1ra-983/2013 — art. 201-1 alin. 2 lit. a CP

Dosarul nr. 1ra-983/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

23 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă și Elena Covalenco,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Elena Bogdan, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 mai 2013, în cauza penală în

privința lui,

Bîcicov Nicolae Alexandru, născut la 23 aprilie 1978,

originar din Federația Rusia, domiciliat s. Balatina r-l

Glodeni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 240 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

A fost încasat din contul lui Bîcicov N.A. în beneficiul lui Bîcicov Lilia și Bîcicov

Nicoleta prejudiciul moral în sumă de 3 000 lei, și respectiv 2 000 lei.

În rest acțiunea civilă înaintată de Bîcicov Lilia, a fost lăsată pentru examinare

în ordinea procedurii civile.

N.A., avînd intenția de a aplica violența fizică în privința unui membru al familiei, în

gospodăria unde locuia, din or. Telenești, str. Ion Vodă 17 ap. 13, sub pretextul

conflictelor familiare cu soția sa, Bîcicov L., a manifestat violența fizică în privința

acesteia, exprimată prin lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului,

cauzându-i vătămări corporale neînsemnate și totodată în momentul agresiunii

fizice, soția Bîcicov L. fiind cu fiica minoră, Bîcicov Nicoleta, a.n. 2007, în brațe,

căreia i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice, cu vătămări corporale neînsemnate.

Astfel, acțiunile lui Bîcicov N.A. au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (2)

lit. a) Cod Penal - violență în familie, adică acțiuni intenționate, manifestate fizic sau

verbal, comise de un membru al familiei asupra altui membru al familiei, care au

provocat suferință fizică sau psihică, ori prejudiciu material sau moral, săvîrșite

asupra mai multor membri ai familiei.

1

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Bîcicov N.A., să fie condamnat în

baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 5 ani închisoare cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, la stabilirea pedepsei instanța de

judecată nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, iar pedeapsa aplicată

inculpatului este prea blândă.

respins ca nefondat apelul procurorului și menținută sentința.

instanța de fond corect a dispus încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 2011

alin. (2) lit. a) Cod penal.

Referitor la cerințele apelantului privind stabilirea lui Bîcicov N.A., a pedepsei

mai aspre, instanța de apel, a reținut neargumentarea obiectivă în acest sens, or

singurul argument invocat privind traumele psihologice suportate de către victimele

violenței în familie, este insuficient pentru a dispune condamnarea inculpatului la

pedeapsa închisorii, în timp ce la caz sunt un șir de circumstanțe, ce-i atenuează

răspunderea penală.

Instanța de apel a considerat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

penale, instanța de fond a dat deplină eficiență dispozițiilor art. 61 și 75 Cod penal,

ce se referă la scopul pedepsei penale, de restabilire a echității sociale și corijare a

celui vinovat, întru prevenirea săvârșirii de către el a altor fapte penale; precum și

celor ce determină criteriile generale de individualizare a pedepsei penale cum sunt

gravitatea și caracterul prejudiciabil a faptei săvârșite de inculpat, cît și

personalitatea lui caracterizată pozitiv de la locul de trai. La fel, instanța de fond a

ținut cont și de lipsa altor condamnări, recunoașterea vinovăției și căința sinceră.

Toate acestea împrejurări ale cauzei, just au determinat prima instanță, la aplicarea

în privința lui Bîcicov N.A. a pedepsei muncii neremunerate în folosul comunității,

aceasta fiind una utilă și benefică pentru executare, perioada aflării lui în detenție

provizorie pe termen de 7 luni, fiindu-i o bună învățătură pentru conștientizarea

faptei săvârșite și a urmărilor survenite.

În cadrul judecării cauzei penale în ordine de apel, procurorul nu a invocat, alte

circumstanțe a cauzei, decât cele stabilite de către instanța de fond prin sentință, care

ar afecta legalitatea verdictului contestat, chiar și în latura stabilirii pedepsei penale,

iar argumentul invocat referitor la blândețea pedepsei fiind unul declarativ, fapt

pentru care apelul declarat a fost respins, ca fiind nefondat.

solicită în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, casarea

acesteia cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare.

