1ra-1402/2016 — art.349 alin.1 CP

Dosarul nr. 1ra-1402/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

16 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Watanyar Shafiq Ahmad Dawa Khan,

născut la 04.04.1964, originar din Pakistan,

domiciliat în mun. Chișinău, str. Mircești,

nr. 23/1, ap.22.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

Watanyar Shafiq Ahmad Dawa Khan a fost achitat de sub învinuirea imputată în

baza art. 349 alin. (1) Cod penal din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

către organul de urmărire penală i-a fost înaintată învinuirea lui Watanyar Shafiq

Ahmad Dawa Khan pentru faptul că, la 03 aprilie 2013, aproximativ pe la

orele 10.45 min., fiind învinuit în cauza nr. 2011021992 de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 201/1, 171 și 172 Cod penal, aflându-se in

anticamera Președintelui Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, în așteptarea

hotărîrii instanței, cu referire la demersul acuzatorului de stat Buliga Igor, prin

care a solicitat prelungirea termenului aflării sale în stare de arest preventiv,

urmărind scopul sistării activității persoanei cu funcție de răspundere, fără

1

careva motive întemeiate, în prezența grefierilor și a colaboratorilor de escortă, a

exprimat în adresa acuzatorului de stat amenințări cu vătămarea corporală gravă

a integrității corporale sau a sănătății, afirmând de asemenea despre posedarea

anumitor date compromițătoare acumulate despre acesta în cadrul procesului

penal desfășurat împotriva sa, existând pericolul realizării acestora.

Acțiunile lui Watanyar Shafiq Ahmad Dawa Khan au fost încadrate de către

organul de urmărire penală în baza art. 349 alin. (1) Cod penal, conform indicilor

calificativi: amenințarea cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății

persoanei cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu ori

schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri noi, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, prin care Watanyar Shafiq Ahmad Dawa Khan să

fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.(1) Cod

penal, iar în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală, procesul penal în privința acestuia de încetat.

În motivarea apelului acuzarea a indicat, că la adoptarea sentinței instanța

de fond incorect a apreciat probele administrate în cadrul urmăririi penale, fără a

lua în considerație declarațiile părții vătămate și ale martorilor, care indicau

direct la acțiunile și comportamentul inculpatului, în momentul comiterii

infracțiunii.

Mai mult, acesta a menționat că instanța de fond s-a bazat doar pe

declarațiile inculpatului care urmau a fi apreciate critic din punct de vedere al

veridicității lor. Astfel, instanța incorect a tratat acțiunile inculpatului, calificînd

faptele acestuia prin prisma infracțiunilor cu caracter material, considerând, că

fapta acestuia nu a fost consumată, deoarece ultimul se afla în stare de arest și era

în imposibilitate de a cauza părții vătămate vătămări corporale sau de a-i nimici

bunurile personale, totodată, invocând, că demersul privind prelungirea măsurii

preventive - arestul preventiv, deja fiind examinat, asupra căruia urma doar să fie

adoptată o decizie, instanța fiind în deliberare.

2015 a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea

hotărîrii atacate.

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect ajungînd

la concluzia privind achitarea inculpatului Watanyar Shafiq Ahmad Dawa Khan de

sub învinuirea imputată.

Instanța de apel a indicat, că reieșind din cumulul de probe cercetate

suplimentar în cadrul ședinței instanței de apel, a concluzionat că apelul

2

procurorului este neîntemeiat, fiind bazat pe presupuneri neargumentate și fără a

avea vreun suport juridic probant.

Astfel, motivele invocate de către acuzare în apelul declarat precum că la

adoptarea sentinței instanța de fond incorect a apreciat probele administrate în

cadrul urmăririi penale, nu au fost reținute de către instanța de apel, din

considerentul, că probe concludente, ce ar confirma vinovăția inculpatului sau ar

combate poziția acestuia, acuzarea de stat nu a prezentat, astfel instanța de

judecată corect a reținut că nu există careva probe ce ar confirma amenințarea cu

vătămarea integrității corporale sau a sănătății persoanei cu funcție de

răspundere în scopul sistării activității ei de serviciu sau schimbării caracterului

ei în interesul celui care amenință, ce ar confirma declarațiile părții vătămate

Buliga Igor.

Instanța de apel a reținut, că prima instanță corect a statuat, că în cazul dat

nu poate fi vorba de vreo amenințare în scopul sistării activității de serviciu al

persoanei sau schimbării caracterului acesteia în interesul celui care amenință,

deoarece în momentul când inculpatul Watanyar Shafiq Ahmad Dawa Khan a

făcut o replică în adresa părții vătămate - procurorul Buliga Igor, completul de

judecată era deja în camera de deliberare, demersul de prelungire a măsurii

preventive era deja depus și examinat, iar inculpatul se afla în stare de arest

preventiv, fiind în grija escortei, astfel, acesta nicidecum nu putea influența luarea

deciziei de către judecători în interesul său. Luarea deciziei date nu putea fi

influențată nici de procurorul Buliga, or instanța se afla în camera de deliberare,

părerile părților fiind ascultate, procurorul susținând demersul depus.

