Avornic Dumitru de săvârșirea faptei

infracționale încadrate în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, după cum urmează: contractul

de vânzare-cumpărare din 08 iulie 1999, autentificat de notarul Mușteață Dorel, prin care

Boicenco (Solovienco) Svetlana a vândut, iar Bajerean Vitalie și Avornic Dumitru au

cumpărat apartamentul nr. 48, amplasat pe adresa bd. Moscovei, 11, mun. Chișinău,

prețul fiind stabilit de 38000 lei, contractul fiind semnat de ambele părți (f.d. 82. vol.III.);

contractul de vânzare-cumpărare a imobilului din 07 august 1996, încheiat între Rodi N.

18

și Solovienco Svetlana (f.d. 77, vol.III); certificatul cu privire la valoarea bunului imobil

din 01 iulie 1999 pe numele lui Solovienco Svetlana și extrasul din Registrul bunurilor

imobile (f.d. 79-80, vol.III); cererea scrisă în limba rusă în fața notarului de

Solovienco Svetlana conform căreia solicită autentificarea contractului de vânzare-

cumpărare a imobilului cu prețul de 38000 lei, declarând totodată că nu se află în relații

de căsătorie (f.d. 81. vol.III); procesul-verbal de înregistrare a plângerii lui Solovienco

Svetlana din 04 octombrie 1999, prin care ultima a solicitat căutarea lui Iscanderov Aziz

care a înșelat-o și a sustras de la ea suma de 8500 dolari SUA (f.d. 56, 57-58, vol.I);

procesul-verbal de audiere din 20 octombrie 1999 (f.d. 87-88, vol.I); raportul de expertiză

grafoscopică din 24 iulie 2007 (f.d. 53, vol.I); raportul de expertiză grafoscopică nr. 345-

346 din 29 februarie 2008 (f.d. 301-314, vol.II); procesul-verbal de ridicare a

obiectului-documentului „cererea nr. 2062 R/99”, procesul-verbal de examinare a

obiectului și ordonanța de recunoaștere și anexare la dosarul penal a corpului delict

(f.d. 49, vol.I; f.d. 369-370, vol.III); procesul-verbal de ridicare a obiectului-

documentului „certificat cu privire la valoarea bunului imobil și extrasul din Registrul

bunurilor imobile în baza cererii nr. 2062 R/99”, procesul-verbal de examinare a

obiectului și ordonanța de recunoaștere și anexare la dosarul penal a corpului delict (f.d.

245, 248-249, vol.II); corpul delict „cererea nr. 2062 R/99” (f.d. 50, vol.I); corpul delict

„certificat cu privire la valoarea bunului imobil și extrasul din Registrul bunurilor imobile

în baza cererii nr. 2062 R/99” (f.d. 246-247, vol.II).

În baza probatoriului examinat, instanța de apel a conchis asupra nevinovăției

inculpaților Bajerean Vitalie și Avornic Dumitru, iar partea acuzării nu a prezentat probe

verosimile care să confirme vinovăția inculpaților.

În susținerea opiniei formulate, instanța de apel a remarcat, că prima instanță

întemeiat a reținut că, învinuirea inculpaților nu poate fi bazată doar pe declarațiile părții

vătămate Boicenco Svetlana și a martorilor, care au fost apreciate critic deoarece aceste

persoane nu au participat nemijlocit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din

08 iulie 1999, dar dețin informații doar din spusele părții vătămate sau au asistat la careva

evenimente care nu au tangență cu cauza dată.

4.7. Cu referire la învinuirea lui Bajerean Vitalie de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, instanța de apel a reținut corectitudinea

concluziei primei instanțe cu privire la achitarea inculpatului, din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Astfel, la baza sentinței de achitare prima instanță corect a reținut: declarațiile părții

vătămate Boicenco (Solovienco) Svetlana, declarațiile învinuitei Vartic Parascovia, a

martorilor Nesterova Maria, Ceric Aliona, Stoian Victor, Simcova Liudmila.

Pe lângă aceste probe, în instanța de apel au fost prezentate și verificate un șir de

probe, printre care: ordonanța procurorului în Procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău

din 25 aprilie 2008; raportul de expertiză grafoscopică din 24 iulie 2007; raportul de

expertiză grafoscopică nr. 345-346 din 29 februarie 2008; certificatul cu privire la

valoarea bunului imobil nr. 2062R/99 din 01 iulie 1999, eliberat de OCT Chișinău, pentru

ap. 48, amplasat pe adresa bd. Moscovei 11, mun. Chișinău, lui Solovienco Svetlana,

pentru a fi prezentat la biroul notarial; extrasul din Registrul bunurilor imobile din 01

iulie 1999, eliberat de OCT Chișinău lui Solovienco Svetlana, pentru apartamentul 48,

amplasat pe adresa bd. Moscovei 11, mun. Chișinău; contractul de vânzare-cumpărare

nr. 1-1737 din 07 august 1996, obiectul căreia este apartamentul 48, amplasat pe adresa

bd. Moscovei, 11, mun. Chișinău; contractul de vânzare-cumpărare nr. 1365 din

19

08 iulie 1999, obiectul căreia este apartamentul 48, situat pe adresa bd. Moscovei, 11,

mun. Chișinău; corpul delict „cererea nr. 2062 R/99”; corpul delict „certificat cu privire

la valoarea bunului imobil și extrasul din Registrul bunurilor imobile în baza „cererii

nr. 2062 R/99”; certificatul Bursei Imobiliare nr. 13/02-98/01 din 22 ianuarie 2008.

Analizând cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, instanța de apel a

concluzionat, că probele în ansamblu nu demonstrează existența faptei infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod penal.

Referitor la apelul procurorului, instanța de apel a menționat că argumentele

prezentate sunt bazate pe presupuneri neargumentate, fără suport juridic probant, pe când

prima instanță, justificat a ajuns concluzia că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod penal.

Instanța de apel verificând legalitatea sentinței atacate, pe acest capăt de învinuire

a conchis că, prima instanță just a reținut că obiectul material al infracțiunii prevăzute de

art. 361 alin. (2) Cod penal, îl constituie documentele oficiale.

Prin acte publice se consideră actul emis de către autorități în condițiile legii, care

certifică anumite evenimente sau fapte de importanță juridică.

Documentele întocmite de persoanele particulare, eliberate de organizații

comerciale, obștești și nestatale nu pot fi considerate obiect material al acestei

componențe de infracțiune. Prin urmare, falsificarea lor nu constituie componență de

infracțiune.

În acest sens, cererea cu nr. 2062 R/99 din 28 iunie 1999, depusă din numele lui

Solovienco Svetlana privitor la eliberarea certificatului de evaluare - înstrăinare a

apartamentului nr. 48 amplasat pe adresa bd. Moscovei, 11, mun. Chișinău, în care

Vartic Parascovia a semnat în locul solicitantului, este o cerere depusă din numele unei

persoane particulare, prin care se solicită eliberarea unui act oficial - certificatul de

evaluare a imobilului și a extrasului din Registrul bunurilor imobile.

Respectiva cerere a fost depusă în virtutea prevederilor art. 36 alin. (4) al Legii

cadastrului bunurilor imobile, iar deponentul și emitentul cererii nr. 2062 R/99 din

28 iunie 1999 este o persoană fizică particulară și respectiv, nu este un act public.

Argumentele acuzării precum că, cererea a fost depusă contrar prevederilor art. 36

alin. (4) Legea cadastrului bunurilor imobile, au fost respinse de către instanța de apel,

prin argumentul că o cerere emisă de către o persoană particulară în vederea eliberării

unui act oficial, nu poate fi considerată un document oficial și nu poate fi obiect material

al infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod penal.

4.8. Cu referire la învinuirea adusă inculpatului Bajerean Vitalie în baza art. 186

alin. (5) Cod penal, instanța de apel a reținut, că prima instanță corect a reținut nevinovăția

inculpatului.

În susținerea opiniei formulate, instanța de apel a reținut că probele prezentate de

către partea acuzării: încheierea Judecătoriei sect. Rîșcani, mun. Chișinău din 22 aprilie

2002 (f.d. 29, 30, vol.I), cererea din 23 octombrie 2002, privind intentarea dosarului penal

pentru sustragerea bunurilor din apartament (f.d. 5, vol.I); procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 13 mai 2003 (f.d. 64, vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 21 mai 2003 (f.d. 68-69, vol.I); recipisa privind restituirea parțială a bunurilor (f.d.

