1ra-1806/16 — art.264 alin.4 CP

1ra-1806/16 — art.264 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-1806/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 iunie 2016, declarat de

avocatul Berladean Lilia în numele inculpatului

Curecheru Valeriu Grigore, născut la 06

iulie 1987, originar din s.Drăgănești, r-nul

Sîngerei, domiciliat în s.Rădulenii Vechi, r-

nul Florești.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

declarat vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(4) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

În baza art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii pe un termen de probă de 5 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Cobîlean Cristi privind încasarea prejudiciului material

a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

S-a încasat de la Curecheru Valeriu în beneficiul lui:

- Cobîlean Cristi prejudiciul moral în mărime de 40000 lei și cheltuielile pentru

asistență juridică în mărime de 1500 lei;

- Cobîlean Dumitru prejudiciul moral în mărime de 10000 lei și cheltuielile pentru

asistență juridică în mărime de 1500 lei;

- Cecan Galina prejudiciul moral în mărime de 15000 lei și cheltuielile pentru

asistență juridică în mărime de 1500 lei.

- Cobîlean Cristina prejudiciul moral în mărime de 3000 lei și cheltuielile pentru

asistență juridică în mărime de 1500 lei.

20.40, fiind în stare de ebrietate alcoolică, conducînd automobilul de model „VAZ-

21053”, cu n/î A 503 CT 199, F.Rusă și deplasîndu-se pe drumul local din s.Vădeni, r-nul

Soroca și s.Rădulenii Vechi, r-nul Florești, nu s-a isprăvit cu conducerea automobilului,

ieșind pe contrasens, ciocnind automobilul de model „VAZ-21063”, cu n/î SR AJ 960,

1

condus de către Cobîlean Dumitru, care se deplasa în întîmpinare. În rezultat, Cobîlean

Dumitru s-a ales cu vătămări calificate, conform raportului cu nr.60D din 21.05.2012,

drept grave, iar pasagerii din automobilul condus de el: Cecan Galina, Cobîlean Cristina și

Cobîlean Cristi, conform rapoartelor nr.61D, 62D și 63D din 21.05.2012, respectiv cu

vătămări corporale grave, ușoare și fără apreciere.

Rezultatul testului alcoolscopic din 23.04.2012, a arătat la Curecheru Valeriu 0,45

mg/l în aerul expirat, iar din informația Dispensarului republican de narcologie nr.01-

12/634 din 27.04.2012, cantitatea de alcool etilic în proba biologică (sînge), prelevată la

23.04.2012, constituie 1,06 g/l, care conform pct.4 al Regulamentului privind modul de

testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii

ei, se atestă ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Astfel, Curecheru Valeriu a ignorat cerințele statuate în pct.14 lit.a) și 45 alin.(1)

lit.b), d) și alin.(2) din Regulamentul circulației rutiere, potrivit cărora conducătorului de

vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, precum și trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de

următoriifactori: b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, d) situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care

pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului, încălcări care sînt în legătură directă cu comiterea

accidentului rutier în cauză și consecințele survenite.

- procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care lui V.Curecheru, în baza art.264 alin.(4) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa de 7

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

5 ani, invocînd că instanța i-a aplicat acestuia o pedeapsă prea blîndă; - nu a ținut cont de

caracterul social periculos al faptei comise, de consecințele survenit în urma infracțiuni,

care este din categoria celor grave, infracțiunea fiind săvîrșită în stare de ebrietate

alcoolică, că părților vătămate D.Cobîlean și C.Cobîlean le-au fost cauzate vătămări

corporale grave periculoase pentru viață, ultimul fiind minor, că nu și-a recunoscut vina și

nu a reparat prejudiciu material și moral cauzat;

