1re-106/16 — art. 264/1 alin. 1 CP

1re-106/16 — art. 264/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1re-106/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și Nadejda

Toma,

a judecat, fără citarea părților, recursul în anulare, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2015,

declarat de condamnatul

Păduraru Alexandru Petru, născut la 25 mai

1980, originar din r-nul Basarabeasca,

domiciliat or. Căușeni, str. N. Doni 12, ap. 1.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.07.2015 - 14.10.2015;

Instanța de recurs: 06.11.2015 - 23.11.2015;

Instanța de recurs în anulare: 28.04.2016 - 18.10.2016.

A C O N S T A T A T:

procesul penal în privința lui Păduraru Alexandru de învinuire în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta constituie

contravenția prevăzută de art. 233 alin. (1) Cod contravențional și încetat procesul

contravențional în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la

răspundere contravențională.

Alexandru, la 12 iunie 2015, aproximativ la ora 23:50, conducând automobilul

model ,,Audi A5” cu n/î A 497 EE, pe str. M. Eminescu, or. Căușeni, a fost stopat

de către colaboratorii poliției rutiere și în baza suspecției precum că Păduraru

Alexandru conducea în stare de ebrietate mijlocul de transport, a fost supus

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de

ebrietate, în rezultat fiind stabilit că, ultimul conducea mijlocul de transport în stare

de ebrietate cu concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,52 mg/l.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Păduraru Alexandru să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 400 unități

convenționale, ce constituie 8000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe termen de 4 ani.

În motivare a invocat că, prima instanță a pronunțat o sentință ilegală,

1

incorect fiind recalificate acțiunile inculpatului, deși incontestabil în acțiunile

acestuia sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod

penal. Astfel, prima instanță a admis unilateral poziția dată, fără a da apreciere

obiectivă cazului.

Totodată, prima instanță neîntemeiat a luat poziția apărării, invocând precum

că acțiunile lui Păduraru Alexandru întrunesc elementele contravenției, făcând

trimitere la ordinul Ministerului Economiei al R. Moldova nr. 104 din 08 iunie

2015, pe când alcotestul cu care a fost testat Păduraru Alexandru, a fost verificat

metrologic și corespunde normelor și standardelor.

La fel, instanța de judecată, contrar cerințelor art. 24 alin. (2) Cod de

procedură penală, a apreciat și interpretat eronat probele stabilite în cursul

cercetării judecătorești, și anume în favoarea inculpatului, care nici nu a invocat

respingerea învinuirii aduse, limitându-se numai la neaplicarea pedepsei

complementare, astfel fiind prezumată recunoașterea vinei în infracțiunea

imputată.

Subsidiar a menționat că, instanța de judecată a ignorat argumentele aduse

de către acuzare, prin care poziția inculpatului și versiunea acestuia, înaintate în

procesul penal reprezintă o modalitate de a se eschiva de la răspunderea penală.

2015, a fost admis recursul, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre prin care Păduraru Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ce constituie 10000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe termen de 4 ani.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a constatat că, Păduraru

Alexandru, la 12 iunie 2015, aproximativ la ora 23:50, conducând automobilul

model ,,Audi A5” cu n/î A 497 EE, pe str. M. Eminescu, or. Căușeni, a fost stopat

de către colaboratorii poliției rutiere și în baza suspecției precum că Păduraru

Alexandru conducea în stare de ebrietate mijlocul de transport, a fost supus

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de

ebrietate, în rezultat fiind stabilit că, ultimul conducea mijlocul de transport în stare

de ebrietate cu concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,52 mg/l, ceea

ce conform art. 13412 alin. (3) Cod penal, constituie stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat.

4.2. În confirmarea vinovăției inculpatului Păduraru Alexandru, instanța de

recurs a reținut că, prima instanță nu a luat în considerație faptul că inculpatul

Păduraru Alexandru, în cadrul urmăririi penale fiind audiat, a recunoscut vina, și

anume că a consumat o bere de 0,5 l, iar când a fost stopat de către echipajul

poliției patrulare acesta a recunoscut că a servit o bere, mai mult acesta a indicat

expres că s-a deplasat împreună cu angajații poliției patrulare la Spitalul raional

Căușeni unde a fost stabilit că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat era

de 0,52 mg/l.