71, vol.I); recipisa privind ridicarea anumitor bunuri din apartamentul nr. 48 amplasat pe

adresa bd. Moscovei, mun. Chișinău de către partea vătămată Boicenco (Solovienco)

Svetlana (f.d. 75-76, vol.I); procesul-verbal de ridicare a obiectelor de la Boicenco

20

(Solovienco) Svetlana (f.d. 36, vol.II), nu demonstrează vinovăția inculpatului în

săvârșirea faptelor incriminate.

4.9. În ceea ce ține de învinuirea adusă inculpaților Bajerean Vitalie și

Avornic Dumitru în baza art. 155 Cod penal, instanța de apel a menționat, că prima

instanță corect a stabilit că vinovăția acestora nu a fost dovedită cu certitudine.

Cu referire la probatoriul prezentat de partea acuzării în susținerea învinuirii:

declarațiile părții vătămate Boicenco (Solovienco) Svetlana, a martorilor

Solovienco Valerian, Iațiuc Irina, Poddiaceva Alexandra, Scripliuc Mariana, instanța de

apel a concluzionat asupra nevinovăției inculpaților și corectitudinii soluției primei

instanțe.

4.10. În concluzie, instanța de apel a statuat că prima instanță corect a reținut, că

învinuirea adusă inculpatului Bajerean Vitalie este contrară prevederilor art. 281 Cod de

procedură penală, nu este bazată pe probe directe ce confirmă vinovăția, respectiv corect

s-a dispus achitarea acestuia din motiv că faptele inculpatului nu întrunesc elementele

infracțiunii.

Solicitarea părții apărării privind achitarea lui Bajerean Vitalie pe capătul de

învinuire privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 186 alin. (5), și a ambilor

inculpați pe capătul de învinuire privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(5) Cod penal în privința părții vătămate Boicenco (Solovienco) Svetlana, din motiv că

nu s-a constatat existența faptei infracțiunilor a fost respinsă de către instanța de apel, ca

neîntemeiată, deoarece temeiul respectiv exclude situații în care evenimentul există, dar

nu este rezultatul unei fapte umane, cu al unor factori naturali sau rezultatul acțiunilor

celui prejudiciat, acest temei incluzând și situații când din eroare a fost sesizat faptul

săvârșirii infracțiunii.

Astfel, părțile vătămate Lupan Raisa și Boicenco (Solovienco) Svetlana au fost

prejudiciate indirect prin acțiunile desfășurate de către inculpați, însă nu au legătură

directă de cauză-efect și nu poate fi imputată inculpaților prejudiciile suportate de părțile

vătămate.

Prin urmare, argumentele acuzatorului de stat au fost respinse integral de către

instanța de apel, iar apelul apărării a fost admis parțial, fiind casată sentința doar în partea

condamnării inculpatului Bajerean Vitalie în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, în această

parte fiind pronunțată hotărâre nouă.

penală, a declarat recurs ordinar solicitând casarea deciziei instanței de apel cu remiterea

cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, invocând ilegalitatea deciziei recurentul a menționat, că

instanța de apel, contrar prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, a dat apreciere

greșită probelor din dosar, punând accentul doar pe depozițiile și versiunea inculpaților,

care nu coroborează cu celelalte probe administrate pe caz; incorect a conchis asupra

corectitudinii sentinței de achitare; nu a ținut cont de prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală și de explicațiile conținute în pct. 14 al Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel”.

Pe episodul dobândirii prin înșelăciune a bunurilor părții vătămate

Gorneț Vasile acuzatorul de stat susține că fapta săvârșită de Bajerean Vitalie este

dovedită prin următoarele probe: declarațiile părții vătămate Gorneț Vasile (f.d. 132-133

21

vol.I, 84-87 vol.XIII); declarațiile martorilor Primac Alexandru (f.d. 199-200 vol. I, 125-

127 vol.XIII); Istratii Igor (f.d. 200-201 vol.I, 128-130 vol.XIII) și materialele cauzei.

Consideră recurentul că probele enumerate dovedesc că banii pentru apartamentul

ce a fost procurat de către Gorneț Vasile au fost transmiși inculpatului Bajerean Vitalie

și se dovedește scopul și modul în care dânsul a săvârșit infracțiunea.

Totodată, versiunea inculpatului cu privire la faptul că banii nu au fost transmiși

dânsului, a fost combătută prin declarațiile părții vătămate Gorneț Vasile cât și ale

martorilor Istratii Igor și Primac Alexandru.

Susține că la calificarea faptei săvârșite de Bajerean Vitalie în baza art. 196 alin. (1)

Cod penal, instanța de apel a omis faptul că,

- cauzarea de daune materiale conform art. 196 Cod penal, poate fi prezentă în

acțiunile făptuitorului în cazul în care fapta nu constituie o însușire;

- în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, făptuitorul nu obține în

posesie bunuri concrete ale victimei, el se eschivează în mod fraudulos să-i transmită

victimei bunurile care i se cuvin ori se folosește de aceste bunuri în detrimentul victimei;

- însușirea conform art. 190 Cod penal, constă în scoaterea bunului din

patrimoniul victimei și luarea acestuia în stăpânirea făptuitorului, care poate dispune de

el potrivit voinței sale, să-l consume, să-l utilizeze, etc.;

- infracțiunea prevăzută de art. 190 Cod penal, se caracterizează prin acțiuni

îndreptate spre însușirea ilegală a bunurilor altei persoane;

- cauzarea de daune materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere este o

infracțiune materială și se consumă din momentul producerii daunelor materiale.

Se evidențiază de către procuror faptul, că partea vătămată Gorneț Vasile având

încredere în inculpatul Bajerean Vitalie a transferat acestuia întregul cost pentru

apartamentul contractat conform contractului de intenții, pe de altă parte Istratii Igor,

proprietarul legal al apartamentului, a transmis inculpatului cheile de la apartament și

actele, apartamentul fiind liber de oricare grevări.

Cu toate acestea, inculpatul Bajerean Vitalie sub diverse pretexte (inclusiv

existența datoriilor la serviciile comunale, ceea ce nu este piedică pentru încheierea

contractului) s-a sustras nu numai de la acordarea intermedierii pentru perfectarea

contractului de vânzare-cumpărare la notar, dar și nu a acumulat actele necesare pentru

vinderea apartamentului în termenul stabilit de contractul de intenții și nici nu a transmis

banii încasați în sumă de 7500 dolari SUA lui Istratii Igor, iar ulterior partea vătămată

dorind să păstreze apartamentul, după majorările esențiale ale prețurilor la apartamente,

a achitat proprietarului 30000 dolari SUA, devenind proprietar al imobilului.

La acest aspect, se subliniază că instanța de apel eronat a interpretat acțiunile

inculpatului Bajerean Vitalie, care doar după expedierea cauzei penale în instanța de

judecată, după trecerea unei perioade destul de îndelungate de timp de la săvârșirea

infracțiunii, adică pe parcursul examinării cauzei a restituit părții vătămate Gorneț Vasile

suma de 7500 dolari SUA și anume din această cauză la momentul audierii părții vătămate

în instanța de judecată, Gorneț Vasile a declarat că pretenții materiale nu mai are față de

Bajerean Vitalie.

Pe episodul săvârșirii escrocheriei în privința părții vătămate Lupan Raisa de

către Bajerean Vitalie, acuzarea consideră că fapta acestuia este dovedită prin

următoarele probe: declarațiile părții vătămate Lupan Raisa (f.d. 75-76, vol.I; 74-82, 83,

20 vol.XIII); martorilor Caraiane Anastasia (f.d. 186-187, vol.I, 111-114 vol.XIII);

Donțov Alexandr (f.d. 181-182, vol.I; 121-133, vol.XIII); Lupan Alexandru (f.d. 184

22

vol.I, 134-135, vol.XIII); Musteață Dorel (f.d. 139-151, 152-153 vol.I), precum și actele

cauzei.

Astfel, în baza probelor enunțate, acuzarea a invocat, că instanța a apreciat în mod

eronat declarațiile părții vătămate Lupan Raisa, care a negat intenția de a vinde imobilul

său inculpatului Bajarean Vitalie și a indicat că a fost indusă în eroare de către ultimul.

