1ra-1243/2016 — art.201/1 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.201/1 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.4,6,10 CPP
1ra-1243/2016 — art.201/1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1243/2016
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
18 octombrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul lărgit în următoarea componență:
președinte Ursache Petru
judecători Toma Nadejda
Nicolaev Ghenadie
Timofti Vladimir
Moraru Petru
judecînd, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de
procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Prisacari Lilia, prin care
se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 februarie
2016, în cauza penală în privința lui
Ceban Lilian Veaceslav, născut la
15.05.1996, originar din s. Recea,
r-nul Rîșcani, domiciliat în s. Sîngereii
Noi, r-nul Sîngerei.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 26.08.2015 – 29.10.2015;
Instanța de apel: 17.12.2015 – 03.02.2016;
Instanța de recurs: 19.05.2016 – 18.10.2016.
A C O N S T A T AT:
Prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 29 octombrie 2015, pronunțată pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 364/1
Cod de procedură penală, a fost încetat procesul penal în privința lui Ceban Lilian
Veaceslav în legătură cu liberarea de răspundere penală cu tragerea la
răspundere contravențională, cu aplicarea unei pedepse sub formă de amendă în
mărime de 150 unități convenționale, echivalentul a 3000 (trei mii) lei.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Ceban Lilian,
aflându-se în relații de concubinaj cu Ceban Diana din 2014 și având în comun fiul
minor Artiom, la data de 16.05.2015, aproximativ la ora 14.00, fiind în
automobilul personal care era parcat pe strada Independenței, orașul Sîngerei,
acționând cu intenție directă, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,
1
în rezultatul relațiilor ostile apărute spontan a numit-o cu cuvinte licențioase pe
ultima, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele peste față și brațe,
cauzându-i victimei leziuni corporale neînsemnate, sub formă de echimoze a
ambelor brațe.
Acțiunile lui Ceban Lilian Veaceslav au fost încadrate în baza art. 201/1
alin. (1) Cod penal, cu indicii calificativi: violența în familie, adică acțiunea sau
inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al
familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea
acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
lui Ceban Lilian Veaceslav să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod penal și stabilită pedeapsa sub formă de
muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 100 ore.
În motivarea apelului procurorul a indicat, că nu contestă sentința în partea
calificării acțiunilor inculpatului și vinovăției acestuia în comiterea infracțiunii
imputate, deoarece cauza a fost examinată în procedură simplificată, prevăzută
de art. 364/1 Cod de procedură penală, adică pe baza probelor administrate în
faza de urmărire penală, ci doar în latura stabilirii pedepsei, considerând că
pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă și nu va atinge scopul pedepsei,
nu va contribui la corectarea și reeducarea acestuia.
Acuzatorul de stat a relevat, că prima instanță nu a ținut cont de prevederile
art. 61, 75 Cod penal, de practica judiciară cu privire la individualizarea pedepsei
penale și eronat a aplicat art.55 și art.64 alin.(3/1) Cod penal, astfel, acordându-i
o dublă valență situației de drept nominalizată.
La fel, a menționat, că norma prevăzută de art. 64 alin.(3/1) Cod penal este
aplicabilă doar la achitarea unei amenzi penale nu și contravenționale.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 februarie 2016
a fost respins ca nefondat apelul declarat de către procuror, cu menținerea
hotărârii atacate.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că judecarea
cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură
penală, probele fiind apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării
lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Ceban Lilian Veaceslav de
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod penal.
Verificând legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a constatat, că
instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, de gravitatea
infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16 Cod penal se atribuie la categoria
infracțiunilor ușoare, de motivul acesteia, de persoana vinovatului, care nu are
antecedente penale, la locul de trai se caracterizează satisfăcător, de
circumstanțele atenuante - căința sinceră, recunoașterea vinovăției, pe cauză
2
lipsește prejudiciu cauzat, de faptul că nu s-au stabilit circumstanțe agravante în
cauză.
Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel a statuat, că
concluzia primei instanțe privind aplicarea prevederilor art. 55 și art. 64
alin. (3/1) Cod penal este corectă, deoarece a stabilit că corectarea inculpatului
Ceban Lilian Veaceslav, fiind posibilă fără supunerea răspunderii penale.
