1ra-1308/16 — art. 186 alin. 5 CP

Dosarul nr. 1ra-1308/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Ghenadie Nicolaev,

Judecătorii – Petru Moraru și Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Telenești din 21 aprilie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 septembrie 2015, declarat de

inculpatul

Burlacu Maxim Iurie, născut la 29 aprilie

1995, originar și domiciliat s. Inești,

r-nul Telenești.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.03.2015 - 21.04.2015;

Instanța de apel: 15.05.2015 - 23.09.2015;

Instanța de recurs: 03.06.2016 - 26.10.2016.

A C O N S T A T A T:

administrate în faza de urmărire penală, Maxim Burlacu a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceeași sentință au fost condamnați Petru Gonța, în privința căruia

hotărârea a devenit definitivă și irevocabilă prin exercitarea căilor ordinare de atac

și Ion Moisei, în privința căruia hotărârile judecătorești nu se contestă.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul lui

Petru Gonța, Maxim Burlacu și partea civilmente responsabilă, Grigore Moisei în

beneficiul lui Valentin Cojocari prejudiciul material în sumă de 8370 euro,

echivalentul a 156270 lei, la momentul săvârșirii infracțiunii și prejudiciul moral în

sumă de 30000 lei.

la 09 decembrie 2014, aproximativ la ora 09.00, intenționat, având scopul

sustragerii bunurilor altei persoane din gospodăria lui Valentin Cojocari, amplasată

în s. Inești, r-nul Telenești, prin înțelegere prealabilă și în comun cu Petru Gonța și

o altă persoană, repartizând rolurile de participație, unde Maxim Burlacu

îndeplinind rolul de observator și stând la pândă la locul de muncă al victimei din

or. Telenești, o altă persoană îndeplinind rolul de observator, stând la pândă în

apropierea gospodăriei victimei în s. Inești, r-nul Telenești, iar Petru Gonța pe

ascuns, a pătruns în casa lui Valentin Cojocari din s. Inești, r-nul Telenești, unde

prin culegere de chei a deschis safeul, de unde a sustras valută străină în sumă de

1

20000 euro, echivalentul a 373200 lei, potrivit ratei oficiale de schimb la BNM,

pentru data de 09 decembrie 2014, prin ce i-a cauzat părții vătămate daune

materiale în proporții deosebit de mari.

sentința, solicitând casarea acesteia în privința lui Maxim Burlacu, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care executarea pedepsei stabilite să fie suspendată

condiționat pentru o perioadă de probațiune, admiterea parțială a acțiunii civile cu

încasarea în beneficiul lui Valentin Cojocari de la Maxim Burlacu a sumei de

645 euro, iar de la ceilalți inculpați sumele de 5579 euro și 2146 euro, în rest

acțiunea de respins.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanță a examinat cauza

superficial, fără să analizeze minuțios toate aspectele cauzei, rolul fiecărui inculpat

la săvârșirea infracțiunii, comportamentul acestora după săvârșirea acesteia,

personalitatea fiecărui inculpat și a pronunțat o sentință neîntemeiată și pripită.

La fel, prima instanță nu a ținut cont de personalitatea inculpatului Maxim

Burlacu, faptul că acesta este la prima sa abatere, potrivit referinței nr. 195 din

09 martie 2015 prezentată în ședința de judecată (f.d.38, vol.II), la locul de trai se

caracterizează pozitiv, a crescut și a fost educat doar de mamă și la moment este

unicul sprijin al mamei sale. Inculpatul imediat după intentarea cauzei penale a

întreprins măsuri în vederea recuperării prejudiciului material, restituind suma de

2000 euro părții vătămate.

Maxim Burlacu are vârsta de 19 ani, iar pedeapsa închisorii nu va produce

efectul dorit și nu va duce la reeducarea acestuia, deoarece locurile de detenție nu

contribuie la corectarea tinerilor, dar dimpotrivă va duce la contactarea mai strânsă

a acestuia cu lumea interlopă.

A indicat apelantul că, prima instanță neîntemeiat a încasat de la inculpați și

partea civilmente responsabilă în mod solidar suma prejudiciului nerecuperat în

mărime de 8370 euro, fără să țină cont de faptul că din suma restituită de 2500 euro

- 2000 euro a fost restituită de către Maxim Burlacu.

