1ra-1404/2016 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-1404/2016 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1404/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 septembrie 2016 ` mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

TOMA Nadejda

TIMOFTI Vladimir

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Covali Serghei în

numele inculpatului Lipodat Leonid, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016, în cauza penală privindu-l pe

LIPODAT Leonid Alexei, născut la 01 iunie

1973, originar și locuitor în mun. Chișinău, str. N.

Costin 57, ap. 173.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.10.2004-07.02.2005;

Instanța de apel:

1) 10.08.2015 - 22.09.2015;

2) 10.03.2016 – 13.04.2016 – rejudecarea cauzei;

Instanța de recurs:

1) 08.12.2015 - 02.02.2016 - trimis la rejudecare;

2) 17.06.2016 – 27.09.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 195 alin. (1) Cod penal (red. 1961) la 10

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă a fost admisă, cu dispunerea încasării din contul lui Lipodat L. în

beneficiul părții vătămate Lari V. a prejudiciului material în sumă de 1000 Euro echivalent

în lei RM la data executării sentinței.

începînd cu data de 02.08.2004 pînă la 11.08.2004, aflîndu-se în mun. Chișinău, str. N.

Costin 57, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz

de încredere, prezentîndu-se ca colaborator al Primăriei mun. Chișinău, sub pretextul de a

1

pune pe ruta nr. 103 un microbuz, a primit de la cet. Lari V. bani în sumă de 1000 Euro, care

conform cursului oficial al BNM constituiau atunci 14742,3 lei RM, după care cu banii

însușiți a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială

considerabilă.

Pe baza stării de fapt expuse supra, în drept, faptele inculpatului au fost încadrate de

procuror în baza art. 195 alin. (1) (red. din 1961) Cod penal, adică dobîndirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere în proporții mari.

În corespundere cu prevederile art. 321 Cod de procedură penală cauza a fost

examinată în lipsa inculpatului.

de art. 401 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul Lebedinschi A.

în interesele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, repunerea în termen a apelului,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința lui Lipodat L.,

invocînd că acțiunilor ultimului urmează a fi încadrate în baza art. 190 alin. (1) Cod penal,

din motiv că prin Legea nr. 277 din Codul penal (pct. 72 al legii) articolul 195 a fost exclus.

apelul declarat de avocatul Lebedinschi A. în numele inculpatului a fost admis, casată

sentința în latura penală și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Lipodat L. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal, în redacția Legii 277-XVI din 18.12.2008, la 6 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, celelalte dispoziții ale sentinței fiind

menținute.

materialele cauzei penale se consideră apelul depus în termenii legali, deoarece avocatul

Lebedinschi A. nu a participat în calitate de apărător în prima instanță, inculpatul nu a fost

prezent la pronunțarea integrală a sentinței, iar conform materialelor cauzei, la 02.05.2015,

avocatul Lebedinschi A. a încheiat contract de asistență juridică cu părinții inculpatului, care

au primit solicitarea de la acesta de a încheia acest contract și astfel, apelul depus la

02.05.2015 este considerat ca fiind declarat în termen.

La fel, s-a menționat că, potrivit art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, apelul

declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen

dacă instanța de apel constată că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar

apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării

despăgubirilor materiale, ceea ce în opinia instanței de apel constituie un motiv întemeiat

de repunere în termen a apelului declarat.

Totodată, instanța a menționat că la pronunțarea sentinței instanța de fond corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a comis

infracțiunea incriminată prin rechizitoriu. Aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate.

Pe de altă parte, instanța de apel a considerat necesar de a admite apelul avocatului,

deoarece la 12.06.2003, a fost pus în aplicare noul Cod penal adoptat de Parlamentul

Republicii Moldova la 18.04.2002, iar Lipodat L. a comis infracțiunea la 11.08.2004. Astfel,

acțiunile inculpatului au fost reîncadrate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal și potrivit

2

legii nr. 277 din 18.12.2008 privind modificare și completarea Codului penal a fost

modificată sancțiunea stabilită la art. 190 alin. (2) Cod penal și anume fiind stabilită

pedeapsa cu închisoare de la 2 la 6 ani.