De asemenea, s-a omis faptul că partea vătămată Lupan Raisa a declarat că banii

au fost luați cu titlu de împrumut, iar apartamentul său a fost pus în gaj, ca garanție de

rambursare a acestora. Instanța de judecată în mod eronat a apreciat declarațiile martorilor

audiați, care au confirmat cele relatate de către partea vătămată.

Mai susține, că instanța de apel a omis următoarele aspecte:

- lipsa cărorva temeiuri ce ar impune aprecierea critică a declarațiilor părții

vătămate Lupan Raisa;

- faptul că toate infracțiunile (atât de însușire a imobilului de la Lupan Raisa, cât

și de la Boicenco (Solovienco) Svetlana și Gorneț Vasile) au fost săvârșite după o metodă

identică de către inculpați;

- faptul lipsei cunoștințelor juridice a părții vătămate Lupan Raisa, care a fost

indusă în eroare cu privire la modalitatea împrumutului acordat cât și consecințele actului

juridic încheiat.

De către instanța de apel au fost lăsate fără apreciere declarațiile martorului

Caraiane Anastasia care a confirmat că Lupan Raisa căuta persoane de la care să

împrumute bani și ulterior, în acest scop a pus apartamentul său în gaj; declarațiile

martorului Lupan Alexandru, care a confirmat că Lupan Raisa a împrumutat bani și nu a

intenționat să vândă apartamentul.

Pe episoadele săvârșirii escrocheriei și confecționarea și folosirea documentelor

oficiale false în privința părții vătămate Boicenco (Solovienco) Svetlana, procurorul

consideră că faptele imputate inculpaților de dovedesc prin următoarele probe:

declarațiile părții vătămate Boicenco (Solovienco) Svetlana (f.d. 93, 109 vol.I), a

succesorului părții vătămate Boicenco Svetlana, Solovienco Elena, martorilor

Liubina Tatiana (f.d. 137-138, vol I, 115-119 vol.XIII), Solovienco Vadim (f.d. 136-138,

vol.XIII), Solovienco Valerian (f.d. 163-168, vol.I, 146-154 vol.XIII); Musteață Dorel

(f.d. 139-151, 152-153 vol.I); Scripliuc Mariana (f.d. 161-167, vol.XIII);

Poddiaceva Alexandra (f.d. 175-176, vol.XIII); Șveț (Burcovscaia) Alexandra (f.d.

139-151, 152-153 vol.I; 193-199, vol.XIII); Nesterova Maria (f.d. 33, vol.I) și materialele

cauzei.

Pe episodul sustragerii bunurilor ce aparțin părții vătămate Boicenco

(Solovienco) Svetlana, acuzatorul de stat a prezentat următoarele probe, în opinia căruia

se confirmă vinovăția inculpatului: declarațiile părții vătămate Boicenco (Solovienco)

Svetlana, a martorilor Liubina Tatiana (f.d. 115-119, vol.XIII), Caracuian Vera,

Solovienco Vadim (f.d. 136-138, vol.XIII), Solovienco Valerian (f.d. 146-153, vol.XIII),

Cornescu Valentina (f.d. 159-160, vol.XIII), Scripliuc Mariana (f.d. 168-171, vol.XIII),

Poddiaceva Alexandra (f.d. 172-176, vol.XIII), Podlesnîi Vitalie (f.d. 177-185, vol.XIII),

Burcovscaia (Șveț) Alexandra, Buzdugan Ruslan (f.d. 223-225, vol.13), Surdu Alexandru

și materialele cauzei.

Cu referire la probele enunțate, recurentul consideră că acestea dovedesc vinovăția

inculpaților în săvârșirea faptelor descrise, probe care au fost în mod eronat apreciate de

către instanțele de judecată.

23

Astfel, instanța de judecată în mod eronat a apreciat declarațiile părții vătămate

Boicenco (Solovienco) Svetlana deoarece, careva temeiuri ce ar pune la dubii aceste

declarații sau ar genera respingerea lor nu au fost constatate, fiind dovedit că anume dânsa

a fost deposedată în mod ilegal de imobilul ce îi aparținea; prin probele cercetate cât și

declarațiile martorilor audiați s-a confirmat starea de fapt și de drept relatată de către

Boicenco (Solovienco) Svetlana și anume că dânsa a fost deposedată prin înșelăciune de

bunul său.

Totodată consideră recurentul, că la aprecierea declarațiilor părții vătămate

Boicenco (Solovienco) Svetlana instanța de judecată a omis faptul că: martorul

Liubina Tatiana a confirmat că a fost prezentă la o discuție în care Boicenco (Solovienco)

Svetlana a luat cu împrumut bani de la Bajerean Vitalie și a pus în gaj apartamentul său;

martorii Solovienco Vadim și Solovienco Valerian de asemenea au confirmat că

Boicenco (Solovienco) Svetlana a gajat apartamentul pentru împrumutul de bani luat de

la Bajarean Vitalie; martorul Scripliuc Mariana a confirmat că Boicenco (Solovienco)

Svetlana nu intenționa că vândă apartamentul și a luat bani cu împrumut; martorul

Poddiaceva Alexandra a confirmat că Boicenco (Solovienco) Svetlana nu intenționa să

vândă apartamentul, a luat doar un împrumut și chiar a fost de față când inculpatul

Bajerean Vitalie a venit la partea vătămată acasă și cerea dobânda pentru banii

împrumutați; martorul Șveț (Burcovscia) Alexandra a confirmat că Boicenco

(Solovienco) Svetlana a luat bani cu împrumut de la Bajerean Vitalie și chiar a fost de

față când ultima a întocmit o recipisă pentru o parte din banii luați, fiind indicată și

dobânda de 10% pe termen de 6 luni.

Mai subliniază acuzatorul de stat, că prima instanță a trecut cu vederea declarațiile

relatate de Vartic Parascovia care a indicat că:

- scopul însușirii apartamentului ce aparține lui Boicenco (Solovienco) Svetlana

l-a avut Bajerean Vitalie, care a convins-o să falsifice actele OCT Chișinău din numele

ultimei pentru ce i-a promis un cadou de preț;

- cererea din numele lui Boicenco (Solovienco) Svetlana la OCT Chișinău a fost

depusă de către Bajerean Vitalie, iar dânsa cunoștea că partea vătămată nu a depus o astfel

de cerere, însă a fost asigurată de Bajerean Vitalie că nu va avea probleme;

- ulterior și-a dat seama că Bajerean Vitalie prin înșelăciune a dorit să sustragă

apartamentul părții vătămate Boicenco (Solovienco) Svetlana.

Faptul că vânzarea imobilului ce aparținea lui Boicenco (Solovienco)Svetlana a

avut loc prin falsificarea actelor dovedește nulitatea contractului de vânzare-cumpărare

cât și vicierea acestuia, prin ce se constată că acesta a fost încheiat ilegal, prin uz de fals,

ceea ce și denotă scopul urmărit de inculpați.

Martorul Liubina Tatiana a indicat că în acea perioadă costul apartamentului părții

vătămate Boicenco (Solovienco) Svetlana era de aproximativ 17000 dolari SUA, iar

ultima a luat un împrumut de doar 6500 dolari SUA prin ce se constată că ar fi irezonabil

ca partea vătămată, fiind în stare financiară destul de grea, să vândă imobilul său practic

de 3 ori mai ieftin decât prețul de piață;

Subliniază procurorul, că este eronată și concluzia instanței în partea ce ține de

aprecierea soluției dispuse pe caz în privința lui Vartic Parascovia, instanța de judecată

lăsând fără apreciere faptul că:

- prin ordonanța din 25 aprilie 2008, prin care Vartic Parascovia a fost liberată de

răspundere penală de săvârșirea faptelor prevăzute de art. art. 327 alin. (1), 332 alin. (1)

24

Cod penal, în temeiul art. 60 Cod penal, s-a dovedit falsificarea actelor din numele lui

Boicenco (Solovienco) Svetlana;

- prin același act s-a dovedit că Vartic Parascovia a acționat la rugămintea și

indicația lui Bajerean Vitalie;

- conform ordonanței s-a dovedit că scopul falsificării era urmărit anume de către

inculpați, care se și prezentau beneficiari ai acestor acțiuni infracționale, urmărind scopul

final de a intra în mod ilegal în posesia și proprietatea imobilului ce aparținea lui Boicenco

(Solovienco) Svetlana;

- ordonanța menționată este în vigoare, se prezintă ca un act definitiv, având

puterea lucrului judecat, act prin care este constatată o stare de fapt și de iure, iar instanța

prin soluția dispusă a constatat contrariul.

