1ra-1502/16 — art. 166/1 alin 2 lit a, b CP

1ra-1502/16 — art. 166/1 alin 2 lit a, b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1502/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 12 aprilie

2016, declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul,

Valeriu Sârbu, în cauza penală în privința lui

Ciobanu Ion Petru, născut la 20 ianuarie

1988, originar și locuitor r-nul Cahul,

s. Andrușul de Sus.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.04.2014 - 17.12.2015;

Instanța de apel: 08.02. - 12.04.2016;

Instanța de recurs: 06.07. - 16.11.2016.

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1661 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, la

amendă în mărime de 800 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții publice în instituțiile de stat pe termen de 5 ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, fiind încasat din contul inculpatului în

beneficiul reprezentantului legal al părții vătămate Vatov Arina suma de 4000, lei cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică.

numit prin Ordinul Inspectorului general-șef a Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne al R. Moldova, nr. 15 EF din 06.03.2013, în funcția de

șef de post, OOS al PP Andrușul de Jos al SP nr. 2 (Zârnești) al IP Cahul al IGP al

MAI, având gradul special de locotenent de poliție, fiind în conformitate cu

prevederile art. 123 alin. (2) Cod penal, persoană publică, adică funcționar public cu

statut special, învestit de stat să îndeplinească activități de interes public, contrar

art. 3 din CțEDO, adoptată la Roma la 04.11.1950, la care R. Moldova a aderat la

12.09.1997; art. 24 alin. (2) din Constituția R. Moldova, adoptată la 29.07.1994;

încălcând grav prevederile art. 5 al Legii R. Moldova nr. 218 din 19.10.2012 privind

modul de aplicare a forței fizice, a mijloacelor speciale și a armelor de foc;

dispozițiile pct. 2 al capitolului II din Regulile de aplicare a mijloacelor speciale de

către colaboratorii organelor de interne și militarii trupelor de carabinieri ale

Ministerului Afacerilor Interne (anexa nr. 2), aprobate prin Hotărârea Parlamentului

R. Moldova nr. 1275-XII din 15.02.1993, care reglementează condițiile și limitele

1

aplicării fizice și a mijloacelor speciale; contrar prevederilor lit. f), g), m) ale pct. 15,

precum și lit. a), b) ale pct. 16 din Codul de etică și deontologie al polițistului,

aprobat prin Hotărârea Guvernului R. Moldova nr. 481 din 10.05.2006 și atribuțiilor

funcționale stipulate în fișa postului a funcției deținute, care îl obligau să nu supună

pe nimeni la torturi, să nu aplice forța fizică, decât pentru curmarea infracțiunilor,

pentru înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele nonviolente nu

asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, să respecte Constituția și Legile R.

Moldova, să nu aplice acte de tortură, tratamente sau pedepse inumane sau

degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să nu recurgă la forță cu excepția cazurilor

de necesitate absolută și numai în măsura necesară atingerii unui obiectiv legitim, a

admis acțiunile, care reprezintă un tratament inuman și degradant în privința

minorului Vatov Veaceslav, născut la 09.06.1998 și cet. Onos Petru în următoarele

circumstanțe.

Astfel, Ciobanu Ion, fiind persoană publică și acționând cu titlu oficial,

reprezentând Inspectoratul General de Poliție al MAI al R. Moldova, la 07.06.2013,

aproximativ la ora 18:30, aflându-se în exercițiul funcțiunii pe sectorul deservit, și

anume pe teritoriul stânei de oi, amplasată în apropierea s. Andrușul de Sus,

r-nul Cahul, unde a venit la solicitarea cet. Florea Vasile, care i-a comunicat prin

telefon despre producerea unei situații de conflict pe teritoriul stânei de oi

nominalizate, l-a lovit cu palma peste față pe cet. Onos Petru, cauzîndu-i dureri și

suferințe fizice, după care l-a lovit de două ori cu palma peste față și cu piciorul în

spinare pe minorul Vatov Veaceslav, cauzându-i dureri fizice și psihice, totodată și

leziuni corporale sub formă de echimoză în partea lombară, care se califică ca

vătămare corporală neînsemnată.

stabilirii pedepsei și în latura civilă, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Ciobanu Ion să fie condamnat în baza art. 1661 alin. (2) lit. a), b)

Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în organele de drept pe termen de 8 ani,

iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii să fie suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani.

