1ra-1243/2016 — art.201/1 alin.1 CP

1ra-1243/2016 — art.201/1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1243/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

18 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Timofti Vladimir

Moraru Petru

judecînd, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de

procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Prisacari Lilia, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 februarie

2016, în cauza penală în privința lui

Ceban Lilian Veaceslav, născut la

15.05.1996, originar din s. Recea,

r-nul Rîșcani, domiciliat în s. Sîngereii

Noi, r-nul Sîngerei.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 364/1

Cod de procedură penală, a fost încetat procesul penal în privința lui Ceban Lilian

Veaceslav în legătură cu liberarea de răspundere penală cu tragerea la

răspundere contravențională, cu aplicarea unei pedepse sub formă de amendă în

mărime de 150 unități convenționale, echivalentul a 3000 (trei mii) lei.

aflându-se în relații de concubinaj cu Ceban Diana din 2014 și având în comun fiul

minor Artiom, la data de 16.05.2015, aproximativ la ora 14.00, fiind în

automobilul personal care era parcat pe strada Independenței, orașul Sîngerei,

acționând cu intenție directă, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

1

în rezultatul relațiilor ostile apărute spontan a numit-o cu cuvinte licențioase pe

ultima, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele peste față și brațe,

cauzându-i victimei leziuni corporale neînsemnate, sub formă de echimoze a

ambelor brațe.

Acțiunile lui Ceban Lilian Veaceslav au fost încadrate în baza art. 201/1

alin. (1) Cod penal, cu indicii calificativi: violența în familie, adică acțiunea sau

inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al

familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică.

acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

lui Ceban Lilian Veaceslav să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod penal și stabilită pedeapsa sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 100 ore.

În motivarea apelului procurorul a indicat, că nu contestă sentința în partea

calificării acțiunilor inculpatului și vinovăției acestuia în comiterea infracțiunii

imputate, deoarece cauza a fost examinată în procedură simplificată, prevăzută

de art. 364/1 Cod de procedură penală, adică pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, ci doar în latura stabilirii pedepsei, considerând că

pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă și nu va atinge scopul pedepsei,

nu va contribui la corectarea și reeducarea acestuia.

Acuzatorul de stat a relevat, că prima instanță nu a ținut cont de prevederile

art. 61, 75 Cod penal, de practica judiciară cu privire la individualizarea pedepsei

penale și eronat a aplicat art.55 și art.64 alin.(3/1) Cod penal, astfel, acordându-i

o dublă valență situației de drept nominalizată.

La fel, a menționat, că norma prevăzută de art. 64 alin.(3/1) Cod penal este

aplicabilă doar la achitarea unei amenzi penale nu și contravenționale.

a fost respins ca nefondat apelul declarat de către procuror, cu menținerea

hotărârii atacate.

cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură

penală, probele fiind apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării

lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Ceban Lilian Veaceslav de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod penal.

Verificând legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a constatat, că

instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16 Cod penal se atribuie la categoria

infracțiunilor ușoare, de motivul acesteia, de persoana vinovatului, care nu are

antecedente penale, la locul de trai se caracterizează satisfăcător, de

circumstanțele atenuante - căința sinceră, recunoașterea vinovăției, pe cauză

2

lipsește prejudiciu cauzat, de faptul că nu s-au stabilit circumstanțe agravante în

cauză.

Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel a statuat, că

concluzia primei instanțe privind aplicarea prevederilor art. 55 și art. 64

alin. (3/1) Cod penal este corectă, deoarece a stabilit că corectarea inculpatului

Ceban Lilian Veaceslav, fiind posibilă fără supunerea răspunderii penale.

Totodată a menționat, că este nefondată solicitarea procurorului privind

stabilirea pedepsei inculpatului sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, deoarece, în atare situație, pentru stabilirea pedepsei respective este

necesar acceptul inculpatului, fapt ce nu a fost stabilit.

care solicită casarea totală a acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța

de apel în alt complet de judecată, invocând temeiurile prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 4), 6) și 10) Cod de procedură penală - judecata a avut loc fără

participarea inculpatului, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În susținerea solicitării sale indică următoarele argumente:

 contrar prevederilor art. 321 Cod de procedură penală și practicii

judiciare cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel, instanța de

apel a judecat cauza în lipsa inculpatului, indicând, că acesta a fost legal citat, fapt

confirmat cu aviz de recepție;

 menționează, că procurorul a fost pe poziția imposibilității examinării

cauzei în lipsa inculpatului, dat fiind faptul că nu se cunoștea motivul

neprezentării și totodată, solicitând amânarea examinării cauzei pentru a

prezenta informație din baza de date ACCES referitor la trecerea frontierei RM,

deoarece din declarațiile părții vătămate inculpatul Ceban Lilian a părăsit

hotarele RM;

 recurentul consideră, că instanța de apel incorect a menținut hotărârea

primei instanțe referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, care este prea blândă

în coraport cu circumstanțele cauzei, indicând aceleași motive care au fost expuse

în cererea de apel, și asupra cărora instanța de apel nu a dat răspuns;

 în opinia recurentului pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității este de ordin să convingă inculpatul de necesitatea respectării

legii și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

recursului ordinar declarat de procuror, solicitând încetarea procesului penal în

privința soțului ei Ceban Lilian.

concluzionează că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

3

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

8.1. Recurentul invocă în cererea de recurs temeiul prevăzut în art. 427

alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală – „judecata a avut loc fără participarea

inculpatului, când participarea lui era obligatorie potrivit legii”, însă Colegiul lărgit

consideră, că argumentele indicate în acest sens sunt neîntemeiate, deoarece din

materialele cauzei se constată, că examinarea cauzei în prima instanță a avut loc

cu participarea inculpatului Ceban Lilian, care a fost prezent la pronunțarea

dispozitivului sentinței din 29 octombrie 2015, fiindu-i înmânată copia de pe

dispozitivul sentinței, fapt confirmat prin dovada de primire (f. d. 86) și totodată,

s-a anunțat că sentința motivată va fi pronunțată public la data de 20 noiembrie

2015, ora 15:00 (f. d. 82).

