1ra-1729/2016 — art. 328 alin. 1 CP

1ra-1729/2016 — art. 328 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1729/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Constantin Alerguș,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău,

Vasile Bolduratu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 17 iunie 2016, în privința inculpatului

Maximov Iurie Teodosie, născut la

26 mai 1971 în s. Coșcalia, r-nul Căinari, locuitor al

mun. Chișinău, str. Socoleni 23, ap. 88, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 28.01.2013 – 03.12.2015,

instanța de apel: 03.03.2016 – 17.06.2016,

instanța de recurs: 08.08.2016 – 06.12.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

procesul penal în privința lui Maximov Iurie pe art. 328 alin. (1) Cod penal, a fost

încetat din motiv că fapta comisă constituie o contravenție.

Maximov Iurie a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute

de art. 313 Cod contravențional.

În baza art. 30 Cod contravențional, procesul contravențional a fost încetat, în

legătură cu prescripția tragerii la răspundere contravențională.

1

Direcției Investigații și Securitate Internă a MAI, fiind persoană publică, a depășit

atribuțiile de serviciu, care nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, în

următoarele circumstanțe.

La 11 iulie 2011, inculpatul a primit spre examinare plângerea

administratorului întreprinderii S.R.L. „Dali Partener” David L. cu privire la

acțiunile pretins ilegale ale colaboratorilor Centrului pentru combaterea traficului

de persoane al MAI (CCTP), efectuate în cadrul proceselor contravenționale

intentate la 06.07.2011 în privința factorilor de decizie ai întreprinderilor S.R.L.

„Dali Partener” și S.R.L. „Scavolin” în conformitate cu art. 263 alin. (4) Cod

contravențional - desfășurarea unei activități de întreprinzător fără autorizație,

licență sau certificat, eliberate de autoritatea competentă în temeiul legii.

Tot la 11 iulie 2011, inculpatul, depășindu-și în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, ignorând prevederile art. 402 alin.

(1) Cod contravențional, potrivit cărora contravențiile prevăzute la art. 263 alin.

(1), (3)-(8) sunt atribuite în competența organului de control financiar și fiscal

ale Ministerului Finanțelor și, acționând contrar art. 399 alin. (2) Cod

contravențional, care prevede că agentul constatator poate constata contravenții

ale căror constatare, soluționare și sancționare sunt atribuite în competența altor

organe, însă în astfel de cazuri, agentul va remite organelor respective procesele-

verbale de constatare a contravențiilor - a adoptat hotărârea privind încetarea

cauzelor contravenționale pornite în baza art. 263 alin. (4) Cod contravențional, în

privința factorilor de decizie ai S.R.L. „Dali Partener” și S.R.L. „Scavolin”.

La fel, inculpatul, ignorând faptul că procedura contravențională și acțiunile

efectuate în cadrul acestor procese a fost supusă controlului judiciar la emiterea

încheierilor din 06.07.2011 de către judecătorul de instrucție al Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău, G. Bivol, prin care au fost autorizate efectuarea

perchezițiilor la sediile întreprinderilor indicate, continuându-și acțiunile ilegale,

depășindu-și în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege,

urmărind evitarea constatării contravenției în acțiunile factorilor de decizie ai

S.R.L. „Dali Partener” și S.R.L. „Scavolin”, contrar prevederilor art. 12 pct. 9)

din Legea nr. 416 din 18.12.1990 „Cu privire la poliție”, potrivit cărora poliția

este obligată să curme contravențiile administrative, să instruiască și să examineze

în măsura competenței cauze privind contravențiile administrative, ignorând faptul

că prin demersul cu nr. 24/2806 din 08.07.2011 s-a dispus efectuarea constatării

tehnico-științifice referitoare la tehnica ridicată în cadrul percheziției efectuate la

sediul S.R.L. „Dali Partener” și neavând careva drepturi sau împuterniciri, la

11.07.2011 a retras materialele și bunurile ridicate în cadrul efectuării

perchezițiilor la sediile întreprinderilor nominalizate la 07.07.2011 și a dispus

restituirea bunurilor indicate administratorului întreprinderii David L., astfel fiind

imposibilă administrarea probelor necesare pe cauzele contravenționale intentate,

stabilirea persoanelor vinovate de comiterea faptelor ilegale și tragerea la

răspundere a acestora.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, iar organul de urmărire

penală eronat a încadrat acțiunile lui în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, depășirea

2

atribuțiilor de serviciu.

Potrivit probelor administrate, s-a stabilit că Maximov I., deținând funcția

de Șef Direcție Investigații și Securitate internă a MAI, colonel de poliție, a emis la

data de 11.07.2011 o hotărâre, prin care a dispus încetarea proceselor

contravenționale, pornite de CCTP a DP al MAI în privința întreprinderilor S.R.L.

