1ra-1425/2016 — Art.190 alin.5 CP

1ra-1425/2016 — Art.190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1425/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Roibu Ioana în comun cu inculpatul Cupcea Grigore, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2016, în

cauza penală în privința lui

Cupcea Grigore Nicolae, născut la

24.08.1965, originar din r-nul Orhei, s.

Chiperceni și domiciliat în mun. Chișinău,

bd. Moscova, 5, ap.125.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.11.2012 – 03.11.2015;

Instanța de apel: 10.12.2015 – 25.04.2016;

Instanța de recurs: 23.06.2016 – 05.10.2016.

A C O N S T A T A T:

Nicolae învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, a

fost achitat din motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Prin aceeași sentință acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, Andreev

Valeriu împotriva lui Cupcea Grigore Nicolae cu privire la repararea prejudiciului

material și moral, a fost lăsată fără soluționare, fapt ce nu împiedică partea vătămată

de a intenta acțiune în ordinea procedurii civile.

rechizitoriului inculpatul Cupcea Grigore este învinuit de faptul, că urmărind scop de

profit și de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane, abuzând de încrederea ce i-a

fost acordată de Andreev Valeriu Ion, cu care se află în relații apropiate, înșelându-l și

1

promițându-i realizarea în comun a unei afaceri aducătoare de profit, exprimată prin

cumpărare din mijloacele bănești a lui Andreev Valeriu Ion, la un preț redus, a unor

loturi de teren amplasate în extravilanul comunei Biești, raionul Orhei, și ulterior

realizarea acestora la un preț mai mare cu repartizarea egală a veniturilor obținute

în urma vânzării terenurilor, având de la bun început intenția de a nu-și realiza

promisiunea mincinoasă, sub pretextul realizării acestei afaceri, la 16 martie 2007, în

or. Orhei, a solicitat și a primit de la Andreev Valeriu suma de 10500 Euro,

echivalentul a 175960,05 lei MD și 1000 dolari SUA, echivalentul a 12676,3 lei MD.

La 29 martie 2007, în or. Orhei a solicitat și a primit de la Andreev Valeriu Ion suma

de 9800 dolari SUA, echivalentul a 122750,88 lei MD și la 20 aprilie 2007, în or. Orhei

a solicitat și a primit de la Andreev Valeriu Ion suma de 15000 dolari SUA,

echivalentul a 186991,5 lei, sume de bani pe care le-a trecut ilegal în folosul său,

adică le-a însușit, cauzându-i pătimitului, Andreev Valeriu, o daună materială în

proporții deosebit de mari în sumă totală de 498378,73 lei MD.

Potrivit rechizitoriului, acțiunile lui Cupcea Grigore au fost încadrate juridic în

baza art. 190 alin. (5) Cod penal după semnele calificative, escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere

săvârșite în proporții deosebit de mari.

Orhei, Macovei Alexandru și partea vătămată Andreev Valeriu în comun cu avocatul

său, Dlujanschi Elic.

3.1. În apelul declarat procurorul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care Cupcea Grigore Nicolae să fie recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 9 ani închisoare, în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului procurorul a invocat următoarele argumente:

- instanța de judecată nu a apreciat în modul cuvenit probele administrate din

dosar, pronunțând o hotărâre nefondată;

- concluziile instanței de fond contravin circumstanțelor de fapt ale cauzei și

probelor acumulate. Instanța de judecată nu a făcut o analiză corectă a tuturor

declarațiilor date în fața instanței atât de inculpat și de partea vătămată, cât și de

martori, nu a ținut cont de aceste declarații la aprecierea celorlalte mijloace de probe

administrate de acuzarea de stat (rapoartelor de expertiză, procesele-verbale a

acțiunilor de urmărire penală, documentelor anexate etc.);

- menționează că nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează

cu achitarea acestuia, de vreme ce din materialul probator al cauzei rezultă vinovăția

acestuia de săvârșirea infracțiunii imputate;

- nu s-a confirmat versiunea înaintată de către inculpat că banii primiți de la

partea vătămată i-a investit în afacerea care a promis, iar o parte a venitului realizat

l-a transmis părții vătămate, obținând și el venit;

- inculpatul a depus declarații contradictorii la urmărirea penală și în cadrul

cercetării judecătorești, nu a putut explica instanței câte hectare de teren în total a

procurat din mijloacele bănești obținute de la partea vătămată Andreev Valeriu, ce

2

sumă de bani a cheltuit în acest scop, au fost sau nu consolidate aceste terenuri

pentru a fi realizate la un preț mai mare, la ce persoane a realizat aceste terenuri și ce

venit a fost obținut în urma acestei „afaceri”, inclusiv cota-parte a părții vătămate;

- invocă că în ședința de judecată nu s-a confirmat versiunea înaintată de către

inculpat că semnătura din recipisa din 16.03.2007 nu este a lui și careva mijloace

bănești în sumă de 10500 euro și 1000 dolari SUA, el nu a primit de la partea

vătămată. Afirmațiile inculpatului precum că acesta nu a semnat recipisa în cauză și

nu a primit mijloacele bănești menționate sunt neveridice, ele pe deplin fiind

combătute prin probele administrate de către acuzatorul de stat, și anume: raportul

de expertiză grafologică nr. 3300 din 09.09.2012, raportul de expertiză grafologică

suplimentară (obținut în urma prezentării experților a unui volum mai mare de

mostre de semnături a inculpatului, inclusiv din perioada întocmirii recipisei) nr.

1016 din 20.06.2013;

- nu s-a confirmat versiunea înaintată de către inculpat inclusiv prin

declarațiile părții vătămate Andreev Valeriu și a martorilor oculari Andreeva

Evghenia și Capra Ion, care au infirmat acest presupus fapt, precum și prin copiile

contractelor de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole și certificatele eliberate de

către Oficiul Cadastral Teritorial Orhei, conform cărora după obținerea la 16.03.2007

a mijloacelor bănești de la partea vătămată în sumă de 10500 Euro și 1000 dolari

SUA, inculpatul Cupcea Grigore a procurat pe numele părții vătămate la 23.03.2007 -

1,1590 ha la prețul de 6027 lei; la 23.03.2007 - 1,1590 ha la prețul de 6027 lei; la

28.03.2007 - 0,3990 ha la prețul de 2075 lei; la 23.03.2007 - 3,0310 ha la prețul de

15761 lei, aceste terenuri fiind procurate până la primirea de la partea vătămată a

altor sume de bani la 29.03.2007 și 20.04.2007 pe care inculpatul le recunoaște;

- este eronată concluzia instanței de fond precum că nu s-a dovedit că

inculpatul a însușit careva sume de bani de la partea vătămată, deoarece materialul

probator coroborat cu circumstanțele stabilite în cauză, dovedește cu certitudine

intenția și fapta lui Cupcea Grigore de dobândire ilicită a bunurilor părții vătămate;

- invocă că nu a fost dată o apreciere justă declarațiilor părții vătămate, care au

fost consecutive pe parcursul urmăririi penale și în cadrul audierii în instanța de

judecată, fiind obiective, având suport probant și care au fost confirmate în totalitate

prin ansamblu de probe cercetate în instanța de judecată, inclusiv prin actele

confirmative de transmitere a mijloacelor bănești - recipisele datate cu 29.03.2007,

20.04.2007 și 16.03.2007, semnate de cet. Cupcea Grigore;

- instanța de judecată la pronunțarea soluției de achitare a inculpatului nu a

indicat în sentință motivul respingerii declarațiilor părții vătămate și aprecierii lor ca

neveridice, declarații care au fost confirmate în totalitate prin ansamblu de probe

cercetate în instanța de judecată;

- declarațiile părții vătămate au fost confirmate și prin declarațiile martorilor,

Andreeva Evghenia, Triboi Aurel, Tofan Igor și Capra Ion, care au confirmat

transmiterea inculpatului a mijloacelor bănești de către partea vătămată, inclusiv și

scopul transmiterii lor;

3

- instanța de judecată nu a dat nici o apreciere celorlalte mijloace de probe

administrate de acuzarea de stat: raportul de expertiză nr. 3300 din 09.09.2012;

raportul de expertiză grafoscopică suplimentară (obținut în urma prezentării

experților a unui volum mai mare de mostre de semnături a inculpatului, inclusiv din

perioada întocmirii recipisei) nr. 1016 din 20.06.2013; copiile procurilor din

14.08.2008 și 19.03.2007; procesul-verbal de ridicare a recipiselor datate cu

29.03.2007, 20.04.2007 și 16.03.2007, întocmit la 07 mai 2012; copiile contractelor

de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole și certificatele eliberate de către Oficiul