Totodată, procurorul a solicitat admiterea acțiunii civile cu încasarea de la

inculpatul Ciobanu Ion a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei psihiatrico-legală

ambulatorii a părții vătămate minore Vatov Veaceslav nr. 95a-2014, din 20.02.2014,

în sumă de 1077 lei.

În susținerea cerințelor sale, procurorul a menționat că la compartimentul

individualizării pedepsei, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 61 Cod penal, deoarece inculpatul nu a recunoscut vina, declarând că nu i-a lovit

pe Vatov V. și Onos P., s-a prezentat la stâna de oi pentru a aplana conflictul dintre

ciobani și persoanele care au venit la stână, mai mult, inculpatul prin diferite metode

a încercat să ducă instanța de judecată în eroare, nu a întreprins măsuri întru

elucidarea consecințelor infracțiunii, ultimul eschivându-se de a se prezenta în

instanța de judecată, a plecat peste hotarele R. Moldova, pe termen de 3 luni.

La fel, procurorul a indicat că, nu pot fi considerate circumstanțe atenuante

faptele, că inculpatul a săvârșit infracțiunea doar după 3 luni de la investirea sa în

funcție și faptul că acesta a semnat fișa de post cu atribuțiile sale de serviciu după

săvârșirea infracțiunii, deoarece fiind investit în funcție ca persoană publică polițistul

2

duce toată responsabilitatea pentru acțiunile sale în îndeplinirea funcțiunii, ori, acesta

nu a admis acțiunile sale infracționale numai contrar atribuțiilor sale de serviciu, dar

și contrar legislației naționale și internaționale, la care R. Moldova este parte, indicate

în rechizitoriu.

3.1. Avocatul Gorlenco Oleg în numele părții vătămate Vatov Veaceslav, a

contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

să fie admisă integral acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții vătămate

Vatov Arina.

În susținerea cerințelor, apelantul a făcut referire la prevederile art. 77

alin. (1)-(3) Cod de procedură penală, art. art. 1398, 1423 Cod civil, precum și la

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 09.10.2006 „Cu privire la

aplicarea de către instanțele de judecată a legislației ce reglementează repararea

prejudiciului moral”, menționând că, reprezentantul părții vătămate Vatov Arina

pentru serviciile avocaților a suportat cheltuieli în sumă de 4000 lei, iar în urma

infracțiunii săvârșite reprezentantului părții vătămate Vatov Arina precum și părții

vătămate minorului Vatov Veaceslav le-a fost cauzat prejudiciu moral manifestat prin

înjosire în fața mai multor persoane cunoscute, care erau alături în acel moment, mai

mult, prin faptele ilicite ale lui Ciobanu Ion a fost umilită demnitatea, cinstea familiei

Vatov, au avut dureri de cap, nopți nedormite, retrăiri, astfel acțiunile morale fiind

estimate la suma de 200000 lei

3.2. Avocatul Boghean Andrei în numele inculpatului, a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare,

deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii sau fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

Subsidiar, apelantul a solicitat încetarea procesului-penal din motiv că, există o

hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă

de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire penală sau de

clasare a procesului penal cu respingerea acțiunii civile, ca fiind neîntemeiată.

a fost respins, ca nefondat, apelul avocatului Boghean Andrei în numele inculpatului

și admise apelurile declarate de procuror și de avocatul Gorlenco Oleg în numele

părții vătămate, casată parțial sentința în latura civilă, rejudecată cauza și pronunțată