Este neîntemeiată sentința instanței privitor la confiscarea în folosul statului

a automobilului model „VW Passat”, n/î BR 76 VIO, a actelor de pe automobil și a

telefonului model „Samsung GT-i9500”, deoarece aceste bunuri nu au fost utilizate

la săvârșirea infracțiunii și nu au rezultat din infracțiune, acestea fiind procurate de

către inculpați după săvârșirea infracțiunii.

Subsidiar a invocat apelantul că, de către prima instanță neîntemeiat a fost

admisă acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral, deoarece însuși

reclamantul Valentin Cojocari a declarat că suma de 60000 lei este solicitată de

acesta nu cu titlu de prejudiciu moral, dar de fapt constituie suma de 3000 euro

care a fost sustrasă tot de către inculpați.

2015, pronunțată integral la 21 octombrie 2015, a fost admis apelul, casată parțial

sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care în latura civilă a fost încetat procesul din motivul renunțării părții

vătămate la acțiune.

Sentința în partea condamnării lui Maxim Burlacu a fost menținută.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a stabilit că, prima instanță la

stabilirea pedepsei inculpatului s-a condus de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod

2

penal, pedeapsa fiind stabilită în limitele sancțiunilor prevăzute de norma

incriminată cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

care corespunde faptelor săvârșite de inculpat, se racordă la toate circumstanțele

stabilite, la personalitatea inculpatului, precum și la consecințele survenite ca

rezultat al săvârșirii de către acesta a infracțiunii pentru care a fost condamnat și

care va atinge scopurile pedepsei penale, ținând cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite și de modul săvârșirii acesteia.

Instanța de apel a respins argumentele apelantului prin care s-a solicitat

aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece temeiuri de a

suspenda condiționat executarea pedepsei nu au fost stabilite.

Totodată, instanța de apel a admis apelul avocatului Nelea Stegărescu în

numele inculpatului Maxim Burlacu în latura civilă, motivând prin faptul că,

potrivit învinuirii formulate, în urma săvârșirii infracțiunii părții vătămate Valentin

Cojocari i-au fost cauzate daune materiale în proporții deosebit de mari în sumă de

20000 euro, care potrivit ratei oficiale de schimb la BNM, pentru data de

09 decembrie 2014, constituia suma de 373200 lei.

Totodată, instanța de apel a reținut că, partea vătămată în ședința instanței de

apel din 23 septembrie 2015 (f.d.117, vol. II), a declarat, că i-a fost restituită

integral suma de 21500 euro în calitate de prejudiciu material și moral, renunțând

la acțiunea civilă înaintată.

Astfel, instanța de apel a admis renunțarea părții vătămate la acțiunea civilă,

care a fost exprimată de acesta benevol, iar la materialele cauzei au fost anexate

trei recipise întocmite de partea vătămată Valentin Cojocari, prin care acesta

confirmă primirea sumelor bănești în vederea acoperirii prejudiciului cauzat.

Totodată, instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 106 alin. (2) lit. d)

Cod penal și estimând costul automobilului model ,,VW Passat”, n/î BR 76 VIO la

suma de 2000 euro, a dispus transmiterea automobilului menționat părții vătămate

Valentin Cojocari în contul reparării prejudiciului material.

art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs hotărârile pronunțate,

solicitând casarea parțială a acestora, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea

unei hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă cu aplicarea art. art. 79, 90 Cod

penal.

În motivare a invocat că, la capitolul individualizării pedepsei instanțele de

fond nu au ținut cont de gravitatea reală a infracțiunii săvârșite, de personalitatea

inculpatului, care anterior nu a săvârșit careva infracțiuni, din cauza vârstei a fost

ușor manipulat și ademenit, fără a conștientiza cele ce vor urma.

Specifică inculpatul că, aflându-se în stare de arest a conștientizat caracterul

infracțional al acțiunilor sale, iar izolarea lui de societate nu mai are sens, deoarece

pedeapsa deja și-a atins scopul.

Indică recurentul că, pronunțând o sentință de condamnare, prin prisma

normelor de procedură existente și în sensul art. 6 alin. (1) din CțEDO, instanțele

de fond trebuiau să indice cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază

hotărârea, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, să

precizeze noțiunile ce implică o apreciere a faptelor constatate, relevante la acest

capitol fiind și prevederile art. 17 din CțEDO și art. 1 din Protocolul nr. 1 la

CțEDO.

