1ra-1716/2016 — art. 157 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 157 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 12 CPP
1ra-1716/2016 — art. 157 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1716/2016
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
12 octombrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache
judecători – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul din procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valeriu Dubăsari, prin
care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 mai
2016, în cauza penală în privința lui
Ciobanu Sergiu Timofei, născut la 10 iulie
1967, originar și domiciliat în or. Ungheni,
str. Z. Arbore, 70
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 04.04.2013 —30.06.2014;
Instanța de apel: 11.07.2014 — 25.05.2016;
Instanța de recurs: 05.08.2016 —12.10.2016.
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 30 iunie 2014, Ciobanu Sergiu
Timofei fost achitat de sub învinuirea înaintată în comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 157 Cod penal, din lipsa în acțiunile inculpatului a semnelor componenței
de infracțiune.
A fost lăsată fără examinare acțiunea civilă depusă de către reprezentantul
legal al părții vătămate minore, Scarlat Kirill.
De către organul de urmărire penală, lui Ciobanu Sergiu Timofei i-a fost
înaintată învinuirea pentru faptul că, activînd în funcția de electromontor al
Brigăzii de deservire operativă al S.A. „Red –Nord” filiala Ungheni, pe parcursul
zilei de 28.09.2012, aflîndu-se la serviciu în cadrul formației operative, în urma
1
indicațiilor dispecerului filialei S.A. „Red-Nord” Atamaniuc Rodion, s-a deplasat
pe adresa B. Lăutaru 12, orașul Ungheni, unde urma să închidă ușile de la postul de
transformatoare ID-10 kv PT-1, amplasat în curtea blocului în cauză, una dintre
ușile căruia a fost deschisă neautorizat de către persoane necunoscute.
Drept urmare, ajungînd la fața locului electromontorul Ciobanu Sergiu,
limitîndu-se doar la închiderea ușii din metal a postului menționat, din neglijență,
nu a încuiat zăvoarele interioare ale ei. Totodată, nu s-a asigurat privitor la
încuierea sigură a ușii și nu a inspectat mecanismele din interiorul postului de
transformatoare, unde erau deschise și ușile de la celulele transformatorului de
înaltă tensiune, care conform regulamentelor tehnice urmau să fie încuiate, fapt ce
în consecință a dus la aceea că ușile postului de transformatoare menționat, au fost
deschise din nou, prin forțare, de către persoane neautorizate și pătrunderea
samovolnică în interiorul acesteia a mai multor copii minori.
În asemenea circumstanțe, la data de 07.10.2012, în jurul orelor 17.30, în
urma pătrunderii samovolnice a mai multor copii minori cu scop de joacă, în postul
de transformatoare ID-10 kv PT-1 amplasat în curtea blocului de pe str. B. Lăutaru
12 orașul Ungheni, minorul Scarlat Kirill Vitalie, a.n. 30.07.2004, a fost
electrocutat de una din celulele de înaltă tensiune din interior, în urma cărui fapt s-
a ales cu leziuni corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată sub formă
de arsură electrotermică de gradul III AB-IV a capului, labelor ambelor mîini pe
suprafața aproximativă de 5%.
Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, împotriva acesteia au
declarat apeluri:
- procurorul, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi
hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ciobanu Sergiu
să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod
penal, cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu
suspendarea condiționată a executării acesteia în baza art. 90 Cod penal, cu
stabilirea unei perioade de probațiune pe un termen de 1 an.