Instanța de apel a ținut cont că, deși inculpatul la urmărirea penală și-a recunoscut vina

pe deplin pe perioada examinării cauzei în instanța de fond și apel dînsul s-a sustras cu rea-

voință de a se prezenta în ședința de judecată, prin urmare trebuie să poarte răspundere

penală pentru faptele săvîrșite și a considerat că reeducarea lui este posibilă doar cu

aplicarea pedepsei pe art. 190 alin. (2) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 6

ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea pedepsei

complementare, deoarece prima instanță nu i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară

și în cazul dat, aplicarea acesteia ar veni în contradicție cu prevederile art. 410 alin. (l) Cod

de procedură penală, potrivit căruia instanța de apel, soluționînd cauza, nu poate crea o

situație mai gravă pentru persoana care a declarat apel.

Totodată, instanța a considerat eronată poziția apărării precum că acțiunile inculpatului

întrunesc elementele infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (l) Cod penal, or, dauna materială

cauzată părții vătămate Lari V., în sumă de 1000 Euro, care conform cursului oficial al

BNM la data comiterii infracțiunii constituia 14742,3 lei, este cu certitudine una

considerabilă, ceea ce denotă că acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii

prevăzute la art. 190 alin.(2) și nu al art. 190 alin. (l) Cod penal, or, însăși partea vătămată a

declarat aceasta și în ședința instanței de fond, și în cea de apel, iar ținînd cont de starea

materială a lui la momentul comiterii infracțiunii suma de 14742,3 lei era cu adevărat

considerabilă, ba mai mult, se considera în proporții mari, conform legislației penale.

De asemenea, instanța de apel a considerat nefondată și poziția apărării precum că de

la momentul comiterii infracțiunii și pînă în prezent a expirat și termenul de prescripție de

tragere la răspunderea penală, or potrivit alin. (5) al art. 60 Cod penal, curgerea prescripției

se suspendă dacă persoana care a săvîrșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală

sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripției se reia din momentul reținerii

persoanei sau din momentul autodenunțării, or, în privința lui a fost pornit dosar de căutare

încă în anul 2005.

au atacat-o cu recursuri ordinare.

6.1. Procurorul făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 7) Cod de

procedură penală a solicitat casarea acesteia cu menținerea sentinței instanței de fond.

În recursul său, recurentul a invocat că nu este de acord cu repunerea în termen a

apelului declarat de avocat, deoarece de la data pronunțării sentinței instanței de fond și pînă

la depunerea apelului au trecut mai mult de 10 ani, adică a fost încălcat vădit termenul de 15

zile prevăzut de art. 402 Cod de procedură penală.

Totodată, s-a specificat că, potrivit materialelor cauzei lipsește un motiv întemeiat

pentru repunerea în termen, iar faptul că inculpatul cunoștea despre sentința de condamnare

în privința sa se confirmă prin aceia că dînsul pînă în prezent se eschivează de la ispășirea

pedepsei.

3

6.2. Avocatul Lebedinschi A. acționînd în numele inculpatului și invocînd prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința lui Lipodat L.

În motivarea recursului avocatul a indicat că, instanța de apel a considerat ca

circumstanță agravantă faptul că inculpatul pe parcursul judecării cauzei în instanțele de

judecată s-a eschivat cu rea-voință de a se prezenta, însă, în opinia recurentului, acest

argument urmează a fi apreciat critic, deoarece s-a constatat că dînsul nu a cunoscut despre

faptul că a fost judecat și că există o sentință de condamnare și din aceste considerente

apelul a fost repus în termen.

Astfel, cu toate că nu s-au constatat circumstanțe agravante instanța de apel a aplicat

pedeapsa maximă prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, fără a lua în considerație

că inculpatul a restituit părții vătămate suma de 1000 euro pentru care nu era considerat ca

prejudiciu considerabil și pînă în prezent nu a comis noi infracțiuni. Mai mult ca atît,

potrivit art. 76 alin. (1) lit. l) Cod penal, de la săvîrșirea infracțiunii a expirat cel puțin 2/3

din termenul de prescripție pentru tragerea la răspunderea penală, prevăzut pentru

infracțiunea incriminată sau depășirea termenului rezonabil pentru examinarea cazului,

ținîndu-se cont de natura faptei, dacă tergiversarea nu a fost provocată de făptuitor

constituie circumstanță atenuantă.