Cadastral Teritorial Orhei;

- potrivit corpurilor delicte prezentate de acuzarea de stat, inculpatul s-a

obligat să procure pe numele părții vătămate, Andreev Valeriu, din mijloacele bănești

transmise de ultimul - 78 ha de terenuri agricole: - recipisele datate cu 29.03.2007,

20.04.2007 și 16.03.2007, semnate de către cet. Cupcea Grigore, conform cărora

inculpatul la 16 martie 2007 a primit de la Andreev Valeriu Ion suma de 10500 Euro

și 1000 dolari SUA, pentru procurarea a 27 ha de terenuri agricole pe numele

ultimului; la 29 martie 2007 a primit de la Andreev Valeriu Ion suma de 9800 dolari

SUA pentru procurarea a 20 ha de terenuri agricole pe numele ultimului; și la 20

aprilie 2007 a primit de la Andreev Valeriu Ion suma de 15000 dolari SUA, pentru

procurarea a 31 ha de terenuri agricole pe numele ultimului;

- menționează că, conform probelor administrate - copiilor contractelor de

vânzare-cumpărare a terenurilor agricole și certificatele eliberate de către Oficiul

Cadastral Teritorial Orhei, după obținerea la 16.03.2007 a mijloacelor bănești de la

partea vătămată în sumă de 10500 Euro și 1000 dolari SUA, inculpatul Cupcea

Grigore a procurat pe numele părții vătămate la 23.03.2007 - 1,1590 ha la prețul de

6027 lei; iarăși la 23.03.2007- 1,1590 ha la prețul de 6027 lei; la 28.03.2007 - 3,3990

ha la prețul de 2075 lei; la 23.03.2007 - 3,0310 ha la prețul de 15761 lei. Ulterior,

terenurile procurate au fost realizate de către Cupcea Grigore la 15.04.2008, 3,031 ha

au fost realizate cet. Cleimerman Zinoviev la prețul de 15761 lei, iar celelalte terenuri

în mărime de 3,30 ha au fost vândute la 18.08.2008 la prețul de 14130 lei, deși prețul

lor cadastral la acel moment constituia în jur de 90000 lei;

- a specificat că în total, de la momentul inducerii în eroare a părții vătămate

despre „afacerea profitabilă” care urmau s-o realizeze în comun, inculpatul a

procurat din banii obținuți de la partea vătămată - 6,61 hectare de terenuri agricole,

cheltuind în acest scop - 29890 lei transmiși de partea vătămată, sumă neesențială în

raport cu mijloacele bănești transmise de Andreev Valeriu ce constituie 498378,73

lei MD (a 16 parte din suma totală);

- unicele terenuri care au fost procurate pe numele părții vătămate, au fost

procurate de inculpat în perioada 23 - 28.03.2007, până la momentul primirii

sumelor de 9800 și 15000 dolari SUA de către inculpat de la Andreev Valeriu, fapt ce

demonstrează că aceste procurări au fost realizate de către inculpat numai cu un

singur scop - de a induce în eroare victima, a obține încrederea acesteia pentru

investirea unor mijloace bănești suplimentare, a ascunde adevăratele sale intenții

4

frauduloase și de a o convinge să mai transmită inculpatului sume enorme de bani,

pentru a fi însușite;

- invocă că după obținerea mijloacelor bănești de la partea vătămată,

inculpatul nu a mai procurat careva terenuri agricole pe numele lui Andreev Valeriu,

nu a mai efectuat careva acțiuni în vederea realizării angajamentului asumat, iar

banii însușiți de la partea vătămată, i-a folosit în scopuri personale, inclusiv

procurarea terenurilor pe numele său. De asemenea, acesta a realizat terenurile

procurate pe numele părții vătămate la același preț cu care le-a cumpărat, fără a

obține careva venit, inclusiv persoanelor despre care a spus că practica cu ei aceiași

afacere (cet. Cleimerman Zinoviev), iar mijloacele bănești obținute în urma realizării

terenurilor, în același mod le-a însușit;

- a specificat că declarațiile martorilor, Triboi Aurel, Valah Sergiu și Tofan Igor,

care au încercat să confirme veridicitatea declarațiilor inculpatului privind

restituirea parțială a mijoacelor bănești părții vătămate, au fost infirmate de către

acuzarea de stat, aceste declarații sunt contradictorii înseși între ele, inclusiv cu

declarațiile date de inculpat;

- martorul Triboi Aurel, deși a declarat că pe parcursul perioadei anilor 2005 -

2010 a lucrat neoficial la întreprinderea gestionată de inculpatul Cupcea Grigore, și

permanent se afla cu ultimul, astfel, a fost martor ocular la momentul restituirii de

către inculpat - cet. Andreev Valeriu a sumei de circa 150000 lei, alogic a relatat că

pentru munca sa depusă în cadrul întreprinderii nu era remunerat de către Cupcea

Grigore și nu avea nici un venit. Declarațiile acestuia nu au fost susținute și de

martorul apărării, Valah Sergiu, care în aceiași perioadă 2005-2010 lucra în calitate

de contabil șef la întreprinderea gestionată de către inculpat și care a declarat că nu

cunoaște o asemenea persoană - pe nume Triboi Aurel, nu a putut menționa dacă

această persoană a lucrat la GȚ „V. Cupcea”, deși după declarațiile ultimului acesta

practic în fiecare zi se afla la sediul întreprinderii;

- susține că sunt neconcludente și necredibile și declarațiile martorului Valah

Sergiu - contabil șef la GȚ „V. Cupcea”, care fiind audiat de instanță a declarat că

inculpatul a efectuat trei transferuri de bani părții vătămate în sumă de 45,45 și 50

de mii de lei, pentru acoperirea unei datorii personale, la 24.07.2009, 17.08.2008 și

23.06.2009. Martorul în cauză nu a putut explica de ce în dispozițiile de transfer a

mijloacelor bănești la SRL „TIADACA - C” din 24.07.2009, 17.08.2008 și 23.06.2009

de către el personal a fost scrisă destinația transferurilor - pentru motorină conform

anumitor contracte, nu a putut explica despre care contracte este vorba, deși

personal le-a îndeplinit. În același mod, martorul a declarat că despre destinația

transferurilor și anume acoperirea unei datorii personale a lui Cupcea Grigore, a aflat

de la Cupcea Grigore, însă el personal nu cunoștea destinația lor, care putea fi și

pentru motorină.

- menționează, că deși în perioada transferurilor în sumă de 45, 45 și 50 de mii

de lei, la 24.07.2009, 17.08.2008 și 23.06.2009, martorul Tofan Igor lucra în calitate

de administrator al SRL „TIADACA - C” și era la curent cu toate transferurile de bani

efectuate la această societate, acest martor audiat la solicitarea apărării a relatat cu

5

certitudine instanței, că în această perioadă la societate nu au fost transferate careva

mijloace bănești, care nu erau legate de activitatea întreprinderii și nu erau

justificate documentar. Martorul Tofan Igor, contradictoriu la declarațiile

inculpatului cât și părții vătămate, a declarat instanței că el în același mod cu partea

vătămată era partener la afacerea propusă de inculpat, deși nu a investit careva

mijloace de bani, iar recipisele de primire a banilor de către inculpat, au fost semnate

și de el personal, nerecunoscând recipisele anexate la materialele cauzei penale ca

fiind cele întocmite de partea vătămată și inculpat;

- consideră că vinovăția inculpatului Cupcea Grigore a fost dovedită pe deplin,

iar acțiunile acestuia corect au fost calificate conform art. 190 alin. (5) Cod penal.

3.2. În apelul declarat în comun de avocatul Dlujanschi Elic cu partea vătămată

Andreev Valeriu se solicită casarea sentinței, rejudecarea cauzei potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Cupcea

Grigore Nicolae să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, cu stabilirea unei pedepse la discreția instanței, admiterea acțiunii civile și

încasarea de la Cupcea G. în beneficiul lui Andreev V. a prejudiciului material în

mărime de 10500 euro, 25800 dolari SUA și 10000 lei și prejudiciul moral în mărime

de 100000 lei.