În continuare, inculpatului Păduraru Alexandru i-a fost adus la cunoștință

procesul-verbal nr. 710 din 13 iunie 2015 al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, acesta fiind

semnat de dânsul, nefiind înaintate careva obiecții, nu a fost contestat, astfel

2

prezumându-se că Păduraru Alexandru a fost de acord cu concluzia privind starea

de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Instanța de recurs a constatat ca fiind greșit recalificată infracțiunea imputată

de către acuzare în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, lui Păduraru Alexandru în

baza art. 233 alin. (1) Cod contravențional, deoarece acuzarea a prezentat probe

verosimile care au elucidat în mod clar circumstanțele cazului și în baza cărora a

fost demonstrată pe deplin vinovăția în săvârșirea infracțiunii imputate.

Mai mult, instanța de recurs a menționat că, vina inculpatului Păduraru

Alexandru în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, este

confirmată și de declarațiile martorilor Caradji Gheorghe și Dronic Eugeniu, mai

mult, Caradji Gheorghe a relatat instanței că inculpatul nu este pentru prima dată

când se urcă la volan în stare de ebrietate.

Conform procesului-verbal nr. 710 din 13 iunie 2015, al examinării medicale

de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei,

medicul a concluzionat că Păduraru Alexandru, la momentul examinării, era în

stare de ebrietate cu grad avansat (f.d.8-9).

Astfel, instanța de recurs a reținut că, prima instanță la examinarea cauzei,

nu a ținut cont de prevederile art. 24 alin. (2) Cod procedură penală, examinarea

cauzei a avut loc în mod superficial, fără a examina cauza multilateral, obiectiv și

sub toate aspectele, ceea ce nu poate fi acceptat într-un proces penal.

La individualizarea pedepsei, instanța de recurs ținând cont de prevederile

art. art. 7, 61, 75-78 Cod penal, i-a stabilit inculpatului Păduraru Alexandru

pedeapsa sub formă de amendă cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport.

decizia solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

Recurentul a invocat că, a recunoscut consumul unei sticle de bere, iar prin

sentință nu a fost adoptată o soluție de achitare, dar a fost încetat procesul penal în

baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenția

prevăzută de art. 233 alin. (1) Cod contravențional, ținând cont de prevederile

ordinului Ministerului Economiei al R. Moldova nr. 104 din 08 iunie 2015, cu

privire la aprobarea procedurii de măsurare legală PML 5-02:2015 „Măsurarea

concentrației de alcool în aerul expirat de persoanele testate cu analizatorul de Tip

„ALCOTEST 6810”, care este un act normativ obligatoriu, cu caracter imperativ

organelor abilitate de a utiliza analizatorul.

La fel, prima instanță nu a constatat necorespunderea alcotestului

standardelor, dar a stabilit că la efectuarea măsurării nu s-a luat în considerare

eroarea tolerată a analizatorului, care constituie +/- 0,02 mg/l și se tratează în

favoarea persoanei testate, ținându-se cont de prevederile art. 13412 pct. 3) Cod

penal.

Susține recurentul că, instanța de recurs a omis expunerea asupra

prevederilor ordinului Ministerului Economiei al R. Moldova nr. 104 din 08 iunie

2015, prin ce, în mod ilegal, a adoptat o decizie de condamnare în privința

inculpatului, or acest ordin se referă la analizatoarele deja verificate metrologic,

care oricum au eroare tolerată care urmează a fi tratată în favoarea persoanei

testate, asupra cărui fapt, instanța de recurs nu s-a expus, acest argument fiind

3

invocat în recurs.