În motivarea cererii declarate, apelantul a invocat că, sentința emisă în
privința lui Ciobanu Sergiu nu este decît o urajare a angajaților întreprinderii de a
acționa în același fel. Viziunea organului de urmărire penală și a părții acuzării este
că Ciobanu Sergiu urma să fie recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 157 Cod penal și careva impedimente care ar influența și ar
împiedica luarea unei asemenea decizii nu au fost stabilite în cadrul procesului
penal și a cercetării judecătorești. Acuzatorul de stat ținînd cont de personalitatea
lui Ciobanu Sergiu, circumstanțele cauzei a solicitat instanței de a nu-i aplica o
pedeapsă aspră, stabilindu-i o pedeapsă minimă prevăzută de norma de
incriminare. Numai în asemenea circumstanțe inculpatul va putea fi influențat și
educat în măsură de a preîntîmpina pe viitor comiterea unor asemenea fapte;
2
- reprezentantul legal al părții vătămate minore Scarlat Kirill, Scarlat
Svetlana, care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ciobanu Sergiu să fie declarat
vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, cu aplicarea
unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu suspendarea
condiționată a executării acesteia în baza art. 90 Cod penal, cu stabilirea unei
perioade de probațiune pe un termen de 1 an și prin care să fie admisă integral
acțiunea civilă. În motivarea apelului a invocat ilegalitate sentinței, din
următoarele considerente: sentința primei instanțe o consideră nefondată întrucît
nu corespunde circumstanțelor infracțiunii, iar motivele de achitare a inculpatului
Ciobanu Sergiu sunt neîntemeiate, deoarece atît în cadrul urmăririi penale, cît și
în cadrul cercetării judecătorești, s-a stabilit cu certitudine ca inculpatul este
vinovat de cele întîmplate în măsura acuzațiilor aduse.
Totodată, potrivit sentinței primei instanțe, la baza achitării lui Ciobanu
Sergiu au fost reținute lipsa cărorva probe concludente, pertinente care ar fi dovedit
cu certitudine vinovăția acestuia in săvîrșirea infracțiunii. Acuzatorul de stat a
prezentat probe certe, concludente că anume în urma acțiunilor acestuia au survenit
consecințele față de partea vătămată minoră. La fel, instanța de judecată a
menționat în sentința adoptată că învinuirea înaintată inculpatului este una
incorectă, incompletă, neclară și contradictorie, adică este una dubioasă. Apelanta
însă, consideră că probele cauzei dovedesc fără echivoc că ultima persoană
autorizată, care la solicitarea locuitorilor s-a deplasat la transformatorul cu pricina
și a închis ușile este Ciobanu Sergiu, care s-a limitat doar la închiderea ușii, dar nu
a verificat care este cauza că ușile erau deschise, n-a constatat și nu a raportat
dispecerului acest fapt.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 mai 2016,
apelul declarat de reprezentantul legal al părții vătămate minore Scarlat Kirill,
Scarlat Svetlana a fost respins ca nefondat, iar apelul declarat de procuror a fost
admis, casată parțial sentința, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care:
Ciobanu Sergiu învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 157 Cod
penal a fost achitat, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.
A fost respinsă acțiunea civilă înaintată de reprezentantul legal al părții
vătămate, Scarlat Svetlana.
În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.
Pentru a motiva soluția adoptată, instanța de apel a reținut că, neglijența ca
modalitate a imprudenței există atunci cînd persoana în pofida faptului că nu își
dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea
survenirii urmărilor ei prejudiciabile, nu le-a dorit și nici nu le admitea, însă trebuia
și putea să le prevadă. La stabilirea legăturii cauzale pentru inacțiune trebuie de
dovedit, că persoana era obligată să întreprindă anumite măsuri, pe care însă nu le-
3
a întreprins și persoana avea posibilitatea să efectueze acțiunile necesare. Esența
neglijenței, prin prisma dreptului penal, constă în faptul că persoana trebuia și
putea să prevadă posibilitatea producerii rezultatului prejudiciabil.
În opinia instanței de apel acuzarea nu a prezentat concret prin dovezi care
măsuri urmau a fi întreprinse de către inculpat, în afară de cele pe care dînsul le-a
întreprins la 28.09.2012, prin punerea zăvoarelor și închiderea ușilor, mai ales că
nu s-a dovedit că anume Ciobanu Sergiu trebuia să prevadă că minorii, la
07.10.2012, jucîndu-se vor forța ușa de la transformator, vor pătrunde înăuntru și
că Scarlat Kirill va fi împins, iar prin cădere ultimul, fiind la o distanță
inadmisibilă de bara fazei A a celulei respective, va fi electrocutat.