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, a fost

încasat de la inculpatul Ciobanu Ion, în beneficiul reprezentantului legal al părții

vătămate Vatov Arina a prejudiciului moral în sumă de 3000 lei, cu încasarea de la

inculpatul Ciobanu Ion în beneficiul IMS Spitalul Clinic de Psihiatrie a cheltuielilor

pentru efectuarea expertizei psihiatrico-legală în sumă de 1077 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut că, la compartimentul

individualizării pedepsei inculpatului Ciobanu Ion, prima instanță corect a operat cu

criteriile de individualizare a pedepsei și a stabilit inculpatului pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 800 unități convenționale (echivalentul a 16000 lei) cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții publice în instituțiile de stat pe termen de 5 ani, care este

corespunzătoare și echitabilă.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, prima instanță a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

3

vinovat și anume de faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată,

consumată care face parte din categoria celor grave, personalitatea inculpatului care

nu are antecedente penale și prima dată este atras la răspundere penală, are la

întreținere un copil minor, se caracterizează pozitiv, vârsta tânără a inculpatului, lipsa

circumstanțelor atenuante și agravante, ori, în circumstanțele redate prima instanță

întemeiat a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă

fără izolarea acestuia de societate, stabilind pedeapsa sub formă de amendă dar cu

aplicarea pedepsei complementare.

Referitor la latura civilă, instanța de apel, cu trimitere la prevederile art. 220

alin. (1) Cod de procedură penală și art. art. 1398 alin. (1), 1422 alin. (1), 1423

alin. (1) Cod civil, a reținut că, la 30.04.2015 reprezentantul legal al părții vătămate,

Vatov Arina a depus acțiune civilă (f.d. 194, vol. I), în cadrul dosarului penal

solicitând încasarea sumei de 200000 lei, cu titlu de despăgubiri morale, cauzate în

urma săvârșirii infracțiunii și cheltuielilor de judecată de 4000 lei pentru asistență

juridică.

Prima instanță a admis acțiunea civilă doar în partea încasării cheltuielilor de

judecată de 4000 lei, considerând că reclamanta Vatov Arina nu este în drept să

solicite repararea prejudiciului moral, însă, instanța de apel a considerat că, nu pot fi

admise argumentele de respingere a acțiunii invocate de prima instanță precum că

acțiunea civilă este înaintată nu de partea vătămată Vatov Veaceslav, dar de sora

acestuia Vatov Arina, deoarece Vatov Arina este recunoscută reprezentant legal al

părții vătămate minore Vatov Veaceslav.

Potrivit ordonanței procurorului din 14.01.2014 (vol. I, f.d. 82) Vatov Arina a

fost recunoscută în calitate de reprezentant legal al părții vătămate minore

Vatov Veaceslav având drepturi și obligații potrivit prevederilor art. art. 77-80

Cod de procedură penală, inclusiv dreptul de înaintare a acțiunii civile în procesul

penal.

La fel, instanța de apel a enunțat că, prin săvârșirea infracțiunii de către

inculpat în privința părților vătămate, acestora le-au fost cauzate suferințe psihice

(stres, frustrare, disconfort, etc), însă, suma de 200000 lei solicitată de reprezentantul

legal și avocatul părți vătămate cu titlu de prejudiciu moral este una exagerat de mare,

iar suma de 3000 lei acordată cu titlu de prejudiciu moral va fi în măsură să aducă o

satisfacție echitabilă părții vătămate pentru suferințele psihice suportate ca urmare a

săvârșirii infracțiunii în privința acestuia.

În acest context, instanța de apel a notat că, unul din criteriile orientative

generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că

indemnizația, trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire.