Subsidiar recurentul a făcut trimitere la jurisprudența CEDO, cauza Öztürk

împotriva Germaniei, hotărârea din 1984, care a stabilit că modul de definire a

faptelor prin dreptul intern are o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a

sancțiunii. Curtea Europeană consideră ca pozitivă măsura dezincriminării, în

,,interesul individului”, a unor infracțiuni mai puțin grave și pentru care făptuitorul

nu mai răspunde penal, ...Cu toate acestea, distincția operată de statele europene

între crime, delicte și contravenții nu este operantă, întrucât în sensul art. 6 CțEDO

toate aceste fapte au caracter penal și, tocmai de aceea, prevederile sale garantează

oricărui ,,acuzat” dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în

dreptul intern.

expus pentru respingerea acestuia, menționând că aprecierea sau reaprecierea

probelor conținute în dosarul penal și ale circumstanțelor cauzei, este o competență

și prerogativă legală a instanțelor de fond și invocarea în cadrul unui recurs în

anulare doar a aprecierii probelor în alt sens, este lipsit de suport juridic și nu poate

să afecteze o hotărâre irevocabilă.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta urmează a fi admis,

din următoarele considerente.

Conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot

fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor

Omului informează Guvernul R. Moldova despre depunerea cererii.

Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată potrivit dispoziției art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, este o

încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția R. Moldova și de alte legi naționale.

Coroborând argumentele invocate în recurs cu prevederile legale ale actelor

internaționale și naționale, Colegiul menționează următoarele.

Recurentul a invocat ca viciu fundamental în cadrul procedurii precedente ce

a afectat hotărârea atacată faptul că, instanța de recurs, la adoptarea deciziei de

condamnare, nu a luat în considerație eroarea tolerată a analizatorului care

constituie +/-0,02 mg/l și care se tratează în favoarea persoanei testate, ținându-se

cont de prevederile ordinului Ministerului Economiei al R. Moldova nr. 104 din

08 iunie 2015, cu privire la aprobarea procedurii de măsurare legală PML

5-02:2015 „Măsurarea concentrației de alcool în aerul expirat de persoanele testate

cu analizatorul de Tip „ALCOTEST 6810”.

Din materialele cauzei rezultă că, instanța de recurs a reținut că vinovăția lui

Păduraru Alexandru în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod

penal, se confirmă prin declarațiile inculpatului, care a recunoscut faptul că a

consumat o sticlă de bere de 0,5 l, iar când a fost stopat de către echipajul

batalionului de patrulare acesta a recunoscut că a servit o bere, mai mult acesta a

indicat expres că s-a deplasat împreună cu angajații poliției de patrulare la Spitalul

4

raional Căușeni unde, în rezultatul controlului efectuat s-a depistat că avea în aerul

expirat concentrația vaporilor de alcool de 0,52 mg/l, iar când a luat cunoștință cu

procesul-verbal nr. 710 din 13 iunie 2015 al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, nu a înaintat

obiecții, nu l-a contestat, precum și declarațiile martorilor Caradji Gheorghe și

Dronic Eugeniu, mai mult, Caradji Gheorghe a relatat instanței că inculpatul nu este

pentru prima dată când se urcă la volan în stare de ebrietate.

În acest context, Colegiul penal indică că, art. 2641 alin. (1) Cod penal,

prevede conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanțe

narcotice, psihotrope și/sau de alte substanțe cu efecte similare.

Potrivit art. 13412 alin. (3) Cod penal, prin stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat se înțelege starea persoanei care are concentrația de alcool în sânge de

la 1,0 g/l și mai mult sau concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de la

0,5 mg/l și mai mult.

La efectuarea testării cu analizatorul tip Alcotest 6810, s-a stabilit că

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de către Păduraru Alexandru a fost

de 0,52 mg/l, care potrivit art. 13412 alin. (3) Cod penal, constituie stare de

ebrietate cu grad avansat.

Astfel, Colegiul reține corectă concluzia primei instanțe, care a stabilit că

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de Păduraru Alexandru la

momentul măsurării era cu 0,02 mg/l mai mult decât limita de 0,50 mg/l și cu

trimitere la pct. 16) a ordinului Ministerului Economiei al R. Moldova nr. 104 din

08 iunie 2015, cu privire la aprobarea procedurii de măsurare legală PML

5-02:2015 „Măsurarea concentrației de alcool în aerul expirat de persoanele testate

cu analizatorul de Tip „ALCOTEST 6810”, potrivit căruia, la stabilirea

concentrației de alcool în aerul expirat de persoanele testate, cu utilizarea

analizatorului, se va ține cont de eroarea tolerată a analizatorului, care constituie

+/- 0,02 mg/l și se tratează în favoarea persoanei testate, a stabilit, astfel că,

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de Păduraru Alexandru constituia

0,50 mg/l, care potrivit art. 13412 alin. (2) Cod penal, constituie stare de ebrietate

cu grad minim.

