ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 27.09.2016

1ra-1092/2016 — art. 193 CP

HOTĂRÂRE
27.09.2016
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 193 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-1092/2016 — art. 193 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1092/2016

27 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte: Ursache Petru

Judecători: Toma Nadejda, Nicolaev Ghenadie, Timofti Vladimir și Moraru Petru

judecînd, fără citarea părților recursul ordinar, declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29

februarie 2016, în cauza penală în privința lui

Babușciac Iaroslav Alexei, născut la 14.07.1958,

originar din Rusia, domiciliat în mun. Chișinău,

or. Cricova, str. D. Cantemi, 14.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.02.2013 - 27.02.2015;

Instanța de apel: 14.04.2015 - 29.02.2016;

Instanța de recurs: 26.04.2016 – 27.09.2016.

Babușciac Iaroslav Alexei, a fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 193 Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

organul de urmărire penală Babușciac Iaroslav Alexei, a fost învinuit că la

14.07.2010 acționând intenționat, prin amenințarea aplicării violenței față de

cet. Parașciuc Vasile, prin distrugerea și strămutarea semnelor de hotar, a

ocupat în parte, fără drept, o parte din imobilul situat pe traseul Chișinău-Orhei,

în perimetrul km 11, ce se află în posesia întreprinderii individuale ”Viumt

Parașciuc”, administrator fiind cet. Parașciuc Vasile, în baza contractului de

1

arendă funciară a terenului aferent nr. 70 AF, din 30.04.2007, încheiat între

Primăria com. Grătiești și ÎI ”Viumt Parașciuc”, valabil până la 01.05.2014,

refuzând eliberarea imobilului ocupat ilegal.

Acțiunile inculpatului Babușciac Iaroslav Alexei au fost încadrate în

prevederile art. 193 Cod penal, ca tulburarea de posesie, adică ocuparea, în

întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia cu

aplicarea violenței sau cu amenințarea aplicării violenței ori prin distrugerea sau

strămutarea semnelor de hotar.

solicitând admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care inculpatul Babușciac Iaroslav Alexei să fie recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.193 Cod penal și în

conformitate cu art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal să fie încetat procesul penal în

privința inculpatului, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de 2

ani de tragere la răspundere penală.

În motivarea apelului acuzatorul de stat a invocat următoarele argumente:

- instanța de judecată incorect a apreciat probele administrate legal în

cadrul urmăririi penale și prezentate spre examinare, iar ca rezultat a dispus

achitarea lui Babușciac Iaroslav în baza art. 193 Cod penal;

- la adoptarea hotărârii, instanța nu a luat în considerație declarațiile

părții vătămate, a martorilor Colomieț Alexandru, Stroia Alexandru, Untilov

Alexandru, cât și celelalte probe prezentate de partea acuzării;

- consideră că, în acțiunile inculpatului se regăsesc elementele laturii

obiective a componenței de infracțiune prevăzută de art. 193 Cod penal;

- latura obiectivă a componenței prevăzută de art. 193 Cod penal,

constă în acțiunea principal și din acțiunea sau inacțiunea adiacentă. Acțiunea

principal constă în acțiunea de ocupare în întregime sau în parte a unui imobil

aflat în posesia altuia, care a fost probată prin declarațiile părții vătămate și a

martorilor Colomieț, Stroia și Untilov;

- faptul ocupării parțiale a terenului ce se află în posesia ÎI ”Viumt

Parașciuc”, de către inculpat, este probat prin edificarea construcției parțial pe

terenul ÎI ”Viumt Parașciuc” și întocmirea actului de către ”Alex-Top A&S” SRL,

din 07.12.2010, din care rezultă clar unde este amplasată construcția

inculpatului cu dimensiunile 4m x 4m și faptul că aceasta blochează calea de

acces către terenul părții vătămate Parașciuc Vasile pentru autospeciale;

- acțiunea adiacentă infracțiunii, constă în strămutarea și distrugerea

semnelor de hotar, care este probată prin declarațiile părții vătămate Parașciuc

V., ultimul declarând că inculpatul a demontat gardul instalat de către partea

vătămată și a instalat un gard, amplasat pe terenul pe care îl arendează;