În motivarea apelului avocatul și partea vătămată au invocat următoarele

argumente:

- instanța de fond a dat apreciere greșită acțiunilor inculpatului Cupcea

Grigore, invocând faptul că acesta a procurat loturi de teren pe numele lui Andreev

Valeriu, însă nu s-a expus asupra sumei achitate pentru procurarea terenurilor și

sumei -diferență sustrasă;

- instanța de fond eronat nu s-a expus asupra faptului, că Cupcea Grigore nu a

transmis lui Andreev Valeriu sumele primite de la cumpărător după înstrăinarea

terenurilor proprietate a lui Andreev Valeriu;

- mijloacele financiare sustrase de Cupcea Grigore în sumă totală de 10500

euro și 25800 dolari SUA și anume diferența de la suma transmisă lui de către

Andreev Valeriu și mijloacele financiare sustrase din realizarea terenurilor către

Mîrzac Valerian, este prejudiciu pricinuit de Cupcea Grigore lui Andreev Valeriu.

Instanța de fond nu s-a expus pe marginea acestor circumstanțe;

- instanța de fond a examinat probe și înscrisuri, care confirmă vinovăția lui

Cupcea Grigore în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și

anume: răspuns de la BC „Banca Socială” cu copiile ordinelor de plată care confirmă

transferul de către GȚ „Cupcea Grigore” catre SRL „Tiadaca”. Trei copii a ordinelor de

plata a câte 45 000 lei, 45 000 lei și 50 000 lei; răspuns de la ÎS Cadastru, din care

rezultă că Andreev Valeriu a dispus de terenuri cu nr. cadastral 6412306120,

6412311104, 6412311184, 6412311191 însă dreptul de proprietate a fost stins;

raportul de expertiză nr. 3300 din 09.09.2012, conform concluziilor căruia înscrierea

de text examinată - „16 martie 2007 Grigore Cupcea” din Recipisa din numele Grigore

Cupcea din data de 16.04.2012” a fost efectuată de Grigore Cupcea. Semnătura din

numele lui Cupcea Grigore în „recipisa din numele Grigore Cupcea din data de

6

16.04.2012”, posibil a fost efectuată de Grigore Cupcea; copiile procurilor din

14.08.2008 și 19.03.2007; procesul-verbal de ridicare a recipiselor datate cu

29.03.2007, 20.04.2007 și întocmit la 07 mai 2012; procesul-verbal de ridicare a

contractului de vânzare-cumpărare întocmit la 10.05.2012, copiile contractelor de

vânzare-cumpărare a terenurilor agricole și certificatele eliberate de către Oficiul

cadastral teritorial Orhei, procesul-verbal de confruntare între partea vătămată,

Andreev V. și bănuitul Cupcea G. din 12.06.2012; recipisele datate cu 29.03.2007,

20.04.2007 și 16.03.2007, scrise de către cet. Cupcea Grigore; contractul de vânzare-

cumpărare din 18.08.2008.

au fost admise apelurile declarate, casată integral sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Cupcea Grigore Nicolae a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

190 alin. (5) Cod penal, la 9 (nouă) ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate legată de activitatea economică pe un termen de 3(trei)

ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă și s-a încasat de la Cupcea Grigore în

beneficiul lui Andreev Valeriu prejudiciul material în mărime de 10500 euro, 25800

dolari SUA cu convertirea acestora în valută națională la data executării hotărârii și

prejudiciul moral în mărime de 5000 (cinci mii) lei.

În rest acțiunea civilă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Corpurile delicte: recipisele din data de 29 martie 2007, 20 aprilie 2007 și 16

martie 2007, contractul de vânzare cumpărare din 18 august 2008 urmând a fi

păstrate la materialele cauzei penale.

a stabilit incorect starea de fapt, care nu corespunde probelor din dosar, care au fost

apreciate incorect, instanța de fond ajungând eronat la concluzia achitării lui Cupcea

Grigore Nicolae învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin (5) Cod

penal, din motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de fond la adoptarea sentinței din data de 23 decembrie 2015 a

încălcat prevederile art. 101 alin. (1), art.384 alin. (3), art. 385 alin. (1) Cod de

procedură penală, care impun în sarcina instanței de judecată, ca la adoptarea

sentinței, să soluționeaze următoarele chestiuni în următoarea consecutivitate: dacă

a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul; dacă această faptă a fost

săvârșită de inculpat; dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume

lege penală este prevăzută ea; dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei

infracțiuni.

Instanța de apel ținând cont de prevederile art. 27, 99-101 ale Codului de

procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le

minuțios, prin prisma admisibilității, pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, a conchis că din probele administrate la materialele dosarului rezultă

vinovăția lui Cupcea Grigore Nicolae în comiterea componenței de infracțiune

7

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și anume ”Escrocheria, adică dobândirea

ilicită bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere săvârșite în

proporții deosebit de mari”.

A menționat, că în ședința instanței de apel s-a audiat suplimentar inculpatul și

partea vătămată și au fost verificate și cercetate declarațiile, probele materiale

prezente la cauza penală respectivă.

Ca urmare, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului, Cupcea

Grigore, în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal se

dovedește prin probatoriul invocat de partea acuzării în prezentul proces de

judecată.

Instanța de apel a reținut, că inculpatul Cupcea Grigore în cadrul ședinței de

judecată în instanța de apel a declarat că susține declarațiile date la faza urmăririi

penale și la faza judecării în prima instanță. În ședința instanței de fond, inculpatul,

Cupcea Grigore, a declarat că vina în comiterea infracțiunii încriminate nu și-o

recunoaște.

Deși inculpatul Cupcea Grigore, nu și-a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, instanța de apel a considerat că

vinovăția acestuia este dovedită prin următoarele probe administrate, cercetate și

verificate în ședința instanței de apel:

- declarațiile părții vătămate Andreev Valeriu, care a declarat în ședința

instanței de apel că susține declarațiile date la faza urmăririi penale cât și în instanța

de fond;

- declarațiile martorului Andreeva Evghenia care nu a putut fi audiată în

ședința instanței de apel, din motiv că nu s-a prezentat, în privința acesteia fiind

dispuse aduceri silite de mai multe ori de către procurorul, Pavel Guțan, dar care nu

au fost executate dat fiind faptul că nu se cunoaște locul de trai al acesteia. În ședința

instanței de apel fiind dată citire declarațiilor martorului în cauză, date la faza

urmăririi penale și judecării în primă instanță;

- declarațiile martorului Capra Ion Ion, care nu a putut fi audiată în ședința

instanței de apel, deoarece potrivit informației din baza de date ACCES acesta a

decedat la data de 24.09.2015 (vol. II, f.d. 105), declarațiilor acestuia de la faza

urmăririi penale și judecății în primă instanță fiindu-le dată citire în baza art. 371

alin. (1) Cod de procedură penală;

- raportul de expertiză nr. 3300 din 09.09.2012, conform concluziilor căruia

înscrierea de text examinată - „16 martie 2007 Grigore Cupcea” din „Recipisa din

numele Grigore Cupcea din data de 16.04.2012” a fost efectuată de Grigore Cupcea.