- părțile vătămate G.Cecan, C.Cobîlean, D.Cobîlean și reprezentantul legal al

minorului, L.Cobîlean, care au solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care lui V.Curecheru, în baza art.264 alin.(4) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă

mai aspră, cu executarea ei reală, invocînd că instanța i-a aplicat acestuia o pedeapsă prea

blîndă; - nu a ținut cont de atitudinea iresponsabilă a inculpatului față de fapta comisă și

eronat a aplicat față de acesta instituția suspendării condiționate a executării pedepsei; - în

partea acțiunii civile, instanța nu a ținut cont de probele care confirmă valoarea

prejudiciului material.

declarate de procuror, de părțile vătămate G.Cecan, C.Cobîlean, D.Cobîlean și

reprezentantul legal al părții vătămate minore, L.Cobîlean, au fost admise, casată sentința

în latura stabilirii pedepsei, rejudecată cauza în această parte, cu pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care lui Curecheru Valeriu, în baza art.264 alin.(4) Cod penal, i-a fost

aplicată pedeapsa de 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 5 ani, cu executarea ei în penitenciar de tip deschis. În rest

sentința a fost menținută.

2

Instanța de apel a indicat că prima instanță a dat o apreciere corectă probelor

administrate și circumstanțelor cauzei, examinîndu-le conform art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia

privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dînd faptei săvîrșite o încadrare juridică corectă, însă

nejustificat a aplicat în privința acestuia o pedeapsă prea blîndă.

În acest ultim aspect, instanța de apel a indicat că, prima instanță, greșit și-a

motivat soluția de individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului și nu a

pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținînd o poziție eronată în ceea ce

privește aplicarea față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal.

La fel, a indicat că, la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a ținut cont, în deplină

măsură, de prevederile art.61 și 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, astfel, modalitatea de

executare aleasă în privința inculpatului nefiind proporțională faptei comise și urmărilor ei

grave.

Prin urmare, ținînd cont de prevederile normelor sus-citate, că infracțiunea a fost

comisă în stare de ebrietate, de urmările grave survenite, că inculpatul nu și-a recunoscut

vina, nu sa căit de fapta comisă, că a început să repare prejudiciul material și moral abia

atunci cînd cauza se examina în ordine de apel, că părții vătămate minore C.Cobîlean, în

urma accidentului rutier, i-au fost cauzate vătămări corporale grave, care au dus la

invaliditate de gradul I pe viață, cu îngrijire permanentă, că în prezent urmează tratament

de reabilitare, care vor urma și în viitor, că și celorlalte părți vătămate le-au fost cauzate

vătămări corporale de diferit grad de complexitate, și că există un prejudiciu nerecuperat,

instanța de apel a considerat că pedeapsa echitabilă pentru fapta săvîrșită este închisoare

pe un termen de 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 5 ani, cu executarea ei în penitenciar de tip deschis.

Cu referire la acțiunile civile, instanța de apel a considerat că prima instanță le-a

soluționat corect, dînd deplină eficiență situației de fapt, probelor prezentate de părți și

prevederilor legale, just stabilind că asupra prejudiciului material în sumă de 68529 lei,

urmează să se expună instanța în ordinea procedurii civile, fiind necesară administrarea

probelor suplimentare întru confirmarea sumei solicitate, fapt pentru care aceste prevederi

ale sentinței urmează a fi menținute.

L.Berladean în numele inculpatului care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1)

pct.6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu menținerea sentinței, pe

motiv că instanța de apel a apreciat eronat și arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - nu

a ținut cont de pretențiile părților vătămate în apel, care s-au referit exclusiv la acțiunea

civilă; - că doar fiind în libertate, inculpatul poate recupera prejudiciul material necesar

pentru tratarea minorului C.Cobîlean; - instanța de apel a aplicat o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale; - nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61

și 75 Cod de procedură penală; - nu a ținut cont că inculpatul anterior nu a fost judecat și

se caracterizează pozitiv; - nu a motivat suficient și corespunzător excluderea instituției

suspendării condiționate a executării pedepsei.

3

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temei de casare a deciziei

instanței de apel pct.6) și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, precum și atunci cînd instanța de apel

a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată că

acestea nu și-a găsit confirmare.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

și critică hotărîrea instanței de apel numai referitor la pedeapsa aplicată lui V.Curecheru cu

închisoare, prin ce a ignorat principiul individualizării pedepsei penale.