3

Susține recurentul că, instanțele de fond, la stabilirea pedepsei, nu au ținut

cont nici de explicațiile din pct. pct. 2), 5), 6) din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 5 din 19 iunie 2006 ,,Privind sentința judecătorească”.

Consideră recurentul că, instanțele de fond nu au analizat efectiv prevederile

art. art. 75, 76, 78 Cod penal, îndeosebi art. 79 Cod penal, deoarece dispuneau de

temeiul să aplice o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege.

De asemenea, instanțele de fond aveau posibilitatea să aplice în privința

inculpatului prevederile art. 90 Cod penal, oferindu-i posibilitatea să se integreze în

societate și să își ajute mama și fratele.

Subsidiar recurentul a invocat că, în ședințele judiciare nu au fost respectate

prevederile art. art. 51-53, 100, 101 Cod de procedură penală, art. 5, art. 13

CțEDO, pentru stabilirea adevărului; nu s-a contribuit la selectarea probelor

acumulate pentru a efectua o examinare legală și întemeiată potrivit legislației în

vigoare, cu aplicarea prevederilor art. art. 79, 90 Cod penal, instanțele limitându-se

doar la aplicarea unei pedepse privative de libertate, fără a fi analizată o altă

alternativă.

La fel, recurentul a solicitat repunerea în termen a recursului invocând faptul

că a expediat în adresa Curții Supreme de Justiție, la 05 noiembrie 2015 un recurs

ordinar prin intermediul secției speciale a Penitenciarului nr. 18, însă acesta nu a

ajuns la destinatar.

pentru respingerea acestuia, invocând că inculpatul a depus recursul peste termenul

de 30 de zile prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală, iar, nerespectarea

acestui termen impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat

peste termen.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat

în cazul în care se constată că, recursul este declarat peste termen.

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită

prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage

decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost

declarat după expirarea termenului el urmează a fi respins ca tardiv, cu excepția

când întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul

de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în

care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată, că conform

procesului-verbal din 23 septembrie 2015 (f.d.117-119 vol.II), a fost pronunțat

dispozitivul deciziei instanței de apel în prezența avocatului Nelea Stegărescu și a

inculpatului Maxim Burlacu, cu înștiințarea lor despre pronunțarea și primirea

4

deciziei integrale la 21 octombrie 2015.

La ședința de judecată din 21 octombrie 2015, a fost pronunțată decizia

motivată în prezența inculpatului Maxim Burlacu (f.d.124 vol.II), fiind înmânată

acestuia, în aceeași zi, copia deciziei motivate (f.d.141, vol.II).

Așadar în speță, termenul de declarare a recursului conform art. 422 Cod de

procedură penală, a început să decurgă din 22 octombrie 2015, ultima zi pentru

declararea recursului fiind 23 noiembrie 2015, iar recursul ordinar declarat de

inculpat a fost depus la 17 mai 2016, potrivit ștampilei aplicate pe plic de către

Î.S. ,,Poșta Moldovei” (f.d.192 vol.II), prin urmare, a fost declarat peste termenul

de 30 de zile stabilit de lege.

Colegiul penal respinge ca neîntemeiată solicitarea recurentului privind

repunerea în termen a recursului, fiind invocat că, a expediat în adresa Curții

Supreme de Justiție, la 05 noiembrie 2015 un recurs ordinar prin intermediul

secției speciale a Penitenciarului nr. 18, însă acesta nu a ajuns la destinatar,

deoarece potrivit copiei informației eliberate de șeful Penitenciarului nr. 18 –

Brănești, la 10 mai 2016, în adresa serviciului special al Penitenciarului nr. 18 –

Brănești, condamnatul Maxim Burlacu nu a transmis nici un exemplar de recurs

ordinar pentru a fi expediat în adresa Curții Supreme de Justiție (f.d.191 vol.II).

Totodată, având în vedere că, în situația când instanța de recurs dispune

inadmisibilitatea recursului ca fiind tardiv, nu se expune asupra circumstanțelor de

drept ale cauzei și legalității hotărârii adoptate, din acest punct de vedere, nu există

temei de a se expune asupra legalității deciziei instanței de apel.

Astfel, raportând situația reținută în cauză la prevederile art. art. 422, 432

alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, rezultă că recursul declarat de inculpat,

este inadmisibil, deoarece este declarat peste termen.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Burlacu Maxim

Iurie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 septembrie

2015, în propria cauză penală, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 noiembrie 2016.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecătorii Petru Moraru

Nadejda Toma

5