Semnătura din numele lui Cupcea Grigore în „recipisa din numele Grigore Cupcea din

data de 16.04.2012”, posibil a fost efectuată de Grigore Cupcea ( vol. I, f.d. 104-106);

- raportul de expertiză grafoscopică suplimentar (obținut în urma prezentării

experților a unui volum mai mare de mostre de semnături a inculpatului, inclusiv în

perioada întocmirii recipisei) nr. 1016 din 20.06.2013, conform concluziilor căruia

înscrierea de text examinată - „16 martie 2007 Grigore Cupcea” din Recipisa din

8

numele Grigore Cupcea din data de 16.04.2012” a fost efectuată de Grigore Cupcea,

iar semnătura din numele lui Cupcea Grigore, a fost efectuată de Grigore Cupcea;

-copiile procurilor din 14.08.2008 și 19.03.2007 din care se atestă că partea

vătămată, Andreev Valeriu l-a împuternicit pe Cupcea Grigore să procure loturi de

teren în s. Biești, r-nul Orhei în numele său și să vândă loturile de teren cu numere

cadastrale 6412311191, 6412311104, 6412311184 ( vol. I, f.d.7-8);

- procesul - verbal de ridicare a recipiselor datate cu 29.03.2007, 20.04.2007 și

16.03.2007, întocmit la 07 mai 2012 (vol. I, f.d. 16);

- procesul-verbal de ridicare a contractului de vânzare-cumpărare din

18.08.2008, întocmit la 10.05.2012 ( vol.I, f.d. 26);

- copiile contractelor de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole și

certificatele eliberate de Oficiul Cadastral Teritorial Orhei ( vol. I, f.d. 31-56);

- procesul-verbal de confruntare între partea vătămată Andreev Valeriu și

bănuitul Cupcea Grigore din 12.06.2012, din care rezultă că aceștia s-au înțeles ca

Andreev Valeriu să investească în procurarea unor loturi de pământ, acțiuni de care

se va ocupa Cupcea Grigore pe care ulterior le vor vinde, iar venitul îl vor împărți în

jumătate ( vol. I, f.d.96-97);

-corpurile delicte: recipisele datate cu 29.03.2007, 20.04.2007 și 16.03.2007

scrise de către Cupcea Grigore și ordonanța de recunoaștere a acestora în calitate de

corpuri delicte din data de 07 mai 2012 ( vol. I, f.d. 17, 21, 24);

- contractul de vânzare-cumpărare a terenului agricol din data de 18.06.2008

încheiat între Andreev Valeriu, din numele acestuia acționând Cupcea Valeriu și

Mîrzac Valerian având ca obiect bunurile cu nr. cadastrale: 6412311191,

6412311104, 6412311184 și ordonanța de recunoaștere a acestuia în calitate de

corp delict (vol. I, f.d. 27-28);

- răspunsul de la BC ”Banca Socială” SA și ordinele de plată care confirmă

transferurile de către GȚ ”Cupcea Grigore” către SRL ”Tiadaca-C” la destinație

transferurilor fiind indicat pentru motorină (vol. I, f.d. 221-224);

- răspunsul ÎS ”Cadastru” nr. 0002/15/24031 din data de 14.07.2015.

Fiindu-le acordată părților participante la judecarea cauzei posibilitatea de a

prezenta probe, în acest context inculpatul și apărătorul acestuia în ședința instanței

de apel careva probe suplimentare nu au prezentat.

Astfel, cercetând totalitatea probelor administrate la prezenta cauză penală,

instanța de apel a conchis că cele imputate inculpatului, Cupcea Grigore, corect au

fost încadrate de organul de urmărire penală în baza art. 190 alin. (5) Cod penal. Iar,

instanța de fond, aplicând greșit prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

apreciind impropriu probele din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor cât și prevederile art. 390 Cod de procedură penală, a ajuns greșit la

concluzia achitării lui Cupcea Grigore, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

componenței de infracțiune.

În ședința instanței de apel s-a constatat cu certitudine faptul că inculpatul,

Cupcea Grigore, urmărind scop de profit și de dobândire ilicită a bunurilor altei

9

persoane, abuzând de încrederea ce i-a fost acordată de Andreev Valeriu, cu care se

află în relații apropiate, înșelându-l și promițându-i realizarea în comun a unei

afaceri aducătoare de profit, exprimată prin cumpărarea din mijloacele bănești a lui

Andreev Valeriu Ion, la un preț redus, a unor loturi de teren amplasate în extravilanul

comunei Biești, raionul Orhei, și ulterior realizarea acestora la un preț mai mare cu

repartizarea egală a veniturilor obținute în urma vânzării terenurilor, având de la

bun început intenția de a nu-și realiza promisiunea mincinoasă, sub pretextul

realizării acestei afaceri, la 16 martie 2007, în or. Orhei, a solicitat și a primit de la

Andreev Valeriu Ion suma de 10500 EURO, echivalentul a 175960,05 lei MD și 1000

dolari SUA, echivalentul a 12676,3 lei MD. La 29 martie 2007, în or. Orhei a solicitat

și a primit de la Andreev Valeriu Ion suma de 9800 dolari SUA, echivalentul a

122750,88 lei MD și la 20 aprilie 2007, în or. Orhei a solicitat și a primit de la

Andreev Valeriu Ion suma de 15000 dolari SUA, echivalentul a 186991,5 lei, sume de

bani pe care le-a trecut ilegal în folosul său, adică le-a însușit, cauzându-i pătimitului

Andreev Valeriu o daună materială în proporții deosebit de mari în sumă totală de

498378,73 lei MD.

Cu referire la componența de infracțiune prevăzută de art. 190 Cod penal,

instanța de apel a relatat că aceasta presupune existența următoarelor elemente

constitutive.

Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal, are un

caracter complex: obiectul juridic principal îl formează relațiile sociale cu privire la

posesia asupra bunurilor mobile; obiectul juridic secundar îl constituie relațiile

sociale cu privire la libertatea manifestării de voință și minimul necesar de încredere.

Obiectul material al infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal, este format

din bunurile care au o existență materială, sunt create prin munca omului, dispun de

valoare materială și cost determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor.

În speță, prin acțiunile inculpatului, Cupcea Grigore, s-au periclitat în principal

- relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile, iar în plan secundar -

relațiile sociale cu privire la libertatea manifestării de voință și minimul necesar de

încredere.

Latura obiectivă a infracțiunii se exprimă în fapta prejudiciabilă care are un

caracter complex alcătuită din două acțiuni (inacțiuni): a)acțiunea principală, care

constă în dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane; b)acțiunea sau inacțiunea

adiacentă, care constă, în mod alternativ, în înșelăciune sau abuz de încredere; 2)

urmările prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial efectiv și care nu are un

caracter considerabil; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și

urmările prejudiciabile.

Cu referire la elementele constitutive ale componenței de infracțiune

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, noțiunea „dobândire ilicită” are sensul

autentic de „sustragere”.

În acest context, instanța de apel a remarcat că se consideră „sustragere”

luarea ilegală și gratuită a bunurilor mobile din posesia altuia, care a cauzat un

prejudiciu patrimonial efectiv acestuia, săvârșită în scop de cupiditate.

10

Sub acest aspect, instanța de apel a reținut că în ședința de judecată s-a stabilit

cu certitudine că inculpatul, Cupcea Grigore, promițându-i părții vătămate, Andreev

Valeriu, realizarea în comun a unei afaceri aducătoare de profit, exprimată prin

cumpărare din mijloacele bănești a lui Andreev Valeriu Ion, la un preț redus, a unor

loturi de teren amplasate în extravilanul comunei Biești, raionul Orhei, și ulterior

realizarea acestora la un preț mai mare cu repartizarea egală a veniturilor obținute

în urma vânzării terenurilor, la 16 martie 2007, în or. Orhei, a solicitat și a primit de

la Andreev Valeriu Ion suma de 10500 EURO, echivalentul a 175960,05 lei MD și

1000 dolari SUA, echivalentul a 12676,3 lei MD. La 29 martie 2007, în or. Orhei a

solicitat și a primit de la Andreev Valeriu Ion suma de 9800 dolari SUA, echivalentul a

122750,88 lei MD și la 20 aprilie 2007, în or. Orhei a solicitat și a primit de la

Andreev Valeriu Ion suma de 15000 dolari SUA, echivalentul a 186991,5 lei, sume de

bani pe care le-a trecut ilegal în folosul său, adică le-a însușit.

Acest fapt a fost probat în ședința de judecată prin declarațiile părții vătămate,

Andreev Valeriu, date în prima instanță și în instanța de apel care pe tot parcursul

cauzei penale au fost aceleași și coroborează cu celelate mijloace de probă care a

declarat că inculpatul, Cupcea Grigore, i-a propus să investească într-o afacere cu

pământurile, să cumpere loturi de pământ. Pe data de 16.03.2007, în prezența surorii

sale, i-a dat lui Cupcea Grigore 10500 euro pentru a procura aproximativ 27 hectare

în comuna Biești. Pe data de 23.03.2007 i-a dat 9800 dolari în prezența lui Capra Ion.

Apoi, pe data de 24.04.2007 i-a dat 15000 dolari SUA lui Cupcea Grigore, bani care

nici până în prezent nu i-a restituit.

Faptul însușirii mijloacelor bănești transmise de către partea vătămată,

Andreev Valeriu lui Cupcea Grigore rezultă și din declarațiile martorilor, Andreeva

Evghenia și Capra Ion, care au declarat că au fost martori la transmiterea de către

partea vătămată a sumelor de 10500 euro, 1000 dolari și respectiv 15000 dolari

către inculpatul, Cupcea Grigore.