2

- argumentul instanței de judecată, că partea vătămată nu se afla în

țară la 14.07.2010 nu este relevant, deoarece în situația distrugerii sau

strămutării semnelor de hotar, este indiferent dacă victima a fost sau nu de față

în momentul comiterii faptei, circumstanță care poate conta numai în planul

individualizării pedepsei;

- acțiunea de distrugere sau strămutare a semnelor de hotar, poate fi

realizată nu neapărat de aceeași persoană care realizează acțiunea de ocupare,

fără drept a unui imobil aflat în posesia altuia;

- latura subiectivă a infracțiunii date, este caracterizată prin vinovăția

lui Babușciac I., în formă de intenție direct, scopul urmărit de acesta de a ocupa

și folosi temporar terenul ce se afla în posesia și folosința altei persoane, până la

evacuare sau până la întoarcerea proprietarului, posesorului.

2016 a fost respins apelul declarat de procurorul sect. Râșcani mun. Chișinău,

Maxim Motînga fiind menținută fără modificări sentința Judecătoriei Râșcani

mun. Chișinău din 27.02.2015, în cauza penală în privința lui Babușciac Iaroslav.

primei instanțe expuse în sentință cu privire la achitarea inculpatului Babușciac

Iaroslav, corespund circumstanțelor stabilite la judecarea cauzei.

Instanța de apel a reținut, că inculpatul Babușciac Iaroslav vina în cele

incriminate nu și-a recunoscut-o și în instanța de apel a susținut declarațiile date

la urmărirea penală.

Instanța de apel a constatat, că partea acuzării a prezentat în susținerea

învinuirii la judecarea cauzei în prima instanță și cea de apel probele indicate în

rechizitoriu, acestea fiind: declarațiile părții vătămate Parașciuc Vasile,

declarațiile martorului Colomieț Alexandru Petru; declarațiile martorului Stroia

Alexandru Mihai; declarațiile martorului Untilov Alexandru Grigore.

Instanța de apel a examinat materialele dosarului și anume: procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 17.08.2011, ordonanța de recunoaștere și

anexare a documentelor în calitate de mijloc material de probă la prezenta cauză

penală, din 04.12.2012 și procesul-verbal de ridicare din 04.12.2012.

Astfel, instanța de apel a conchis, că din probele expuse rezultă, că instanța

de fond a pronunțat o sentință de achitare legală, bazată pe probe concludente,

verificate în ședință și expuse supra, deoarece în acțiunile inculpatului nu se

conțin elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal.

A reținut instanța de apel că, în privința lui Babușciac Iaroslav a fost

intentat inițial cauza contravențional-administrativă pe art. 179 Cod

contravențional, adică edificarea unor construcții neautorizate.

3

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 17.01.2013,

procesul contravențional în privința lui Babușciac Iaroslav a fost încetat, pe

motivul lipsei faptului contravențional.

La 02.03.2012, prin ordonanța procurorului sect. Râșcani mun. Chișinău,

Oleg Rusu, a fost încetat și procesul-penal intentat în privința lui Babușciac

Iaroslav pe art. 193 Cod penal.

Instanța de apel a menționat că deși această ordonanță a fost anulată prin

ordonanța procurorului sect. Râșcani mun. Chișinău din 27.04.2012 și urmărirea

penală a continuat până la 30.01.2013, acuzatorul de stat nu a ținut cont de

existența hotărârii judiciare pe cazul contravențional intentat în privința lui

Babușciac Iaroslav.

Hotărârea pe cauza contravențional-administrativă nu a fost anulată și

demonstrează, că inculpatul nu a construit nimic ilegal pe teritoriul de la km 11

pe traseul Chișinău-Orhei. Totodată, din materialele cauzei rezultă că inculpatul

nu era responsabil de acel teritoriu, el doar arenda teritoriul de la SA ”Drumuri”.

