1ra-1082/16 — art. 193 CP

1ra-1082/16 — art. 193 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1082/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și

Nadejda Toma,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 martie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2015, declarat de

avocatul Corneliu Chisilița în numele lui

Manjara Alexandr Nicolai, născut la

30 noiembrie 1959, originar Ucraina, regiunea

Poltava și domiciliat mun. Chișinău,

str. V. Alecsandri, 101, ap 10.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.05.2013 - 24.03.2015;

Instanța de apel: 24.06. - 25.09.2015;

Instanța de recurs: 26.04. - 27.09.2016.

C O N S T A T Ă :

procesul penal intentat în baza art. 193 Cod penal în privința lui Alexandr

Manjara, a fost încetat, cu liberarea acestuia de răspundere penală în legătură cu

expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală.

A. Manjara în scopul desfășurării activității SRL „Versal” cu genul de activitate

„prestări servicii alimentație publică” în spațiul nelocativ, amplasat pe adresa

bd. Ștefan cel Mare, 64, mun. Chișinău, cu suprafața de 88,9 m2, număr cadastral

010020610301261, știind cu certitudine, că a) conform procesului-verbal

nr.175-1283,1284/12 din 10 ianuarie 2013 privind transmiterea bunurilor a fost

efectuată evacuarea lui A. Manjara, V. Manjara și altor persoane din imobilul

nominalizat, cu instalarea gratiilor metalice la ambele intrări în încăpere, b) în

conformitate cu încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție din 08 februarie 2013 s-a respins

cererea lui V. Manjara și A. Manjara cu privire la suspendarea executării

hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 iulie 2012, menținută prin

decizia Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2012 în

partea transmiterii în posesia creditorilor E. Sergunin și A. Torgun a încăperii

nelocative amplasate pe adresa bd. Ștefan cel Mare, 64, mun. Chișinău, cu

1

suprafața 88,9 m2, număr cadastral 010020610301261 și c) conform încheierii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21 februarie 2013 s-a respins

contestația depusă de V. Manjara împotriva procesului-verbal privind

transmiterea bunului și evacuarea persoanelor din 10 ianuarie 2013, procedura

executorie nr. 175-1283, 1284/12, în perioada de la 10 ianuarie 2013 pînă la

24 februarie 2013 în condiții nestabilite de organul de urmărire penală, cu

mijloace tehnice special adaptate a deteriorat gratiile amplasate la intrarea în

spațiul nelocativ, amplasat pe adresa bd. Ștefan cel Mare, 64, mun. Chișinău, cu

suprafața 88,9 m2, număr cadastral 010020610301261, în care a pătruns

ocupîndu-l sub forma amplasării unității comerciale de alimentație publică pînă la

24 februarie 2013, cînd a fost depistat de către reprezentantul proprietarei

S. Kurtova, E. Sergunin.

Ulterior, A. Manjara, cunoscînd despre existența procesului-verbal și

hotărîrilor judecătorești enumerate supra, suplinite de încheierea Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 04 aprilie

2013, prin care recursul declarat de către A. Manjara și V. Manjara împotriva

deciziei Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2012 prin

care a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 iulie

2012, s-a considerat inadmisibil, și fiind de mai multe ori preîntîmpinat de către

reprezentantul proprietarei S. Kurtova, E. Sergunin, precum și de executorul

judecătoresc M. Romaliischi, despre ilegalitatea aflării în imobilul nelocativ,

amplasat pe adresa bd. Ștefan cel Mare, 64, mun. Chișinău, cu suprafața 88,9 m2,

numărul cadastral 010020610301261, a ignorat, continuînd ocuparea încăperii

menționate, unde societatea gestionată de către A. Manjara, SRL „Versal”

prestează servicii de alimentație publică.

a contestat cu apel sentința, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărîri de achitare.

În susținerea apelului, apărarea a invocat, că cauza penală în privința lui

A. Manjara, a fost pornită cu încălcarea normelor procedural penale, deoarece

lipsea plîngerea victimei, or, procesul penal a fost pornit în baza plîngerii

martorului E. Sergunin, care avea procură din 16 ianuarie 2013 care nu prevede

reprezentarea părții vătămate S. Kurtova în procesul penal respectiv, ulterior, pe

parcursul urmăririi penale, apărînd și procura din 26 martie 2013 și plîngerea

depusă la Inspectoratul de poliție a părții vătămate S. Kurtova fără semne de

înregistrare la IP Centru, mun. Chișinău.