2016 recursul avocatului Lebedinschi A. declarat în numele inculpatului a fost respins, ca

inadmisibil, iar recursul procurorului a fost admis, cu casarea totală a deciziei instanței de

apel și trimiterea cauzei la rejudecare, în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

s-a menționat că, conform prevederilor art. 422 Cod de procedură penală (redacția 05 aprilie

2012), termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

După cum rezultă din materialele dosarului, avocatul în numele inculpatului a depus

recurs ordinar la 26 noiembrie 2015, iar conform procesului-verbal al ședinței de judecată

(f.d. 106-109) dispozitivul deciziei a fost pronunțat la 22.09.2015 în prezența avocatului A.

Lebedinschi, care conform mandatului din 02.05.2015 a acordat asistență juridică

inculpatului Lipodat L., iar decizia motivată a fost pronunțată în ședința de judecată din

20.10.2015, unde din motive necunoscute avocatul nu s-a prezentat cu toate că a fost

înștiințat legal.

Prin urmare, aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de contestare cu

recurs ordinar a deciziei instanței de apel stabilit de art. 422 Cod de procedură penală nu a

fost respectat de recurent, recursul fiind depus peste termen, or termenul de recurs este

absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac.

Referitor la recursul declarat de procuror s-a menționat că potrivit art. 402 alin. (1)

Cod de procedură penală (în vigoare la momentul pronunțării sentinței), termenul de apel

era de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale sau, în cazul înaintării cererii în

condițiile art. 399 alin. (2) Cod de procedură penală (în vigoare la momentul pronunțării

sentinței), de la data înmînării copiei de pe sentința redactată, dacă legea nu dispune altfel.

4

Potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de fond din 07.02.2005 (f.d. 68-69

verso), judecarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului Lipodat L., însă în prezența

avocatului S. Adjigherei, care conform mandatului nr. 215645, i-a acordat asistență juridică

inculpatului, președintele ședinței a pronunțat sentința integral, a explicat procedura și

termenul de atac precum și dreptul participanților la proces de a lua cunoștință de procesul-

verbal al ședinței de judecată și de a formula observații asupra acestuia.

Ulterior, la 28.05.2015, împotriva sentinței de condamnare a depus apel avocatul A.

Lebedinschi în numele lui Lipodat L., care a solicitat repunerea în termen, pe motiv că

inculpatul a aflat de existența sentinței în luna mai 2015, iar prin decizia instanței de apel

acesta a fost admis.

În continuare, instanța de recurs a precizat că instanța de apel în motivarea soluției a

indicat că: „apelul apărătorului Lebedinschi A. a fost depus în termenii legali, deoarece

avocatul n-a participat în calitate de apărător în prima instanță, inculpatul n-a fost prezent

la pronunțarea integrală a sentinței, iar conform materialelor cauzei, la 02.05.2015 (f.d.

92), avocatul Lebedinschi A. a încheiat contract de asistență juridică cu părinții

inculpatului, care au primit solicitarea de la fiul lor, Lipodat L., de a încheia acest contract

de asistență juridică, și astfel, apelul depus la 02.05.2015 (f. d. 87), este considerat ca_fiind

depus în termenii legali, or, potrivit art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, apelul

declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen

dacă instanța de apel constată că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar

apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării

despăgubirilor materiale, ceea ce în opinia instanței de apel constituie un motiv întemeiat

de repunere în termen a apelului declarat".

Astfel, apare o contrazicere în expunerea instanței de apel, deoarece inițial consideră

că apelul este depus în termenii legali, iar ulterior relatează că există un motiv întemeiat de

repunere în termen a apelului declarat, invocînd prevederile art. 403 alin. (1) Cod de

procedură penală. În continuare, instanța de apel exprimîndu-și opinia referitor la repunerea

în termen a apelului în partea motivatoare a deciziei, în dispozitivul acesteia omite

invocarea obligatorie privind repunerea în termen odată ce apelul a fost admis.

În consecință, eroarea comisă de instanța de apel poate fi corectată numai prin casarea

deciziei și remiterea cauzei la rejudecare, unde instanța de apel de rînd cu înlăturarea

contradicției enunțate mai are obligația să verifice: dacă sentința atacată este supusă apelului

potrivit legii; dacă cererea de apel aparține unei persoane care este titular legal al dreptului

de apel; dacă cererea de apel a fost declarată în termenul legal.