”Dali Partener” și S.R.L. ”Scavolin”, restituind întreprinderilor S.R.L. ”Dali

Partener” și S.R.L. ”Scavolin” toate bunurile ridicate conform proceselor-verbale

de percheziții și alte bunuri ce le aparțin, repunând aceste întreprinderi în toate

drepturile anterioare.

În motivare, inculpatul a indicat că acțiunile colaboratorilor de poliție ”au

încălcat grosolan limitele competenței materiale și prevederile art. 425 alin. (5)

Cod contravențional, deoarece chiar și dacă ar fi fost sesizat și ar fi avut temei

pentru a declanșa procesul contravențional, oricum stabilind contravenția prevăzută

de art. 263 alin. (4) Cod contravențional, agentul constatator al Ministerului

Afacerilor Interne avea obligația imperativă de a remite materialele în aceeași zi de

06.07.2011, conform competenței organelor de control financiar și fiscal ale

Ministerului Finanțelor ...”

Astfel, prin motivarea indicată în hotărârea de încetare a procesului

contravențional din 11.07.2011, inculpatul a recunoscut de fapt că nu este

competența MAI de a examina astfel de contravenții. Or, potrivit art. 399 alin. (2)

Cod contravențional, agentul constatator poate constata contravenții ale căror

constatare, soluționare și sancționare sunt atribuite competenței unor alte organe.

Însă, în astfel de cazuri, agentul va remite organelor respective procesele-verbale

de constatare a contravențiilor.

Deci, inculpatul nu avea competența de a întreprinde careva acțiuni în

cadrul procesului contravențional, cu atât mai mult să emită o hotărâre de

încetare a procesului contravențional, deoarece potrivit prevederile art. 402 alin.

(1) Cod contravențional, contravențiile prevăzute la art. 263 alin. (1), (3)-(8) sunt

atribuite în competența organului de control financiar și fiscal ale Ministerului

Finanțelor.

Totodată, acuzarea nu a indicat care au fost daunele cauzate intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege, ale persoanelor fizice sau

juridice, potrivit art. 328 alin. (1) Cod penal, aceste daune urmând să fie în

proporții considerabile.

Învinuirea adusă inculpatului nu este clară, concretă și amănunțită, după

cum prevede art. 281 Cod de procedură penală și creează incertitudini. Or, semnul

calificativ ”daune în proporții considerabile intereselor publice” nu este suficient

de fi indicat în rechizitoriu, fiind necesară și obligatorie descrierea acestuia și

demonstrarea existenței lui într-un proces contradictoriu, oferind inculpatului

posibilitatea de a se apăra, în cazul de față, acestuia fiindu-i îngrădit dreptul la

apărare.

Circumstanțele de fapt, stabilite în cadrul cercetării judecătorești, fac

dovada producerii unor urmări care nu au cauzat daune în proporții considerabile,

iar fapta inculpatului nu a atins pericolul social protejat de legea penală,

constituind o componență de contravenție prevăzută de art. 313 Cod

3

Contravențional.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în temeiul art. 313

Cod contravențional, ca excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu,

adică săvârșirea unei acțiuni care depășește în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege și care contravine intereselor publice sau

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, dacă

fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Urmează a fi excluse din învinuire circumstanțele care se referă la

pretinsele acțiuni de depășire a atribuțiilor de serviciu, că la 19.07.2011,

Maximov I. a aprobat încheierea privind rezultatele anchetei de serviciu inițiată în

baza plângerii David L., în privința colaboratorilor Beșleagă A., Viscun V. și

Ursan I., prin care s-a propus sancționarea disciplinară a colaboratorilor CCTP și

anume, concedierea din organele afacerilor interne a lui A Beșleagă A.,

retrogradarea în funcție a lui Ursan I. și avertizarea asupra corespunderii funcției

lui Viscun V.

Propunerile respective au fost materializate prin ordinul Ministrului de

interne nr. 307 ef. din 19 iulie 2011, care a fost anulat prin hotărârea instanței de

Contencios administrativ a Curții de Apel Chișinău nr. 3-3542/2011 din

25.08.2011 și hotărârea nr. 3-3507/2011 din 26.08.2011.

Or, nu poate constitui acțiune de depășire a atribuțiilor de serviciu

realizarea nemijlocită a acestor funcții, asigurarea reacționării prompte la

sesizările, comunicările și alte informații privind ilegalitățile comise de către

angajații aparatului central al MAI, ai autorităților administrative și ai instituțiilor

din subordinea Ministerului, constituind un punct din atribuțiile de serviciu ale

inculpatului.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 328 alin. (1), 90 Cod penal, la 2 ani închisoare, cu

suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani.