La fel, apelantul a mai menționat, că în motivarea sentinței, prima instanță

intenționat a denaturat probele acuzării, adăugînd declarații pe care nu le-a dat

partea vătămată și înscrisuri care nu există, fapte esențiale la stabilirea calificării

acțiunilor inculpatului, mai mult, declarațiile părții vătămate S. Kurtova și ale

martorului E. Sergunin sunt denaturate și contradictorii.

2015, a fost respins apelul apărării, cu menținerea sentinței fără modificări.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, prima instanță în baza

probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

2

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, le-a dat apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd

la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului A. Manjara în baza art. 193

Cod penal, iar în temeiul art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind încetat

procesul penal.

În acest sens, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului A. Manjara

în baza art. 193 Cod penal, s-a confirmat prin declarațiile părții vătămate

S. Kurtova; martorului E. Sergunin, M. Romaliischi; hotărîrea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 25 iulie 2012 (f.d. 70-74, vol. I); decizia Colegiului civil al

Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2012 (f.d. 76-81, vol. I); încheierea

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție din 08 februarie 2013 (f.d. 85-88, vol. I); încheierea Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 04 aprilie

2013 (f.d. 111-114, vol. I); încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

21 februarie 2013 (f.d. 99-102, vol. I); procesul-verbal nr. 175-1283, 1284/12 din

10 ianuarie 2013 (f.d. 83, vol. I); contractul de vînzare-cumpărare din 16 ianuarie

2013 (f.d. 84-85, vol. I); extrasul din Registrul Bunurilor Imobile (f.d. 54, vol. I).

În ce privesc declarațiile inculpatului A. Manjara, instanța de apel le-a

considerat ca o metodă de apărare.

În continuare, instanța de apel, la critica apelantului în ce privește legalitatea

pornirii procesului penal, a reținut, că conform materialelor cauzei penale, la

16 ianuarie 2013, S. Kurtova a eliberat o procură generală nr. 109 din 16 ianuarie

2013 pe numele lui E. Sergunin, autentificată notarial de către notarul public

E. Berghii, prin conținutul căreia împuternicește pe E. Sergunin să-i reprezinte

interesele inclusiv în toate organele competente de stat și în organele administrației

publice locale, instituții, organizații și subdiviziunile lor etc (f.d. 13, vol. I).

Avînd la bază împuternicirile menționate, E. Sergunin a depus plîngere la

IP Centru, mun. Chișinău care a fost înregistrată la 31 martie 2013 sub nr. 2527, în

care descrie amănunțit încălcările admise de către A. Manjara, care împiedică buna

exploatare de către proprietari a bunului imobil amplasat pe adresa mun. Chișinău,

str. Ștefan cel Mare, 64, totodată, solicitînd pornirea procesului penal în privința lui

A. Manjara în baza art. art. 179, 193 Cod penal (f.d. 6, vol. I).

Ulterior, de către IP Centru, mun. Chișinău a fost întocmit procesul-verbal de

sesizare despre săvîrșirea sau pregătirea pentru săvîrșirea infracțiunii din 12 martie

2013, prin care E. Sergunin împuternicit prin procura din 16 ianuarie 2013, în

interesele lui S. Kurtova a oferit explicații pe baza plîngerii înaintate, solicitînd

tragerea la răspundere penală a lui A. Manjara (f.d. 5, vol. I).

În această ordine de idei, instanța de apel a conchis, că cauza penală în privința

lui A. Manjara în temeiul art. 193 Cod penal, a fost pornită legal și întemeiat în

baza plîngerii înaintate de către E. Sergunin, care era împuternicit de către partea

vătămată S. Kurtova în baza procurii din 16 ianuarie 2013.

În final, instanța de apel, făcînd referire la dispozițiile art. 332 alin. (1) Cod de

procedură penală, precum și ale art. art. 6 alin. (2), 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, a

3

statuat, că prima instanță corect a ajuns la concluzia că termenul prescripției

tragerii la răspundere penală a lui A. Manjara a expirat, fapt pentru care a fost

liberat de răspundere penală cu încetarea procesului penal.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs

ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia cu pronunțarea unei

hotărîri de achitare.

În susținerea recursului apărarea a invocat motive similare din cererea de

apel, și anume: a) încălcarea normelor procedural penale la etapa pornirii urmăririi

penale, care se manifestă prin satisfacerea cererii unei persoane neîmputernicite,

b) nu au primit apreciere corespunzătoare declarațiile părții vătămate S. Kurtova în

raport cu declarațiile martorilor E. Sergunin și M. Romaliischi, c) lipsesc probe

directe care demonstrează vinovăția inculpatului.