13 aprilie 2016 apelul avocatului Lebedinschi A. a fost respins, ca fiind depus peste termen.

alin. (1) Cod procedură penală (în vigoare la momentul pronunțării sentinței), termenul de

declarare a apelului era de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale sau, în cazul

înaintării cererii în condițiile art. 399 alin. (2) Cod procedură penală (în vigoare la

momentul pronunțării sentinței), de la data înmânării copiei de pe sentința redactată, dacă

legea nu dispune altfel.

5

Din conținutul deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 02

februarie 2016 rezultă că, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să verifice: dacă

sentința atacată este supusă apelului potrivit legii; dacă cererea de apel aparține unei

persoane care este titular legal al dreptului de apel; dacă cererea de apel a fost declarată în

termenul legal.

Cu referire la indicația privind verificarea dacă cererea de apel aparține unei persoane

care este titular legal al dreptului de apel, instanța de apel a constatat că, contractul de

asistență juridică a fost încheiat cu avocatul A. Lebedinschi de către tatăl inculpatului,

Lipodat A., fiind reținut în acest sens că, inculpatul Lipodat L. a fost anunțat în căutare,

nefiind cunoscut locul aflării acestuia.

La materialele cauzei penale a fost anexat mandatul avocatului Lebedinschi A. cu seria

MA nr. 0773680 din 02 mai 2015, prin care se atestă împuternicirile lui de a reprezenta

interesele inculpatului Lipodat L., din atare considerente, anterior instanța de apel a apreciat

că, avocatul Lebedinschi A. este titularul legal al dreptului de apel exercitat împotriva

sentinței.

Instanța de apel a specificat că, la data de 07 februarie 2005 Judecătoria Buiucani,

mun. Chișinău a adoptat sentința în privința inculpatului Lipodat L., prin care acesta a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 195 alin. (1) Cod penal la 10 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Din materialele cauzei penale se atestă că, judecarea cauzei în prima instanță a avut loc

în lipsa inculpatului Lipodat L., însă în prezența avocatului S. Adjigherei, care conform

mandatului nr. 215645 a acordat asistență juridică inculpatului, iar instanța de fond a

pronunțat sentința integral, a explicat procedura și termenul de atac, precum și dreptul

participanților la proces de a lua cunoștință de procesul-verbal al ședinței de judecată și de a

formula observații asupra acestuia.

La 28.05.2015 împotriva sentinței a depus apel avocatul A. Lebedinschi în numele și

interesele inculpatului Lipodat L., care a solicitat repunerea în termen, pe motiv că

inculpatul a aflat de existența sentinței în luna mai 2015.

Reieșind din actele cauzei, avocatul A. Lebedenschi a încheiat contractul de asistență

juridică cu tatăl inculpatului, Lipodat A., care a primit solicitarea de la fiul lui, Lipodat L. de

a încheia contractul de asistență juridică. Din conținutul explicației lui Lipodat A. din

29.01.2005 se atestă că, ultimul cunoaște despre problema pe care o are fiul său.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că nu pot fi reținute argumentele avocatului A.

Lebedinschi precum că, despre existența sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

07 februarie 2005, Lipodat A. (tatăl inculpatului) a aflat de la organele de forță ale RM,

unde i-a fost înmânată copia sentinței, deoarece aceste afirmații se contrazic cu explicațiile

lui Lipodat A., prin care se atestă că, ultimul cunoaște despre problema pe care o are fiul

său.

Deși, legislația procesual-penală prevede posibilitatea repunerii în termenul de

declarare a apelului, și anume, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege

este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost

determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la

începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale, instanța de apel reține

6

că, argumentele invocate de către avocatul A. Lebedinschi invocate în acest sens, nu pot fi

reținute, deoarece acestea nu sunt relevante în raport cu cele stabilite prin explicația dată de

Lipodat A., tatăl inculpatului, respectiv, nu pot să justifice omiterea termenului legal de

depunere a apelului.

În consecință, instanța de apel a ajuns la concluzia că, apelul declarat de avocatul A.

Lebedinschi în numele și interesul inculpatului Lipodat L. împotriva sentinței este depus

peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 402 alin. (1) Cod procedură penală, iar

careva motive întemeiate privind repunerea în termenul de declarare a apelului prin prisma

art. 403 alin. (1) Cod procedură penală, instanța de apel nu a stabilit.

recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia și remiterea cauzei la

rejudecare.