Pe episodul amenințării cu omor al părții vătămate Boicenco (Solovienco)

Svetlana, partea acuzării consideră că fapta imputată inculpaților Bajerean Vitalie și

Avornic Dumitru este dovedită prin următoarele probe: declarațiile părții vătămate

Boicenco (Solovienco) Svetlana, a martorilor Liubina Tatiana (f.d. 115-119, vol.XIII),

Solovienco Vadim (f.d. 136-138, vol.XIII), Scripliuc Mariana (f.d. 161-167, vol.XIII),

Iațuc Irina (f.d. 37, vol. VI; 157-158, vol.III) și prin materialele cauzei.

La acest segment, procurorul menționează că instanța de judecată nu a luat în

considerație, că inculpații aveau motiv de a o amenința pe Boicenco (Solovienco)

Svetlana, iar ultima, în starea care era și conform scopului urmărit de către inculpați, a

perceput aceste amenințări ca fiind reale.

Recurentul subliniază, că declarațiile părții vătămate în această parte sunt

confirmate prin declarațiile martorilor cercetați:

- martorul Liubina Tatiana a confirmat faptul că partea vătămată Boicenco

(Solovienco) Svetlana avea în acea perioadă o stare de stres, i-a declarat că inculpații o

amenințau, zicând că o vor arunca de la etajul 12;

- martorul Solovienco Vadim a confirmat că inculpații veneau la mama sa și o

amenințau, urmare a căror fapte ultima a fost nevoită să cheme în ajutor pe

Solovienco Valerian, ceea ce dovedește perceperea reală a amenințărilor exprimate;

- martorul Solovienco Valerian a confirmat că ambii inculpați au amenințat-o pe

fosta sa soție Boicenco (Solovienco) Svetlana și doar după ce ultima s-a adresat la poliție

aceste amenințări au încetat;

- martorul Scripliuc Mariana a confirmat faptul că Boicenco (Solovienco)

Svetlana era amenințată de domnul care a luat în gaj apartamentul;

- martorul Iațuc Irina a confirmat cele relatate de către Boicenco (Solovienco)

Svetlana cu privire la amenințarea sa în incinta Curții de Apel, cu atât mai mult a

confirmat stare ultimei după amenințările exprimate fiind constatată o stare de stres, de

frică, fapt care dovedește că partea vătămată a perceput reale amenințările, în caz contrar,

ea nu ar fi exprimat o asemenea stare de temere;

- martorul Poddiaceva Alexandra a confirmat că partea vătămată Boicenco

(Solovienco) Svetlana se ascundea la dânsa, urmare a amenințărilor exprimate, ceea ce în

mod repetat dovedește perceperea reală a acestor amenințări.

Așadar, recurentul este de părerea că motivarea instanței cu privire la faptul că

amenințările exprimate în incinta Curții de Apel se prezintă ca „o erupție a emoțiilor

părților aflate în litigiu civil” nu poate fi admisă, deoarece aceste acțiuni urmau a fi

interpretate în coraport cu aprecierea comportamentului îndelungat al inculpaților față de

partea vătămată.

25

Totodată, susține recurentul că instanța de judecată a omis faptul că latura obiectivă

a infracțiunii de amenințare se realizează prin vinovăția exprimată prin intenție directă.

Făptuitorul conștientizează că prin amenințarea cu omorul sau vătămarea gravă a

integrității corporale, supune victima unor presiuni psihice, pe care ultima le percepe ca

fiind reale, fapte în deplină măsură realizate pe caz, urmare a stării în care se afla partea

vătămată după aceste amenințări exprimate în adresa sa.

Subliniază procurorul, că instanța de apel a dat o apreciere incorectă probelor

prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care

dovedesc cu certitudine vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor incriminate.

marginea recursului procurorului, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil și

menținerea sentinței.

Astfel, apărarea consideră că procurorul nu a indicat motivele recursului cu

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427

invocate în recurs și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în

cauză.

Totodată, examinând învinuirea adusă inculpaților pe fiecare capăt de acuzare,

avocatul a relevat, că concluziile primei instanțe cu privire la condamnarea lui

Bajerean Vitalie în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, (pe episodul săvârșirii escrocheriei

în privința părții vătămate Gorneț Vasile) este contrară probelor administrate, fiind

încălcat principiul contradictorialității și dreptul la un proces echitabil al inculpatului.

Susține că pe episodul de învinuire a inculpatului Bajerean Vitalie în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, învinuirea este bazată pe presupuneri,

deoarece nu există faptul infracțiunii de care este învinuit inculpatul.

Ce ține de învinuirea inculpaților în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, pe episodul

însușirii imobilului părții vătămate Solovienco Svetlana, apărarea susține că relațiile între

părți este guvernată de raporturi juridice civile.

Referitor la învinuirea adusă lui Bajerean Vitalie în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, pe episoadele cu participarea părților vătămate Lupan Raisa și Gorneț Vasile, de

asemenea apărarea este de părerea că în speță sunt prezente relațiile civile, iar tranzacțiile

încheiate sunt absolut legale.

Pe învinuirea adusă inculpatului în baza art. 361 Cod penal, susține avocatul că nu

există faptul infracțiunii.

invocate, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că recursul declarat urmează a fi admis

din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

26

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel

sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel. Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat

sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel

sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă

de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau administrativ

au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu

au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs.

Analizând decizia atacată, prin prisma criticelor formulate în recursul acuzării,

Colegiul constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente.

Cu referire la episodul dobândirii prin înșelăciune a bunurilor lui Gorneț Vasile.

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 09 februarie 2015, referitor

la episodul în care figurează partea vătămată Gorneț Vasile, prima instanță a considerat

necesar de a reîncadra fapta inculpatului Bajerean Vitalie în baza art. 190 alin. (4) Cod

penal, condamnându-l la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

domeniul serviciilor legate de tranzacțiile imobiliare pe termen de 4 ani.

Instanța de apel, examinând cauza în ordine de apel, pe acest capăt de învinuire a

casat sentința, pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Bajerean Vitalie a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 196 alin. (1) Cod penal, cauzarea de daune materiale în proporții mari

proprietarului prin înșelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire.

Potrivit recursului procurorului, criticele formulate în dezacord cu decizia instanței

de apel, se referă la erorile prescrise la pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, invocând că instanța de apel eronat a reîncadrat acțiunile lui Bajerean Vitalie din

prevederile art. 190 alin. (5) Cod penal în baza art. 196 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la aspectele invocate, Colegiul penal evidențiază că instanța de apel în

susținerea concluziei de recalificare a faptelor inculpatului Bajerean Vitalie, a evidențiat

distincția sub aspectul laturii obiective a infracțiunilor de escrocherie și de cauzare a

daunelor materiale în proporții mari proprietarului prin înșelăciune sau abuz de încredere,

dacă fapta nu constituie o însușire, subliniind că în cazul escrocheriei, masa patrimonială

a victimei este diminuată în aceeași proporție în care sporește masa patrimonială a

făptuitorului, pe când în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, masa

patrimonială a victimei, este diminuată fără însă a spori masa patrimonială a făptuitorului.

Colegiul penal, statuând asupra aceluiași subiect, remarcă, că principalul criteriu

de delimitare a infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, în raport cu infracțiunea de

escrocherie, de care instanța de apel nu a ținut cont la calificarea infracțiunii imputate lui

Bejerean Vitalie pe episodul în care figurează partea vătămată Gorneț Vasile, este faptul

că acțiunea principală din cadrul infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, nu poate

27

presupune luarea din posesia victimei, deoarece altfel ar cădea sub incidența art. 190 Cod

penal.

În cazul infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, făptuitorul nu obține în

posesie careva bunuri concrete ale victimei, ci se eschivează în mod fraudulos să-i

transmită acesteia bunuri care i se cuvin ori se folosește de ele în detrimentul victimei.

Instanța de recurs atestă, că în susținerea soluției pronunțate, instanța de apel, pe

de o parte a concluzionat, că inculpatul Bajerean Vitalie nu a însușit mijloacele bănești

ale victimei, nu le-a folosit în scopuri personale, iar pe de altă parte, instanța de apel a

reținut că, „… inculpatul nu avea scopul de sustragere a mijloacelor bănești oferite la

păstrare de către Gorneț Vasile. Însăși faptul că banii nu au fost transferați lui

Istratii Igor, nu constituie o însușire. Mijloacele bănești în sumă de 7500 dolari SUA,

urmau să fie transmiși lui Istratii Igor în momentul încheierii contractului de vânzare-

cumpărare între Istratii Igor și Gorneț Vasile”.