Motivele recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat

pedeapsa, nu au dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal și eronat a

considerat că față de inculpat nu sunt aplicabile prevederile art.90 Cod penal, Colegiul

penal le consideră drept lipsite de temei.

La acest capitol, Colegiul relevă că, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

inculpatului, cît și a altor persoane. Ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

În această ordine de idei, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut seama pe

deplin de principiile de aplicare, prevăzute de art.7, 61 Cod penal și de criteriile generale

de individualizare, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvîrșite,

stipulate în art.75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite care, potrivit art.16 Cod

penal, face parte din categoria celor grave, de persoana celui vinovat, că infracțiunea a fost

comisă în stare de ebrietate, că inculpatul nu și-a recunoscut vina, nu sa căit de fapta

comisă, că a început să repare prejudiciul material și moral abia atunci cînd cauza se

examina în ordine de apel, de urmările grave survenite, părții vătămate minore C.Cobîlean

fiindu-i cauzate vătămări corporale grave, care au dus la invaliditate de gradul I pe viață,

cu îngrijire permanentă, că în prezent urmează tratament de reabilitare, care vor urma și în

viitor, că și celorlalte părți vătămate le-au fost cauzate vătămări corporale de diferit grad

4

de complexitate, și că există un prejudiciu nerecuperat, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, corect ajungînd la concluzia că corijarea și reeducarea inculpatului

nu poate avea loc decît prin izolare de societate, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii,

concluzionînd că prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blîndă, precum și

că față de acesta nu pot fi aplicate prevederile art.90 Cod penal.

De asemenea, Colegiul penal consideră argumentele invocate de recurent, precum

că instanța de apel nu a ținut cont de pretențiile părților vătămate în apel, care s-au referit

exclusiv la acțiunea civilă și că doar fiind în libertate, inculpatul poate recupera

prejudiciul material necesar pentru tratarea minorului C.Cobîlean, nu pot fi reținute, or,

reiterînd, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.61 și 75

Cod penal, iar actul de retragere a pretențiilor de către părțile vătămate privind executarea

pedepsei de către inculpat și formularea pretențiilor în apel doar vis–a–vis de acțiunea

civilă, nu pot să constituie pentru instanța de apel un fapt imperios în raport cu scopul

pedepsei de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și de

prevenire a săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane.

Instanța de recurs menționează că legiuitorul acordă dreptul instanței, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz,

posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și

nicidecum nu o obligă în acest sens. În speță, rezultă că instanța de apel, reieșind din

circumstanțele sus menționate, a considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa

stabilită, motivîndu-și soluția adoptată, indicînd din care motive a ajuns la concluzia că

corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii reale,

astfel că, instanța și-a motivat soluția referitor la iraționalitatea numirii pedepsei

inculpatului cu suspendarea executării ei pe termen de probă.

În concluzie, Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei lui V.Curecheru,

instanța de apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia o

pedeapsă echitabilă, în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia a

fost declarat vinovat.

Prin urmare, argumentul recurentului, precum că instanța de apel nu a motivat

suficient și corespunzător excluderea instituției suspendării condiționate a executării

pedepsei este neîntemeiat, dimpotrivă decizia este bine argumentată, motivată și nu

contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală.

Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor cauzei

și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii și individualizată

conform prevederilor legale. Deci, analizînd materialele cauzei și hotărîrea instanței de

apel atacată, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea

hotărîrii judecătorești contestate.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la admiterea apelurilor, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Complementar, Colegiul penal relevă că, aprecierea probelor ține de soluționarea

fondului cauzei de către instanțele de fond și, reieșind din prevederile art.427 alin.(1) Cod

de procedură penală, nu poate constitui temei pentru recurs.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de

5

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de către avocat în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Berladean Lilia în numele

inculpatului Curecheru Valeriu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 22 iunie 2016, în cauză penală în privința lui Curecheru Valeriu, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 noiembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6