Totodată, din procesul-verbal nr. 710 al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 13 iunie

2015, rezultă că medicul a concluzionat că Păduraru Alexandru, la momentul

examinării se afla în stare de ebrietate cu grad avansat, însă concluzia dată a fost

formată în baza analizatorul tip Alcotest 6810, potrivit căruia concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat este de 0,52 mg/l, fără ca de la Păduraru

Alexandru să fi fost colectate careva mostre pentru a stabili cantitatea de alcool în

sânge (f.d.8).

Iar concluziile instanței de recurs că, Păduraru Alexandru a recunoscut

consumul unei sticle de beri cu volumul de 0,5 l și care a fost de acord cu

procesul-verbal indicat supra, acesta fiind semnat de dânsul, nefiind înaintate

careva obiecții, nu a fost contestat, fiind prezumat că Păduraru Alexandru a fost de

acord cu concluzia - stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, nu pot fi puse la

5

baza unei hotărâri de condamnare, deoarece vin în contradicție cu legislația în

vigoare.

Mai mult, prima instanță nu a dispus achitarea lui Păduraru Alexandru de

sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal,

dar a încetat procesul penal din motiv că fapta constituie contravenția prevăzută de

art. 233 alin. (1) Cod contravențional.

Art. 233 alin. (1) Cod contravențional, prevede conducerea vehiculului de

către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool ce depășește

gradul maxim admisibil stabilit de lege, dacă fapta nu constituie infracțiune.

Ținând cont de cele enunțate supra, Colegiul penal lărgit consideră corectă

concluzia primei instanțe, care a dispus încetarea procesului penal în baza art. 2641

alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenția prevăzută de art. 233

alin. (1) Cod contravențional.

Totodată, sub acest aspect, s-a expus și Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, care procedând la examinarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a statuat că

distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora

dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei

categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de acest articol

acuzațiilor în materie penală (hotărârea pronunțată în cauza Öztürk versus

Germania, din 21 februarie 1984, paragr. 50-56).

Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un

caracter „penal” în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie

determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în

sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura

faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată

persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (hotărârea pronunțată în

cauza Ziliberberg versus Moldova, din 1 februarie 2005, paragr. 29).

La fel, Colegiul penal lărgit reține ca întemeiată concluzia primei instanțe

care a dispus încetarea procesului contravențional în legătură cu expirarea

termenului prescripției tragerii la răspundere contravențională, or, la momentul

săvârșirii contravenției și pronunțării hotărârii, era în vigoarea art. 30 Cod

contravențional care prevedea termenul prescripției tragerii la răspundere

contravențională de 3 luni.

Așadar, prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, verificând complet și obiectiv probele administrate la dosar, sub

aspectul pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, just a ajuns la concluzia

privind încetarea procesului penal în privința lui Păduraru Alexandru de învinuire

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, din motiv că

fapta constituie contravenția prevăzută de art. 233 alin. (1) Cod contravențional și

corect a dispus încetarea procesului contravențional în legătură cu expirarea

termenului prescripției tragerii la răspundere contravențională.

În acest context, decizia instanței de recurs privind condamnarea lui

Păduraru Alexandru în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, urmează a fi casată, ca

fiind neîntemeiată, cu menținerea sentinței primei instanțe, care este legală, motiv

pentru care se apreciază că recursul procurorului a fost greșit admis.

6

Astfel, recursul în anulare declarat de condamnatul Păduraru Alexandru este

întemeiat și urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de recurs și

menținerea sentinței primei instanțe.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursul în anulare declarat de condamnatul Păduraru Alexandru

Petru, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

noiembrie 2015, cu menținerea sentinței Judecătoriei Căușeni din 14 octombrie

2015, prin care, a fost încetat procesul penal în privința lui Păduraru Alexandru

Petru de învinuire în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod

penal, din motiv că fapta constituie contravenția prevăzută de art. 233 alin. (1) Cod

contravențional și încetat procesul contravențional în legătură cu expirarea

termenului prescripției tragerii la răspundere contravențională.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 noiembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

7