1ra-1731/2016 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-1731/2016 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1731/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Spoială Vladimir în numele inculpatului Onufrei Sergiu, prin care se solicită casarea

parțială a sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 23 decembrie 2015 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016, în cauza penală

privindu-l pe

ONUFREI Sergiu Sergiu, născut

la 10 iunie 1980, originar și domiciliat în

mun. Chișinău, str. Grădescu 4, ap.46.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.11.2015 - 23.12.2015;

Instanța de apel: 02.02.2016 - 31.05.2016;

Instanța de recurs: 08.08.2016 – 12.10.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

adoptată în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Onufrei S. a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.151 alin. (1) Cod penal la 3 ani și 8 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

12 iulie 2015, aproximativ la ora 22:45, a intrat fără permisiune în ograda casei de locuit

de pe str. Ștefan Ciobanu 3 din mun. Chișinău, unde din motiv că cet. Mogîldea F. nu i-a

permis să intre, i-a aplicat ultimului o lovitură cu un cuțit în regiunea abdomenului, după

care a părăsit locul comiterii faptei, deplasîndu-se într-o direcție necunoscută, astfel

cauzîndu-i părții vătămate Mogîldea F., conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 1766/D din 04.08.2015, vătămări corporale grave.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

1

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, adică vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață, sau care a

provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea

funcționării acestuia, o boală psihică sau o altă vătămare a sănătății, însoțită de

pierderea stabilă a cel puțin o treime din capacitatea de muncă.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul Spoială

Vl. în numele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care lui Onufrei S. să-i fie aplicată o sancțiune sub forma de închisoare cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, pe un termen de probațiune de 2 ani.

În motivarea apelului, s-a invocat că Onufrei S. a recuperat prejudiciul cauzat, iar

partea vătămată nu are careva pretenții față de dînsul, a recunoscut vina, se căiește sincer

de cele săvîrșite și nu are antecedente penale.

Apelantul a mai specificat că prima instanță nu a acordat deplină eficiență

prevederilor din art. 6, 7, 61, 75, 76 Cod penal individualizînd greșit pedeapsa în privința

inculpatului, ceea ce echivalează cu o eroarea de drept. În sentință se cuprind date privind

persoana inculpatului și circumstanțele cauzei, care sunt exclusiv pozitive și care, în

cumul, întrunesc condițiile legale privind stabilirea unei pedepse mai blânde la limita

minimă a sancțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, inclusiv cu reducerea cu

1/3 din limitele pedepsei cu închisoarea de care beneficiază inculpatul potrivit art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală.

Un alt argument adus de apelant s-a referit la aceea că, instanța de judecată la

stabilirea pedepsei în privința lui Onufrei S. nu a ținut cont de toate circumstanțele reale

și personale privind individualizarea pedepsei, și anume de caracterul prejudiciabil al

infracțiunii, care face parte din categoria celor grave și nicidecum din categoria celor

excepțional de grave, după cum a indicat instanța de fond, de persoana inculpatului, că nu

are antecedente penale, de comportamentul acestuia până și după comiterea infracțiunii,

de faptul că și-a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, că partea vătămată 1-a

iertat și pretenții față de el nu are.

apelul declarat de avocatul Spoială Vl. în numele inculpatului a fost respins, ca nefondat,

cu menținerea sentinței atacate.

stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, încadrînd just acțiunile

inculpatului în baza art. 151 alin. (1) Cod penal și corect stabilindu-i acestuia pedeapsa

prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Cu privire la criticele apelantului, instanța le-a considerat ca nefondate, dat fiind că

pedeapsa stabilită în privința lui Onufrei S. este echitabilă și proporțională faptei

infracționale săvîrșite de acesta.

La fel, s-a remarcat că, în speță, prima instanță la individualizarea pedepsei a ținut

seama de toate circumstanțele cauzei, de particularitățile personalității inculpatului, care

potrivit Raportului de expertiză psihiatrică nr. 859a-2015 a fost caracterizat că o persoană

2

cu fon afectiv neechilibrat, cu greu a respectat regimul, comunică brutal cu cei din jur, se

caracterizează negativ, ca fiind o persoană cu un comportament inadecvat, huliganic, nu

este angajat în câmpul muncii, face abuz de băuturi alcoolice, se află la evidență fiind

agresor familial, la fel a fost atras la răspundere contravențională.

În consecință, instanța a considerat că argumentele menționate în cererea de apel nu

pot fi reținute ca temei ce justifică aplicarea față de inculpat a unei pedepse cu

suspendarea executării acesteia. Astfel, s-a constatat că scopul educativ și preventiv al

pedepsei corect instanța de fond a stabilit că poate fi atins doar prin aplicarea față de

Onufrei S. a pedepsei închisorii, cu izolarea lui de societate, fiind respectate în acest

aspect și prevederile din alin.(8) al art. 3641 Cod de procedură penală.

acționînd în numele inculpatului, a atacat cu recurs ordinar sentința și decizie instanței de

apel solicitînd casarea parțială a acestora, în partea individualizării pedepsei, și aplicarea

față de inculpat a prevederilor din art. 90 Cod penal, adică dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei.

