1ra-1593/2016 — art. 186 alin. 4 CP

1ra-1593/2016 — art. 186 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1593/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 20 iunie 2016, în privința inculpaților

Bușila Mihai Nicolae, născut la

13 mai 1995, originar și locuitor al or. Basarabeasca,

str. Naberejnaia 5, ap. 14, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Mardari Marin Igor, născut la 21

septembrie 1995, originar și locuitor al or.

Basarabeasca, str. Gării 3A, ap. 9, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 31.03.2016 – 10.05.2016,

instanța de apel: 31.05.2016 – 20.06.2016,

instanța de recurs: 19.07.2016 – 26.10.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Bușila Mihai a fost condamnat în baza art. 45, 186 alin. (4) Cod penal la 3 ani și 5

luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 10 mai

2016, deducându-se durata aflării în arest preventiv de la 11 martie 2016 până la 10

mai 2016.

Mardari Marin a fost condamnat în baza art. 45, 186 alin. (4) Cod penal la 3

ani și 5 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din

10 mai 2016, deducându-se durata aflării în arest preventiv de la 12 martie 2016

până la 10 mai 2016.

1

Bușila M. și Mardari M., împreună cu o persoană în privința căreia cauza penală a

fost disjunsă, aflându-se în apropierea blocului din str. Mitropolit G. Bănulescu-

Bodoni 8, mun. Chișinău, adiacent căruia era parcat automobilul de serviciu a lui

Chirtoacă D., de model ”Toyota Camry”, n.î. С LT 162, observând în interiorul

mijlocului de transport dat о geantă și alte bunuri, urmărind scopul sustragerii

bunurilor date în participate, toți trei se plimbau prin apropiere, în vederea stabilirii

momentului când nu vor fi observați de nimeni, pentru a-și realiza intenția.

Ca urmare, după ce persoana în privința căreia cauza a fost disjunsă a rămas

de veghe în apropierea mijlocului de transport dat, Bușila M. și Mardari M. s-au

apropiat de automobilul ”Toyota Camry”, n.î. С LT 162, și au deteriorat geamul

ușii dreapta-spate.

Tot atunci, Bușila M. și Mardari M., cărora li se alăturase și persoana în

privința căreia cauza a fost disjunsă, împreună, acționând prin intenție directă,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor

și admițând în mod conștient survenirea acestora, din interiorul automobilului

nominalizat, intenționat au sustras pe ascuns о geantă la preț de 500 lei, în care se

aflau bunuri, și anume: agenda de lucru, rapoarte de activitate, mijloace bănești în

suma de 1000 euro, care conform cursului oficial al BNM constituie 22.113,40 lei,

2000 de roni românești, care conform cursului oficial al BNM constituie 9892,20

lei, aparatul foto digital de model „Leika D Lux 5” la preț de 500 euro, care

conform cursului al BNM constituie 11.056,70 lei, un telefon mobil de model

„Nokia N95” la preț de 200 lei, un telefon de model „Nokia N95”, în care se afla

cartela SIM cu nr. 061151134, la preț de 200 lei, un telefon mobil de model

„Samsung Galaxy Note 4” cu IMEI: 359471060230547, la preț de 500 euro, care

conform cursului oficial al BNM constituie 11.056,70 lei, telefon mobil de model

„Samsung Galaxy S2” cu IMEI: 358150045923407, la preț de 1000 lei și о trusă de

culoare neagră în care se afla un șampon la preț de 100 lei, după care au părăsit

locul comiterii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate o daună materială

considerabilă, în sumă totală de 56.119 lei.

Instanța a reținut că inculpații au recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și vina, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală.

Dat fiind că probele administrate dovedesc integral vinovăția inculpaților,

instanța a încadrat acțiunile acestora în baza art. 45, 186 alin. (4) Cod penal, ca

furtul, adică sustragerea ascunsă a bunurilor altei persoane, săvârșită de două

persoane, cu cauzarea de daune în proporții mari.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpații au săvârșit o infracțiune gravă, au recunoscut vina și au

contribuit activ la descoperirea infracțiunii, anterior nu au fost judecați, nu se află

la evidența medicului narcolog și psihiatru, nu sunt angajați în câmpul muncii,

circumstanțe agravante nu au fost stabilite, în calitate de circumstanță atenuantă a

fost reținută – contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, că inculpatul Bușila

M. se caracterizează pozitiv și a achitat părții vătămate 10.124 lei întru repararea

2

prejudiciului cauzat, că părinții inculpatului Mardari M. sunt invalizi, mama

acestuia având nevoie de îngrijire permanentă, concluzionând că corectarea și

resocializarea lor este posibilă prin izolare de societate, stabilindu-le o pedeapsă

sub formă de închisoare în limitele sancțiunii infracțiunii incriminate, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, fiind stabilite noi limite,

potrivit cărora limita minimă aplicabilă va fi de 3 ani și 4 luni, iar limita maximă –

6 ani și 8 luni.

Totodată, potrivit ordonanței din 15.03.2016, părții vătămate i-au fost

restituite aparatul foto digital de model ”Leika D Lux 5”, telefonul mobil de model

”Nokia N95”, telefonul mobil de model ”Nokia 100” și telefonul mobil de model

”Samsung Galaxy S2”.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului Mardari M. să-i fie

aplicată o pedeapsă nonprivativă de libertate.

Apelantul a indicat că instanța de fond nu a aplicat corect prevederile art. 61

și 75 Cod penal.

3.1. A declarat apel și avocatul Roman Aronov, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care față de inculpatul Bușila M. să

fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

Apelantul a invocat că pedeapsa sub formă de închisoare, aplicată

inculpatului nu este justificată, nefiind obiectivă, rezonabilă și rațională prin

prisma principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

Argumentele invocate de instanța de fond în latura pedepsei nu reflectă

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, fiind lipsite de suport

juridic, nefiind examinate sub toate aspectele deci, sunt inconsistente și fără

raționament valabil circumstanțelor speței.