În acest context, apărarea a menționat, că instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor motivelor invocate în apel și anume, că prima instanță a denaturat

declarațiile părții vătămate în favoarea acuzării, invocînd în acest sens critica pe

marginea semnelor de hotar (gratiile), care de fapt nu au existat, nefiind instalate la

momentul procurării imobilului, or, instanța de apel a denaturat atît declarațiile

părții vătămate adăugînd sintagma „gratiile s-au instalat recent”, cît și procesul-

verbal nr. 175-1283, 1284/12 din 10 ianuarie 2013 privind transmiterea bunurilor,

adăugînd sintagma „cu instalarea gratiilor metalice la ambele intrări în încăpere”.

Astfel, avînd în vedere circumstanțele redate supra, apărarea opinează pentru

faptul, că declarațiile părții vătămate, care susține, că gratiile nu au fost instalate la

momentul procurării imobilului 16 ianuarie 2013, se combat cu declarațiile

martorilor E. Sergunin, M. Romaliischi, care susțin, că gratiile au fost instalate la

10 ianuarie 2013.

La fel, apărarea a adăugat, că instanțele de fond, pe baza declarațiilor

martorului E. Sergunin, greșit au constatat că bunul imobil a fost ocupat anume de

A. Manjara, în cazul în care din declarațiile martorului vizat rezultă, că venind la

încăperea nelocuibilă, acesta a depistat, că inculpatul nu se afla pe loc.

solicitînd respingerea acestuia, deoarece motivele invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, prevăzute la art. 427 Cod

de procedură penală.

și temeinicia hotărîrilor recurate prin prizma cazurilor de casare invocate, conform

art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, potrivit căruia instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 427 Cod

de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără

a agrava situația condamnatului, Colegiul penal lărgit, reține că recursul declarat

de avocatul Corneliu Chisilița urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecînd recursul și constatînd existența temeiurilor prevăzute la

art. 390 Cod de procedură penală, poate pronunța o hotărîre de achitare.

4

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărîri ilegale.

Conform art. art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală.

Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept

care au dus la admiterea sau respingerea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Analizînd hotărîrile atacate, Colegiul constată că ambele instanțe au comis

eroarea de drept prescrisă de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

avînd consecință pronunțarea unei sentințe de încetare a procesului penal intentat

în privința lui A. Manjara în baza art. 193 Cod penal, cu liberarea de răspundere

penală, în legătură cu expirarea termenului de tragere la răspundere penală,

menținută de instanța de apel, situație care atrage după sine încălcarea esențială a

art. 6 din CțEDO, - „... orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil,

(...) a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege,

care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată

împotriva sa, (...)”.

În acest aspect, Colegiul lărgit va statua și asupra respectării prevederilor art.

1 alin. (3) Cod de procedură penală, care, referindu-se la scopul procesului penal,

stipulează că organele de urmărire penală și instanțele judecătorești în cursul

procesului sunt obligate să activeze în așa mod încît nici o persoană să nu fie

neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată.

Curtea Europeană, în cauza „Prince Hans-Adam II de Liechttenstein

c/Allemagne din 12 iulie 2001”, a menționat că statele semnatare și-au asumat

obligații de natură să asigure ca drepturile garantate de Convenție să fie concrete și

efective, nu teoretice și iluzorii, iar cele cuprinse în art. 6 au tocmai acest scop:

efectivitatea dreptului la un proces echitabil, impunîndu-se statelor o obligație de

rezultat: adoptarea în ordinea juridică internă a măsurilor corespunzătoare și a

mijloacelor necesare – realizării acestei obligații.

Conform art. 52 Cod penal, se consideră componență de infracțiune

totalitatea semnelor obiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă

prejudiciabilă drept infracțiune concretă.

Lipsa unei părți componente ale infracțiunii echivalează cu lipsa elementelor

constitutive a infracțiunii, iar în condițiile cînd din învinuirea adusă lipsesc

caracteristici care sunt obligatorii pentru componența de infracțiune, instanța de

judecată va ajunge la concluzia de a pronunța o hotărîre de achitare în privința

persoanei puse sub învinuire.