Apelantul a indicat că caracterul considerabil al acțiunilor de depășire a

atribuțiilor de serviciu se exprimă prin crearea impedimentelor la buna desfășurare

a proceselor contravenționale, exercitarea atribuțiilor de serviciu în vederea

stabilirii adevărului și natura faptelor prejudiciabile investigate în cadrul cauzelor

contravenționale.

Mai mult, prin hotărârea emisă de inculpat, cu depășirea atribuțiilor de

serviciu, s-a invocat nulitatea anumitor acte și acțiuni procesuale, care de fapt, au

fost supuse controlului judiciar, inculpatul atribuindu-și rolul de instanță ierarhic

superioară la aprecierea legalității modului de desfășurare a acțiunilor agenților

constatatori.

Totodată, la momentul comiterii faptei prejudiciabile, inculpatul deținea

funcție de conducere în cadrul MAI, iar aprecierea unei depășiri prin emiterea unei

hotărâri ce contravine legii, a unui șef de direcție, fiind apreciată de instanță ca

nefiind una considerabilă, poate crea un precedent ce poate fi interpretat echivoc și

4

periclita activitatea celorlalți colaboratori de poliție la aplicarea legii, fiind

încurajată astfel de manifestare.

Astfel, aplicarea prevederilor art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală de

către instanță de fond este neîntemeiată din motivul aprecierii iluzorii și abstracte a

prejudiciului cauzat prin infracțiune, și pericolului social al faptei.

3.1. A declarat apel și avocatul Igor Trofimov, solicitând casarea sentinței în

partea ce ține de constatarea vinovăției inculpatului în comiterea contravenției

prevăzute de art. 313 Cod contravențional și încetarea procesului contravențional

pe motivul expirării termenului de prescripție.

Apelantul a invocat că instanța de fond incorect a interpretat legea

contravențională, concluzia că inculpatul nu avea atribuții legale în adoptarea

hotărârii de încetare a procesului contravențional din 11.07.2011, fiind eronată.

Inculpatul, corect și în limitele legii, a acționat în corespundere cu

prevederile art. 441 Cod contravențional.

Totodată, instanța a dispus recunoașterea vinovăției inculpatului în comiterea

contravenției prevăzute de Codul contravențional și încetarea procesului

contravențional pe temeiul expirării termenului de prescripție, însă procesul

contravențional nu a fost pornit.

2016, apelul procurorului a fost respins ca nefondat.

Apelul avocatului a fost admis, casată total sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Maximov Iurie a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a reținut că inculpatul Maximov I., prin rechizitoriu, este

învinuit, că deținând funcția de șef al Direcției Investigații și Securitate Internă a

MAI, fiind persoană publică, a săvârșit infracțiunea de depășire a atribuțiile de

serviciu în următoarele circumstanțe.

La 11 iulie 2011, inculpatul a primit spre examinare plângerea

administratorului întreprinderii S.R.L. ,.Dali Partener” David L., cu privire la

acțiunile pretins ilegale ale colaboratorilor Centrului pentru combaterea traficului

de persoane al MAI (CCTP), efectuate în cadrul proceselor contravenționale

intentate la 06.07.2011 în privința factorilor de decizie ai întreprinderilor S.R.L.

„Dali Partener” și S.R.L. „Scavolin” în conformitate cu art. 263 alin. (4) Cod

contravențional - desfășurarea unei activități de întreprinzător fără autorizație,

licență sau certificat, eliberate de autoritatea competentă în temeiul legii.

Tot la 11 iulie 2011, inculpatul, depășindu-și în mod vădit limitele drepturilor

și atribuțiilor acordate prin lege, ignorând prevederile art. 402 alin. (1) Cod

contravențional, potrivit cărora contravențiile prevăzute la art. 263 alin. (1), (3)-(8)

sunt atribuite în competența organului de control financiar și fiscal ale Ministerului

Finanțelor și, acționând contrar art. 399 alin. (2) Cod contravențional, care prevede

că agentul constatator poate constata contravenții ale căror constatare, soluționare

și sancționare sunt atribuite în competența altor organe, însă în astfel de cazuri,

agentul va remite organelor respective procesele-verbale de constatare a

5

contravențiilor - a adoptat hotărârea privind încetarea cauzelor contravenționale

pornite în baza art. 263 alin. (4) Cod contravențional, în privința factorilor de

decizie ai S.R.L. „Dali Partener” și S.R.L. „Scavolin”.