La fel, instanța de apel a reținut, că însușirea mijloacelor bănești în sumă de

10500 euro și 25800 dolari rezultă și din recipisele datate cu 29.03.2007, 20.04.2007

și 16.03.2007 scrise de către Cupcea Grigore recunoscute în calitate de corpuri

delicte de către organul de urmărire penală.

Instanța de apel a statuat, că nu poate fi reținută versiunea inculpatului,

precum că acesta nu a semnat recipisa din data de 16.03.2007 și că nu a primit

mijloacele bănești menționate. Or, potrivit Raportului de expertiză grafologică nr.

3300 din 09.09.2012, înscrierea: text examinată - „16 martie 2007 Grigore Cupcea”

din „Recipisa din numele Grigore Cupcea din data de 16.04.2012” a fost efectuată de

Grigore Cupcea, iar semnătura din numele lui Cupcea Grigore, posibil a fost efectuată

de Grigore Cupeea. Iar potrivit Raportului de expertiză grafologică suplimentară

(obținut în urma prezentării experților a unui volum mai mare de mostre de

semnături a inculpatului, inclusiv din perioada întocmirii recipisei) nr. 1016 din

20.06.2013, scrierea de text examinată - „16 martie 2007 Grigore Cupcea” din

„Recipisa din numele Grigore Cupcea din data de 16.04.2012” a fost efectuată de

Grigore Cupcea, iar semnătura din numele lui Cupcea Grigore, a fost efectuată de

11

Grigore Cupcea. Mai mult, însuși părtea vătămată, Andreev Valeriu, și martorii ocular,

Andreeva E. și Capra I., au menționat că au fost prezenți la momentul transmiterii

banilor, confirmând faptul întocmirii recipiselor.

Instanța de apel a statuat că faptul însușirii banilor de către inculpatul Cupcea

Grigore, se confirmă prin copiile contractelor de vânzare-cumpărare a terenurilor

agricole și certificatele eliberate de către Oficiul Cadastral Teritorial Orhei, conform

cărora după obținerea la 16.03.2007 a mijloacelor bănești de la partea vătămată în

sumă de 10500 Euro și 1000 dolari SUA, inculpatul Cupcea Grigore a procurat pe

numele părții vătămate la 23.03.2007 - 1,1590 ha la prețul de 6027 lei, iar la

23.03.2007 - 1590 ha la prețul de 6027 lei, la 28.03.2007 - 0,3990 ha la prețul de

2075 lei, la 23.03.2007 - 3,0310 ha la prețul de 15761 lei, aceste terenuri fiind

procurate până la primirea de la partea vătămată a altor sume de bani la data de

29.03.2007 și 20.04.2007 pe care inculpatul Cupcea Grigore le recunoaște (vol. I,

f.d.31-38).

În contextul celor elucidate, în speță, instanța de apel a conchis că dobândirea

ilicită a mijloacelor bănești ce aparțin părții vătămate Andreev Valeriu a fost însoțită

adiacent de înșelăciune și abuz de încredere.

Prin „înșelăciune” se înțelege după caz: 1) dezinformarea conștientă a victimei,

care constă în prezentarea vădit falsă a realității (înșelăciunea activă); 2) trecerea

sub tăcere a realității, când sunt ascunse faptele și circumstanțele care trebuie

comunicate în cazul săvârșirii cu bună-credință și în conformitate cu legea a

tranzacției patrimoniale (înșelăciunea pasivă).

La cazul dedus judecății, instanța de apel a constatat, că inculpatul Cupcea

Grigore a recurs la înșelăciunea activă, și anume sub moralitatea înșelăciunii cu

privire la anumite acțiuni și promisiuni. Or, inculpatul Cupcea Grigore a dobândit de

la partea vătămată mijloacele bănești în sumă de 10500 euro și 25800 dolari SUA sub

pretextul investirii în procurarea terenurilor, urmând ca profitul să fie împărțit în

jumătate cu partea vătămată.

La acest capitol, instanța de apel a reținut că din suma transmisă de partea

vătămată, inculpatul a procurat terenuri doar în valoare de 29890 lei, sumă

neesențială în raport cu mijloacele bănești transmise de Andreev Valeriu ce

constituie 498378,73 lei MD (a 16 parte din suma totală).

Ulterior, terenurile procurate au fost realizate de către Cupcea Grigore la

15.04.2008, 3,031 ha au fost realizate cet. Cleimerman Zinoviev la prețul de 15761

lei, iar celelalte terenuri în mărime de 3,30 ha au fost vândute la 18.08.2008 la prețul

de 14130 lei, deși prețul lor cadastral la acel moment constituia în jur de 90000 lei.

Astfel, în total de la momentul inducerii în eroare a părții vătămate despre

„afacerea profitabilă” care urmau s-o realizeze în comun, inculpatul a procurat din

banii obținuți de la partea vătămată - 6,61 hectare de terenuri agricole, cheltuind în

acest scop - 29890 lei transmiși de partea vătămată, sumă neesențială în raport cu

mijloacele bănești transmise de Andreev Valeriu ce constituie 498378,73 lei MD (a

16 parte din suma totală).

12

Unicele terenuri care au fost procurate pe numele părții vătămate, au fost

procurate de inculpat în perioada 23 - 28.03.2007, până la momentul primirii

sumelor de 9800 și 15000 dolari SUA de către inculpat de la Andreev Valeriu, fapt ce

demonstrează că aceste procurări au fost realizate de către inculpat numai cu un

singur scop - de a induce în eroare victima, a obține încrederea acesteia pentru

investirea unor mijloace bănești suplimentare, a ascunde adevăratele sale intenții

frauduloase și de a o convinge să mai transmită inculpatului sume de bani, pentru a fi

însușite de ultimul.

În aceste condiții, instanța de apel a statuat, că după obținerea mijloacelor

bănești de la partea vătămată, inculpatul - nu a mai procurat careva terenuri agricole

pe numele lui Andreev Valeriu, nu a mai efectuat careva acțiuni în vederea realizării

angajamentului asumat, iar banii însușiți de la partea vătămată, i-a folosit în scopuri

personale. De asemenea, acesta a realizat terenurile procurate pe numele părții

vătămate la același preț cu care le-a cumpărat, fără a obține careva venit, inclusiv

persoanelor despre care a spus că practica cu ei aceiași afacere (cet. Cleimerman

Zinoviev), iar mijloacele bănești obținute în urma realizării terenurilor, în același

mod le-a însușit. Acest fapt, denotă prezența înșelăciunii ca acțiune adiacentă a

însușirii. Or, inculpatul, Cupcea Grigore, nu avea de gând să restituie părții vătămate

banii investiți și cu atât mai puțin careva profit din această investiție.

Instanța de apel a conchis ca fiind injuste concluziile efectuate de prima

instanță în ceea ce privește lipsa în acțiunile inculpatului, Cupcea Grigore, a acțiunii

adiacente a laturii obiective a art. 190 alin. (5) Cod penal și anume înșelăciunea și

abuzul de încredere și latura subiectivă sub formă de intenție directă.

În acest sens, afirmând că partea vătămată a transmis benevol inculpatului

mijloacele bănești pentru procurarea la preț redus a terenurilor ca ulterior să le

vândă la prețuri mari.

La fel instanța de apel a considerat neîntemeiate constatările primei instanțe

precum că lipsa acțiunii adiacente și a intenției se probează prin faptul că la data de

14 august 2008, Andreev Valeriu l-a împuternicit pe inculpatul, Cupcea Grigore, să

vândă terenurile procurate. În acest context, instanța de apel a reținut că potrivit

propunerii făcute de inculpatul, Cupcea Grigore urma din banii părții vătămate să

procure terenuri pe numele acesteia și ulterior să le vândă la prețuri mai mari

(pentru care fapt la fel era nevoie de întocmirea unei procuri) iar profitul să-l

împartă în jumătate. Astfel, încât acest fapt anume că denotă prezența înșelăciunii.

Or, inculpatul a înstrăinat terenurile lui Mîrzac Valerian din numele lui Andreev

Valeriu în baza contractului de vânzare-cumpărare din 18.08.2008 la prețul

procurării acestuia, deși valoarea de piață a acestora, potrivit informației indicate în

contract era cu mult mai mare.