Statuînd pe soluția primei instanțe care a liberat de răspundere penală

inculpatul A. Manjara, considerîndu-l persoană în acțiunile căruia sunt prezente

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal, instanța de

apel în opinia Colegiului penal, pripit a menținut soluția vizată supra, ori, în

5

situația liberării de răspundere penală, în legătură cu expirarea termenului de

tragere la răspundere penală, se întrunește situația unei persoane vinovate,

infracțiunea fiind realizată în toate trăsăturile sale esențiale, fapt care nu este

incident în speța deferită judecării.

Colegiul penal lărgit enunță că, de către organul de urmărire penală, conform

ordonanței de punere sub învinuire și rechizitoriului (f. d. 156-157, 163-168,

vol. I), inculpatul A. Manjara a fost învinuit că, în scopul desfășurării activității

SRL „Versal” cu genul de activitate „prestări servicii alimentație publică” în

spațiul nelocativ, amplasat pe adresa bd. Ștefan cel Mare, 64, mun. Chișinău, cu

suprafața de 88, 9 m2, număr cadastral 010020610301261, știind cu certitudine, că

a) conform procesului-verbal nr. 175-1283,1284/12 din 10 ianuarie 2013 privind

transmiterea bunurilor a fost efectuată evacuarea lui A. Manjara, V. Manjara și

altor persoane din imobilul nominalizat, cu instalarea gratiilor metalice la ambele

intrări în încăpere, b) în conformitate cu încheierea Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 08 februarie 2013 s-a

respins cererea lui V. Manjara și A. Manjara cu privire la suspendarea executării

hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 iulie 2012, menținută prin

decizia Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2012 în partea

transmiterii în posesia creditorilor E. Sergunin și A. Torgun a încăperii nelocative

amplasate pe adresa bd. Ștefan cel Mare, 64, mun. Chișinău, cu suprafața 88,9 m2,

număr cadastral 010020610301261 și c) conform încheierii Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 21 februarie 2013 s-a respins contestația depusă de V. Manjara

împotriva procesului-verbal privind transmiterea bunului și evacuarea

persoanelor din 10 ianuarie 2013, procedura executorie nr. 175-1283, 1284/12, în

perioada de la 10 ianuarie 2013 pînă la 24 februarie 2013 în condiții nestabilite

de organul de urmărire penală, cu mijloace tehnice special adaptate a deteriorat

gratiile amplasate la intrarea în spațiul nelocativ, amplasat pe adresa bd. Ștefan

cel Mare, 64, mun. Chișinău, cu suprafața 88,9 m2, număr cadastral

010020610301261, în care a pătruns ocupîndu-l sub forma amplasării unității

comerciale de alimentație publică pînă la 24 februarie 2013, cînd a fost depistat

de către reprezentantul proprietarei S. Kurtova, E. Sergunin.

Ulterior, A. Manjara, cunoscînd despre existența procesului-verbal și

hotărîrilor judecătorești enumerate supra, suplinite de încheierea Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 04 aprilie

2013, prin care recursul declarat de către A. Manjara și V. Manjara împotriva

deciziei Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2012 prin

care a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 iulie

2012, s-a considerat inadmisibil, și fiind de mai multe ori preîntîmpinat de către

reprezentantul proprietarei S. Kurtova, E. Sergunin, precum și de executorul

judecătoresc M. Romaliischi, despre ilegalitatea aflării în imobilul nelocativ,

amplasat pe adresa bd. Ștefan cel Mare, 64, mun. Chișinău, cu suprafața 88,9 m2,

numărul cadastral 010020610301261, a ignorat, continuînd ocuparea încăperii

menționate, unde societatea gestionată de către A. Manjara, SRL „Versal”

prestează servicii de alimentație publică.

Astfel, lui A. Manjara i-a fost incriminată tulburarea de posesie, adică

6

ocuparea în întregime a unui imobil aflat în posesia altuia prin distrugerea și

strămutarea semnelor de hotar, infracțiune prevăzută de art. 193 Cod penal.

Conform doctrinei penale, latura obiectivă a faptei infracționale de tulburare

de posesie se exprimă în fapta prejudiciabilă alcătuită din acțiunea principală și din

acțiunea sau inacțiunea adiacentă.

Acțiunea principală constă în acțiunea de ocupare, în întregime sau în parte,

fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, astfel, prin ocupare se înțelege a

pătrunde în imobil sau pe imobil, cu intenția de a rămîne în el, de a-l poseda.