Totodată a menționat, că este nefondată solicitarea procurorului privind
stabilirea pedepsei inculpatului sub formă de muncă neremunerată în folosul
comunității, deoarece, în atare situație, pentru stabilirea pedepsei respective este
necesar acceptul inculpatului, fapt ce nu a fost stabilit.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror,
care solicită casarea totală a acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța
de apel în alt complet de judecată, invocând temeiurile prevăzute de art. 427
alin. (1) pct. 4), 6) și 10) Cod de procedură penală - judecata a avut loc fără
participarea inculpatului, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt și s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
În susținerea solicitării sale indică următoarele argumente:
contrar prevederilor art. 321 Cod de procedură penală și practicii
judiciare cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel, instanța de
apel a judecat cauza în lipsa inculpatului, indicând, că acesta a fost legal citat, fapt
confirmat cu aviz de recepție;
menționează, că procurorul a fost pe poziția imposibilității examinării
cauzei în lipsa inculpatului, dat fiind faptul că nu se cunoștea motivul
neprezentării și totodată, solicitând amânarea examinării cauzei pentru a
prezenta informație din baza de date ACCES referitor la trecerea frontierei RM,
deoarece din declarațiile părții vătămate inculpatul Ceban Lilian a părăsit
hotarele RM;
recurentul consideră, că instanța de apel incorect a menținut hotărârea
primei instanțe referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, care este prea blândă
în coraport cu circumstanțele cauzei, indicând aceleași motive care au fost expuse
în cererea de apel, și asupra cărora instanța de apel nu a dat răspuns;
în opinia recurentului pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în
folosul comunității este de ordin să convingă inculpatul de necesitatea respectării
legii și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Partea vătămată Ceban Diana a depus referință privind opinia sa asupra
recursului ordinar declarat de procuror, solicitând încetarea procesului penal în
privința soțului ei Ceban Lilian.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit
concluzionează că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele
considerente.
3
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul
instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii
atacate.
8.1. Recurentul invocă în cererea de recurs temeiul prevăzut în art. 427
alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală – „judecata a avut loc fără participarea
inculpatului, când participarea lui era obligatorie potrivit legii”, însă Colegiul lărgit
consideră, că argumentele indicate în acest sens sunt neîntemeiate, deoarece din
materialele cauzei se constată, că examinarea cauzei în prima instanță a avut loc
cu participarea inculpatului Ceban Lilian, care a fost prezent la pronunțarea
dispozitivului sentinței din 29 octombrie 2015, fiindu-i înmânată copia de pe
dispozitivul sentinței, fapt confirmat prin dovada de primire (f. d. 86) și totodată,
s-a anunțat că sentința motivată va fi pronunțată public la data de 20 noiembrie
2015, ora 15:00 (f. d. 82).
Instanța de recurs menționează, că la pronunțarea sentinței motivate, în
data de 20 noiembrie 2015, ora 15:00, participanții la proces nu s-au prezentat,
din motive necunoscute de instanță, însă în conformitate cu art.338 alin.(4) Cod
de procedură penală le-a fost expediată copia de pe sentința motivată (f. d. 92).
Ulterior, nefiind de acord cu hotărârea pronunțată, la data de 27 noiembrie
2015 procurorul depune apel, adică în termenul de 15 zile, stabilit de art. 402 Cod
de procedură penală, și despre judecarea cauzei în instanța de apel la data de
03 februarie 2016, inculpatul Ceban Lilian a fost înștiințat legal contra semnătură,
fapt confirmat prin avizul de recepție, la domiciliul indicat de ultimul, și anume:
r-nul Rîșcani, s. Recea (f. d. 99, 101), însă nu s-a prezentat și nici nu a înștiințat
motivul neprezentării.
În acest caz, instanța de apel a respectat prevederile art. 321 alin.(3) Cod de
procedură penală, solicitând acordarea asistenței juridice garantate de stat și la
judecarea cauzei în lipsa inculpatului, a participat apărătorul Prepelița Nicolai,
desemnat în baza deciziei coordonatorului Oficiului teritorial Bălți, prezentând
mandatul nr.0837308 din 03 februarie 2016 (f. d. 103).