Recurentul face trimitere la prevederile art. 6 CEDO și menționează că orice persoană

are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, iar hotărîrea trebuie să fie pronunțată în

mod public. Orice persoană acuzată are dreptul: a) să fie informat în termenul cel mai scurt,

într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, despre natura și cauza acuzației aduse

împotriva sa; b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; c) să

se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele

necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci

când interesele justiției o cer; d) să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării și să

obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării; e) să

fie asistat gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere.

În același timp, avocatul face referire la alin. (1) art. 403 Cod de procedură penală,

potrivit căruia apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca

fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întîrzierea a fost determinată de

motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării

pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale și alin. (1) art. 404 Cod de procedură penală,

potrivit căruia participantul la proces care a lipsit atît la judecarea cauzei, cît și la

pronunțarea sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței poate declara apel și

peste termen, dar nu mai tîrziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei sau

încasării despăgubirilor materiale.

Prin urmare, recurentul consideră că instanța de apel eronat a dispus respingerea

apelului declarat de avocatul Lebedinschi A. în interesul inculpatului, ca fiind depus peste

termen, fără examinarea fondului apelului prin urmare în mod flagrant încălcînd dreptul

inculpatului la un recurs, efectiv, drept prevăzut expres de CEDO și Constituția Republicii

Moldova.

De asemenea, evident este faptul că inculpatului i-a fost îngrădit accesul la justiție,

prin respingerea unui apel întemeiat și motivat pe temei formal, și anume se indică că

temeiul respingerii este unul formal căci instanța de apel însăși în motivarea acțiunii

menționează că respinge apelul ca fiind depus peste termen fără a examina fondul apelului,

or, acest argument este irelevant și ilegal, căci fondul apelului deja se examinează de

aproximativ de 1,5 ani de zile, ba mai mult că s-au adoptat două hotărîri pe această cauză.

7

În final, avocatul consideră neîntemeiată concluzia instanței de apel referitor la faptul

că tatăl inculpatului cunoștea despre sentința adoptată și urma să acționeze în termen, pentru

a beneficia de dreptul de atac.

procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului depus de avocatul Covali S. în

numele inculpatului menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, decizia instanței

de apel fiind legală și întemeiată.

constată că acesta urmează a fi admis, pentru următoarele considerente de drept și de fapt.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărîrii atacate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanța de apel, în alt complet de judecată, în cazul în

care se constată admiterea unor erori de drept la judecarea cauzei în ordine de apel.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avîndu-se în vedere recursul ordinar,

rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la etapele precedente de

judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol

preventiv și unul reparator.

Din textul recursului ordinar depus de avocatul Covali S. în numele inculpatului se

conchide că acesta critică decizia instanței de apel, dat fiind că, în opinia sa, eronat s-a

dispus respingerea apelului declarat de avocatul Lebedinschi A. în numele inculpatului, ca

depus peste termen, de asemenea, invocînd că neîntemeiat instanța de apel a ajuns la

concluzia că tatăl inculpatului cunoștea despre sentința adoptată și urma să acționeze în

termen, pentru a beneficia de dreptul de atac.

Verificînd actele cauzei în raport cu criticele recurentului, Colegiul penal lărgit

constată că instanța de apel, prin pronunțarea soluției de respingere a apelului declarat de

avocatul Lebedinschi A. în numele inculpatului, ca fiind depus peste termen, cu menținerea

sentinței atacate, nu a analizat minuțios circumstanțele cauzei și nu a dat răspuns la

chestiunile importante pentru justa soluționare a acesteia. Colegiul penal lărgit a statuat

asupra acestei concluzii, reieșind din următoarele raționamente.

Într-un prim aspect, urmează să menționăm că cauza deferită judecății, în

corespundere cu prevederile art. 321 Cod de procedură penală, a fost examinată în lipsa

inculpatului.

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 februarie 2005 Lipodat L. a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 195 alin. (1) Cod penal (red. 1961) la 10

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

La 28 mai 2015 avocatul Lebedinschi A. acționînd în numele inculpatului și încheind

contract de asistență juridică cu tatăl acestuia, a declarat cerere de apel, iar prin decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2015 apelul declarat a fost

admis, casată sentința instanței de fond în latura penală și pronunțată o nouă hotărîre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Lipodat L. a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, în redacția Legii 277-XVI din

18.12.2008, la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

celelalte dispoziții ale sentinței fiind menținute.