În motivarea recursului invocă faptul că, sancțiunea stabilită inculpatului, este o

pedeapsă inechitabilă reieșind din circumstanțele cauzei, unde s-a atentat la valorile

sociale cum ar fi, sănătatea și integritatea fizică a persoanei, regulile sociale și morale

2

de conviețuire, buna cuviință și liniștea în societate, infracțiunea a fost comisa pe

timp de noapte, făptuitorul a acționat în scopul manifestării bravurii de beție,

demonstrării brutale și fățișe a puterii față de victime, înjosirea și intimidarea lor, ne

luînd în considerație faptul că, Bîcicov L. era însărcinată, iar Bîcicov N. este minoră, a

recunoscut parțial vina, nu a recuperat prejudicial cauzat prin acțiunile sale

infracționale. Consideră, că pedeapsa stabilită nu-și va atinge scopul.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Având ca reper, dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Deși din textul recursului, procurorul a indicat ca temei de casare pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, care prevede anume: instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau dispozitivul hotărârii

redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunțat după deliberare. Astfel instanța

de recurs atestă că, acest alineat conține 5 temeiuri care pot fi invocate în recurs, însă

recurentul nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza cererii înaintate

și prin ce se confirmă aceste temeiuri.

În acest context, Colegiul penal constată că, instanța de apel a respectat

prevederile art. art. 414 - 418 Cod de procedură penală, în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, motivîndu-și soluția,

care nu contrazice cu dispozitivul hotărârii sale, fiind expusă clar.

Cu referire la cele invocate de recurent în sensul prevederilor art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond și

apel în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

se reține următoarele.

Sub aspectul enunțat, Colegiul constată că, recurentul nu este de acord cu

pedeapsa stabilită inculpatului, care se consideră a fi prea blîndă, pentru fapta

săvîrșită.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanței de recurs consideră că, argumentele invocate de procuror și reproduse

în pct. 6 din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanțele de judecată au apreciat circumstanțele cauzei la stabilirea categoriei

pedepsei.

3

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atît din partea acestuia, cît și a altor persoane. Or, ca

măsură de constrângere, pedeapsa are pe lîngă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectări

legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare. Chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

prevăzute de lege.

Prin urmare, Colegiul menționează că, reieșind din criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, instanța de judecată îi

stabilește persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea specială a Codului

penal și în strictă conformitate cu dispozițiile generale a Părții generale a acestuia.

Din decizia instanței de apel se constată că, la stabilirea și aplicarea pedepsei,

instanța a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute

de art. 61, 75 Cod penal, ținînd cont de caracteristica pozitivă de la locul de trai a lui

Bîcicov N.A., de lipsa altor condamnări, recunoașterea vinovăției și căința sinceră,

iar perioada aflării acestuia în detenție preventivă, i-a fost suficientă pentru a

concluziona și conștientiza asupră faptei comise și urmările ce au avut loc.

Reieșind din categoriile de pedepse aplicate persoanelor fizice, prevăzute de art.

62 Cod penal, pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității în sistemul

de clasificare a pedepselor, nu este printre cele mai ușoare.

Instanța de recurs remarcă că, potrivit sancțiunii art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod

penal, care prevede pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

180 pînă la 240 ore sau cu închisoare pînă la 5 ani, or, inculpatului i-a fost aplicat

maximul de ore prevăzut cu muncă neremunerată în folosul comunității, reținînd și

acel fapt că acesta s-a aflat sub arest preventiv timp de 7 luni.

Avînd în vedere conglomeratul de împrejurări, Colegiul penal conchide că,

pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității, aplicată inculpatului, a fost

stabilită corespunzător gravității faptei și personalității autorului, în raport cu

pericolul social concret al faptei săvîrșite și atitudinea procesuală a inculpatului. Din

această perspectivă, corect au apreciat instanțele de fond și apel, că inculpatul poate

fi reeducat fără să execute pedeapsa cu închisoare.

În consecință, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar

genera casarea hotărîrii atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția adoptată de

către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsa aplicată

inculpatului este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea

4

acestuia și pericolul social al infracțiuni săvîrșite, impunîndu-se inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Elena Bogdan, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 mai 2013, în cauza penală în privința

lui Bîcicov Nicolae Alexandru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 noiembrie 2013.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Elena Covalenco

5

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Elena Covalenco

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

6