Din aceste constatări rezultă și intenția inculpatului de a nu-și realiza

promisiunea.

Instața de apel a statuat, că prin „abuz de încredere” se înțelege exploatarea de

către făptuitor a raporturilor de încredere care s-au stabilit între el și victimă.

13

La caz, inculpatul, Cupcea Grigore, a recurs și la abuzul de încredere. Or, după

cum a precizat atât inculpatul cât și partea vătămată, între aceasta și inculpat

persistau relații de colaborare, inculpatul procurând combustibil de la firma la care

activa partea vătămată. De asemenea, instanța de apel a reiterat că abuzul de

încredere s-a manifestat și prin procurarea de inculpat în perioada 23 - 28.03.2007, a

unor terenuri cu suprafața de 6,61 ha pentru ca partea vătămată având încredere în

realizarea promisiunii făcute să-i mai transmită inculpatului 9800 dolari SUA și

15000 dolari SUA.

Sintetizând cele expuse, instanța de apel a conchis că inculpatul, Cupcea

Grigore, a recurs anume la înșelăciunea activă și abuz de încredere pentru a dobândi

bunurile de la partea vătămată.

Latura subiectivă a infracțiunii se exprimă prin intenție directă manifestată

prin faptul că inculpatul, Cupcea Grigore, își dădea seama de caracterul prejudiciabil

al acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și a dorit în mod conștient,

survenirea acestora. Astfel, din materialele dosarului rezultă că încă la momentul

când inculpatul i-a propus părții vătămate să investească în procurarea terenurilor,

acesta avea scopul de a sustrage și nu avea intenția de a-și onora

angajamentul de a restitui părții vătămate sumele transmise și jumătate din

profitul realizat.

Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă care la momentul

săvârșirii infracțiunii a împlinit vârsta de 14 ani, criterii care sunt întrunite în speță.

Referitor la circumstanța agravantă indicată la alin.(5) al art. 190 Cod penal,

instanța de apel a reținut că în virtutea prevederilor art. 126 alin.(1) Cod penal, se

consideră proporții deosebit de mari, proporții mari -valoarea bunurilor sustrase,

dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate,

comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o

persoană sau de un grup de persoane, care, la momentul săvârșirii infracțiunii,

depășește 5.000 și, respectiv 2.500 unități convenționale de amendă.

Instanța de apel a constatat cauzarea părții vătămate, Andreev Valeriu, de

către inculpatul Cupcea Grigore, prin însușirea ilegală prin înșelăciune și abuz de

încredere a unor prejudicii materiale în proporții deosebit de mari, în sumă de 10500

euro și 25800 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM la data săvârșirii

infracțiunii constituia 498378,73 lei.

Astfel, în virtutea celor expuse, instanța de apel l-a recunoscut vinovat pe

Cupcea Grigore Nicolae în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal, deoarece vinovăția acestuia a fost demonstrată indubitabil.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului, Cupcea Grigore Nicolae, ținând cont de prevederile art. 7, 61,

75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului a considerat că scopul educativ și

14

preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală dată în privința lui Cupcea Grigore nu

poate fi atinsă decât prin aplicarea pedepsei penale cu închisoarea.

La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate sub formă de închisoare, instanța

de apel a luat în considerație faptul că inculpatul Cupcea Grigore nu și-a recunoscut

vinovăția, nu a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate și faptul că acesta a

comis o infracțiune deosebit de gravă împotriva relațiilor contra patrimoniului.

Astfel, în limita dispozițiilor prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, instanța

de apel a stabilit lui Cupcea Grigore pedeapsa sub formă de 9 (nouă) ani închisoare

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de activitatea economică

pe un termen de 3(trei) ani.

În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța de apel a reținut din materialele

cauzei penale că partea vătămată Andreev Valeriu, a înaintat o acțiune civilă către

Cupcea Grigore la data de 22 septembrie 2015, în care a solicitat încasarea

prejudiciului material în mărime de 10500 euro și 25800 dolari SUA, 10000 lei și

prejudiciu moral în mărime de 100000 lei (vol. II, f.d. 24-25).

Din materialele cauzei și anume din declarațiile părții vătămate, a martorilor,

Andreeva Evghenia și Capra Ion, a recipiselor semnate de inculpat și partea vătămată

din data de 16.03.2007, 29.03.2007 și 20.04.2007 cât și din declarațiile inculpatului,

rezultă că Cupcea Grigore a însușit de la partea vătămată, Andreev Valeriu, suma de

10500 euro și 25800 dolari SUA.

În ceea ce privește suma de 10000 lei, solicitată de partea vătămată în calitate

de prejudiciu material, instanța de apel a considerat că Andreev Valeriu și avocatul

acestuia nu au prezentat careva probe în acest sens.

Astfel, în virtutea circumstanțelor expuse supra, instanța de apel a considerat

necesar a încasa din contul lui Cupcea Grigore în beneficiul lui Andreev Valeriu

prejudiciul material în sumă de 10500 euro și 25800 dolari SUA. În rest pretenția

privind încasarea sumei de 10000 lei în calitate de prejudiciu material de a o

respinge ca neîntemeiată.

Referitor la pretenția privind încasarea prejudiciului moral, ținând cont de

prevederile art. 1422 alin.(1) și (2), art. 1423 alin.(2) Cod Civil, apreciind în asambul

circumstațele cazului dedus judecății, instanța de apel a considerat excesiv

cuantumul prejudiciului moral solicitat de partea vătămată considerând echitabilă

încasarea din contul inculpatului, Cupcea Grigore în beneficiul părții vătămate,

Andreev Valeriu, a prejudiciului moral în mărime de 5000 (cinci mii) lei. Corelativ,

instanța de apel a respins ca neînetemeiată cerința privind repararea prejudiciului

moral în partea sumei de 95000 lei.

Roibu Ioana în comun cu inculpatul Cupcea Grigore solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței Judecătoriei Orhei din 03

noiembrie 2015.

În motivarea recursului, recurenții au invocat ca temei prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, indicând următoarele:

15

- nu au fost respectate prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală,

or, instanța de apel, admițând apelul procurorului, a casat sentința de achitare și

rejudecând cauza, a pronunțat o nouă hotărâre de condamnare conform învinuirii

înaintate, în baza acelorași probe, limitându-se doar la citirea acestora, iar

procurorul deși, a solicitat audierea din nou în instanța de apel a martorilor acuzării:

Andreeva Evghenia (sora părții vătămate), prezența căreia nu a fost asigurată în

instanța de apel, precum și martorului Capra Ion, care s-a constatat că a decedat la

data de 24.09.2015, declarațiile cărora constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă

să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului;

- instanța de apel urma să procedeze la o nouă audiere atât a inculpatului și

părții vătămate, cât și anumitor martori ai acuzării solicitați de părți (hotărârile

CEDO Popovici împotriva Moldovei din 27.11.2007, § 72 și Dănila împotriva

României din 08.03.2007, § 62-63), fapt menționat și în pct. 14.4. din Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel;

- invocă că la caz, este relevantă și speța unde Curtea Europeană în cauza

Destrehem vs Franța (hotărârea din 18.05.2004), a notat că după achitarea

inculpatului dispusă de prima instanță, în urma audierii mai multor martori, instanța

de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare, având în vedere

aceleași mijloace de probe, această ultimă instanță neavând la dispoziție date noi, ca

ulterior să-și întemeieze hotărârea de condamnare pe o nouă interpretare a

declarațiilor martorilor audiați în prima instanță, fără a-i fi audiat pe viu;

- invocă că sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului.

