1ra-1804/2016 — art. 217 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1804/2016 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1804/2016
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
19 octombrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte URSACHE Petru
judecători NICOLAEV Ghenadie
MORARU Petru
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul
Curbet Marcel, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 21 iunie 2016, în cauza penală privindu-l pe
Curbet Marcel Vladimir, născut la 24 iunie
1972, originar și domiciliat în mun. Chișinău, str.
Nicolae Iorga nr. 9, ap.8.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 19.08.2015 – 21.04.2016;
Instanța de apel: 20.05.2016 – 21.06.2016;
Instanța de recurs: 22.08.2016 – 19.10.2016.
Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 aprilie 2016, adoptată în
procedură simplificată, prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Curbet Marcel a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, stabilinu-i-se o pedeapsă
sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că la 30 iunie 2015,
aproximativ la ora 12:00, Curbet Marcel, în urma cercetării la fața locului a automobilului de
model „Opel Astra”, n/î COS 610, parcat pe str. Romană, 4/1, mun. Chișinău, în care s-a aflat
cet. Curbet Marcel, au fost ridicate 3 seringi medicale cu volumul de 3 ml, cu depuneri și
rămășițe în interior de o substanță de culoare întunecată, asemănătoare cu drog.
Conform raportului de expertiză chimică nr. 6800, din 17 iulie 2015, depunerile de pe
suprafața unei seringi de unică folosință cu capacitatea de 2 ml, (volumul total de 3 ml), și de
1
pe suprafața interioară a fiolei din sticlă, ridicate in cadrul cercetării la fața locului, reprezintă
heroină, care se atribuie la categoria substanțelor narcotice. Cantitatea substanței narcotice
heroină, constituie în total 0,011 g (0,004 g + 0,007 g).
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, prima instanță a reținut că, în drept, faptele
inculpatului Curbet Marcel întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.
217 alin. (2) Cod penal, circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a
analoagelor lor fără scop de înstrăinare, după indicii calificativi producerea, prepararea,
experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea,
transportarea substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, săvîrșite în proporții
mari și fără scop de înstrăinare.
Legalitatea și temeinicia sentinței a fost atacată cu apel de către procuror, care a
solicitat casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această
parte și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia inculpatului Curbet Marcel să-i fie
stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe o perioadă de timp de 8 luni.
În motivarea cererii de apel, apelantul a menționat că, deși prima instanță a calificat
corect acțiunile inculpatului Curbet Marcel, incorect a individualizat pedeapsa stabilită
inculpatului pentru săvîrșirea infracțiunii incriminate.
Procurorul a mai invocat, și faptul că, în instanța de judecată vina inculpatului Curbet
Marcel, a fost dovedită pe deplin în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale și
recunoscute de inculpat, în ședința de judecată. Astfel, instanța de judecată constantând în
sentință că, inculpatul într-adevăr a săvârșit infracțiunea incriminată, n-a luat în considerație
toate circumstanțele cauzei, adică nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al
infracțiunii săvîrșite de inculpatul Curbet Marcel, fapt că, el a săvîrșit o infracțiune ușoară, de
circumstanțele și motivul comiterii acesteia, de modul de viață al inculpatului care nu este
implicat în vreo activitate stabilă și utilă societății, de faptul că, acesta anterior a fost supus
răspunderii penale de trei ori, pentru infracțiuni similare, comise cu intenție, inclusiv și pentru
circulația substanțelor narcotice, concluzii nu a făcut și a comis din nou o infracțiune
intenționată.
Un alt motiv este și faptul că, prima instanță nu a ținut cont de criteriile generale de
individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal, inclusiv de influența pedepsei
asupra corectării și reeducării vinovatului, Curbet Marcel, aplicîndu-i o pedeapsă blândă sub
formă de amendă.
În această ordine de idei, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității
sociale, corectarea condamnaților, prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea
condamnaților, cît și a altor persoane, precum și de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovaților, aplicarea unei pedepse blînde, poate doar să încurajeze
comiterea pe viitor de către inculpați și alte persoane a altor infracțiuni.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016, apelul
declarat de către procuror a fost admis, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei,
2
rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre în această parte, potrivit căreia inculpatului
Curbet Marcel i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni, iar în
baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe o perioadă de
probațiune de 4 ani.
În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
Verificînd legalitatea și temeinicia sentinței contestate, prin cercetarea probelor
anexate la materialele dosarului, cît și declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați,
instanța de apel a considerat că prima instanță a judecat cauza penală sub toate aspectele, și
obiectiv a apreciat probele administrate și întemeiat a concluzionat că este pe deplin dovedită
vinovăția inculpatului Curbet Marcel în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (2)
Cod penal.
Totodată, instanța de apel a considerat justă aprecierea situației de fapt și de drept a
speței supuse judecății, iar la încadrarea juridică, nu este necesar de intervenit, deoarece
aceasta deja a fost analizată de prima instanță, ținînd cont și de faptul că, pricina a fost
examinată prin prisma prevederilor art. 364/1 din Codul de procedură penală, or în baza
probelor administrate la faza de urmărire penală.
Astfel, instanța de judecată la aplicarea pedepsei sub formă de amendă, a ținut cont de
recunoașterea vinovăției și căința sinceră a inculpatului, atitudinea acestuia, precum și
colaborarea lui cu organele de drept, însă instanța de apel a conchis că, instanța de fond nu a
ținut cont de faptul că, ultimul nu este implicat în vreo activitate stabilă și utilă societății, și
faptul că, acesta anterior a mai fost supus răspunderii penale de 3 ori pentru săvîrșirea
infracțiunilor cu intenție, inclusiv pentru circulația ilegală a substanțelor narcotice, careva
concluzii nu și-a făcut și din nou a săvîrșit o infracțiune intenționată.