Potrivit contractului de locațiune nr. 145 din 09.08.2010, întreprinderea

condusă de Babușciac Iaroslav și el personal nu avea careva împuterniciri de a

efectua careva construcții.

Instanța de apel a reținut, că în instanța de judecată Babușciac Iaroslav a

relatat, că acele construcții nu el le-a ridicat și că ele existau la momentul

încheierii contractului de locațiune.

Din declarațiile martorului Colomieț, Stroia și Untilov instanța de apel a

reținut, că se confirmă prezența căsuțelor cu dimensiune 4x4 și 3x3 pe teritoriul

părții vătămate, însă nici unul din martori nu a confirmat că acestea au fost

ridicate personal de Babușciac Iaroslav, ori că acesta ar fi ocupat în întregime

sau în parte, fără drept a unui imobil aflat în proprietatea lui Parașciuc Vasile.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal, se

realizează prin ocupare ilegală a bunului imobil, ce aparține altcuiva, iar latura

subiectivă se realizează prin intenție directă.

În cazul dat, nici latura obiectivă, nici cea subiectivă nu au fost realizate.

Din acest motiv, instanța de apel a conchis că sentința instanței de fond

este legală și întemeiată.

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Scutelnic Cătălin,

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitînd

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei la

rejudecare în în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În motivarea recursului procurorul a indicat următoarele argumente:

4

- consideră că instanța de apel și cea de fond a dat probelor o apreciere

greșită, cu derogare de la prevederile art. 101 Cod de procedură penală, punând

accentul doar pe depozițiile și versiunea inculpatului, care nu coroborează cu

celelalte probe administrate pe caz;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii;

- contrar prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel nu cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției;

- acuzarea consideră că instanța de apel în mod eronat a apreciat probele,

fapt în temeiul căruia în mod greșit a dispus soluția de achitare a inculpatului,

deoarece la materialele cauzei penale sunt probe ce dovedesc că în acțiunile lui

Babușciac Iaroslav Alexei se conțin elementele faptei prevăzute de art. 193 Cod

penal;

- acuzarea consideră, că în acțiunile lui Babușciac Iaroslav Alexei ce i se

incriminează, se regăsesc elementele laturii obiective a componenței de

infracțiune prevăzute de art. 193 Cod penal și anume: tulburarea de posesie,

adică ocuparea în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia cu

amenințarea aplicării violenței ori prin distrugerea sau strămutarea semnelor de

hotar. Latura subiectivă a infracțiunii date este caracterizată prin vinovăția lui

Babușciac I., în formă de intenție directă, scopul urmărit de acesta de a ocupa și

folosi temporar terenul ce se află în posesia și folosința altei persoane, până la

evacuare sau până la întoarcerea proprietarului, posesorului;

- instanțele de judecată nu au sesizat esența învinuirii înaintate lui

Babușciac Iaroslav Alexei, nu au ținut cont de norma materială, precum și nu au

apreciat la justa valoare cumulul acțiunilor săvârșite de către inculpat, fapt din

care reiese că au făcut o concluzie greșită cu privire la soluția dispusă pe caz.

penală, partea vătămată Parașciuc Vasile a depus referință privind opinia sa

asupra recursului declarat de procuror, solicitând admiterea acestuia.

lărgit consideră că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Instanța de recurs ordinar verifică legalitatea hotărârilor atacate în

limitele motivelor invocate de recurent în baza temeiurilor prevăzute de art. 427

Cod de procedură penală.

5

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Colegiul lărgit menționează, că potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

În recursul declarat acuzatorul de stat invocă drept temei prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, indicând că „hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii; decizia instanței de apel nu cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției…”,

Colegiul lărgit constată că, de fapt, recurentul critică modalitatea de apreciere a

probelor înfăptuită de către instanțele de fond.

În acest sens Colegiul lărgit menționează, că criticele formulate au format

obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel și cărora aceasta le-a

dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în pct. 5 al

prezentei decizii, referindu-se la toate motivele invocate în cererea de apel,

motivare pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu

se mai impune, avînd în vedere și faptul că hotărârea atacată a fost verificată și

în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, în sensul că

nu s-au identificat și alte motive care să condiționeze casarea acesteia.