La fel, de către instanța de apel a fost respectat și alin.(6) al normei sus
indicate, întrucât a considerat, că e posibil de judecat cauza în lipsa inculpatului,
reieșind din circumstanțele cauzei și părerea participanților la proces (partea
vătămată și avocatul inculpatului), care a renunțat în mod expres la exercitarea
dreptului său de a apărea în fața instanței și de a se apăra personal, precum și se
sustrage de la judecată.
În acest sens, Colegiul lărgit menționează, că potrivit jurisprudenței Curții
Europene cu privire la inadmisibilitatea unui recurs în casație pentru motive
legate de sustragerea voluntară a reclamantei de la judecată într-o cauză penală,
fosta Comisie a considerat că aceasta nu constituie nici o limitare
disproporționată a dreptului la un tribunal și nici a dreptului la un proces
4
echitabil, deoarece, în speță, reclamantul a refuzat să fie prezent, în persoană, în
fața instanțelor de fond, ceea ce semnifică renunțarea la însuși dreptul de a
participa la ședințele de judecată ale jurisdicțiilor care au pronunțat hotărârea,
după cum nu a făcut nici un demers pentru a fi reprezentat de un avocat în fața
acestor instanțe sau spre a-și justifica refuzul de a fi prezentă la judecată și nici nu
a ridicat vreo problemă privitoare la drepturile apărării. În aceste condiții,
Comisia a considerat că reclamantul, prin propria sa voință și în mod neechivoc, a
renunțat la dreptul de a fi ascultat de tribunal și la dreptul de a se apăra în proces.
(Comis. EDH, 25 mai 1998, nr. 36106/1997, Mihaies c/France, DR nr. 93, p. 95).
8.2. Cu referire la alegațiile recurentului, indicate sub aspectul temeiurilor
de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,
Colegiul lărgit le consideră nefondate și în acest sens, se menționează căpotrivit
prevederilor art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei
se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă
instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană
vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de
aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei
penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,
de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și
individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile
legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate
cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele
fixate în partea specială.
Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în
dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76 – 77
Cod penal, precum și, efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.
Din materialele cauzei, instanța de recurs constată, că inculpatul a fost pus
sub învinuire, recunoscut vinovat în baza art. 2011 alin.(1), însă prima instanță a
aplicat prevederile art. 55 Cod penal, astfel, fiind încetat procesul penal în
privința lui Ceban Lilian Veaceslav în legătură cu liberarea de răspundere penală
cu tragerea la răspundere contravențională, cu aplicarea unei pedepse sub formă
de amendă în mărime de 150 unități convenționale, soluție menținută de instanța
de apel, care a verificat legalitatea hotărârii primei instanțe în ce privește
stabilirea pedepsei și a concluzionat că, prima instanță corect i-a stabilit pedeapsa
inculpatului, ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, ajungând la
concluzia corectă, că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără a fi
supusă răspunderii penale.
Analizând decizia atacată, Colegiul lărgit consideră, că instanța de apel legal
și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe, deoarece la judecarea apelului
declarat de procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza
5
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,
respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură
penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția
pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care
instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.
Mai mult ca atât, instanța de recurs menționează că temeiurile invocate de
către recurent, precum și argumentele acestuia au constituit obiect de examinare
la judecarea cauzei în instanța de fond și cea de apel, și asupra acestora instanțele
judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate.
Astfel, Colegiul penal reține, că temeiurile invocate de recurent, nu și-au găsit
confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată
nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată.
Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de
art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de
procuror urmează a fi respins, ca inadmisibil.
În temeiul art. 434, art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,
Colegiul lărgit,
D E C I D E :
Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în
procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Prisacari Lilia, cu menținerea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 februarie 2016, în cauza penală în
privința lui Ceban Lilian Veaceslav.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la data de 17 noiembrie 2016.
Președinte Ursache Petru
Judecător Toma Nadejda
Judecător Nicolaev Ghenadie
Judecător Timofti Vladimir
Judecător Moraru Petru
6