1ra-1980/16 — art. 326 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 326 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6,10 CPP
1ra-1980/16 — art. 326 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1980/2016
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 decembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Dina Potereanu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 20 noiembrie 2015 și a deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2016, în cauza penală
în privința lui
Al Osman Abdulwahed, născut la 25.01.986,
originar din Republica Arabă Siriană, locuitor în mun.
Chișinău, str. Petrarilor 4/1, ap. 13,
Termenul de examinare a cauzei:
Instanța de fond – 16.12.2013-20.11.2015;
Instanța de apel – 29.12.2015-15.02.2016;
Instanța de recurs – 03.11.2016-07.12.2016;
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 noiembrie
2015 Al Osman Abdulwahed a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza
art. 326 alin. (1) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
Pentru a se pronunța cu sentința instanța de fond a constatat că, Al
Osman Abdulwahed, pe 24.10.2013, aflîndu-se în mun. Chișinău, susținînd că
are influență asupra persoanelor publice din cadrul Universității de Stat de
Medicină și Farmaceutică, în cadrul discuțiilor purtate cu Abio Romi Tareq, a
pretins de la ultimul suma de 8 000 euro, pentru a determina pe un decan al
USMF, să nu emită ordinul de exmatriculare în privința lui Abio Romi Tareq
din cadrul universității.
Astfel, în scopul realizării intenției sale criminale, la 07.11.2012, Al Osman
Abdulwahed aflîndu-se în localul fast food-ului „Chebab Hause", amplasat pe
str.Testemițeanu 29/7 mun. Chișinău, aproximativ la ora 16:30, a primit mijloacele
1
bănești de la Abio Romi Tareq în sumă de 500 euro, care conform cursului oficial al
BNM constituie 8707,7 lei, ulterior continuînd pretinderea mijloacelor bănești,
solicitînd de la ultimul cealaltă parte din bani. La 08.11.2013, aproximativ la ora
14.45, în urma unei înțelegeri prealabile, Abio Romi Tareq aflându-se împreună cu
Al Osman Abdulwahed în localul fast food-ului „Chebab Hause" amplasat pe str.
Testemițeanu 29/7 mun. Chișinău, unde ultimul a primit mijloace bănești în sumă de
1000 euro, care conform cursului oficial al BNM constituie 17410,4 lei, fiind prins în
flagrant delict.
2.1. Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile inculpatului în baza art.
art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal – trafic de influență, adică pretinderea și primirea,
personal de bani, pentru o altă persoană, de către o persoană care are influență sau
care susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să
îndeplinească sau nu ori să întîrzie sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în
exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvîrșite, cu
primirea de bunuri sau avantaje în proporții deosebit de mari.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocat în numele inculpatului,
solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin
care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, deoarece instanța la
stabilirea pedepsei nu a ținut cont de faptul că acesta a recunoscut vina, se căiește, a
comis pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, are la întreținere un copil
minor.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie
2016 a fost respins ca nefondat apelul declarat cu menținerea sentinței fără
modificări.
4.1. Instanța de apel a menționat că, starea de fapt și de drept corect a fost
apreciată de instanța de fond, ea nefiind obiect de studiu prin apelul declarat.
Colegiul a conchis că, instanța de fond just și întemeiat a stabilit categoria și
termenul pedepsei penale acordînd deplină eficiență prevederilor art.61, 75 Cod
penal, ce determină scopul pedepsei penale, restabilirea echității sociale și corijare a
infractorului, întru prevenirea comiterii de către acesta a altor infracțiuni, precum și
de criteriile generale de individualizare a pedepsei, ținîndu-se cont de gravitatea
faptei penale și prejudiciul cauzat prin consecințele survenite.
Prin urmare, criticele formulate de avocat prin care se susține că instanța de
fond la stabilirea pedepsei a ignorat prevederile art. 61, 75 Cod penal, sunt nefondate
or, instanța de fond le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg
expusă și sentința întru totul corespunde prevederilor art. 394 alin. (2) Cod de
procedură penală, soluție, pe care instanța de apel și-a însușit-o pe deplin și a cărei
reluare nu necesită.
Totodată, circumstanțele cauzei justifică aplicarea pedepsei privative de
libertate în cuantumul stabilit de instanța de fond și contrar solicitării avocatului,
2
Colegiul penal a apreciat că nu se impune reconsiderarea pedepsei aplicate sub
aspectul modificării categoriei acesteia.
Nu au fost acceptate argumentele avocatului precum că la stabilirea pedepsei
instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina, se căiește, a comis
pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, are la întreținere un copil minor, or,
anume aceste circumstanțe au fost luate în considerație de către instanță la stabilirea
categoriei și cuantumului pedepsei.
