1re-106/16 — Art. 264/1 alin. 1 CP

Termenul de examinare a cauzei: Prima instanță: 01.07.2015 - 14.10.2015; Instanța de recurs: 06.11.2015 - 23.11.2015; Instanța de recurs în anulare: 28.04.2016 - 18.10.2016. ACONSTATAT: 1. Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 14 octombrie 2015, a fost încetat procesul penal în privința lui Păduraru Alexandru de învinuire în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenția prevăzută de art. 233 alin. (1) Cod contravențional și încetat procesul contravențional în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere contravențională.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat în fapt că, Păduraru Alexandru, la 12 iunie 2015, aproximativ la ora 23:50, conducând automobilul model ,,Audi A5” cu n/î A 497 EE, pe str. M. Eminescu, or. Căușeni, a fost stopat de către colaboratorii poliției rutiere și în baza suspecției precum că Păduraru Alexandru conducea în stare de ebrietate mijlocul de transport, a fost supus examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate, în rezultat fiind stabilit că, ultimul conducea mijlocul de transport în stare de ebrietate cu concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,52 mg/l.

Procurorul, a contestat cu recurs sentința solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Păduraru Alexandru să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 400 unități convenționale, ce constituie 8000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani. În motivare a invocat că, prima instanță a pronunțat o sentință ilegală, 1 incorect fiind recalificate acțiunile inculpatului, deși incontestabil în acțiunile acestuia sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal. Astfel, prima instanță a admis unilateral poziția dată, fără a da apreciere obiectivă cazului. Totodată, prima instanță neîntemeiat a luat poziția apărării, invocând precum că acțiunile lui Păduraru Alexandru întrunesc elementele contravenției, făcând trimitere la ordinul Ministerului Economiei al R. Moldova nr. 104 din 08 iunie 2015, pe când alcotestul cu care a fost testat Păduraru Alexandru, a fost verificat metrologic și corespunde normelor și standardelor. La fel, instanța de judecată, contrar cerințelor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, a apreciat și interpretat eronat probele stabilite în cursul cercetării judecătorești, și anume în favoarea inculpatului, care nici nu a invocat respingerea învinuirii aduse, limitându-se numai la neaplicarea pedepsei complementare, astfel fiind prezumată recunoașterea vinei în infracțiunea imputată. Subsidiar a menționat că, instanța de judecată a ignorat argumentele aduse de către acuzare, prin care poziția inculpatului și versiunea acestuia, înaintate în procesul penal reprezintă o modalitate de a se eschiva de la răspunderea penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2015, a fost admis recursul, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre prin care Păduraru Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități convenționale, ce constituie 10000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a constatat că, Păduraru Alexandru, la 12 iunie 2015, aproximativ la ora 23:50, conducând automobilul model ,,Audi A5” cu n/î A 497 EE, pe str. M. Eminescu, or. Căușeni, a fost stopat de către colaboratorii poliției rutiere și în baza suspecției precum că Păduraru Alexandru conducea în stare de ebrietate mijlocul de transport, a fost supus examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate, în rezultat fiind stabilit că, ultimul conducea mijlocul de transport în stare de ebrietate cu concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,52 mg/l, ceea ce conform art. 13412 alin. (3) Cod penal, constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. 