1ra-1521/2016 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1521/2016 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1521/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie

2016 și a sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 16 februarie 2016,

declarat de către inculpatul

Cernei Vadim Boris, născut la 19 septembrie 1979,

originar din r-nul Fălești, domiciliat în r-nul Hîncești, s.

Sărata Galbenă.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Cernei Vadim Boris a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1)

Cod penal, la amendă în mărime de 200 unități convenționale, echivalentul a 4.000

lei.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Usatîi Nadejda și s-a încasat

în beneficiul acesteia din contul inculpatului Cernei V., suma prejudiciului moral

în mărime de 40.000 lei și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime

de 8.000 lei.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată

Usatîi Nadejda, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor prejudiciului

material să hotărască instanța civilă.

orei 09:00, deplasându-se la volanul autotractorului de model „IVECO", cu n/î CM

AL 398, cu semiremorcă de model ”Schmitz", cu n/î C AO 832, pe str. Varnița,

1

mun. Chișinău, intersecție cu str. Uzinelor, 10, mun. Chișinău, nu a respectat

regulile de securitate a circulației rutiere și nu a manifestat prudență sporită la

trafic, contrar cerințelor pct. 39.1 și 3 al Regulamentului circulației rutiere, aprobat

prin Hotărârea Guvernului R. Moldova nr. 357 din 13 mai 2009, care prevede, că

înaintea începerii deplasă, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers,

conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi efectuată în

siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic, dar și în cazul

în care conducătorul are intenția de a preselecta banda, el trebuie să cedeze

trecerea vehiculelor care circulă în aceeași direcție pe această bandă. La

preselectarea concomitentă, conducătorul de vehicul trebuie să cedeze trecerea

vehiculului care circulă în aceeași direcție și se află pe banda din dreapta;

- pct. 40.2 al Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului R. Moldova nr. 357 din 13 mai 2009, care prevede, că înaintea virării la

dreapta, conducătorul de vehicul trebuie: a) să ocupe din timp marginea dreaptă a

carosabilului; b) să cedeze trecerea bicicliștilor și conducătorilor de ciclomotoare

care se deplasează pe pista destinată lor, precum și pietonilor. În cazul în care

conducătorul este impus (lățime insuficientă) să efectueze manevra utilizând

parțial sau în întregime banda alăturată, el poate efectua această manevră numai

după ce s-a asigurat că nu pune în pericol siguranța circulației. În acest caz

conducătorul trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care se deplasează în același

sens pe banda din dreapta, iar în caz de necesitate, el trebuie să apeleze la ajutorul

altor persoane.

- pct. 40.6 al Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului R. Moldova nr. 357 din 13 mai 2009, care prevede, că în cazurile în care

traiectoriile de deplasare a vehiculelor se intersectează, iar ordinea de trecere nu

este prevăzută de prezentul Regulament, conducătorul trebuie să cedeze trecerea

vehiculului ce se apropie din dreapta;

- pct. 45.1, 2 al Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului R. Moldova nr. 357 din 13 mai 2009, care prevede că, conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de următorii factori:

a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția;

b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase;

c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii;

d) situația rutieră.

În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului.

Prin urmare, efectuând manevra de virare la dreapta spre str. Voluntarilor,

mun. Chișinău, s-a ciocnit cu autoturismul de model „Nissan Micra", n/î C PV 561,

condus de către Croitoru Eugen, care din inerție a tamponat pietonul, Usatîi

2

Nadejda, care se deplasa din partea dreaptă conform direcției de deplasare a

autoturismului în cauză.

În rezultatul impactului automobilul de model „Nissan Micra", n/î C PV 561,

a fost deteriorat, iar pietonului, Usatîi Nadejda, potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. l940/D din 28 august 2015, i-au fost cauzată vătămare corporală

medie.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

fapta inculpatului Cernei V. a fost calificată de drept în baza art. 264 alin. (1) Cod

penal și anume – încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.

3.1. Procurorul, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă 1 an închisoare, cu privarea

dreptului de a conduce mijloace de transport pe termen de 1 an, iar conform art. 90

Cod penal, de a-i fi suspendată executarea pedepsei pe termen de 1 an.

În motivarea apelului a invocat că:

- prima instanță nu a dat deplină eficiență la individualizarea pedepsei

prevederilor art. 2, 7, 61, 75 Cod penal, stabilindu-i inculpatului pedeapsă prea

blândă, ce nu își va atinge scopul.

3.2. Avocatul Melinteanu C. în numele inculpatului, prin care a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei în partea civilă cu referire la prejudiciul moral

și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte prin care prejudiciul moral încasat

să fie redus la 5.000 lei.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către procuror și avocatul

Melinteanu C. în numele inculpatului, fiind menținută sentința fără modificări.

instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și

coroborării, just a stabilit vinovăția inculpatului în baza art. 264 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a notat, că vina inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate se confirmă prin probele cercetate în cadrul ședinței de

judecată: procesul-verbal de cercetare din 06 iulie 2015 (f.d. 9-16); certificatul de

vizită nr. 54/119 din 06 iulie 2015 (f.d 17); procesul-verbal nr. 9899 din 06 iulie 2015

(f.d. 25); copia permisului de conducere eliberată pe numele inculpatului (f.d. 28);

raportul de expertiză medico-legală nr. 1940/D din 28 august 2015 (f.d. 34-35);

procesele-verbale de confruntare din 02 noiembrie 2015 (f.d. 76-77, 78); declarațiile

părții vătămate Usatîi N. și a martorilor Croitoru E., Croitoru P.

3

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a constatat, că prima instanță a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și motivat a stabilit

categoria și măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele

cauzei, persoana inculpatului, gravitatea infracțiunii săvârșite, circumstanțele ce

atenuează și agravează răspunderea penală.