Inculpatul a recunoscut vina și greșelile pe deplin, s-a căit sincer, nu are

antecedente penale, lipsesc careva pretenții de caracter pecuniar și consecințe

infracționale, se caracterizează pozitiv, a săvârșit pentru prima data o infracțiune

gravă.

Astfel, ținând cont de persoana inculpatului și situația familială a acestuia,

este rațional de aplicat față de acesta o pedeapsă nonprivativă de libertate, nefiind

justificată aplicarea unei pedepse mai aspre din numărul celor alternative prevăzute

pentru săvârșirea infracțiunii, fiind constatat că inculpatul nu prezintă pericol social

și corectarea lui este posibila fără a fi izolat de societate.

Instanța de fond nu s-a expus asupra argumentelor apărării invocate în

susținerea condamnării inculpatului cu suspendarea executării pedepsei.

2016, apelurile au fost admise, rejudecată cauza, casată parțial sentința și

pronunțată o nouă hotărâre.

Bușila Mihai și Mardari Marin au fost condamnați în baza art. 45, 186 alin.

(4) Cod penal la 3 ani și 5 luni închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate le-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

3

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că starea de fapt și de drept, reținută de instanța de

fond, este în concordanță deplină cu materialele cauzei.

Instanța de fond a apreciat corect probele și circumstanțele cauzei,

examinând probele din punct de vedere al utilității și veridicității lor, sub toate

aspectele, complet și obiectiv, în conformitate cu legea și just a încadrat acțiunile

inculpaților în baza art. 45, 186 alin. (4) Cod penal.

Totodată, potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, pedeapsa aplicată infractorului

trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a ținut cont în totalitate de cele

trei principii care stau la baza numirii sancțiunii penale.

Astfel, instanța de fond corect a relevat că inculpatul Bușila M. a comis o

infracțiune gravă, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, nu este

angajat în câmpul muncii, anterior nu a fost judecat, circumstanțe agravante nu au

fost stabilite, se caracterizează pozitiv, nefiind înregistrate careva plângeri în

privința acestuia, parțial a reparat prejudiciul material cauzat părții vătămate, a

recunoscut integral vina, s-a căit sincer de cele comise și a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii. Inculpatul Mardari M. a comis о infracțiune gravă, la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, nu este angajat în câmpul

muncii, anterior nu a fost judecat, circumstanțe agravante nu au fost stabilite, iar în

calitate de circumstanță atenuantă a fost luată în considerare contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii, părinții acestui sunt invalizi, mama lui având nevoie de

îngrijire permanentă, a recunoscut în totalitate vina și s-a căit sincer de cele

săvârșite.

În același timp, instanța de fond eronat a concluzionat că corectarea și

resocializarea inculpaților este posibilă doar prin aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare, în limitele sancțiunii art. 186 alin. (4) Cod penal.

Instanța de fond just a aplicat inculpaților pedeapsa sub formă de închisoare

în baza art. 45, 186 alin. (4) Cod penal, în mărime de 3 ani și 5 luni, aproape de

limita minimă, însă contrar principiilor individualizării pedepsei a considerat că

corectarea și resocializarea inculpaților poate fi realizată doar prin privarea

acestora de libertate, pedeapsă care nu corespunde cerințelor legii, nu este

echitabilă, fiind comisă, astfel, о eroare de drept.

Instanța de fond nu a motivat inoportunitatea aplicării față de inculpați a

prevederilor art. 90 Cod penal, ținând cont că potrivit prevederilor pct. 2 din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la sentința judecătorească,

sentința trebuie sa fie legală, întemeiată și motivată, bazată pe principiile generale

ale efectuării justiției.

Instanța de apel a concluzionat că scopul prestabilit al legii penale privind

corectarea și reeducarea inculpaților va fi pe deplin atins prin menținerea pedepsei

sub formă de închisoare în limitele stabilite de instanța de fond, de 3 ani și 5 luni,

însă fără izolarea reală de societate a acestora.

La aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, că inculpații au comis о infracțiune gravă, nu au

4

antecedente penale, nu figurează la evidența medicului narcolog și psihiatru, sunt

caracterizați pozitiv, au recunoscut integral vina, s-au căit sincer și au contribuit

activ la descoperirea infracțiunii, că inculpatul Bușila M. a recuperat parțial

prejudiciul cauzat părții vătămate, iar părinții inculpatului Mardari M. au nevoie de

îngrijiri, fiind ambii cu grad de invaliditate.

a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea

sentinței.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a individualizat în mod echitabil

pedeapsa, ignorând prevederile art. 75 Cod penal.

Instanța de apel eronat a reținut în calitate de circumstanțe excepționale,

puse la baza aplicării art. 90 Cod penal, recunoașterea vinei de către inculpați și

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a ignorat faptul că inculpații au comis o

infracțiune gravă, prin participație complexă, în rezultatul căreia părții vătămate i-a

fost cauzat un prejudiciu material în proporții mari, cu un impact social acut, că

inculpații nu au restituit benevol și integral prejudiciul cauzat prin infracțiune timp

de 4 luni, limitându-se la restituirea bunurilor ridicate de către organul de urmărire

penală, și pedeapsă nonprivativă de libertate nu va duce la corectarea acestora.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpaților, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal,

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror persoanei recunoscute

5

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. La stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de

cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia

că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. Inculpatul care

a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să

se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu închisoare.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpaților în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl

propune procurorul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care

6

nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinei care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au

aplicat inculpaților pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a

fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2016, în privința inculpaților Bușila Mihai

Nicolae și Mardari Marin Igor, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 noiembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7