4.2. În confirmarea vinovăției inculpatului Păduraru Alexandru, instanța de recurs a reținut că, prima instanță nu a luat în considerație faptul că inculpatul Păduraru Alexandru, în cadrul urmăririi penale fiind audiat, a recunoscut vina, și anume că a consumat o bere de 0,5 l, iar când a fost stopat de către echipajul poliției patrulare acesta a recunoscut că a servit o bere, mai mult acesta a indicat expres că s-a deplasat împreună cu angajații poliției patrulare la Spitalul raional Căușeni unde a fost stabilit că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat era de 0,52 mg/l. În continuare, inculpatului Păduraru Alexandru i-a fost adus la cunoștință procesul-verbal nr. 710 din 13 iunie 2015 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, acesta fiind semnat de dânsul, nefiind înaintate careva obiecții, nu a fost contestat, astfel 2 prezumându-se că Păduraru Alexandru a fost de acord cu concluzia privind starea de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Instanța de recurs a constatat ca fiind greșit recalificată infracțiunea imputată de către acuzare în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, lui Păduraru Alexandru în baza art. 233 alin. (1) Cod contravențional, deoarece acuzarea a prezentat probe verosimile care au elucidat în mod clar circumstanțele cazului și în baza cărora a fost demonstrată pe deplin vinovăția în săvârșirea infracțiunii imputate. Mai mult, instanța de recurs a menționat că, vina inculpatului Păduraru Alexandru în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, este confirmată și de declarațiile martorilor Caradji Gheorghe și Dronic Eugeniu, mai mult, Caradji Gheorghe a relatat instanței că inculpatul nu este pentru prima dată când se urcă la volan în stare de ebrietate. Conform procesului-verbal nr. 710 din 13 iunie 2015, al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, medicul a concluzionat că Păduraru Alexandru, la momentul examinării, era în stare de ebrietate cu grad avansat (f.d.8-9). Astfel, instanța de recurs a reținut că, prima instanță la examinarea cauzei, nu a ținut cont de prevederile art. 24 alin. (2) Cod procedură penală, examinarea cauzei a avut loc în mod superficial, fără a examina cauza multilateral, obiectiv și sub toate aspectele, ceea ce nu poate fi acceptat într-un proces penal. La individualizarea pedepsei, instanța de recurs ținând cont de prevederile art. art. 7, 61, 75-78 Cod penal, i-a stabilit inculpatului Păduraru Alexandru pedeapsa sub formă de amendă cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Condamnatul Păduraru Alexandru, a contestat cu recurs în anulare decizia solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței. Recurentul a invocat că, a recunoscut consumul unei sticle de bere, iar prin sentință nu a fost adoptată o soluție de achitare, dar a fost încetat procesul penal în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenția prevăzută de art. 233 alin. (1) Cod contravențional, ținând cont de prevederile ordinului Ministerului Economiei al R. Moldova nr. 104 din 08 iunie 2015, cu privire la aprobarea procedurii de măsurare legală PML 5-02:2015 „Măsurarea concentrației de alcool în aerul expirat de persoanele testate cu analizatorul de Tip „ALCOTEST 6810”, care este un act normativ obligatoriu, cu caracter imperativ organelor abilitate de a utiliza analizatorul. La fel, prima instanță nu a constatat necorespunderea alcotestului standardelor, dar a stabilit că la efectuarea măsurării nu s-a luat în considerare eroarea tolerată a analizatorului, care constituie +/- 0,02 mg/l și se tratează în favoarea persoanei testate, ținându-se cont de prevederile art. 13412 pct. 3) Cod penal. Susține recurentul că, instanța de recurs a omis expunerea asupra prevederilor ordinului Ministerului Economiei al R. Moldova nr. 104 din 08 iunie 2015, prin ce, în mod ilegal, a adoptat o decizie de condamnare în privința inculpatului, or acest ordin se referă la analizatoarele deja verificate metrologic, care oricum au eroare tolerată care urmează a fi tratată în favoarea persoanei testate, asupra cărui fapt, instanța de recurs nu s-a expus, acest argument fiind 3 invocat în recurs. Subsidiar recurentul a făcut trimitere la jurisprudența CEDO, cauza Öztürk împotriva Germaniei, hotărârea din 1984, care a stabilit că modul de definire a faptelor prin dreptul intern are o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii. Curtea Europeană consideră ca pozitivă măsura dezincriminării, în ,,interesul individului”, a unor infracțiuni mai puțin grave și pentru care făptuitorul nu mai răspunde penal, ...Cu toate acestea, distincția operată de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operantă, întrucât în sensul art. 6 CțEDO toate aceste fapte au caracter penal și, tocmai de aceea, prevederile sale garantează oricărui ,,acuzat” dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern.