8

Ulterior, decizia instanței de apel a fost casată de către Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție, dat fiind că instanța inițial a considerat că apelul este depus în termenii

legali, iar ulterior a menționat că există un motiv întemeiat de repunere în termen a apelului

declarat, invocînd în acest sens prevederile art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală.

Respectiv, la rejudecarea cauzei, instanța de apel fiind investită cu o situație de fapt, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, urma să se expună în hotărîrea adoptată, inter

alia, dacă a fost legal investit avocatul cu dreptul de a declara apel în numele inculpatului.

Drept urmare, reieșind din baza factologică expusă mai sus, instanța de recurs

punctează că, pentru justa soluționare a cauzei date este relevant de a constata cu certitudine

dacă avocatul Lebedinschi A. a avut sau nu împuterniciri de a declara cererea de apel la data

de 28 mai 2015, în numele inculpatului Lipodat L.

Pentru clarificarea acestei chestiuni, instanța de recurs ține să remarce că, potrivit art.

401 alin. (2) Cod de procedură penală, pot declara apel în numele persoanelor menționate la

alin. (1) pct. 2) - 4) și apărător sau reprezentantul lor legal.

Cu privire la dreptul de apărare se subliniază că, în lumina jurisprudenței constante a

CtEDO, reglementarea acestui drept este de natură să pună în evidență importanța unui

proces echitabil, specific oricărei societăți democratice. Astfel, art. 6 parag. 3 lit. c) CEDO,

recunoaște dreptul fiecărui acuzat de a se apăra singur sau prin apărător, însă textul

articolului vizat nu precizează condițiile de exercitare a acestui drept, lăsînd statelor

contractante alegerea mijloacelor ce permit efectiva lui realizare, astfel încît acestea să fie

compatibile cu exigențele unui proces echitabil.

La caz, avocatul Lebedinschi A. a declarat apel în numele inculpatului, după ce a

încheiat contract de asistență juridică cu tatăl inculpatului, avînd în vedere că Lipodat L. s-a

eschivat de la prezentarea la ședințele de judecată.

De menționat este că la examinarea cauzei în ordine de apel, instanța verificînd

împuternicirile apelantului o atenție deosebită acordă cazului cînd inculpatul a fost

condamnat în cuntumacie (în lipsa) și apelul este declarat de către un alt avocat ales pentru a

reprezenta interesele inculpatului, care nu a participat în prima instanță.

În acest caz urmează a se reține că, modalitatea de confirmare a împuternicirilor oferite

de către inculpat apărătorului său, a fost reglementată de către legiuitor în dispoziția art. 70

alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, unde este stipulat că avocatul ales poate fi admis

în procesul penal în calitate de apărător la invitația bănuitului, învinuitului, inculpatului,

reprezentantului legal al acestuia precum și la solicitarea altor persoane cu consimțămîntul

persoanelor interesele cărora urmează să le apere.

Din conținutul normei pre-citate, prin „invitația inculpatului” trebuie de înțeles

inițiativa acestuia de a-i fi reprezentate interesele în apel de către un avocat concret, altul

decît cel care a participat în prima instanță. Totodată, pe această linie de idei – „la invitația

inculpatului” se subînțelege și consimțămîntul acestuia de a-i fi reprezentate interesele în

apel de către un alt avocat ales, întrucît invitația inculpatului adresată unui avocat concret nu

poate fi manifestată fără a fi prezent și consimțămîntul acestuia.

Totodată, relevant este de a reține că, legiuitorul a prevăzut mai mulți subiecți care pot

adresa o invitație unui apărător concret. Prin urmare, nu se exclude situația ca invitația să

parvină de la „alte persoane”. Aici se are în vedere posibilitatea altor persoane de a încheia

9

un contract de acordare a asistenței juridice cu un apărător concret pentru a fi reprezentate

interesele inculpatului în instanța de recurs.

În continuare, un alt aspect important, care necesită a fi abordat este momentul cînd se

încheie contractul de acordare a asistenței juridice. Așadar, dacă acesta este încheiat între o

anumită persoană și un avocat concret, iar mai apoi inculpatului i se aduce la cunoștință

acest fapt, va fi necesară anexarea cererii prin care inculpatul își dă consimțămîntul pentru a

fi reprezentat de către avocatul cu care persoana în cauză a încheiat contract de acordare a

asistenței juridice și care va urma să declare apel în numele inculpatului.