Instanța de recurs menționează, că la pronunțarea sentinței motivate, în

data de 20 noiembrie 2015, ora 15:00, participanții la proces nu s-au prezentat,

din motive necunoscute de instanță, însă în conformitate cu art.338 alin.(4) Cod

de procedură penală le-a fost expediată copia de pe sentința motivată (f. d. 92).

Ulterior, nefiind de acord cu hotărârea pronunțată, la data de 27 noiembrie

2015 procurorul depune apel, adică în termenul de 15 zile, stabilit de art. 402 Cod

de procedură penală, și despre judecarea cauzei în instanța de apel la data de

03 februarie 2016, inculpatul Ceban Lilian a fost înștiințat legal contra semnătură,

fapt confirmat prin avizul de recepție, la domiciliul indicat de ultimul, și anume:

r-nul Rîșcani, s. Recea (f. d. 99, 101), însă nu s-a prezentat și nici nu a înștiințat

motivul neprezentării.

În acest caz, instanța de apel a respectat prevederile art. 321 alin.(3) Cod de

procedură penală, solicitând acordarea asistenței juridice garantate de stat și la

judecarea cauzei în lipsa inculpatului, a participat apărătorul Prepelița Nicolai,

desemnat în baza deciziei coordonatorului Oficiului teritorial Bălți, prezentând

mandatul nr.0837308 din 03 februarie 2016 (f. d. 103).

La fel, de către instanța de apel a fost respectat și alin.(6) al normei sus

indicate, întrucât a considerat, că e posibil de judecat cauza în lipsa inculpatului,

reieșind din circumstanțele cauzei și părerea participanților la proces (partea

vătămată și avocatul inculpatului), care a renunțat în mod expres la exercitarea

dreptului său de a apărea în fața instanței și de a se apăra personal, precum și se

sustrage de la judecată.

În acest sens, Colegiul lărgit menționează, că potrivit jurisprudenței Curții

Europene cu privire la inadmisibilitatea unui recurs în casație pentru motive

legate de sustragerea voluntară a reclamantei de la judecată într-o cauză penală,

fosta Comisie a considerat că aceasta nu constituie nici o limitare

disproporționată a dreptului la un tribunal și nici a dreptului la un proces

4

echitabil, deoarece, în speță, reclamantul a refuzat să fie prezent, în persoană, în

fața instanțelor de fond, ceea ce semnifică renunțarea la însuși dreptul de a

participa la ședințele de judecată ale jurisdicțiilor care au pronunțat hotărârea,

după cum nu a făcut nici un demers pentru a fi reprezentat de un avocat în fața

acestor instanțe sau spre a-și justifica refuzul de a fi prezentă la judecată și nici nu

a ridicat vreo problemă privitoare la drepturile apărării. În aceste condiții,

Comisia a considerat că reclamantul, prin propria sa voință și în mod neechivoc, a

renunțat la dreptul de a fi ascultat de tribunal și la dreptul de a se apăra în proces.

(Comis. EDH, 25 mai 1998, nr. 36106/1997, Mihaies c/France, DR nr. 93, p. 95).

8.2. Cu referire la alegațiile recurentului, indicate sub aspectul temeiurilor

de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

Colegiul lărgit le consideră nefondate și în acest sens, se menționează căpotrivit

prevederilor art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei

se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă

instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană

vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate

cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele

fixate în partea specială.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76 – 77

Cod penal, precum și, efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

Din materialele cauzei, instanța de recurs constată, că inculpatul a fost pus

sub învinuire, recunoscut vinovat în baza art. 2011 alin.(1), însă prima instanță a

aplicat prevederile art. 55 Cod penal, astfel, fiind încetat procesul penal în

privința lui Ceban Lilian Veaceslav în legătură cu liberarea de răspundere penală

cu tragerea la răspundere contravențională, cu aplicarea unei pedepse sub formă

de amendă în mărime de 150 unități convenționale, soluție menținută de instanța

de apel, care a verificat legalitatea hotărârii primei instanțe în ce privește

stabilirea pedepsei și a concluzionat că, prima instanță corect i-a stabilit pedeapsa

inculpatului, ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, ajungând la

concluzia corectă, că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără a fi

supusă răspunderii penale.

Analizând decizia atacată, Colegiul lărgit consideră, că instanța de apel legal

și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe, deoarece la judecarea apelului

declarat de procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

5

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs menționează că temeiurile invocate de

către recurent, precum și argumentele acestuia au constituit obiect de examinare

la judecarea cauzei în instanța de fond și cea de apel, și asupra acestora instanțele

judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate.

Astfel, Colegiul penal reține, că temeiurile invocate de recurent, nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată

nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de

procuror urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în

procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Prisacari Lilia, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 februarie 2016, în cauza penală în

privința lui Ceban Lilian Veaceslav.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 17 noiembrie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Nicolaev Ghenadie

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Moraru Petru

6