Curtea Europeană în hotărârea Capean vs Belgia din 13.01.2005, a constatat că în

domeniul penal, problema administrării probelor trebuie să fie abordată din punct

de vedere al art. 6 § 2 și e obligatoriu ca sarcina de a prezenta probe să-i revină

acuzării. Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene și încălcarea prevederilor

art.24 și 26 Cod de procedură penală, care îl obligă pe acuzatorul de stat, după o

hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, să solicite audierea inculpatului

în instanța de apel și să prezinte în ședința de judecată anumite probe (inclusiv a

anumitor martori ai acuzării) în susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatului,

urmează să fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în privința inculpatului

în cadrul examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare;

- consideră, că probatoriul decisiv pe care instanța de apel și-a întemeiat

hotărârea de condamnare a lui Cupcea Grigore a fost obținut contrar principiilor

nemijlocirii, oralității și contradictorialității judecării cauzei, erori de drept

procedural prevăzute la pct. 6) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, deoarece se

referă la procedura de motivare a soluției adoptate de către instanța de apel;

- instanța de apel, în pct. 35 al deciziei contestate, neîntemeiat a conchis că cele

imputate inculpatului Cupcea Grigore, corect au fost încadrate de organul de

urmărire penală în baza art.190 alin. (5) Cod penal, considerând sentința prin care

Cupcea Grigore a fost achitat, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

componenței de infracțiune, ca fiind ilegală;

16

- consideră că instanța de fond a examinat cauza sub toate aspectele, complet

și obiectiv, adoptând o soluție corectă de achitare a inculpatului în baza art.190

alin.(5) Cod penal;

- menționează, că faptul transmiterii de către partea vătămată Andreev Valeriu

a mijloacelor bănești lui Cupcea Grigore, în vederea inițierii unei afaceri și anume

pentru procurarea terenurilor agricole și vânzarea ulterioară a acestora la un preț

mai mare, pentru a profita ambii de venitul suplimentar, cert demonstrează că între

părți există niște relații civile, care urmează a fi soluționate de instanța de judecată în

ordinea procedurii civile;

- invocă că din materialele cauzei, reiese că în perioada 2007-2008 Cupcea

Grigore a procurat mai multe loturi de teren agricol în s.Biești, r-nul Orhei pe numele

părții vătămate, fapt ce corespunde înțelegerii dintre aceștia. Iar, faptul că după un

an de la predarea mijloacelor bănești, adică la 14 august 2008, Andreev Valeriu prin

procură și declarația soției îl împuternicește pe Cupcea G. să vândă o parte din

loturile procurate pe numele său, demonstrează că înțelegerea lor era valabilă, iar

Cupcea Grigore își realiza angajamentul asumat;

- instanța de fond, întemeiat a pus la îndoială veridicitatea declarațiilor părții

vătămate, or, acestea se contrazic în mare parte cu materialele cauzei penale. Partea

vătămată Andreev Valeriu în instanța de apel declară că nu a avut nimic cu firma

„Tiadaca", la care G.Ț.„Cupcea Grigore” a efectuat 3 transferuri în sumă de 140 mii lei,

însă în instanța de fond, fiind audiat la data de 13.10.2014, la întrebarea procurorului

acesta a declarat că, dânsul de facto era vicedirector la întreprinderea „Tiadaca”, deși

legal era șef de stație, fapt confirmat de altfel și de martorul apărării Tofan Igor în

cadrul audierii sale în instanța de fond la data de 04.02.2015, fapt ce denotă că

declarațiile acestuia se contrazic;

- în învinuirea adusă inculpatului, nu s-a specificat în ce constau aceste

elemente constitutive ale infracțiunii imputate. Nici în cadrul urmăririi penale, nici în

ședințele de judecată a instanțelor de fond și de apel, acuzatorul nu a adus probe ce

ar confirma prezența elementelor ce sunt caracteristice infracțiunii de escrocherie,

intenția inculpatului de a nu-și realiza angajamentul asumat. Or, așa cum a specificat

și instanța de fond în hotărârea sa, deși părții vătămate i s-a cauzat un prejudiciu

considerabil, fapta inculpatului a fost săvârșită în condițiile unui risc întemeiat, ca

urmare a unei decizii economice nereușite, mizând pe veniturile pe care intenționa

să le primească ca rezultat al afacerilor întreprinse în termen scurt și că partea

vătămată are posibilitatea restabilirii prejudiciului său pe calea acțiunii civile;

- atât în cadrul examinării cauzei penale în instanța de fond, precum și instanța

de apel, partea acuzării nu a demonstrat că, acțiunile inculpatului au fost dominate

de reaua-voință, că el a avut scopul de a „sustrage” prin înșelăciune sau abuz de

încredere mijloacele bănești primite de la partea vătămată, și că nu a avut intenția de

a-și realiza angajamentul asumat de la bun început. La fel, partea acuzării nu a

demonstrat și nu a prezentat careva probe ce ar confirma intenția inculpatului, ca

element al laturii subiective a infracțiunii de escrocherie;

17

- referitor la calificarea faptelor inculpatului în conformitate cu art.190 alin.(5)

Cod penal, așa cum a fost înaintată învinuirea, consideră că în cadrul examinării

cauzei penale, atât în instanța de fond cât și cea de apel, aceasta nu s-a confirmat, iar

instanța de fond corect a statuat asupra achitării lui Cupcea Grigore, deoarece fapta

inculpatului nu constituie elementele infracțiunii incriminate, însă instanța de apel

neîntemeiat a casat hotărârea primei instanțe și a pronunțat o decizie de

condamnare a lui Cupcea Grigore.

solicitând declararea inadmisibilității acestuia, deoarece hotărârea atacată este

legală, întemeiată și nu conține erori de drept.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit textului recursului declarat, recurenții invocă drept temei pct. 6) și 8)

alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală. Însă, reieșind din criticile formulate de

recurenți reiese, că aceștia își exprimă dezacordul și cu faptul, că “instanța de

judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel

național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză”,

temei prevăzut de pct. 15) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală.

Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurenți, prevăzute în pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

18

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal reține că recurentul își exprimă dezacordul cu decizia instanței

de apel sub aspectul prevederilor art. 427 alin. ( 1) pct. 6) Cod de procedură penală,

invocând că: hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Afirmațiile recurentului în acest sens sunt declarative motiv din care nu pot fi

reținute. Mai mult ca atât, recurentul invocând faptul, că instanța de apel a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu a indicat în ce constă această

eroare.

Analizând decizia contestată cu recurs ordinar, Colegiul penal constată, că

instanța de apel s-a expus detaliat asupra tuturor motivelor invocate la examinarea

cauzei în ordine de apel, hotărârea adoptată cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 al prezentei decizii,

motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și repetarea căreia nu o consideră

necesară.

În afară de aceasta, Colegiul penal atestă, că recurentul critică decizia instanței

de apel sub aspectul temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel,

atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În acest sens, Colegiul reiterează, că potrivit prevederilor art. 424 alin.(2) Cod

de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

Colegiul penal reține că, acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei, de către prima instanță inculpatul

Cupcea Grigore Nicolae învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(5) Cod penal, a fost achitat din motivul că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Totodată, la examinarea pricinii de către instanța de apel s-a stabilit, că soluția

instanței de fond privind achitarea inculpatului învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, este incorectă și neîntemeiată.

19

În acest sens, instanța de apel a conchis, că probele administrate au confirmat

integral vinovăția lui Cupcea Grigore Nicolae în comiterea componenței de

infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și anume ”Escrocheria, adică

dobândirea ilicită bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere

săvârșite în proporții deosebit de mari”.

Colegiul penal a ajuns la concluzia, că instanța de apel corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, ajungând la o concluzie întemeiată privind vinovăția

inculpatului Cupcea Grigore în săvârșirea infracțiunii imputate.

De asemenea Colegiul penal conchide, că nu și-au găsit confirmare

argumentele recurentului prin care se invocă că în acțiunile inculpatului Cupcea

Grigore nu sunt întrunite elementele infracțiunii, deoarece în speță n-au fost

acumulate probe, care să dovedească vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii

incriminate.

În acest sens Colegiul penal menționează, că judecând apelurile declarate de

procuror și de partea vătămată Andreev Valeriu în comun cu avocatul acestuia,

Dlujanschi Elic, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar, iar în ședința instanței de apel s-a

audiat suplimentar inculpatul și partea vătămată și au fost verificate și cercetate

declarațiile, probele materiale prezente la cauza penală respectivă, astfel instanța de

apel corect ajungând la concluzia enunțată la pct. 5 din decizie.

Colegiul penal atestă din textul recursului depus, că recurenții aduc critici

modalității de apreciere a probelor înfăptuită de către instanța de apel, iar în acest

sens Colegiul reține, că instanța de apel a verificat și a apreciat probele în ședința de

judecată, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (4), 101 Cod de procedură

penală, a stabilit toate aspectele de fapt și de drept, astfel corect ajungând la

concluzia cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal.

Mai mult decât atât, Colegiul consideră necesar a menționa că, potrivit

prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei așa cum propune recurentul

este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond și aceasta nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală, astfel invocarea acestei chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar

este lipsită de suport legal.