Față de argumentele enunțate, instanța de recurs statuează, că la reîncadrarea

acțiunilor inculpatului, instanța de apel urma să analizeze aspectul, că în situația săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (1) Cod penal, făptuitorul folosește bunurile

proprietarului și îi cauzează acestuia daună materială în modalitatea prescrisă în

dispoziție - prin înșelăciune sau abuz de încredere, însă bunul material rămâne a fi în

continuare ca proprietatea aceleiași persoane, ceea ce, la caz, nu a fost realizat, pentru că

partea vătămată i-a transmis mijloacele bănești inculpatului.

De asemenea, Colegiul penal lărgit specifică că, pentru a încadra acțiunile

inculpatului în baza art. 196 alin. (1) Cod penal, instanța de apel urma să invoce care

probe confirmă că nu a avut loc însușirea banilor primiți de inculpat de la Gorneț Vasile,

or, potrivit materialelor cauzei la 14 septembrie 2001, a fost semnat contractul de intenție

între Gorneț Vasile și Istratii Igor, cu participarea intermediarului ÎI „Bajerean” în

persoana lui Bajerean Vitalie, potrivit căruia intermediarul se obliga să perfecteze în

decurs de 12 zile actele necesare pentru înstrăinarea apartamentului nr. 99, amplasat pe

adresa mun. Chișinău, str. Albișoara 16, care urma să fie înstrăinat lui Gorneț Vasile

contra sumei de 7500 dolari SUA, nu mai târziu de 15 noiembrie 2001 (f.d. 131, vol.III).

Potrivit declarațiilor părții vătămate Gorneț Vasile, contractul de intenție a fost

semnat în anul 2001, iar la acel moment el achitase integral costul apartamentului, însă

până în anul 2004 contractul de vânzare-cumpărare nu a fost perfectat, deoarece

intermediarul invoca prezența unor datorii la serviciile comunale pe apartamentul dat și

nu era posibilă efectuarea tranzacției, ulterior Gorneț Vasile adresându-se la

Bajerean Vitalie în vederea perfectării contractului, acesta susținea că el a efectuat un

transfer bancar pe numele lui Primac Alexandru, pe când Istratii Igor și Primac Alexandru

afirmau că ÎI „Bajerean” nu le-a transferat banii pentru apartament în sumă de 7500 dolari

SUA.

Ulterior, în anul 2007, Gorneț Vasile au perfectat împreună cu Istratii Igor și

Primac Alexandru un contract de vânzare-cumpărare a apartamentului, în urma căruia

Gorneț Vasile a achitat pentru același apartament 30000 dolari SUA, suferind pierderi de

aproximativ 20000 dolari SUA.

În anul 2007, Bajerean Vitalie i-a întors părții vătămate Gorneț Vasile suma de

7500 dolari SUA precum și 3000 dolari SUA cu titlu de prejudiciu moral, respectiv

pretenții nu mai are față de inculpat (f.d. 132-133, vol.I; 84-87, vol.XIII).

Cu referire la episodul săvârșirii escrocheriei în privința părții vătămate

Lupan Raisa de către Bajerean Vitalie.

28

Respingând apelul acuzatorului de stat, instanța de apel a concluzionat, că prima

instanță corect a dispus achitarea lui Bajerean Vitalie de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că faptele inculpatului nu

întrunesc elementele infracțiunii, pe episodul prin care inculpatul a fost învinuit că a

dobândit ilicit mijloace bănești în sumă de 45036 lei de la Lupan Raisa, prin înșelăciune

și abuz de încredere.

Referitor la acest capăt de învinuire, instanța de recurs atestă că în conținutul

deciziei recurate, instanța de apel s-a limitat la enumerarea probelor invocate de

acuzatorul de stat în cererea de apel, concluzionând printr-o frază generală că probele

administrate nu dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal, însă potrivit rigorilor impuse de prevederile art. art. 414, 417

Cod de procedură penală, în partea descriptivă a deciziei instanța de apel urma să

desfășoare analiza probelor pe care s-a bazat la adoptarea deciziei, cu indicarea motivelor

care au stat la baza pronunțării unei asemenea soluții și din care considerente ele urmează

a fi reapreciate, admise ori respinse ca probe.

De asemenea se atestă, că instanța de apel menținând sentința, a reținut că prima

instanță corect a stabilit, că declarațiile părții vătămate au suferit o esențială modificare

de la etapa urmăririi penale până la audierile acesteia în ședința de judecată, încât

Lupan Raisa doar în ședința de judecată a specificat, că la momentul semnării

contractului, în fața biroului notarului se aflau reprezentanți a două grupări criminale,

care au și luat banii, precum și faptul că la notar a semnat foi curate, fără text, crezând că

contractul nu este valabil, aceste declarații nefiind confirmate de declarațiile martorilor

Lupan Alexandru, Cazacu Dorin și Caraiane Anastasia care au declarat contrariul,

menționând că în momentul semnării contractului careva tineri sportivi, autoritari și

criminali nu au fost prezenți, precum și lipsa altor elemente criminale.

Concluzia respectivă a fost reiterată de către instanța de apel, însă fără a fi dată

aprecierea corespunzătoare probelor prezentate la aspectul dat, or potrivit declarațiilor

martorului Caraiane Anastasia din prima instanță, „aceasta s-a adresat la un cunoscut

de-al fratelui său care se ocupa cu „recuperarea datoriilor”, persoana dată i l-a

recomandat pe nănașul său, „Tolea Hohol”, care a venit la ea cu 3 băieți zdraveni.

Le-a arătat recipisele, l-a întrebat ce se poate de făcut cu condiția ca pe copii să

nu-i atingă și i-a întrebat cât o vor costa serviciile.

Au spus că 1000 dolari SUA, 4800 dolari SUA îi scot și 1000 dolari SUA sunt ai

lor….Ulterior, i-a telefonat lui Lupan Raisa și i-a comunicat să se apropie cu Platon

Svetlana să vorbească cu băieții. S-au întâlnit, au vorbit și s-a ajuns la concluzia că

Platon Svetlana va vinde apartamentul, rugând-o să facă xerox la recipise.

Într-o zi, Lupan Raisa și Platon Svetlana au venit la ea fără nici o preîntâmpinare,

cu 3 băieți din altă grupă, le-a permis să intre în casă, nu i-a sunat lui „Hohol”, dar

grupările au vorbit între ei…s-a ajuns la aceea că Platon Svetlana va întoarce

banii…Peste câteva zile, a venit un băiat de la grupa lui „Hohol” și i-a spus că are nevoie

de recipise în original, pentru a lua bani la procente din altă parte. Cu „Hohol” s-a

contrat la telefon și a înțeles că „s-a înglodat”, dar i-a dat recipisele. I-a comunicat

„Hohol” că sunt la notar, a vorbit și cu Lupan Raisa, care i-a comunicat că o obligă să

dea casa în gaj. ….După aceasta a vorbit cu Lupan Raisa la telefon și i-a comunicat că

au luat-o cu forța și a semnat toate hârtiile care erau…

Lupan Raisa i-a comunicat că nu a întocmit contract de gaj, dar contract de

vânzare-cumpărare, cu condiția că atunci când va întoarce banii, îi vor returna și

29

contractul, erau „Hohol” și Bajerean, nici nu i-au dat voie să deschidă gura” (f.d. 111-

114, vol.XIII).

Totodată, instanța de recurs atestă că potrivit declarațiilor părții vătămate

Lupan Raisa date la faza de urmărire penală…„ după semnarea contractului,

Platon Svetlana a primit personal de la Bajerean Vitalie, bani în sumă de 4900 dolari

SUA și ieșind în coridor i-a transmis persoanei cu porecla „Hohol”, care trebuia să-i

transmită Taisiei (Caraiane), însă asta nu a făcut din spusele ei.” (f.d. 128-129, vol.I).

La audierea părții vătămate Lupan Raisa în prima instanță, aceasta a declarat, că

…după ce a adunat toate documentele, a venit la ea acasă grupa lui „Hahol” cu mașina

și i-a luat ca pe „boieri”. Ea nu înțelegea atunci că cele două grupe se cunosc cu

Bajerean Vitalie, a înțeles acest lucru peste câțiva ani.