La fel, inculpatul, ignorând faptul că procedura contravențională și acțiunile

efectuate în cadrul acestor procese a fost supusă controlului judiciar la emiterea

încheierilor din 06.07.2011 de către judecătorul de instrucție al Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău, G. Bivol, prin care au fost autorizate efectuarea

perchezițiilor la sediile întreprinderilor indicate, continuându-și acțiunile ilegale,

depășindu-și în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege,

urmărind evitarea constatării contravenției în acțiunile factorilor de decizie ai

S.R.L. „Dali Partener” și S.R.L. „Scavolin”, contrar prevederilor art. 12 pct. 9) din

Legea nr. 416 din 18.12.1990 „Cu privire la poliție”, potrivit cărora poliția este

obligată să curme contravențiile administrative, să instruiască și să examineze în

măsura competenței cauze privind contravențiile administrative, ignorând faptul că

prin demersul cu nr. 24/2806 din 08.07.2011 s-a dispus efectuarea constatării

tehnico-științifice referitoare la tehnica ridicată în cadrul percheziției efectuate la

sediul S.R.L. „Dali Partener” și neavând careva drepturi sau împuterniciri, la

11.07.2011 a retras materialele și bunurile ridicate în cadrul efectuării

perchezițiilor la sediile întreprinderilor nominalizate la 07.07.2011 și a dispus

restituirea bunurilor indicate administratorului întreprinderii David L., astfel fiind

imposibilă administrarea probelor necesare pe cauzele contravenționale intentate,

stabilirea persoanelor vinovate de comiterea faptelor ilegale și tragerea la

răspundere a acestora.

La 19.07.2011, inculpatul a aprobat încheierea privind rezultatele anchetei de

serviciu, inițiată în baza plângerii lui David L., în privința colaboratorilor Beșleagă

A., Viscun V. și Ursan I., prin care s-a propus sancționarea disciplinară a

colaboratorilor CCTP și anume: concedierea din organele afacerilor interne a lui A

Beșleagă A., retrogradarea în funcție a lui Ursan I. și avertizarea asupra

corespunderii funcției lui Viscun V.

Propunerile respective au fost materializate prin ordinul Ministrului de

interne nr. 307 ef. din 19 iulie 2011, care a fost anulat prin hotărârea instanței de

Contencios administrativ a Curții de Apel Chișinău nr. 3-3542/2011 din

25.08.2011 și hotărârea nr. 3-3507/2011 din 26.08.2011.

Organul de urmărire penală a calificat fapta inculpatului în baza art. 328 alin.

(1) Cod penal – a depășit în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate

prin lege, exprimate prin imixtiunea în activitatea agentului constatator din cadrul

CCTP al MAI și emiterea hotărârii de încetare a cauzelor contravenționale,

neavând asemenea atribuții, cauzând daune în proporții considerabile intereselor

publice prin crearea impedimentelor la exercitarea atribuțiilor de serviciu,

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice.

Instanța de apel a statuat că versiunea inculpatului de nerecunoaștere a

vinovăției nu a fost combătută prin probe pertinente, concludente, utile și veridice

și care în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, ar dovedi că inculpatul

a comis infracțiunea imputată sau contravenția stabilită de instanța de fond.

6

Declarațiile părții vătămate puse de acuzare la baza concluziei privind

vinovăția inculpatului prezintă îndoieli referitor la acordarea întâietății în raport

cu declarațiile inculpatului, care, pe parcursul procesului, a pledat nevinovat.

Probele invocate ca fiind decisive în susținerea învinuirii, relevate în

rechizitoriu și în sentință, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, nu

prezintă garanții de probare certă și concludentă a vinovăției inculpatului în

săvârșirea faptei imputate.

Lipsesc condițiile pentru condamnarea inculpatului, vinovăția acestuia

nefiind confirmată prin probele administrate, iar concluziile respective nu pot fi

întemeiate pe presupuneri.

Astfel, afirmațiile acuzării că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii

incriminate nu se justifică, nefiind probate, iar instanța de fond, apreciind greșit

probele administrate, a stabilit o situație de fapt inexactă și a reținut o situație de

drept incorectă.

Bolduratu, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei adoptate și

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că inculpatul, ignorând prevederile legale, a emis o

hotărâre prin care a soluționat procesul contravențional intentat în baza art. 263

alin. (4) Cod contravențional, fără a deține una din funcțiile prevăzute la art. 402

alin. (2) Cod contravențional.