Acțiunea sau inacțiunea adiacentă, din cadrul infracțiunii de tulburare de

posesie cunoaște următoarele modalități alternative: aplicarea violenței;

amenințarea cu aplicarea violenței; distrugerea semnelor de hotar; strămutarea

semnelor de hotar.

Obiectul material principal îl reprezintă bunurile care au o existență

materială, sunt create prin munca omului, dispun de valoarea materială și cost

determinat, fiind bunuri imobile și străine pentru făptuitor (casa, teren funciar,

dependințe etc), iar obiectul material secundar îl constituie: corpul persoanei (dacă

acțiunea adiacentă se exprimă în aplicarea violenței); semnele de hotar distruse

sau strămutate (în cazul în care acțiunea adiacentă se înfățișează în modalitatea de

distrugere sau strămutare a semnelor de hotar).

Prin semn de hotar poate servi: o piatră mai mare așezată în acest scop; un

lemn înfipt în pămînt; un pom sădit anume la limita dintre proprietăți; un șanț, o

brazdă adîncă săpată în scop de a constitui un semn de hotar; alte lucruri, semne.

Prin distrugere trebuie de înțeles influențarea nemijlocită infracțională

asupra bunului, care presupune încetarea existenței fizice a acestuia sau aducerea

bunului respectiv într-o asemenea stare, care exclude - în totalitate și definitiv -

utilizarea conform destinației sale funcționale.

Prin strămutarea semnelor de hotar se înțelege mutarea acestor semne

înăuntrul terenului asupra căruia se efectuează acțiunea de ocupare, astfel încît o

parte din acest teren să facă obiectul ocupării.

Sintagma „semnele de hotar” reprezintă semnele care delimitează două

terenuri învecinate.

Raportînd aspectele doctrinare descrise supra la învinuirea înaintată de către

procuror, Colegiul penal lărgit conchide, că constatarea instanțelor de fond a

circumstanțelor de fapt și de drept în sensul configurat la pct. 2. al prezentei

decizii, este greșită, ori, probele administrate în speță incontestabil indică la faptul

că, obiectul material principal al infracțiunii discutate îl reprezintă imobilul

nelocativ, amplasat pe adresa bd. Ștefan cel Mare, 64, mun. Chișinău, cu

suprafața de 88,9 m2, numărul cadastral 010020610301261, care pentru a forma

un caracter complex al obiectului material al infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod

penal, urma obligatoriu, dar nu a fost concomitent succedat de obiectul material

secundar propriu, fiind greșit reținut - semnele de hotar distruse sau strămutate.

Deci, Colegiul penal lărgit conchide că, acțiunea adiacentă distrugerea și

strămutarea semnelor de hotar, care formează latura obiectivă a infracțiunii de

tulburare de posesie, a fost greșit reținută în acțiunile lui A. Manjara de către

7

instanțele de fond, ori, potrivit învinuirii A. Manjara a ocupat o încăpere nelocativă

și nu un teren, pentru care să fie proprie situația semnelor de hotar.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit mai găsește relevant de menționat, că nu

poate fi aplicat art. 193 Cod penal, dacă ocuparea, în întregime sau în parte, fără

drept, a unui imobil aflat în posesia altuia se săvîrșește fără aplicarea acțiunilor

adiacente ce formează latura obiectivă a acestei infracțiuni (aplicarea sau

amenințarea cu aplicarea violenței, distrugerea sau strămutarea semnelor de hotar).

În același timp, lipsește o normă penală sau contravențională care să

sancționeze ocuparea nelegitimă (ilegală) a altor bunuri imobile decît terenurile,

atunci cînd nu se atestă aplicarea acțiunilor adiacente ce formează latura obiectivă

a acestei infracțiuni.

Prin urmare, instanța de recurs reține că, temeiul prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, este prezent în speța judecată din punct

de vedere al existenței erorii de drept care, cu certitudine, determină necesitatea

casării hotărîrilor pronunțate în cauza penală privindu-l pe A. Manjara, ori, în

speță, reieșind din circumstanțele cauzei, este incident temeiul prevăzut de art. 390

alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, și anume fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii, care duce la casarea hotărîrilor judecătorești și adoptarea

unei noi hotărîri de achitare a inculpatului de sub învinuirea de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Corneliu Chisilița în numele

inculpatului, casează total sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

24 martie 2015 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

25 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui Manjara Alexandr Nicolai, și

dispune achitarea lui Manjara Alexandr Nicolai de sub învinuirea de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 octombrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

8