La fel, instanța de apel nu a reținut argumentele invocate de către acuzatorul

de stat în apelul declarat, precum că instanța incorect a apreciat probele

administrate în cadrul urmăririi penale, fără a lua în considerație declarațiile

părții vătămate și ale martorilor, care indicau direct la acțiunile și

comportamentul inculpatului, pe motivul că până la audierea în cadrul urmăririi

penale și în ședința de judecată inculpatul, fiind condamnat într-un alt caz penal

la un termen de 23 ani închisoare și executând pedeapsa în penitenciarul închis

din Rezina nu a avut întrevederi cu martorii pentru a-i influența să dea careva

declarații în ședința de judecată în favoarea sa.

Argumentul, precum că la baza sentinței adoptate instanța de fond s-a bazat

doar pe declarațiile inculpatului, care urmau a fi apreciate critic din punct de

vedere al veridicității lor, instanța de apel nu le-a reținut, relatând că instanța a

apreciat corect probele acuzării și probele apărării din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și coroborării lor.

Astfel, în viziunea instanței de apel, nu au fost prezentate probe pertinente,

concludente, utile și veridice care ar fi dovedit vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, ultima fiind bazată în exclusivitate pe presupuneri care

nu pot sta la baza emiterii unei sentințe de condamnare, iar toate dubiile

3

neînlăturate în condițiile legii urmează a fi interpretate în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului.

În acest sens, instanța de apel a notat principiul fundamental al prezumției

nevinovăției ca principiu de bază al Convenției Europene pentru Drepturile

Omului și al legislației procesuale naționale, astfel încât, sarcina probațiunii

revine organului de urmărire penală și acuzatorului de stat, persoana indiferent

de calitatea procesuală într-un proces penal nefiind obligată să dovedească

nevinovăția sa.

Instanța de apel a menționat, că acuzatorul în acest sens nu a întreprins

măsuri, nu a prezentat probe suplimentar celor existente, astfel încât s-au omis

orice posibilități legale de a mai dovedi cumva vinovăția lui Watanyar Shafiq

Ahmad Dawa Khan.

care, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală -

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, solicită

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

În susținerea solicitării sale menționează că instanțele de fond și cea de apel

au dat o apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare și nu au apreciat

multilateral și obiectiv probele administrate, care dovedesc pe deplin vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate (indicînd declarațiile părții

vătămate și a martorilor date în ședința instanței de fond și verificate în instanța

de apel).

În opinia recurentului instanța de apel incorect a menținut hotărîrea primei

instanțe, deoarece s-a limitat doar la respingerea argumentelor aduse de acuzator

în apel fără a da o apreciere probelor, fiind menținute erorile primei instanțe.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal consideră alegațiile recurentului neîntemeiate și în acest sens,

menționează că, potrivit normelor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

4

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Din materialele cauzei penale, Colegiul penal constată că inculpatul

Watanyar Shafiq Ahmad Dawa Khan a fost pus sub învinuire în baza art. 349

alin. (1) Cod penal - amenințarea cu vătămarea integrității corporale sau a

sănătății persoanei cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de

serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință, însă prima

instanță a pronunțat o sentință de achitare în privința lui Watanyar Shafiq Ahmad

Dawa Khan de sub învinuirea imputată, soluție menținută de către instanța de

apel, care a constatat, că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, corect concluzionînd asupra nevinovăției inculpatului de

săvîrșirea infracțiunii imputate.

Analizînd decizia atacată, Colegiul penal consideră că instanța de apel legal

și întemeiat a menținut hotărîrea primei instanțe, deoarece la judecarea apelului

declarat de procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectînd prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atît, instanța de recurs menționează, că temeiurile invocate de

către recurent, precum și argumentele acestuia au constituit obiect de examinare

la judecarea cauzei în instanța de fond și cea de apel, și asupra acestora instanțele

judecătorești s-au expus argumentat în hotărîrile pronunțate.

În aceste condiții Colegiul ajunge la concluzia, că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Astfel, instanța de recurs reține, că temeiul invocat de recurent prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului, nefiind stabilite asemenea erori de drept în speța

examinată. Prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de procuror

se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

5

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Watanyar Shafiq Ahmad Dawa Khan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 04 noiembrie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

6