Totodată Colegiul lărgit atestă, că motivarea deciziei contestate cu recurs

nu contravine dispozitivului hotărîrii, acesta fiind clar, nefiind admisă o eroare

gravă de fapt, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod

de procedură penală, fiind legală și întemeiată, fiind oferite răspunsuri la toate

motivele invocate în apel.

6

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă, că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea

deciziei adoptate, constatându-se lipsa temeiurilor de casare prevăzute de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Mai mult ca atât, în recursul declarat recurentul invocă ca temei de casare

a hotărîrilor judecătorești contestate faptul că ”instanța de apel în mod eronat a

apreciat probele, fapt în temeiul căruia în mod greșit a dispus soluția de achitare a

inculpatului, întrucât la materialele cauzei penale sunt probe ce dovedesc că în

acțiunile lui Babușciac Iaroslav Alexei se conțin elementele faptei prevăzute de art.

193 Cod penal; că instanțele de judecată nu au sesizat esența învinuirii înaintate

lui Babușciac Iaroslav Alexei, nu au ținut cont de norma materială, precum și nu

au apreciat la justa valoare cumulul acțiunilor săvârșite de către inculpat, fapt din

care reiese că au făcut o concluzie greșită cu privire la soluția dispusă pe caz”.

În acest sens, Colegiul lărgit consideră necesar de a menționa, că potrivit

prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei așa cum îl propune

recurentul este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond și

aceasta nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală, astfel invocarea acestei chestiuni drept temei de

casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal.

Astfel spus, reaprecierea probelor, în modul propus de către recurent, nu

se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, iar

reaprecierea probelor nu poate fi efectuată de instanța de recurs, care verifică

numai chestiunile de drept.

În concluzia celor expuse, Colegiul lărgit atestă, că temeiurile de drept

invocate de recurent, prescrise la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de

drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este

legală și întemeiată, iar la judecarea cauzei în ordine de apel instanța a respectat

prevederile legale relevante, motiv pentru care Colegiul lărgit conchide, că

asupra recursului în cauză urmează să pronunțe soluția prevăzută de la art. 435

alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală – respingerea recursului ca inadmisibil,

cu menținerea hotărârii atacate.

7

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2016, în

cauza penală în privința lui Babușciac Iaroslav Alexei, cu menținerea hotărîrii

atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia integrală pronunțată la 27 octombrie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Timofti Vladimir

Moraru Petru

8

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2018-01-18
0,93
1ra-1590/2017 — art. 187 alin. 2 lit. d CP
Dosarul 1ra-1590/2017 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 22 decembrie 2017 mun. Chișinău Colegiul lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte – Petru Ursache, Judecătorii – Constantin Alerguş, Vladimir Timofti, Nade
CSJ 2016-03-22
0,93
1ra-68/2016 — art.186 alin.2 lit.b,c,d CP
Dosarul nr. 1ra-68/2016 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 22 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul lărgit în următoarea componenţă: preşedinte Ursache Petru judecători Toma Nadejda Nicolaev Ghenadie Timofti Vladimir Alerguş Constantin j
CSJ 2017-06-07
0,93
1ra-397/17 — art. 328 alin 2 lit a, c, 335 alin 1 CP, 78 alin 2 Ccontrav.
Dosarul nr. 1ra-397/2017 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 07 iunie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componență: Președinte – Petru Ursache, Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev, examinând admisibilitatea în
CSJ 2016-06-14
0,93
1ra-988/16 — art.328 alin.1 CP
Dosarul nr.1ra-988/16 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 14 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun, judecînd, f
CSJ 2017-07-19
0,93
1ra-1023/2017 — art. 149 alin.1 CP
Dosarul nr. 1ra-1023/2017 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 19 iulie 2017 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: Președinte: Petru Ursache, Judecătorii: Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev, examinând admisibilitatea în
Sursă