Instanța de apel a ținut să indice și faptul, că deși în buletinul informativ din
13.10.2012 se indică că în ziua nominalizată ușile erau închise cu lacăt, însă
întredeschise din lipsa zăvoarelor interioare la ușa din dreapta, aceste relatări nu
pot fi reținute în dovedirea vinovăției lui Ciobanu Sergiu. Chiar dacă ultimul a fost
la data de 28.09.2012 la locul dat, nu a fost demonstrată legătura cauzală dintre
acțiunile lui Ciobanu Sergiu și faptele întîmplate cu partea vătămată minoră, mai
ales că cazul întîmplat a avut loc la 07.10.2012, între ziua deplasării lui S. Ciobanu
în urma solicitării și ziua cînd s-a produs accidentul, fiind o perioadă de 9 zile, iar
faptul că anume acțiunile lui Ciobanu Serghei au dus la vătămarea minorului
Scarlat Kirill nu a fost stabilit în urma cercetării probelor administrate.
Astfel, instanța de apel a conchis că probele cercetate nu sunt într-o legătură
coerentă și logică, care cu certitudine să indice la faptul că vătămările corporale
constatate la partea vătămată minoră Scarlat Kirill au fost provocate prin acțiunile
inculpatului. În opinia instanței de apel lipsește anume raportul cauzal dintre
acțiunea (inacțiunea) neglijentă incriminată lui Ciobanu Sergiu și urmările care au
survenit - vătămarea medie prin electrocutare a minorului Scarlat Kirill în urma
pătrunderii în interiorul transformatorului.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul,
care învocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de
procedură penală, solicită casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei în
aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În susținerea recursului au fost formulate următoarele argumente:
- instanța de apel a apreciat declarativ argumentul apelantului referitor la
faptul că prima instanță unilateral a apreciat probele examinate, dînd prioritate
declarațiilor inculpatului și martorilor actuali angajați a SA „Red-Nord„ (care sînt
persoane cointeresate) deoarece au fost audiați și alți martori oculari, precum și
suplimentar, în instanța de apel, și anume partea vătămată Scarlat Kirill,
reprezentantul legal Scarlat Svetlana, probe care n-au fost apreciate în
corespundere cu prevederile art. 101 Cod procedură penală;
4
- este evident faptul că transformatorul cu pricina avea o problemă, ușile
acestuia nu se închideau și o perioadă îndelungată de timp a stat cu ușile deschise
fapt care pînă la o perioadă de timp avea să producă anumite consecințe;
- la materialele cauzei sunt anexate și actele inspectării cauzei conducerii
acestui incident unde este indicat expres că lipsa zăvoarelor interne și încuierea
sigură a ușilor au și fost cauzele producerii acestui incident. Anume aceste acte au
și stat la baza înaintării învinuirii și au fost minuțios tăinuite și sub diferite pretexte
negate de către conducători;
- în dispozitivul deciziei se indică faptul că sentința a fost casată parțial, și
pronunțată o nouă hotărîre, inclusiv și în latura civilă, prin care acțiunea civilă
înaintată de reprezentantul legal a fost respinsă, pe cînd prima instanță a hotărît ca
acțiunea civilă să fie lăsată fără examinare.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,
fiind vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele
considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat
este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
În recursul ordinar declarat, Colegiul penal atestă faptul că recurentul
contestă decizia instanței de apel sub aspectul dezacordului cu soluția de achitare
pronunțată, afirmînd că instanța de apel nu a apreciat în mod obiectiv și sub toate
aspectele probele administrate de către acuzare, care dovedesc incontestabil
vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 157 Cod penal.
