1ra-1935/16 — art.201-1 alin.2 lit.b CP

Dosarul nr.1ra-1935/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 01 februarie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016, declarat de către avocatul

Melnic Eduard în numele inculpatului

Beccerov Vladimir Galim, născut la

24 aprilie 1977, originar și domiciliat

în mun.Chișinău, str.Nicolae Zelinski

40/1, ap.51.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Beccerov Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2011 alin.(2)

lit.b) Cod penal, la 200 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

2014, ora 19.00, în timp ce se afla la domiciliul său din mun.Chișinău, str.Nicolae

Zelinski 40/1, ap.51, în procesul unei certe cu concubina sa, Plionchina Tatiana,

intenționat i-a aplicat în privința acesteia violență fizică și psihică, manifestată prin

înjurături și amenințări, aplicîndu-i totodată, multiple lovituri cu pumnii și picioarele

peste diferite părți ale corpului, prin care conform raportului de expertiză medico-

legală nr.2741 din 05.11.2014, i-a cauzat fractură spirală a osului metacarpian V, cu

deplasarea fragmentelor 1,2,3,4,5,6, echimoză la nivelul degetului IV la mîna dreaptă,

ce se califică drept dereglare a sănătății de lungă durată, adică vătămare medie.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care V.Beccerov să fie achitat de sub

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzută de art.2011 alin.(2) lit.b) Cod penal, pe

motiv că instanța a apreciat arbitrar probele administrate; - eronat a admis drept probă

raportul de expertiză medico-legală nr.2741/D din 05.11.2014, pe motiv că instituția

care a întocmit acest raport nu dispune de certificat de acreditare, iar expertul judiciar

nu are împuterniciri de a efectua expertiza, dat fiind că nu se regăsește în lista din

1

Registrul de stat al experților judiciari atestați, considerînd irelevant faptul că acesta se

regăsește pe site-ul oficial al Ministerului de Justiție.

apelul declarat de avocatul E.Melnic în numele inculpatului a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a respectat normele procesuale, a verificat complet și

sub toate aspectele, și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzută de art.2011 alin.(2) lit.b) Cod penal.

Consecvent, a indicat instanța de apel că, vinovăția inculpatului se confirmă prin

declarațiile inculpatului V.Beccerov, ale părții vătămate T.Plionchina și ale martorului

L.Ghiumiușliu, rapoartele de constatare medico-legală nr.5263 din 15.10.2014 și de

expertiză medico-legală nr.2741/D din 05.11.2014.

Reținînd probele indicate supra, instanța de apel a concluzionat că acestea cert

indică la comiterea de către inculpatul V.Beccerov a acțiunilor intenționate comise în

privința altui membru al familiei, care au provocat vătămarea medie a integrității

corporale sau a sănătăți, fiind întrunite semnele componenței infracțiunii prevăzută de

art.2011 alin.(2) lit.b) Cod penal.

Consecvent, instanța de apel a precizat că, în temeiul art.133 Cod penal,

noțiunea de membru de familie cuprinde și persoanele aflate în concubinaj.

Cît privește argumentul apelantului, precum că prima instanță eronat a acceptat

drept probă raportul de expertiză medico-legală nr.2741/D din 05.11.2014, instanța de

apel a indicat că, contrar celor invocate de apelant, respectivul raport de expertiză a

fost realizat în conformitate cu actele legislative și normative pertinente, în vigoare,

precum și de către un expert cu împuternicirile corespunzătoare.

Astfel, a precizat instanța de apel că, activitatea Centrului de Medicină Legală

este reglementată prin Hotărîrea Guvernului nr.58 din 04.02.2010, în temeiul art.12

alin.(4) al Legii cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-științifice și

medico-legale nr.1086 din 23.06.2000, respectiv fiind acreditată în modul

corespunzător.

Consecvent, a precizat instanța de apel că, în temeiul art.8 alin.(1) lit.d) și g) din

Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-științifice și medico-legale,

poate fi expert judiciar persoana care este atestată în calitate de expert judiciar într-un

anumit domeniu; activează într-o instituție statală de expertiză judiciară sau a fost

atestată, în modul stabilit, ca expert particular și este inclusă în Registrul de stat al

experților judiciari atestați.

Respectiv, expertul judiciar M.Buga este inclus în lista experților judiciari

medico-legali ai Centrului de Medicină Legală pe lîngă Ministerul Sănătății, raportul

de expertiză medico-legală nr.2741/D din 05.11.2014, întocmit de către acesta fiind

legal, valabil și cu forță probatorie în prezentul dosar penal.

În contextul celor expuse, instanța de apel a reținut că temeiuri de achitare a

inculpatului ori de reîncadrare a acțiunilor acestuia din prevederile art.2011 alin.(2)

lit.b) în cele ale art.152 alin.(1) Cod penal, nu sînt, prima instanță expunîndu-se în

privința acestor argumente, în mod corespunzător.

Cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a indicat că prima instanță a

ținut cont de prevederile art.61 și 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, de

2

gravitatea infracțiunii incriminate, care face parte din categoria celor mai puțin grave,

de gradul prejudiciabil al faptei, de motivul acesteia, că circumstanțe care atenuează

ori agravează răspunderea nu au fost stabilite, precum nu au fost stabilite nici temeiuri

de liberare de răspundere penală, de condițiile de viață ale familiei acestuia, de

persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, precum și de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului și corect a ajuns la concluzia că,

corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin muncă neremunerată în folosul

comunității, fiind o pedeapsă justificată, echitabilă și rațională.