Mai mult, inculpatul nu s-a limitat doar la adoptarea hotărârii ilegale, dar,

continuându-și acțiunile infracționale, a dispus și eliberarea obiectelor și

documentelor ridicate în cadrul perchezițiilor la sediile agenților economici,

devenind imposibilă examinarea obiectivă a circumstanțelor cazului și stabilirea

adevărului, în final, fiind afectat considerabil procesul de înfăptuire a justiției.

Instanța de apel incorect a apreciat probele acuzării, acestea fiind pertinente,

concludente, utile și veridice și care fiind obținute legal, sunt admisibile, conform

prevederilor art. 95 Cod de procedură penală și apreciate conform prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal.

Or, persoanele cu funcții de răspundere trebuie să aibă un comportament

corect și cuviincios față de persoanele cu care intră în legătură în timpul exercitării

atribuțiilor de serviciu, obiectul juridic nemijlocit al infracțiunii incriminate

inculpatului îl constituie relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității

de serviciu a organelor administrației publice, organelor de drept și altor organe de

stat.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, inculpatul a depășit în mod vădit

limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, exprimate prin imixtiunea în

activitatea agentului constatator din cadrul CCTP al MAI și emiterea hotărârii de

încetare a cauzelor contravenționale neavând asemenea atribuții, cauzând daune în

proporții considerabile intereselor publice prin crearea impedimentelor la

exercitarea atribuțiilor de serviciu, drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice, infracțiunea prevăzută la art. 328 alin. (1) Cod penal.

7

În drept, recursul este fondat pe temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, conform art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală,

sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform

art. 385 alin. (1) pct. 1) – 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea

căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută

ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. În corespundere

cu art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să

motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor

administrate.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească,

pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței (pct. 2. din decizie), instanța de fond:

a) a depășit limitele învinuirii, or, a constatat în acțiunile inculpatului

depășirea atribuțiilor de serviciu, care contravine intereselor persoanelor

juridice – fapte neincriminate ultimului în rechizitoriu.

Mai mult, a stabilit inițial că inculpatul a comis excesul de putere sau

depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea unei acțiuni care depășește în

mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, iar apoi s-a

contrazis invocând că alte acțiuni, imputate prin rechizitoriu inculpatului, și care

8

derivă din excesul constatat deja, urmează a fi excluse din învinuire, deoarece nu

poate constitui acțiune de depășire a atribuțiilor de serviciu realizarea

nemijlocită a acestor funcții, constituind un punct din atribuțiile de serviciu ale

inculpatului;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate

în rechizitoriu - depășindu-și în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, ignorând prevederile art. 402 alin. (1) Cod contravențional,

potrivit cărora contravențiile prevăzute la art. 263 alin. (1), (3)-(8) sunt atribuite în

competența organului de control financiar și fiscal ale Ministerului Finanțelor,

acționând contrar prevederilor art. 399 alin. (2) Cod contravențional, contrar

prevederilor art. 12 pct. 9) din Legea nr. 416 din 18.12.1990 „Cu privire la poliție”.

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (2) și (5), 417 alin. (1) pct. 8),

419 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal,

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din

decizie):

a) a constatat în descriptiv ca temei pentru achitarea inculpatului lipsa

probelor care ar dovedi că inculpatul a comis infracțiunea imputată, dar în

dispozitiv s-a contrazis, dispunând achitarea ultimului pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii;

9

Mai mult, a estimat în mod confuz că declarațiile părții vătămate prezintă

îndoieli referitor la acordarea întâietății în raport cu declarațiile inculpatului...,

probele nu prezintă garanții de probare certă... Or, asemenea aprecieri neclare nu

corespund exigențelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală;

b) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi declarațiile

martorului Viscun V. de la f.d. 128-130 v.3, a martorului Susan I. de la f.d. 131-

132 v.3, probele scrise de la f.d. 27, 41, 45-49, 50-54, 75-76 v.2, f.d. 102-104,

119 v.3;

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate

în rechizitoriu - depășindu-și în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, ignorând prevederile art. 402 alin. (1) Cod contravențional,

potrivit cărora contravențiile prevăzute la art. 263 alin. (1), (3)-(8) sunt atribuite în

competența organului de control financiar și fiscal ale Ministerului Finanțelor,

acționând contrar prevederilor art. 399 alin. (2) Cod contravențional, contrar

prevederilor art. 12 pct. 9) din Legea nr. 416 din 18.12.1990 „Cu privire la poliție”,

cauzând daune în proporții considerabile intereselor publice, drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, și nu a indicat de ce a respins

probele acuzării.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției instanței de apel

contrazicând dispozitivul hotărârii, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

10

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2016 în privința inculpatului Maximov Iurie

Teodosie, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 22

decembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Constantin Alerguș

11