Au venit la Bajerean Vitalie și împreună s-au coborât la et. 1 la notar…, iar după

ușă așteptau cele două grupări. Atunci Bajerean Vitalie i-a propus de a întocmi un

contract de vânzare-cumpărare, care nu va fi autentificat de notar cu condiția ca atunci

când va întoarce banii, îi va restitui și documentele, inclusiv contractul de

vânzare-cumpărare….Banii i-a primit pe scări, după ce a ieșit pe hol, unde era grupul

lui „Hohol”, Platon Svetlana a numărat dolarii 3900, după aceasta i-a mai transmis

1000 dolari SUA…Tot atunci, Platon Svetlana i-a dat banii lui „Hohol”, personal în

mână Lupan Raisa nu a avut nici un ban” (f.d. 74-83, vol. XIII).

În instanța de apel partea vătămată Lupan Raisa a declarat, că susține declarațiile

date la faza de urmărire penală și în prima instanță (f.d. 29-30, 113 vol.XV).

Reieșind din cele evidențiate, se atestă că instanța de apel în nici un fel nu s-a expus

asupra probelor acuzării în decizie, referindu-se declarativ asupra acestora, fără a le

descrie și a le aprecia conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fără a se

expune concret care din probele prezentate de acuzare se resping și din ce motive se

resping, așa cum se stipulează în art. 394 alin. (1) pct. 2), (3) pct. 2) Cod de procedură

penală.

Cu referire la episoadele săvârșirii escrocheriei în privința părții vătămate

Boicenco (Solovienco) Svetlana de către Bajerean Vitalie și Avornic Dumitru; precum

și confecționarea și folosirea documentelor oficiale false și sustragerea bunurilor din

apartamentul ce aparținea părții vătămate Boicenco (Solovienco) Svetlana de către

Bajerean Vitalie.

Instanța de apel de asemenea a enumerat probele propuse spre cercetare de către

acuzatorul de stat și redându-le în textul deciziei, a ajuns la concluzia că prima instanță a

examinat cauza minuțios, multilateral și în baza probelor administrate, justificat a ajuns

la concluzia nevinovăției inculpaților, deoarece apelul procurorului este neargumentat și

bazat pe presupuneri neargumentate.

Instanța de recurs, remarcă însă că concluzia enunțată poartă un caracter general,

întrucât instanța de apel în conținutul deciziei nu a dat apreciere fiecărui mijloc de probă

în parte, cu analiza minuțioasă a acestora și indicarea din care motive acestea nu întrunesc

condițiile de admisibilitate și pertinență.

Astfel, în primul rând se atestă că, instanța de apel a interpretat eronat declarațiile

părții vătămate Boicenco (Solovienco) Svetlana, date la diferite etape ale procesului

penal, din care rezultă că dânsa a fost deposedată în mod ilegal de imobilul ce îi aparținea,

declarații care au fost confirmate prin declarațiile martorilor audiați la acest subiect.

Or, potrivit procesului-verbal de audiere a părții vătămate la etapa de urmărire

penală, Boicenco (Solovienco) Svetlana a declarat, că s-a adresat la Bajerean Vitalie, la

30

propunerea lui Iscanderov Aziz, pentru a primi un credit în schimbul gajării

apartamentului său, amplasat pe adresa mun. Chișinău, bd. Moscovei, 11.

Bajerean Vitalie i-a promis ca în decurs de 2 săptămâni să-i acorde un împrumut

de 6500 dolari SUA, ulterior însă i-a pus condiția ca pentru a primi banii, trebuie să își

radieze viza de domiciliu din apartamentul dat, pentru ce i-a propus și serviciile sale.

Astfel, a relatat că în decurs de o zi, a fost radiată viza de domiciliu din apartament

cu ajutorul lui Bajerean Vitalie.

A doua zi, când s-a apropiat la oficiul lui Bajerean Vitalie pentru a primi banii,

acesta i-a refuzat, spunând că banii îi va transmite doar personal lui Iscanderov Aziz.

După ce s-a apropiat și Iscanderov Aziz, s-au coborât toți la etajul 1, în biroul

notarului, unde l-a perfectarea actelor a înțeles că urmează să încheie un contract de

vânzare-cumpărare, inițial s-a indignat, însă Bajerean Vitalie a convins-o că aceasta este

o simplă formalitate, deoarece ea nici nu dispune de toate actele necesare pentru

înstrăinarea apartamentului și anume extrasul de la OCT Chișinău și faptul că are un copil

minor.

După ce a convins-o, ea a semnat un formular curat, iar Bajerean Vitalie a transmis

suma convenită lui Iscanderov Aziz (f.d. 91-93, vol.I).

Din declarațiile lui Solovienco Elena - fiica părții vătămate, date la urmărirea

penală, rezultă că mama sa a împrumutat bani de la Bajerean Vitalie la îndemnul lui

Iscanderov Aziz, care era prieten cu acesta, iar în schimb a gajat apartamentul (f.d. 157-

158, vol.I).

Un aspect important ce rezultă din cele declarate de partea vătămată Boicenco

(Solovienco) Svetlana și care nu a fost luat în considerație de către instanța de apel este

faptul, că similar episodului de escrocherie de care a fost învinuit Bajerean Vitalie în

privința părții vătămate Lupan Raisa, ambele părți vătămate aveau intenția de a încheia

contract de împrumut cu gajarea bunurilor imobile, însă erau puși în fața faptului de a

încheia contracte de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile, fiind convinși că aceste

contracte sunt fictive și doar au menirea să garanteze restituirea împrumutului acordat de

inculpat.

Sub acest aspect, se evidențiază că instanța de apel deși respinge declarațiile

părților vătămate ca neveridice și precum că nu ar fi confirmate de către martori, atât

Lupan Raisa cât și Boicenco (Solovienco) Svetlana, care nu se cunoșteau până la

judecarea cauzei penale, au declarat că erau convinse de către Bajerean Vitalie să

semneze blanchete sau formulare neîndeplinite.

Totodată, este de menționat, că instanța de apel nu a dat apreciere argumentului

invocat de procuror în cererea de apel cu referire la faptul, că părțile vătămate

Lupan Raisa și Boicenco (Solovienco) Svetlana au fost duse în eroare, din motivul lipsei

culturii juridice, acestea nu au înțeles consecințele tranzacțiilor încheiate, deoarece

inculpatul Bajerean Vitalie în ambele cazuri, iar Avornic Dumitru pe episodul în privința

lui Boicenco (Solovienco) Svetlana, au convins părțile vătămate că aceste contracte au ca

scop garantarea restituirii împrumutului, iar după întoarcerea banilor aceste contracte vor

fi nimicite, însă după cum s-a constatat ulterior, intențiile și scopul inculpaților a fost cu

totul altul, de a intra ilegal în posesia acestor bunuri imobile ca mai apoi să devină

proprietari, pentru realizarea bunurilor în scopul îmbogățirii fără justă cauză.

Pe de altă parte, instanța de apel reținând corectitudinea concluziei primei instanțe

cu privire la faptul că învinuirea inculpaților nu poate fi bazată doar pe declarațiile părții

vătămate Boicenco (Solovienco) Svetlana și a martorilor, care au fost apreciate critic

31

deoarece aceste persoane nu au participat nemijlocit la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare din 08 iulie 1999, dar dețin informații doar din spusele părții vătămate

care au asistat la careva evenimente care nu au tangențe cu cauza dată, a omis faptul că:

martorul Liubina Tatiana a indicat că a fost prezentă la o discuție în care Boicenco

(Solovienco) Svetlana a luat cu împrumut bani de la Bajerean Vitalie și a pus în gaj

apartamentul său (f.d. 115-119 vol.XIII); martorii Solovienco Vadim și

Solovienco Valerian de asemenea au relatat că Boicenco (Solovienco) Svetlana a gajat

apartamentul pentru împrumutul de bani luat de la Bajarean Vitalie (f.d. 136-138,

146-154 vol.XIII); martorul Scripliuc Mariana a indicat că Boicenco (Solovienco)

Svetlana nu intenționa să vândă apartamentul și a luat bani cu împrumut (f.d. 168-171

vol.XIII); martorul Poddiaceva Alexandra a relatat că Boicenco (Solovienco) Svetlana nu

intenționa să vândă apartamentul, a luat doar un împrumut și chiar a fost de față când

inculpatul Bajerean Vitalie a venit la partea vătămată acasă și cerea dobânda pentru banii

împrumutați (f.d. 172-176, vol.XIII); martorul Șveț (Burcovscia) Alexandra a declarat că

Boicenco (Solovienco) Svetlana a luat bani cu împrumut de la Bajerean Vitalie și chiar a

fost de față când ultima a întocmit o recipisă pentru o parte din banii luați, fiind indicată

și dobânda de 10% pe termen de 6 luni (f.d. 193-199, vol.XIII).