în numele inculpatului care, invocînd prevederile art.427 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei și

pronunțării unei noi hotărîri, prin care V.Beccerov să fie achitat, pe motiv că acțiunile

lui nu întrunesc elementele infracțiunii; - instanțele judecătorești eronat au admis drept

probă raportul de expertiză medico-legală nr.2741/D din 05.11.2014, deoarece

instituția care a întocmit acest raport de expertiză nu dispune de certificat de acreditare,

iar expertul judiciar nu are împuterniciri de expert judiciar, dat fiind că nu se regăsește

în lista din Registrul de stat al experților judiciari atestați, considerînd irelevant faptul

că acesta se regăsește pe site-ul oficial al Ministerului de Justiție.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a hotărîrilor judecătorești

pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu

condamnarea lui V.Beccerov în baza art.2011 alin.(2) lit.b) Cod penal, pe motiv că

lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate și în susținerea ideii invocă,

precum că instanțele de fond eronat au admis drept probă raportul de expertiză

medico-legală nr.2741/D din 05.11.2014.

Colegiul penal menționează că, privind legalitatea raportului de expertiză,

instanța de apel a dat o argumentare întemeiată pe prevederile legale în vigoare și

corect a stabilit că expertul judiciar M.Buga este inclus în lista experților judiciari

medico-legali ai Centrului de Medicină Legală pe lîngă Ministerul Sănătății, raportul

de expertiză medico-legală nr.2741/D din 05.11.2014, întocmit de către acesta fiind

legal, valabil și cu forță probatorie în prezentul dosar.

Respectiv, Colegiul penal apreciază ca fiind neîntemeiate argumentele

recurentului vis-a-vis de legalitatea documentului întocmit de expertul judiciar

M.Buga.

Prin urmare, fiind stabilită valabilitatea raportului de expertiză medico-legală

nr.2741/D din 05.11.2014, cu referire la argumentul recurentului, precum că nu sînt

întrunite elementele infracțiunii, Colegiul penal atestă că, sub aspectul situației de

3

,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că instanțele de fond, în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la

dosar verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, fapt ce face ca concluzia

despre vinovăția lui V.Beccerov în comiterea infracțiunii imputate să fie justă și

întemeiată, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind corectă.

Conform textelor sentinței și deciziei, instanțele de judecată au conchis că

vinovăția lui V.Beccerov se dovedește prin cumulul de probe acumulate legal în cadrul

urmăririi penale, cercetate și verificate prin prisma pertinenței și concludenței în cadrul

cercetării judecătorești, și anume declarațiile inculpatului V.Beccerov, ale părții

vătămate T.Plionchina, ale martorului L.Ghiumiușliu și actele cauze - rapoartele de

constatare medico-legală nr.5263 din 15.10.2014 și de expertiză medico-legală

nr.2741/D din 05.11.2014, probe care nu prezintă temei de îndoială.

Astfel, Colegiul constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente

ale infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(2) lit.b) Cod penal, inclusiv acțiunea

inculpatului manifestată prin violență psihică și fizică, și urmările prejudiciabile sub

formă de suferință psihică și fizică, după cum rezultă din sentința primei instanțe și

decizia instanței de apel, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-au

motivat concluziile prin cumulul de probe administrate în cauză, detaliat descrise în

hotărîrile judecătorești și apreciate în mod obiectiv de către instanțele de fond.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că în acțiunile inculpatului

lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(2) lit.b) Cod penal, sînt

neîntemeiate și contravin actelor cauzei, inclusiv declarațiilor părților vătămate, a

martorului și rapoartelor de expertiză medico-legală.

La acest capitol, Colegiul penal reține că, latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art.2011 alin.(2) lit.b) Cod penal, se exprimă prin acțiunea manifestată

fizic sau verbal, urmările prejudiciabile sub forma suferinței fizice și vătămării medii a

integrității corporale, iar latura subiectivă - vinovăție sub formă de intenție în raport cu

prejudiciile cauzate.

În acțiunile inculpatului persistă aceste elemente, deoarece el a aplicat intenționat

concubinei sale T.Plionchina, violență psihică și fizică, manifestată prin înjurături,

amenințări, multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului,

cauzîndu-i vătămare medie a integrității corporale.

În această ordine de idei, este indubitabil faptul că acțiunile inculpatului

întrunesc elementele infracțiunii de violență în familie care a provocat vătămarea

medie a integrității corporale sau a sănătății.

Fiind în prezența acestor împrejurări, Colegiul penal relevă că argumentele

avocatului nu-și găsesc suport în situația de drept statuată în cauză, dat fiind că

instanțele de fond au respectat prevederile normelor penale și procesual penale,

pronunțînd hotărîri legale și întemeiate.

Totodată, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului, argumentele

expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, care examinîndu-le în ansamblu și

dîndu-le o apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură penală,

s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, a indicat temeiurile de fapt și de drept

4

care au dus la respingerea apelului părții apărării, precum și motivele adoptării soluției

în cauză.

Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor

cauzei și probelor administrate și nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta

legalitatea hotărîrii judecătorești contestate.

La aplicarea pedepsei, instanțele au ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de toate circumstanțele cauzei, de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria celor mai puțin

grave, de motivul acesteia, că circumstanțe care atenuează ori agravează răspunderea

nu au fost stabilite, de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, de

condițiile de viață ale familiei acestuia, precum și de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, aplicîndu-i o pedeapsă echitabilă, individualizată

conform prevederilor legale, în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost

declarat vinovat, cu respectarea prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de avocat în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Melnic Eduard în

numele inculpatului Beccerov Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 18 mai 2016, în cauza penală în privința lui Beccerov Vladimir,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 decembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5