Referitor la argumentul de bază prin care se insistă că este evident faptul că
transformatorul cu pricina avea o problemă, ușile acestuia nu se închideau și o
perioadă îndelungată de timp a stat cu ușile deschise, inculpatul fiind responsabil
de a se asigura că ușile transformatorului au fost închise din ambele părți, Colegiul
penal menționează că din declarațiile lui Ciobanu Sergiu rezultă, că după
înștiințarea primită de la dispecer a mers la fața locului, a pus zăvoarele și a închis
ușile, iar despre acest fapt a comunicat dispecerului, împrejurare confirmată de
martorul Atamaniuc Rodion, cît și prin înscrierile efectuate în registrul
informațiilor operative.
5
La fel, din materialele anexate și actele inspectării cauzei producerii acestui
incident unde este indicat expres că lipsa zăvoarelor interne și neîncuierea sigură a
ușilor au și fost cauzele producerii lui, în act fiind indicat clar că înăuntru s-a intrat
prin forțarea ușii, în atare situație nu este clară în ce a constat responsabilitatea
nemijlocită a lui Ciobanu Sergiu.
Mai mult, potrivit actului respectiv, se indică faptul că cauze a incidentului
au fost nu doar lipsa încuierii sigure a ușilor ID/lipsa zăvoarelor interioare/, dar și
pătrunderea samovolnică în interiorul ID a persoanelor străine, în pofida semnelor
de avertizare existente și apropierea la o distanță inadmisibilă de părțile aflate sub
tensiune, lipsa cunoștințelor elementare despre pericolul care-1 prezintă curentul
electric, cît și nerespectarea de către accidentat a regulilor securității electrice.
Raportînd aceste concluzii la învinuirea înaintată inculpatului, organul de
urmărire penală, în fapta incriminatoare a stabilit că: „Totodată, nu s-a asigurat
privitor la încuierea sigură a ușii și nu a inspectat mecanismele din interiorul
postului de transformatoare, unde erau deschise și ușile de la celulele
transformatorului de înaltă tensiune, care conform regulamentelor tehnice urmau
să fie încuiate, fapt ce în consecință a dus la aceea că ușile postului de
transformatoare menționat, au fost deschise din nou, prin forțare, de către
persoane neautorizate și pătrunderea samovolnică în interiorul acesteia a mai
multor copii minori.”
Astfel, deși în prima parte a învinuirii înaintate organul de urmărire penală
concretizează că inculpatul nu s-a asigurat asupra închiderii sigure a ușilor
transformatorului, în partea învinuirii expuse mai sus, se constată că ușile au fost
deschise din nou, prin forțare.
Aceste circumstanțe denotă în mod evident că inculpatul nu putea și nici nu
trebuia să prevadă că ușile transformatorului vor fi forțate și se va pătrunde repetat
în interiorul transformatorului.
Prin urmare, concluziile instanțelor de fond cu privire la achitarea
inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate sunt juste și corespunzătoare
probatoriului administrat pe cauză.
Cît privește alegația prin care recurentul susține că deși sentința primei
instanțe a fost casată parțial, totuși instanța de apel a intervenit și în latura civilă,
prin care a dispus nefondat respingerea acțiunii civile înaintate de către
reprezentantul legal al părții vătămate, Colegiul penal consideră aceasta soluție ca
fiind una corectă și legală, bazată pe prevederile exprese ale art. 387 alin. (2) pct.
1) Cod de procedură penală, potrivit cărora: „În cazul cînd se dă o sentință de
achitare, instanța respinge acțiunea civilă dacă nu s-a constatat existența faptei
incriminate sau fapta nu a fost săvîrșită de inculpat”.
Sub aspectele enunțate, Colegiul penal este solidar cu soluția instanței de
apel și conchide că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele
invocate de recurent, că hotărîrea contestată conține motive clare și legale pe care
6
se întemeiază soluția, iar din aceste considerente recursul de pe rol urmează a fi
declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul din procuratura de
nivelul Curții de Apel Bălți, Valeriu Dubăsari, împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Bălți din 25 mai 2016, în cauza penală în privința lui Ciobanu
Sergiu Timofei, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 noiembrie 2016.
Președinte Petru Ursache
Judecători Ghenadie Nicolaev
Petru Moraru
7