Astfel că, aplicînd inculpatului o pedeapsă mai blîndă, după cum solicită
apelantul, nu-și va atinge scopul legea penală, care are menirea de a apăra împotriva
infracțiunilor persoana, drepturile și libertățile acesteia, precum și întreaga ordine de
drept, cît și prevenirea de noi infracțiuni. Or, corectarea și reeducarea inculpatului
urmează a avea loc doar în condiții privative de libertate și în cuantumul stabilit de
instanța fondului, argumentele apelantului în acest sens fiind neîntemeiate.
Avocatul Dina Potereanu în numele inculpatului a depus recurs ordinar,
prin care solicită casarea hotărîrilor și emiterea unei noi decizii prin care să fie aplicată
pedeapsă mai blîndă, deoarece instanțele de judecată au aplicat inculpatului o pedeapsă
inechitabilă.
5.1. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar
prin care a solicitat respingerea acestuia, deoarece instanțele de judecată au ținut cont
de principiile de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, aplicînd o pedeapsă echitabilă, iar din
materialele cauzei nu se întrevede existența unor circumstanțe excepționale care ar
determina instanța de recurs să aplice o pedeapsă mai blîndă inculpatului.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
baza materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel.
Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de
drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea
la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține că recursul
depus are ca temei pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă
potrivit textului acestuia, recurentul fiind de-acord cu starea de fapt stabilită de
3
instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,
critică decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită, considerînd-o
prea aspră, solicitînd aplicarea unei pedepse mai blînde, cu aplicarea art. 79 Cod
penal.
Conform art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală hotărîrea instanței de
apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus
neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.
Acest punct conține 5 temeiuri care pot fi invocate în recurs, însă recurentul nu
a concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza cererii de recurs înaintată și prin
ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a
temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă și prin urmare prevederile art.427
alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, a fost invocat de avocatul recurent
declarativ, nespecificînd care eroare prevăzută la pct.6) al articolului menționat a fost
comisă de către instanța de apel, mai mult ca atît, Colegiul analizînd acest temei în
raport cu motivele invocate în recursul declarat, constată că nici unul din ele nu și-a
găsit confirmare la examinarea recursului.
Conform art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței
de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de
instanțele de fond ori de apel, atunci cînd s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
Colegiul consideră, că temeiul semnalat nu este incident în prezenta cauză, iar
instanța de apel menținînd soluția instanței de fond just și-a motivat decizia adoptată,
deoarece vina inculpatului a fost demonstrată prin cumulul de probe administrate la
materialele cauzei și care confirmă săvîrșirea de către Al Osman Abdulwahed a
infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal.
În această ordine de idei instanța de recurs precizează, că la aplicarea pedepsei
în privința inculpatului s-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod
penal.
Reieșind din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de
judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare
a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de
acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și
principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului
pedepsei.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a
tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei
4
pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia
a fost condamnat inculpatul.
De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere
principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după
cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii
alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau
agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format
opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale
săvîrșite.
Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal persoanei recunoscută vinovată de
săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în
Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a
Codului penal.
La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei instanța de apel a ținut cont de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acestuia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale acestuia.
În speță, circumstanțele la care face referire recurentul, care de fapt sunt expuse
neclar, Colegiul precizează că nu pot fi considerate ca fiind excepționale în sensul
aplicării prevederilor art. 79 Cod penal.
Conform art. 79 alin. (1) Cod penal ținînd cont de circumstanțele excepționale
ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrșirea
infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte
circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și
de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvîrșite în grup la
descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă,
prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă
categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.
Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care
micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind
personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate - I, II (persoana cu dezabilități severe
și accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de importanță
majoră), ceea ce la caz nu se regăsește.
Prin urmare, Colegiul menționează că prevederile legale în această privință au
fost respectate, iar criticile formulate de recurent în recurs sunt identice cu cele
indicate în apel și au fost obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel,
care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta
decizie la pct. 4.1., soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, ori
5
materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de
fapt și de drept care au adus la pronunțarea hotărîrilor recurate.
În urma circumstanțelor elucidate, instanța conchide că de fapt în cauză nu s-au
comis erorile de drept prevăzute în pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală la care face referință recurentul, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției
adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de fond și
menținută de instanța de apel în limitele legii, din care considerente se impune
inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dina Potereanu în
numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 15 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Al Osman Abdulwahed, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 23 decembrie 2016.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
6