În termenii CțEDO, acest criteriu se exprimă prin necesitatea ca partea

vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încât acestea să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesiv de mari pentru autorul

daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

Totodată, făcând referire la prevederile art. art. 227 alin. (2) pct. 1), 229

alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel a considerat necesar de a admite

solicitarea procurorului referitor la încasarea de la inculpatul Ciobanu Ion, cheltuielile

suportate pentru efectuarea expertizei psihiatrico-legale ambulatorii a părții vătămate

4

minore Vatov Veceaslav, anexate la raportul nr. 95a-2014 din 20 februarie 2014, în

sumă de 1077 lei (vol. II, f.d. 107).

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, se solicită casarea

deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel

în alt complet de judecată.

În susținerea cerințelor sale, cu trimitere la pct. 1, 3, 10, 17, 18 ale Hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11.11.2013 „Cu privire la unele chestiuni

ce vizează individualizarea pedepsei penale”, procurorul a menționat că, datele

invocate de instanțele de fond, precum ar fi: - lipsa antecedentelor penale, prezența

unui copil la întreținere, vârsta tânăra a inculpatului, nu sunt de natură să ducă la

concluzia că fapta săvârșită de către inculpat este lipsită de importanță și de scăderea

pericolului social al faptei săvârșite.

Astfel, lipsa antecedentelor penale sau caracteristica pozitivă a persoanei nu

pot fi considerate ca circumstanțe atenuante prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. f)

Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se va acorda o dublă

valență juridică.

În opinia recurentului de către instanțele de fond nu a fost luat în considerație

că, activitatea infracțională inculpatul a realizat-o într-o împrejurare benefică pentru

sine, folosindu-se cu rea-credință de relațiile de încredere acordate în interesul

săvârșirii infracțiunii. Astfel, inculpatul în procesul exercitării atribuțiilor sale de

persoană publică, având statutul special de colaborator de poliție, activând conform

Ordinului nr.15EF din 06.03.2013 a IGP al MAI în calitatea de șef de post al

IP Andrușul de Jos al SP nr. 2 al IP Cahul, folosindu-se cu rea-credință de relațiile de

încredere acordate în interesul săvârșirii infracțiunii, la fel, atentând și asupra

relațiilor sociale ocrotite prin lege referitoare la buna desfășurare a activității de

serviciu care presupune îndeplinirea cu cinste de către persoanele publice a

îndatoririlor de serviciu și a celor care rezultă din codurile de conduită, nefiind de

natură a minimaliza sub limită pedeapsa, în condițiile în care, există probe certe că

inculpatul a săvârșit infracțiunea incriminată.

La fel, recurentul a opinat că, instanța de apel nu și-a expus opinia argumentată

anume asupra circumstanțelor excepționale care au determinat-o în necesitatea

aplicării unei pedepse mai blânde decât pedeapsa solicitată de acuzatorul de stat, fără

a lua în considerație că prin acțiunile sale inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă și

anume torturarea prin aplicarea tratamentelor inumane și degradante în privința a

două persoane, cunoscând cu certitudine ca una din persoane este minoră,

Vatov Veaceslav.

Prin acțiunile sale inculpatul a prejudiciat grav imaginea autorității organelor

de poliție și celor publice, ceea ce a creat și se menține a fi o stare de neîncredere în

corectitudinea colaboratorilor de poliție în rândurile societății civile în ansamblu și

nemijlocit a locuitorilor comunității unde activa inculpatul.

Totodată, instanța de apel nu a identificat circumstanțele excepționale pentru

stabilirea pedepsei conform soluției sale, fără a stabili și alte circumstanțe importante

în prezenta cauză penală, care ar permite stabilirea în privința inculpatului a pedepsei

sub formă de amendă.

5

Îndeplinirea acestei condiții rezultă din raportarea la gradul concret de pericol

social al infracțiunii săvârșite de către inculpat, la modalitatea de săvârșire a acesteia,

la sentimentul de insecuritate care s-ar crea în rândul opiniei publice în cazul în care

organele judiciare nu ar acționa suficient de ferm împotriva unor astfel de infracțiuni

precum celei săvârșite de inculpat și anume celei de tortură, de nerespectare a

normelor ce determină relațiile sociale ocrotite prin lege referitoare la buna

desfășurare a activității de serviciu de către persoanele publice care presupune

îndeplinirea cu cinste de către ultimii a obligațiilor de serviciu și a celor ce rezultă din

codurile de conduită, de ocrotirea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei

fizice.