Recurentul menționează că, în motivarea sentinței de condamnare, instanța a

invocat că reieșind din personalitatea inculpatului, lipsa circumstanțelor agravante, cît și

avînd în vedere faptul că infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal prezintă

un mare grad prejudiciabil în raport cu alte infracțiuni din grupul celor care au același

caracter prejudiciabil, întrucît s-a atentat la cea mai mare valoare socială - la integritatea

și viața persoanei, instanța consideră că inculpatului urmează a-i fi aplicată o pedeapsă

doar privativă de libertate în limitele sancțiunii normei penale nominalizate. Iar în

condițiile art. 72 alin. (3), ținînd cont de faptul că inculpatul a săvîrșit o infracțiune din

categoria celor excepțional de grave, inculpatul urmează să execute pedeapsa în

penitenciar de tip semiînchis.

Prin urmare, recurentul afirmă că aceste constatări sunt declarative și nu corespund

legislației și realității, întrucît infracțiunea prevăzută la art. 151 alin. (1) Cod penal, este

una gravă conform art. 16 alin. (5) Cod penal pentru care legea penală prevede pedeapsa

maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 12 ani inclusiv și nicidecum nu poate fi

atribuită la categoria infracțiunilor excepțional de grave, după cum a conchis instanța de

fond.

Prin comiterea infracțiunea prevăzute la art. 151 alin. (1) Cod penal, a fost atentată

doar la sănătatea și integritatea părții vătămate, nu și la viața acestuia.

Mai mult ca atît, deși constată în motivarea sentințelor că Onufrei S. a reparat

prejudiciul cauzat, partea vătămată neavînd pretenții față de inculpat, a recunoscut

vinovăția, se călește sincer, nu are antecedente penale, instanțele de judecată totuși îi

stabilește lui Onufrei S. pedeapsa sub formă de închisoare, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip semiînchis, fără a stabili posibilitatea suspendării condiționate a

executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal, fapt inadmisibil.

Astfel, procedînd în asemenea mod, atît prima instanță, cît și instanța de apel nu au

acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 76 Cod penal, aplicînd pedeapsa

3

greșit individualizată în raport cu prevederile legii penale care reglementează pedeapsa,

scopul și individualizarea ei, ceea ce echivalează cu eroarea de drept.

Totodată, instanțele judecătorești la stabilirea pedepsei inculpatului nu au ținut cont

de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, și anume de

caracterul prejudiciabil al infracțiunii, care face parte din categoria celor grave, de

persoana inculpatului, că nu are antecedente penale, de comportamentul acestuia pînă și

după comiterea infracțiunii, de faptul că și-a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele

comise, că partea vătămată l-a iertat și pretenții față de el nu are.

Prin urmare, avînd în vedere principiul umanismul legii penale prevăzut în art. 4

Cod penal și ținînd seama de circumstanțele cauzei, că a fost comisă o infracțiune gravă,

poziția părții vătămate manifestate în cadrul judecării cauzei în fond, se consideră că

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, cît și prevenția vor fi realizate doar

prin aplicarea pedepsei cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Mai mult ca atît, este de menționat, că la aplicarea suspendării executării pedepsei

în cazul lui Onufrei S., urmează să fie luată în considerație și practica judiciară, prin

prisma tendinței de uniformizare și sistematizare a acesteia.

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

procurorul în referința depusă privind opinia sa asupra recursului declarat de avocatul

Spoială Vl. în numele inculpatului, menționează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, cu menținerea hotărîrilor atacate, fără careva

modificări.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, iar în

vederea statuării date se expun următoarele argumente.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se reține

că instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și motivate corespunzător de

recurent.

În speță, se constată că recurentul invocă drept temei de declarare a cererii de recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, însă reieșind din

argumentele și criticile formulate în cerere, instanța de recurs conchide că, la caz, este

incidentă eroarea de drept cuprinsă în pct. 10) al normei menționate, care prevede că,

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

4

În esență, în cererea de recurs avocatul critică soluția instanțelor din considerentul

că față de inculpat eronat nu au fost aplicate prevederile art. 90 Cod penal, întrucît, în

opinia sa, circumstanțele cauzei permit aplicarea acestora.

În același timp, instanța de recurs constată că, recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor reținute în

sarcina inculpatului, respectiv în această parte Colegiul nu se va expune.

În continuare, pornind de la expunerea argumentelor instanței de recurs, care au stat

la baza adoptării soluției de inadmisibilitate pe acest dosar, se enunță că, pedeapsa

penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din

partea acestuia, cît și a altor persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe

lîngă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu

inculpatului, la caz, fiind incident art. 151 alin. (1) Cod penal, în baza căruia a fost

condamnat Onufrei S.

Astfel, Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră echitabilă cînd aceasta

impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor statului și întregii societăți perturbate prin infracțiunea comisă.

În cauza deferită judecății, potrivit sentinței Onufrei S. a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 3 ani și 8 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În continuare, se enunță că, fiind verificată legalitatea sentinței, instanța de apel

subsidiar a reiterat că, corect în cauză a fost individualizată pedeapsa în privința lui

Onufrei S., soluția instanței de fond fiind menținută fără careva modificări. Or, trasarea

acestei concluzii, în opinia Colegiului penal, a avut la bază niște argumente temeinice și

relevante, care cad sub incidența nemijlocită a circumstanțelor de fapt a cauzei.