Cu referire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal, instanța de apel a asimilat concluzia primei instanțe, precum că obiectul material

al infracțiunii incriminate îl constituie documentele oficiale.

Respectiv, documentele întocmite de persoanele particulare, eliberate de

organizații comerciale, obștești sau nestatale nu pot fi considerate obiect material al

acestei componențe de infracțiune.

A mai reținut instanța de apel, că cererea nr. 2062 R/99 din 28 iunie 1999, depusă

din numele lui Solovienco Svetlana privitor la eliberarea certificatului de evaluare -

înstrăinare a apartamentului nr. 48, amplasat pe adresa bd. Moscovei, 11, mun. Chișinău,

în care Vartic Parascovia a semnat în locul solicitantului, este o cerere depusă din numele

unei persoane particulare, prin care se solicită eliberarea unui act oficial - certificatul de

evaluare a imobilului și a extrasului din Registrul bunurilor imobile.

Respectiva cerere a fost depusă în virtutea prevederilor art. art. 36 alin. (4) al Legii

cadastrului bunurilor imobile, iar deponentul și emitentul cererii nr. 2062 R/99 din

28 iunie 1999 este o persoană fizică particulară și respectiv, nu este un act public.

În privința segmentului dat, Colegiul penal lărgit reține, că instanța de apel, la fel

ca și prima instanță, eronat au interpretat noțiunea de document oficial care acordă

drepturi sau eliberează de obligații, or, doctrina juridică de specialitate elucidează, că prin

noțiune de „document oficial” se subînțeleg nu doar documentele eliberate de autoritățile

publice, dat și documentele prezentate autorităților publice.

În primul rând, documentele care emană de la particulari trebuie considerate

oficiale atunci când asemenea documente sunt supuse procedurii publice de autentificare

a documentelor create. Tocmai această procedură conferă documentului un caracter

oficial, un caracter de drept public.

În al doilea rând, documentele care emană de la particulari trebuie considerate

documente oficiale atunci când asemenea documente sunt primite oficial de persoana

juridică de drept public, după care se află dispoziția acestei persoane în legătură cu

soluționarea problemei reprezentând obiectul de referință al documentelor primite.

Nu este necesar ca o cerere sau un alt document, ce provine de la o persoană fizică,

pentru a-l considera document oficial, neapărat să fie întocmit pe o imprimată tipizată

32

(având o mențiune cu privire la imprimare). Document oficial poate fi și o cerere simplă

neavând la bază o cerere-model sau având la bază un model de cerere (formular)

multiplicat, fără ca acel model să aibă vreo mențiune cu privire la imprimare.

Unui asemenea document, caracter oficial îi va conferi primirea lui de către

persoana juridică de drept public, în vederea soluționării problemei corespunzătoare.

Recomandarea Rec(2002)2 Comitetului Miniștrilor a Consiliului Europei, către

Statele membre, privind accesul la documentele publice, din 21 februarie 2002, stipulează

că „documentele publice” semnifică: - toate informațiile înregistrate în orice formă,

elaborate, primite sau deținute de autoritățile publice și care au legătură cu funcția

administrativă, excepție făcând documentele care sunt în curs de pregătire.

Termenul de „documente publice” reprezintă în sensul prezentei recomandări,

toate informațiile fixate pe orice suport fizic într-o formă recuperabilă (texte scrise,

înregistrate pe bandă sonoră sau audiovizuală, fotografii, email-uri, informații stocate pe

suport electronic cum ar fi bazele de date electronice etc.).

Atât documentele produse de o autoritate, cât și documentele ce provin de la terți

și care au fost primite de o autoritate publică sunt acoperite de definiție.

Totodată, în sensul art. 6 al Legii privind accesul la informație nr. 182-XIV din

11 mai 2000, prin document oficial trebuie de înțeles documentul care:

1) conține informații, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate

și/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziția lor în condițiile legii

de către alți subiecți de drept;

2) atestă faptul având relevanță juridică;

3) circulă în cadrul unui sistem de înregistrare, evidență strictă și control al

circulației.

Astfel, se evidențiază concluzia că documentul oficial este acel document care

emană de la o autoritate publică de orice nivel sau care provine de la un terț, dar primit

de o autoritate.

Deci, noțiunea „document oficial” se referă nu doar la „documentele eliberate de

autoritățile publice”, dar și la „documentele prezentate autorităților publice”.

Pe de altă parte, instanța de recurs atestă și faptul, că instanța de apel și-a întemeiat

concluzia de respingere a apelului, inclusiv pe baza unor probe administrate de către

prima instanță, însă fără ca aceste probe să fie cercetate în instanța de apel.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține, că deși instanța de apel a

considerat corectă soluția de achitare pronunțată de prima instanță, bazată inclusiv pe

declarațiile martorului Vartic Parascovia, la rândul său, instanța de apel nu a intrat în

esența mărturiilor depuse de aceasta, care a relatat, că „scopul de însușire a imobilului,

apartamentului nr. 48, amplasat pe adresa bd. Moscovei, 11, mun. Chișinău ce aparținea

în proprietate lui Boicenco (Solovienco) Svetlana, îl avea Bajerean Vitalie, care îi

promisese, că dacă va falsifica cererea din numele lui Boicenco (Solovienco) Svetlana

privind eliberarea certificatului despre realizarea bunului imobil și Extrasul din

Registrul bunurilor imobile pe apartamentul nr. 48, amplasat pe adresa bd. Moscovei,

11, mun. Chișinău, atunci acesta îi va dărui ultimei un cadou de preț, promisiune pe care

însă nu a îndeplinit-o…” (f.d. 499-503 vol.IX).

Totodată, Colegiul penal remarcă că declarațiile martorului Vartic Parascovia, nu

au fost supuse examinării în cadrul ședințelor de judecată în instanța de apel, cu toate că

art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală prevede că, instanța de apel nu este în drept

să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost

33

verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal.

În acest sens se relevă, că instanța de apel urma să verifice dacă, scopul falsificării

actelor depuse la OCT Chișinău din numele părții vătămate Boicenco (Solovienco)

Svetlana era vânzarea imobilului ce aparținea acesteia; faptul că Vartic Parascovia a

purces la falsificarea cererii prin care a solicitat eliberarea extrasului din Registrul

bunurilor imobile necesar înstrăinării apartamentului nr. 48, amplasat pe adresa

bd. Moscovei, 11, mun. Chișinău, la îndemnul lui Bajerean Vitalie; faptul că anume

inculpații Bajerean Vitalie și Avornic Dumitru au avut beneficiu în rezultatul însușirii

apartamentului ce aparținea părții vătămate Boicenco (Solovienco) Svetlana.

Referitor la sustragerea bunurilor din apartamentul lui Boicenco (Solovienco)

Svetlana, instanța de asemenea a reținut soluția de achitare pronunțată de prima instanță,

menționând că o parte din bunurile invocate au fost găsite în apartamentul litigios, iar o

parte din bunuri inculpatul le-a întors părții vătămate la prima solicitare a organelor de

poliție. La acest capitol, instanța de apel a reținut că probele prezentate de către partea

acuzării: încheierea Judecătoriei sect. Rîșcani, mun. Chișinău din 22 aprilie 2002 (f.d.