Faptul că există indicii rezonabili că s-a săvârșit infracțiunea incriminată

infractorului, cu consecințe grave asupra relațiilor sociale generează și periculozitatea

sporită a infracțiunii săvârșite.

Gravitatea și periculozitatea crescută a faptei săvârșite de torturarea a doua

persoane de către un colaborator de poliție este determinată și prin circumstanțele

infracțiunii săvârșite de către inculpat.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în

care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Recurentul își întemeiază recursul în baza pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală și anume, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a expus în

decizie asupra tuturor probelor acuzării la compartimentul individualizării pedepsei în

coroborare, cercetate în cadrul ședințelor instanței, importante pentru soluționarea

justă a cauzei penale, precum și s-a expus incomplet asupra unor probe, fără a le

verifica, lăsând loc pentru interpretări dubioase.

Colegiul penal consideră că temeiul invocat de către recurent și prevăzut la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apeluri, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Din textul deciziei recurate se constată că, instanța de apel, a cercetat toate

probele prezentate, apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității acestora și care în ansamblul lor, au confirmat corectitudinea condamnării

inculpatului în baza art. 1661 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, la amendă în mărime de

800 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în

instituțiile de stat pe termen de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii imputate.

6

Astfel, din materialele cauzei s-a stabilit cu certitudine că Ciobanu Ion a

săvârșit o infracțiune intenționată, care potrivit art. 16 Cod penal, face parte din

categoria infracțiunilor grave, inculpatul este fără antecedente penale, are la

întreținere un copil minor, se caracterizează pozitiv, este tânăr, circumstanțe

atenuante sau agravante în speță nu au fost stabilite.

În asemenea condiții, instanța de apel just a statuat pe concluzia primei

instanțe că, scopul restabilirii echității sociale precum și corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă cu aplicarea unei pedepse neprivative de liberate, sub

formă de amendă.

Recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din

prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au apreciat

circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune

procurorul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală

și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, este lipsită de orice suport

legal.

Prin urmare, argumentele invocate de recurent privitor la prezența temeiului

pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul

consideră, că nu sunt întemeiate și suficiente pentru desființarea hotărârii instanței de

apel.

Cu referire la temeiul pentru recurs invocat de către procuror - s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, specificat la pct. 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că, recurentul critică

hotărârea dată în partea pedepsei menținute de instanța de apel și anume consideră că,

inculpatului urma să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră, privativă de libertate.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă

că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, relevă în mod

concludent că instanța de apel legal și întemeiat a statuat pe constatările și aprecierile

primei instanțe referitor la circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului, just și argumentat ținând cont de prevederile art. 61, 75, Cod penal.

Deci, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a săvârșit acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile prevăzute

7

de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul

operațiunii de individualizare a acesteia.

Conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în

coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75

alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor

comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența

pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, argumentul recurentului, precum că în privința inculpatului urma a fi

aplicată o pedeapsă privativă de libertate, Colegiul îl consideră neîntemeiat, deoarece

instanțele de fond just au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, infracțiunea fiind săvârșită cu intenție directă,

precum și de prevederile normelor prevăzute de Partea Generală a Codului penal.

Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de recurs consideră, că

pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel

încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte similare.

În consecință, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de instanțele de

fond, răspunde atât principiului proporționalității cât și scopului prevăzut în art. 61

alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că nu a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de

art. art. 414-419 Cod de procedură penală, iar inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă

cu respectarea criteriilor de individualizare a pedepsei penale, impunându-se în

consecință inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Cahul, Valeriu Sârbu, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 12 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Ciobanu Ion

Petru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 decembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

8