20

Nu poate fi reținut argumentele recurenților că “faptul transmiterii de către

partea vătămată Andreev Valeriu a mijloacelor bănești lui Cupcea Grigore, în vederea

inițierii unei afaceri și anume pentru procurarea terenurilor agricole și vânzarea

ulterioară a acestora la un preț mai mare, pentru a profita ambii de venitul

suplimentar, cert demonstrează că între părți există niște relații civile, care urmează a

fi soluționate de instanța de judecată în ordinea procedurii civile”.

Colegiul penal susține concluziile instanței de apel, că argumentul apărării

precum ca între părți au existat relații civile este neîntemeiat, deoarece în speță

acțiunile inculpatului au depășit limitele cadrului civil, trecând în sfera penalului.

Delimitarea escrocheriei, de încălcarea normelor de drept civil, urmează a fi

percepută corect, luând în considerație două aspecte de maximă importanță și

anume: atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunului și

disponibilitatea efectivă a acestuia de a-și executa angajamentele.

Limita între un acord civil și o componență de infracțiune este latura

subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință a

părților, iar în cazul escrocheriei este caracterizată prin abuz de încredere și

înșelăciune.

Lipsa intenției infracționale la momentul intrării în raporturi juridice civile nu

presupune excluderea posibilității trecerii pe parcurs a raporturilor civile în sfera

penalului.

Astfel, Colegiul penal atestă că instanța de apel la pronunțarea deciziei

adoptate s-a condus de prevederile art. 101 Cod de procedură penală, dând apreciere

probelor din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

tuturor probelor în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, ajungând la o

concluzie corectă privind vinovăția lui Cupcea Grigore în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă și

anume 9 (nouă) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

legată de activitatea economică pe un termen de 3(trei) ani.

De asemenea, a fost admisă parțial acțiunea civilă și s-a încasat de la Cupcea

Grigore în beneficiul lui Andreev Valeriu prejudiciul material în mărime de 10500

euro, 25800 dolari SUA cu convertirea acestora în valută națională la data executării

hotărârii și prejudiciul moral în mărime de 5000 (cinci mii) lei.

Colegiul penal atestă ca fiind declarative argumentele recurenților precum că

decizia recurată contravine legislației invocând că “instanța de apel urma să

procedeze la o nouă audiere atât a inculpatului și părții vătămate, cât și anumitor

martori ai acuzării solicitați de părți”.

În acest sens, Colegiul penal reține că în ședința instanței de apel s-a audiat

suplimentar inculpatul și partea vătămată și au fost verificate și cercetate

declarațiile, probele materiale prezente la cauza penală respectivă (f.d. 122- 124 Vol.

II).

Totodată, referitor la martorul Andreeva Evghenia, Colegiul penal reține că

aceasta nu a putut fi audiată în ședința instanței de apel, din motiv că nu s-a

21

prezentat, în privința acesteia fiind dispuse aduceri silite de mai multe ori de către

procurorul, Pavel Guțan, dar care nu au fost executate dat fiind faptul că nu se

cunoaște locul de trai al acesteia. În ședința instanței de apel fiind date citire

declarațiilor martorului în cauză, date la faza urmăririi penale și judecării în primă

instanță, partea apărării neavînd careva obiecții în acest sens.

De asemenea, Colegiul penal reține că declarațiile martorului Capra Ion Ion,

care nu a putut fi audiat în ședința instanței de apel, deoarece potrivit informației din

baza de date ACCES acesta a decedat la data de 24.09.2015 (vol. II, f.d. 105),

declarațiilor acestuia de la faza urmăririi penale și judecății în primă instanță fiindu-

le dată citire în baza art. 371 alin. (1) Cod de procedură penală, partea apărării de

asemenea neavînd careva obiecții.

Totodată, fiindu-le acordată părților participante la judecarea cauzei

posibilitatea de a prezenta probe, în acest context inculpatul și apărătorul acestuia în

ședința instanței de apel au declarat că probe suplimentare nu sunt (vol. II, f.d. 136).

Cu referire la critica deciziei instanței de apel sub aspectul temeiului de casare

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 15) Cod de procedură penală, considerând că

instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o

încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și

în această cauză.

În recursul declarat apărarea a invocat “- că la caz, este relevantă și speța unde

Curtea Europeană în cauza Destrehem vs Franța (hotărârea din 18.05.2004), a notat

că după achitarea inculpatului dispusă de prima instanță, în urma audierii mai multor

martori, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare,

având în vedere aceleași mijloace de probe, această ultimă instanță neavând la

dispoziție date noi, ca ulterior să-și întemeieze hotărârea de condamnare pe o nouă

interpretare a declarațiilor martorilor audiați în prima instanță, fără a-i fi audiat pe

viu;- că sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului. Curtea Europeană

în hotărârea Capean vs Belgia din 13.01.2005, a constatat că în domeniul penal,

problema administrării probelor trebuie să fie abordată din punct de vedere al art. 6 §

2 și e obligatoriu ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării. Nerespectarea

jurisprudenței Curții Europene și încălcarea prevederilor art.24 și 26 Cod de procedură

penală, care îl obligă pe acuzatorul de stat, după o hotărâre de achitare pronunțată de

prima instanță, să solicite audierea inculpatului în instanța de apel și să prezinte în

ședința de judecată anumite probe (inclusiv a anumitor martori ai acuzării) în

susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatului, urmează să fie apreciată ca

nesusținere a acuzațiilor penale în privința inculpatului în cadrul examinării apelului

declarat împotriva sentinței de achitare (hotărârile CEDO Popovici împotriva Moldovei

din 27.11.2007, § 72 și Dănila împotriva României din 08.03.2007, § 62-63)”.

În ce privește pretinsa încălcarea a Convenției și referirea recurenților la

practica CtEDO, Colegiul penal menționează că acestea nu sunt aplicabile speței

judecate.

Ori, în prezenta cauză în ședința instanței de apel s-a audiat suplimentar

inculpatul (f.d. 122-123 Vol. II) și partea vătămată (f.d. 124 Vol. II), însă cât privește

22

audierea pe viu a martorilor Andreeva Evghenia și Capra Ion instanța de apel just a

considerat necesar de a verifica și cerceta fiind date citire declarațiilor martorilor în

cauză, date la faza urmăririi penale și judecării în primă instanță, motivând că aceștia

nu au putut fi audiați în ședința instanței de apel, deoarece Andreeva Evghenia nu s-a

prezentat, în privința acesteia fiind dispuse aduceri silite de mai multe ori de către

procuror, dar care nu au fost executate dat fiind faptul că nu se cunoaște locul de trai

al acesteia, iar Capra Ion potrivit informației din baza de date ACCES a decedat la

data de 24.09.2015 (vol. II, f.d. 105).

Potrivit art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecând apelul declarat

împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o

hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor

acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un

mod substanțial condamnarea inculpatului.

Totodată, din conținutul procesului-verbal a ședinței de judecată a instanței de

apel apărarea a declarat că probe suplimentare decât cele cercetate în instanța de

fond nu are și careva demersuri din partea apărării și a inculpatului nu au fost

înaintate (vol. II f.d.136).

Colegiul penal apreciază că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în

partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și

exigențelor din art. 6 CoEDO. În același context, Colegiul penal menționează că, deși

art. 6 § 1 al Convenției obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, însă

Curtea a clarificat că acest lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument

invocat de parte (Van de Hurk vs. Olanda, din 19.04.1994).

Or, modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile judecătorești poate

varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina circumstanțelor

cauzei (Hiro Balani vs. Spania, din 09.12.1994).

Astfel, verificând procesele-verbale ale ședințelor de judecată a instanței de

apel și lecturând textul deciziei, rezultă, că instanța ierarhic inferioară a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, și-a motivat soluția adoptată punând la

baza acesteia probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel,

fapt care se confirmă prin procesul-verbal al ședințelor de judecată. Ținând cont de

cele menționate Colegiul penal conchide că conținutul deciziei corespunde

prevederilor legale sus menționate fiind oferite răspunsuri la toate motivele

relevante invocate în instanța de apel.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei

în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de

recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 15) Cod de procedură penală, nu

și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța

examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar

recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

23

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Roibu Ioana în

comun cu inculpatul Cupcea Grigore, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 25 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Cupcea Grigore

Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 noiembrie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

24