Pentru a se evita orice confuziune asupra veridicității semnăturii aplicate pe cererea

dată cu cea a titularului cererii (inculpatului) este necesară legalizarea semnăturii în

conformitate cu legislația în vigoare. Sub acest aspect, se va ține cont de următoarele acte

legislative care reglementează persoanele/autoritățile împuternicite de a legaliza semnătura

aplicată pe cererea prin care inculpatul împuternicește un avocat ales pentru a-i reprezenta

interesele în instanța de recurs ordinar: Legea cu privire la notariat nr. 1453 din 08.11.2002

(art. 36 alin. (2) lit. c), persoana abilitată de a legaliza semnătura este notarul; Legea cu

privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17.12.1996 (art. 9 pct. 12), persoana responsabilă

de a certifica semnătura inculpatului este șeful penitenciarului; Legea privind administrația

publică locală nr. 436 din 28.12.2006 (art. 39 lit. q) persoana abilitată de a legaliza

semnătura este secretarul; Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Statutului Consular

nr. 368 28.03.2002 (pct. 55 lit. c) autoritatea responsabilă de legalizarea semnăturii sunt

oficiile consulare.

Alta va fi situația cînd o anumită persoană a fost împuternicită prin procură de către

inculpat pentru a alege și a contracta alt avocat, care urmează să conteste cu apel în numele

inculpatului sentința de condamnare și să-i prezinte interesele în instanța de apel. În atare

situație nu va mai fi necesară o cerere prin care inculpatul să-și dea acordul, fiind suficientă

anexarea procurii în original la cererea de apel, care de asemenea confirmă consimțămîntul

inculpatului de a fi reprezentat de către un apărător ales de o persoană concretă.

Pe lîngă considerentele consemnate supra, analizînd partea descriptivă a deciziei

contestate, Colegiul penal lărgit constată că apelul declarat de avocatul Lebedinschi A. a

fost respins, ca declarat peste termen, indicîndu-se în decizia adoptată următoarele motive

pretinse a fi întemeiate: „....Cu referire la indicația privind verificarea dacă cererea de apel

aparține unei persoane care este titular legal al dreptului de apel, instanța de apel a

constatat că, contractul de asistență juridică a fost încheiat cu avocatul A. Lebedinschi de

către tatăl inculpatului, Lipodat A., fiind reținut în acest sens că, inculpatul Lipodat L. a

fost anunțat în căutare, nefiind cunoscut locul aflării acestuia.

La materialele cauzei penale a fost anexat mandatul avocatului Lebedinschi A. cu

seria MA nr. 0773680 din 02 mai 2015, prin care se atestă împuternicirile lui de a

reprezenta interesele inculpatului Lipodat L.

În acest context, instanța de apel apreciază că, avocatul Lebedinschi A. este titularul

legal al dreptului de apel exercitat împotriva sentinței …”

În acest punct de analiză, Colegiul penal lărgit menționează că o atare argumentare nu

poate fi reținută ca fiind una conformă rigorilor legale privind soluționarea chestiunii dacă

este sau nu titularul apelului investit să-l declare.

10

În același context, Colegiul reiterează că obligația instanței de a-și motiva hotărîrea

face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil. Or, potrivit

jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a

conchis că o hotărîre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului

penal. (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85)

Din atare considerente, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu și-a

motivat soluția adoptată în conformitate cu rigorile legii și nu a dat o motivare explicită

privind împuternicirile avocatului Lebedinschi A. de a declara apel, care însă au o

importanță deosebită în prezenta cauză, prin ce a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Totodată, pe lîngă raționamentele formulate în partea descriptivă a prezentei decizii,

Colegiul penal menționează că instanța de apel, la rejudecarea cauzei, urmează să țină

seama de alegațiile recurentului expuse în cererea acestuia, prin care solicită aplicarea

amnistiei în privința lui Lipodat L.

În consecință, se specifică că, la rejudecarea cauzei, instanța de apel trebuie să se

conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să judece cauza în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie și avînd în vedere

motivele casării deciziei, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală. Subsidiar,

reiterăm că instanța de apel urmează să țină cont la rejudecarea cauzei de prevederile art.

399 Cod de procedură penală, în redacția legii la momentul adoptării sentinței.

lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Covali Serghei în numele inculpatului

Lipodat Leonid, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

aprilie 2016, în cauza penală privindu-l pe Lipodat Leonid Alexei, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 27 octombrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

TOMA Nadejda

TIMOFTI Vladimir

11