Prin urmare, instanța de apel avînd în vedere argumentele apelului declarat în coraport
cu circumstanțele constatate reține că, la stabilirea pedepsei în privința inculpatului Curbet
Marcel, prima instanță nu a dat deplină eficiență prescripțiilor art. 75 din Cod penal, care
stabilește că, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni se aplică o
pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată la fel ține cont de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează, ori agravează răspunderea, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei
acestuia.
Totodată, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea
condamnatului, cît și a altor persoane - faptul că, în privința acestuia a fost aplicată o
pedeapsă prea blîndă, poate doar să încurajeze comiterea pe viitor a altor infracțiuni.
Astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță, la examinarea cauzei penale,
inclusiv la individualizarea pedepsei în privința inculpatului nu a ținut cont de circumstanțele
3
enunțate, și anume cele ce caracterizează complexitatea personalității inculpatului Curbet
Marcel, ca fiind predispus la comiterea de noi infracțiuni, și imposibil de reeducat,
resocializat, prin aplicarea unei pedepse pecuniare, a căror aplicare și executare anterioară nu
au produs efectul scontat, or în alte condiții decît doar de izolare de societate cu stabilirea unui
termen de probațiune.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul Curbet Marcel a atacat-o cu
recurs, solicitînd casarea acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe, indicînd că instanța
de apel i-a stabilit o pedeapsă prea aspră, fără a ține cont de faptul că lucrează peste hotarele
Republicii Moldova, pentru a-și întreține părinții care au o vîrstă înaintată și ambii sunt
bolnavi.
Procurorul a depus referință asupra recursului declarat de inculpatul Curbet Marcel
în menționînd că acestea urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece instanța de apel a adoptat
o decizie legală și întemeiată, iar argumentele invocate de recurent nu sunt relevante prin
prisma exigențelor prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat,
or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii instanței de
apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care
constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură
penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod
de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Astfel, analizînd textul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul critică
decizia instanței de apel sub aspectul individualizării pedepsei de către instanțele de fond,
critici ce se încadrează în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevăd că
hotărîrea instanței de apel urmează a fi casată dat fiind că instanța de apel nu a individualizat
corect pedeapsa stabilită în privința inculpatei, mai mult chiar în contradicție cu prevederile
legale relevante cauzei.
Prin urmare, rezultă că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele
de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor reținute în sarcina inculpatului,
respectiv în această parte Colegiul penal nu se va expune.
În această ordine de idei, Colegiul penal ține să consemneze că consideră vădit
nefondate criticile recurentului în partea ce ține de individualizarea greșită a pedepsei stabilite
inculpatului Curbet Marcel, această concluzie fiind rezultată din însăși scopul pedepsei penale
stipulat în art. 61 Cod penal, potrivit căruia pedeapsa penală este o măsură de constrîngere
4
statală și un mijloc de reeducare aplicată în privința condamnaților, care are drept scop
restabilirea echității sociale, corectarea infractorilor, precum și prevenirea săvîrșirii de noi
infracțiunii, atît din partea acestora, cît și a altor persoane. Ca măsură de constrîngere,
pedeapsa are pe lîngă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește
comportamentul făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa și modalitate de executare a acesteia trebuie individualizate
în așa fel încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în
viitor a săvîrșirii unor fapte similare.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor
elementelor circumscrise faptei prejudiciabile și personalității inculpatului, avînd ca finalitate
stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin
rechizitoriu inculpatului.
Astfel, Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră echitabilă cînd aceasta
impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea
infracțiunilor săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor
și intereselor statului și întregii societăți perturbate prin infracțiunile comise.
În speța dată, se constată că, cauza penală în prima instanță a fost examinată în
procedură simplificată, în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, prevăzută de
art. 364/1 Cod de procedură penală, respectiv inculpatul Curbet Marcel a fost recunoscut
vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 217 alin. (2) Cod penal, stabilindu-i-se o
pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 10 000
lei.
După care, legalitatea și temeinicia sentinței în baza apelului depus de către procuror, a
fost verificată de către instanța de apel, care a casat sentința parțial în partea stabilirii pedepsei
și a pronunțat o nouă hotărîre potrivit căreia inculpatului Curbet Marcel i-a fost stabilită o
pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni, cu suspendarea executării pedepsei
pe o perioadă de probațiune de 4 ani.
Așadar, Colegiul penal menționează că instanța de apel corect a modificat pedeapsa
stabilită inculpatului de către prima instanță, stabilindu-i o pedeapsă mai aspră, avînd în
vedere că inculpatul anterior a fost judecat de mai multe ori pentru săvîrșirea infracțiunilor
similare, iar fără a trage concluziile necesare, acesta mai săvîrșește o nouă infracțiune din
intenție, prin urmare argumentele recurentului invocate în sensul dat sunt considerate
neîntemeiate și lipsite de suport juridic.
Reieșind din cele susținute mai sus, Colegiul penal concluzionează că, pedeapsa
individualizată de instanța de apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului
prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal - restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,
precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpatului, cît și a altor
persoane, din care motive se impune a declara inadmisibil recursul de pe rol, ca fiind vădit
neîntemeiat.
5
În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Curbet Marcel Vladimir
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016, în propria
cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 18 noiembrie 2016.
Președinte URSACHE Petru
Judecător NICOLAEV Ghenadie
Judecător MORARU Petru
6