În acest punct de analiză, este relevant de a specifica despre faptul că cauza dată a

fost judecată în procedura simplificată reglementată de art. 3641 Cod de procedură penală,

iar potrivit alin. (8) al normei date, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor

imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în

faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către instanță prin încheiere,

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu închisoarea.

5

Totodată, se specifică că, procedura simplificată a judecării cauzei penale pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală reprezintă de fapt o procedură abreviată

ce are la bază o pledoarie de vinovăție și poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite cumulativ

următoarele condiții:

1) cererea inculpatului să intervină pînă la începerea cercetării judecătorești în

prima instanță;

2) cererea inculpatului trebuie să conțină mențiune privind recunoașterea totală și

necondiționată a faptei/faptelor incriminate în legătură cu care a fost diferit justiției și

renunțarea la dreptul de a solicita examinarea altor probe;

3) probele administrate în faza de urmărire penală să fie suficiente și de natură să

permită stabilirea unei pedepse.

Înscrisul autentic al inculpatului cuprinde atît recunoașterea faptei descrise în

rechizitoriu, cît și solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală.

În acest context, urmează a se consemna că recunoașterea vinovăției care atrage

incidența procedurii simplificate nu poate fi valorificată și ca o circumstanță atenuantă

judiciară, deoarece asta ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă deja o dublă

valență juridică.

Prin urmare, sunt vădit nefondate alegațiile recurentului privitor la aceea că

instanțele nu au luat în considerare la individualizarea pedepsei că inculpatul a

recunoscut fapta comisă și se căiește sincer de cele săvîrșite, or actele dosarului indică

contrariu.

Față de cele ce preced, Colegiul penal reține că instanța de fond a efectuat o analiză

complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului urmărind în acest sens

comportamentul său din înainte și după săvîrșirea infracțiunii incriminate, precum și de

circumstanțele săvîrșirii acesteia. Din atare considerente, Colegiul penal opinează că

temeiul pentru recurs invocat de recurent nu este incident cauzei, iar pedeapsa a fost

stabilită în deplin acord cu prevederile art. 61 și 75 Cod penal, avînd în vedere că

inculpatul a fost caracterizat ca o persoană neechilibrată, care comunică brutal cu cei din

jur, se caracterizează negativ, avînd un comportament inadecvat, huliganic, nu este

angajat în câmpul muncii, face abuz de băuturi alcoolice și se află la evidență fiind

agresor familial, fiind tras la răspundere contravențională.

Din atare circumstanțe, Colegiul apreciază că circumstanțele reale ale săvîrșirii

infracțiunii incriminate lui Onufrei S. și cele personale ale inculpatului nu sunt de natură

să atragă după sine adoptarea unei soluții de condamnare în privința acestuia, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, mai mult, se constată că nu există nici

motive care, examinate din oficiu, ar determina instanța de recurs să aplice art. 90 Cod

penal în speța dată.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că este prerogativa instanței de judecată să

aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În

formarea convingerii date, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea

condițiilor expres prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de

6

judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta

fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărîrea de

suspendare condiționată a executării pedepsei, indicînd precis acele motive pe care s-a

întemeiat concluzia.

Însă, la caz, corect instanțele de fond au statuat că scopul pedepsei va fi posibil de

atins doar prin izolarea lui Onufrei S. de societate și aplicarea față de dînsul a pedepsei

sub formă de închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În consecință, Colegiul penal conchide că, la caz, nu se constată vreun temei pentru

casarea soluției instanței de apel, iar pedeapsa, astfel cum a fost stabilită de către instanța

de fond, menținută și de instanța de apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît

și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a echității sociale,

corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din

partea acestuia, cît și a altor persoane.

Subsidiar la cele expuse, Colegiul penal explică recurentului că criticele sale

privitor la greșita reținere de către instanța de fond a faptului că infracțiunea prevăzută de

art. 151 alin. (1) Cod penal face parte din categoria celor excepțional de grave, pe cînd

potrivit art. 16 Cod penal, aceasta se atribuie la categoria celor grave, avînd în vedere că

limitele pedepsei se cuprinde – pînă la 12 ani inclusiv, nu constituie o eroare gravă de

fapt de natură să schimbe soluția adoptată în cauză, or potrivit art. 72 Cod penal corect

instanța a stabilit categoria penitenciarului. Respectiv, soluția instanței de fond și în

această parte este corectă, iar eroarea admisă este una redacțională, fără a avea careva

consecințe juridice.

Avînd în vedere considerentele menționate supra și raportînd situația reținută în

cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal

concluzionează că argumentele invocate în cererea de recurs ordinar declarat de avocatul

Spoială Vl. în numele inculpatului, sunt vădit neîntemeiate.

Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Spoială Vladimir în numele

inculpatului Onufrei Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 31 mai 2016, în cauza penală privindu-l pe Onufrei Sergiu Sergiu, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 11 noiembrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

7