Asupra recursului în anulare a prezentat referință procurorul, care s-a expus pentru respingerea acestuia, menționând că aprecierea sau reaprecierea probelor conținute în dosarul penal și ale circumstanțelor cauzei, este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond și invocarea în cadrul unui recurs în anulare doar a aprecierii probelor în alt sens, este lipsit de suport juridic și nu poate să afecteze o hotărâre irevocabilă.

Judecând recursul în anulare declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente. Conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul R. Moldova despre depunerea cererii. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată potrivit dispoziției art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, este o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția R. Moldova și de alte legi naționale. Coroborând argumentele invocate în recurs cu prevederile legale ale actelor internaționale și naționale, Colegiul menționează următoarele. Recurentul a invocat ca viciu fundamental în cadrul procedurii precedente ce a afectat hotărârea atacată faptul că, instanța de recurs, la adoptarea deciziei de condamnare, nu a luat în considerație eroarea tolerată a analizatorului care constituie +/-0,02 mg/l și care se tratează în favoarea persoanei testate, ținându-se cont de prevederile ordinului Ministerului Economiei al R. Moldova nr. 104 din 08 iunie 2015, cu privire la aprobarea procedurii de măsurare legală PML 5-02:2015 „Măsurarea concentrației de alcool în aerul expirat de persoanele testate cu analizatorul de Tip „ALCOTEST 6810”. Din materialele cauzei rezultă că, instanța de recurs a reținut că vinovăția lui Păduraru Alexandru în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, se confirmă prin declarațiile inculpatului, care a recunoscut faptul că a consumat o sticlă de bere de 0,5 l, iar când a fost stopat de către echipajul batalionului de patrulare acesta a recunoscut că a servit o bere, mai mult acesta a indicat expres că s-a deplasat împreună cu angajații poliției de patrulare la Spitalul 4 raional Căușeni unde, în rezultatul controlului efectuat s-a depistat că avea în aerul expirat concentrația vaporilor de alcool de 0,52 mg/l, iar când a luat cunoștință cu procesul-verbal nr. 710 din 13 iunie 2015 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, nu a înaintat obiecții, nu l-a contestat, precum și declarațiile martorilor Caradji Gheorghe și Dronic Eugeniu, mai mult, Caradji Gheorghe a relatat instanței că inculpatul nu este pentru prima dată când se urcă la volan în stare de ebrietate. În acest context, Colegiul penal indică că, art. 2641 alin. (1) Cod penal, prevede conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanțe narcotice, psihotrope și/sau de alte substanțe cu efecte similare. Potrivit art. 13412 alin. (3) Cod penal, prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se înțelege starea persoanei care are concentrația de alcool în sânge de la 1,0 g/l și mai mult sau concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,5 mg/l și mai mult. La efectuarea testării cu analizatorul tip Alcotest 6810, s-a stabilit că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de către Păduraru Alexandru a fost de 0,52 mg/l, care potrivit art. 13412 alin. (3) Cod penal, constituie stare de ebrietate cu grad avansat. Astfel, Colegiul reține corectă concluzia primei instanțe, care a stabilit că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de Păduraru Alexandru la momentul măsurării era cu 0,02 mg/l mai mult decât limita de 0,50 mg/l și cu trimitere la pct. 16) a ordinului Ministerului Economiei al R. Moldova nr. 104 din 08 iunie 2015, cu privire la aprobarea procedurii de măsurare legală PML 5-02:2015 „Măsurarea concentrației de alcool în aerul expirat de persoanele testate cu analizatorul de Tip „ALCOTEST 6810”, potrivit căruia, la stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat de persoanele testate, cu utilizarea analizatorului, se va ține cont de eroarea tolerată a analizatorului, care constituie +/- 0,02 mg/l și se tratează în favoarea persoanei testate, a stabilit, astfel că, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de Păduraru Alexandru constituia 0,50 mg/l, care potrivit art. 13412 alin. (2) Cod penal, constituie stare de ebrietate cu grad minim. Totodată, din procesul-verbal nr. 710 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 13 iunie 2015, rezultă