29, 30, vol.I), cererea din 23 octombrie 2002, privind intentarea dosarului penal pentru

sustragerea bunurilor din apartament (f.d. 5, vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 13 mai 2003 (f.d. 64, vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din

21 mai 2003 (f.d. 68-69, vol.I); recipisa privind restituirea parțială a bunurilor (f.d. 71,

vol.I); recipisa privind ridicarea anumitor bunuri din apartamentul nr. 48 amplasat pe

adresa bd. Moscovei, mun. Chișinău de către partea vătămată Boicenco (Solovienco)

Svetlana (f.d. 75-76, vol.I); procesul-verbal de ridicare a obiectelor de la Boicenco

(Solovienco) Svetlana (f.d. 36, vol.II), nu demonstrează vinovăția inculpatului

Bajerean Vitalie în săvârșirea faptelor incriminate, însă nu a verificat minuțios și obiectiv

fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței, concludenței, iar în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

În același timp, menținând soluția de achitare a primei instanțe, instanța de apel nu

a dat apreciere declarațiilor martorului Solovienco Valerian, fostul soț al părții vătămate,

care a relatat, că „odată, când copiii erau la el, l-a telefonat vecina și i-a comunicat, că

o grupă de persoane fărâmă ușa de la apartament în prezența polițistului. A rugat-o să

îl cheme pe Bajerean Vitalie la telefon, la care el a întrebat unde e „Sveta” și ce să facă

cu lucrurile…a doua zi a venit și a văzut că lacătul e schimbat…vecinii i-au spus că

noaptea se auzea gălăgie în apartament….apoi iar l-a telefonat vecina și i-a comunicat,

că din apartament se scot lucrurile. Când a venit în scară, a văzut numai gunoi, bucăți

de carton rupt și ușa era încuiată. În apartament mai erau lucruri personale ale copiilor,

el a adus mașina de spălat model „Bosh” și televizorul model „Sanyo”…În luna

decembrie, împreună cu Boicenco (Solovienco) Svetlana, Bajerean Vitalie, vecina și

colaboratorii procuraturii au cercetat apartamentul. În apartament nimic nu a rămas, în

afară de mobila de perete, în odaia încuiată erau câteva cărți, veselă stricată și jos la

podea era cojocelul….Peste un timp, în prezența anchetatorului, împreună cu o persoană

au fost în apartamentul lui Bajerean și a văzut că se folosea de lucruri ca a lui personale,

parțial a încărcat lucrurile” (f.d. 146-149, vol.XIII).

Cu referire la episodul amenințării cu omor al părții vătămate Boicenco

(Solovienco) Svetlana de către inculpații Bajerean Vitalie și Avornic Dumitru.

Instanța de apel a reținut, că „prima instanță justificat a remarcat, că componența

de infracțiune dată este una material-formală și numai amenințarea cu omorul sau

34

vătămarea gravă a integrității corporale a sănătății poate forma acțiunea prejudiciabilă

prevăzută de art. 155 Cod penal, iar celelalte tipuri de amenințare cu violență nu au

relevanță în cazul infracțiunii specificate în art. 155 Cod penal”.

La acest segment însă instanța de apel nu a pătruns în esența semnului calificativ

„amenințare cu omor”, or, doctrina juridică în privința acțiunii de amenințare cu omor

descrie acea acțiune, care constituie o formă a violenței psihice, ce presupune efectuarea

de către făptuitor a unui act de natură să inspire temere victimei, care o pune în situația

de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii.

Totodată, nu orice amenințare adresată unei persoane poate fi calificată conform

art. 155 Cod penal, însă concluzia despre forma concretă sub care se prezintă amenințarea

cu violența se înfăptuiește de pe urma examinării anumitor împrejurări, cum ar fi:

conținutul vorbelor, gesturilor, mimicii făptuitorului în momentul amenințării;

caracteristicile vulnerante ale mijloacelor de care se servește făptuitorul pentru expunerea

amenințării; forța fizică a făptuitorului; cunoașterea de către făptuitor a unor tehnici

speciale de luptă.

Astfel, instanța de apel urma să verifice dacă acțiunile inculpaților nu s-au produs

în asemenea împrejurări în care partea vătămată ar fi putut percepe amenințarea ca pe una

reală sau dacă din circumstanțele litigiului putea fi înțeleasă că poate fi dusă la îndeplinire

reieșind și din faptul, că inculpatul Avornic Dumitru, este antrenor, membru al

Comitetului Executiv al Federației de Lupte din Republica Moldova (f.d. 44, vol.XII) sau

din contra, incidentul s-a produs în condițiile „erupției unor emoții a părților aflate în

litigiu civil”.

La același aspect, pe lângă declarațiile părții vătămate Boicenco (Solovienco)

Svetlana, urmau a fi apreciate minuțios și declarațiile martorului Liubina Tatiana, care a

relatat că „Boicenco (Solovienco) Svetlana a venit la ea plângând deoarece

Bajerean Vitalie o amenința că o va arunca de la et. 12 și va incendia apartamentul dacă

nu va achita procentele. A rugat-o ca data viitoare să deschidă ușa, deoarece ușile sunt

apropiate și să cheme poliția în caz că va fi necesar, dacă își va realiza acțiunile sale.

Atunci pentru prima dată la auzit pe Bajerean Vitalie, vorbea cu ea cu un ton, cu

presiune. Au fost două vizite, a doua oară la văzut” (f.d. 115-119, vol.XIII).

Martorul Solovienco Vadim a declarat, că „Bajerean Vitalie o amenința pe mama

sa, lucru despre care știa și tatăl său, deoarece mama îl chemase în ajutor” (f.d. 136-

138, vol.XIII).

Martorul Solovienco Valerian a declarat, că „Bajerean Vitalie a început să o

amenințe pe fosta sa soție, deoarece ultima trebuia să-i achite suma împrumutată și

procentele. În legătură cu aceasta soția îl rugase să fie prezent la o întâlnire cu

Bajerean Vitalie în apartamentul ei. Aceasta a fost aproximativ în septembrie 1999.

A venit la Boicenco (Solovienco) Svetlana și s-a dus în odaia vecină, a auzit tot ce

s-a petrecut în odaia de alături. A auzit cum au intrat 2 bărbați și au început a discuta

cu Boicenco (Solovienco) Svetlana cu voce ridicată.

Bajerean Vitalie cerea de la Boicenco (Solovienco) Svetlana procentele și suma

gajului și o întreba când o să întoarcă toată suma. A auzit amenințări în adresa acesteia

cu răsplată fizică, că o să fie aruncată peste balcon sau că o să-i organizeze

incendiu..”(f.d. 146-154, vol.XIII).

La fel, martorul Iațiuc Irina a declarat, că „după ședința de judecată, de Boicenco

(Solovienco) Svetlana s-a apropiat Avornic Dumitru și i-a zis că dacă nu va înceta să

scrie și în continuare plângeri în judecată, apoi pe ea mult timp o vor căuta și nu o vor

35

găsi. Fiindcă era alături a auzit aceasta clar….După aceasta Boicenco (Solovienco)

Svetlana plângea în hohote și i-a comunicat că se teme, fiindcă Bajerean Vitalie și

Avornic Dumitru o amenință cu răfuială fizică..” (f.d. 39 vol.VI; 157-158, vol.XIII).

Rezumând cele menționate, Colegiul penal constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirilor înaintate, să aprecieze conform prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea

altora.

Colegiul penal, reținând prevederile art. art. 100 alin. (4), 101 alin. (1) - (4) Cod de

procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor administrate,

coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au

fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de

Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera probele, dar și de a

expune esența acestor și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă

sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar

altele respinse.

Astfel, instanța de recurs menționează că aprecierea probelor este unul din cele mai

importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de

către organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces,

se finalizează prin soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența

și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după veridicitatea

acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a datei de fapt

examinată de către instanță cu realitatea pe care aceasta o probează.

Toate probele în ansamblu sunt apreciate din punct de vedere al coroborării lor, cu

respectarea art. 101 Cod de procedură penală.

În acest context se menționează că, în cazul în care instanța de apel nu este de acord

cu aprecierea probelor de către procuror și a ajuns la concluzia că prima instanță just i-a

achitat pe inculpați, ea urma să dezvăluie această concluzie și să își expună punctul său

de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii, fapt ce pe caz nu a avut loc,

fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general a circumstanțelor cauzei penale,

lăsând fără justă apreciere probatoriul administrat pe cauză.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-au găsit

confirmare temeiurile invocate de recurent și prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)

Cod de procedură penală, „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”, ceea ce duce la casarea deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de

judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor valoare

36

pentru adoptarea unei soluții corecte, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța

de recurs.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să verifice

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor

administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93, 95, 101 Cod de procedură

penală, să verifice încadrarea juridică a faptelor imputate inculpaților prin prisma

cuantumului prejudiciilor cauzate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, precum să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să analizeze versiunea procurorului

privind prezența sau lipsa în acțiunile inculpaților a infracțiunii incriminate, argumentând

clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Scutelnic Cătălin, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 18 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Avornic Dumitru

Eugeniu și Bajerean Vitalie Ion și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 28 decembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

37