că medicul a concluzionat că Păduraru Alexandru, la momentul examinării se afla în stare de ebrietate cu grad avansat, însă concluzia dată a fost formată în baza analizatorul tip Alcotest 6810, potrivit căruia concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat este de 0,52 mg/l, fără ca de la Păduraru Alexandru să fi fost colectate careva mostre pentru a stabili cantitatea de alcool în sânge (f.d.8). Iar concluziile instanței de recurs că, Păduraru Alexandru a recunoscut consumul unei sticle de beri cu volumul de 0,5 l și care a fost de acord cu procesul-verbal indicat supra, acesta fiind semnat de dânsul, nefiind înaintate careva obiecții, nu a fost contestat, fiind prezumat că Păduraru Alexandru a fost de acord cu concluzia - stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, nu pot fi puse la 5 baza unei hotărâri de condamnare, deoarece vin în contradicție cu legislația în vigoare. Mai mult, prima instanță nu a dispus achitarea lui Păduraru Alexandru de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, dar a încetat procesul penal din motiv că fapta constituie contravenția prevăzută de art. 233 alin. (1) Cod contravențional. Art. 233 alin. (1) Cod contravențional, prevede conducerea vehiculului de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool ce depășește gradul maxim admisibil stabilit de lege, dacă fapta nu constituie infracțiune. Ținând cont de cele enunțate supra, Colegiul penal lărgit consideră corectă concluzia primei instanțe, care a dispus încetarea procesului penal în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenția prevăzută de art. 233 alin. (1) Cod contravențional. Totodată, sub acest aspect, s-a expus și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care procedând la examinarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a statuat că distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de acest articol acuzațiilor în materie penală (hotărârea pronunțată în cauza Öztürk versus Germania, din 21 februarie 1984, paragr. 50-56). Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter „penal” în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg versus Moldova, din 1 februarie 2005, paragr. 29). La fel, Colegiul penal lărgit reține ca întemeiată concluzia primei instanțe care a dispus încetarea procesului contravențional în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere contravențională, or, la momentul săvârșirii contravenției și pronunțării hotărârii, era în vigoarea art. 30 Cod contravențional care prevedea termenul prescripției tragerii la răspundere contravențională de 3 luni. Așadar, prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, verificând complet și obiectiv probele administrate la dosar, sub aspectul pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, just a ajuns la concluzia privind încetarea procesului penal în privința lui Păduraru Alexandru de învinuire în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenția prevăzută de art. 233 alin. (1) Cod contravențional și corect a dispus încetarea procesului contravențional în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere contravențională. În acest context, decizia instanței de recurs privind condamnarea lui Păduraru Alexandru în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, urmează a fi casată, ca fiind neîntemeiată, cu menținerea sentinței primei instanțe, care este legală, motiv pentru care se apreciază că recursul procurorului a fost greșit admis. 6 Astfel, recursul în anulare declarat de condamnatul Păduraru Alexandru este întemeiat și urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de recurs și menținerea sentinței primei instanțe. 7. În conformitate cu art. art. 457, 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de condamnatul Păduraru Alexandru Petru, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2015, cu menținerea sentinței Judecătoriei Căușeni din 14 octombrie 2015, prin care, a fost încetat procesul penal în privința lui Păduraru Alexandru Petru de învinuire în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenția prevăzută de art. 233 alin. (1) Cod contravențional și încetat procesul contravențional în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere contravențională. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 noiembrie 2016. Președinte Petru Ursache Judecătorii Petru Moraru Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Nadejda Toma 7