Instanța de apel a mai menționat și faptul, că inculpatul prin cerere scrisă, a

declarat că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu solicitând ca

judecarea cauzei să fie în baza probelor administrate în faza de urmărire penală

conform procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală.

În asemenea condiții, instanța de apel a conchis, că prima instanță just a

apreciat modul și măsura de pedeapsă, ce urma să fie aplicate inculpatului, care

este pentru prima dată supus răspunderii penale, pentru comiterea unei infracțiuni

din imprudență, nu prezintă pericol social, a recunoscut vina integral, s-a căit

sincer de cele comise, iar corectarea ultimului fiind posibilă cu aplicarea unei

sancțiuni pecuniare, deoarece scopul pedepsei poate fi atins și cu stabilirea

pedepsei sub formă de amendă, pedeapsă care este aptă să conducă la realizarea

scopului sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei

atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire

socială și principiile morale.

Totodată, instanța de apel a respins și pretențiile părții apărării referitor la

încasare prejudiciului moral, prin care aceștia au solicitat ca să fie redus de la suma

de 40.000 lei la 5.000 lei.

Astfel, instanța de apel, nu a putut reține argumentul avocatului, precum că

existența prejudiciului moral în mărimea sumei solicitate nu a fost probat,

deoarece conform prevederilor art. 1422 Cod civil, în cazul în care unei persoane i

s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează

la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

legislație, instanța de judecată având dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului în echivalent bănesc. Așadar , prima instanță în partea

examinării acțiunii civile, a examinat minuțios probele prezentate, argumentele

participanților, iar în concluzie just a adjudecat suma prejudiciului moral

proporțional, adecvat, cu respectarea prevederilor art. 1389, 1410, 1416, 1418, 1422,

1423 Cod civil.

prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei în partea civilă cu referire la

prejudiciul moral și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte prin care

prejudiciul moral încasat să fie redus la suma de 5.000 lei.

În motivarea recursului invocă:

-asiguratorul este responsabil pentru plata despăgubirilor și daunelor

produse în urma accidentului rutier;

- cuantumul de 40.000 lei, admis de către instanțele de judecată este unul mult

prea exagerat.

4

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând de a respinge prezentul recurs ca inadmisibil, deoarece instanțele de

apel a apreciat toate probele în ansamblu conform art. 414 alin. (3) Cod de

procedură penală, s-a pronunțat detailat și argumentat asupra lor, corect

constatând vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, respingând

ca nefondată solicitarea de a aplica în privința sa un prejudiciu moral mai redus.

Astfel, probele administrate de către instanțele de judecată au primit o apreciere

justă, iar concluziile privind vinovăția inculpatului rezultă din circumstanțele de

fapt stabilite în respectiva cauză.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

Autorul își întemeiază recursul său în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, ce stipulează că: hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a expus

referitor la argumentul menționat în apel precum că instanțele de judecată

neîntemeiat au încasat din contul inculpatului suma de 40.000 lei, ca prejudiciu

moral sau această sumă urma a fi încasată de la asigurator.

Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către recurent și prevăzut la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Din textul deciziei recurate se constată că instanța de apel, a cercetat toate probele

prezentate, apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

acestora și care în ansamblul lor, au confirmat corectitudinea condamnării

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii imputate.

Mai mult, instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată că, la

stabilirea cuantumului prejudiciului material, prima instanță cât și instanța de apel

5

au dat deplină eficiență prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală. Astfel alin.

(1) al art. 3641 Cod de procedură penală prevede, că până la începerea cercetării

judecătorești, inculpatul poate declara, personal prin înscris autentic, că recunoaște faptele

indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, iar alin. (2) al aceleași norme prevede, că judecata poate avea

loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, decât dacă inculpatul declară

că recunoaște în totalitate faptele indicate în rechizitoriu și nu solicită administrarea de noi

probe. Așadar, după ce a fost acceptată cererea (f.d. 148) inculpatului întocmită

autentic și acceptată de către instanța de judecată, inculpatul a recunoscut în

totalitate faptele indicate în rechizitoriu (f.d. 96-104). Astfel, instanțele de judecată,

conducându-se de prevederile legale au stabilit că încasarea prejudiciului material

să fie examinat în ordine civilă, deoarece din contractul de asigurare obligatorie

(RCA), asiguratorul oferă compensații doar la distrugerea bunurilor materiale, în

asemenea condiții, prima instanță cât și instanța de apel au lăsat examinarea

pretențiilor părții vătămate, Usatîi N. prin care aceasta solicită încasarea

prejudiciului material (f.d. 131) în sumă de 14.190,59 lei, pentru a fi examinată în

ordine civilă, prin care urmează să se decidă cine va achita despăgubirea materială

suportată de aceasta (asiguratorul sau Cernei V.).

Totodată, Colegiul consideră neîntemeiat și argumentul recurentului privind

reducerea prejudiciului moral de la 40.000 lei la 5.000 lei. La acest capitol, instanța

de recurs notează că, în temeiul art. 1423 alin. (1) Cod civil, coroborat cu art. 219

alin. (4) Cod de procedură penală, mărimea compensației pentru prejudiciul moral

se determină de către instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

făptuitorului prejudiciului și de măsura în care compensarea poate aduce

satisfacerea persoanei vătămate. Astfel, instanța de recurs menționează, că

despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daunele materiale prin

faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin

evaluare, iar alegațiile recurentului precum că are la întreținere doi copii minori, nu

au nici o tangență cu prejudiciul moral cauzat părții vătămate. De menționat este

faptul, că instanțele de judecată, întemeiat și-au motivat soluția privind încasarea

parțială a prejudiciului moral și cuantumul acestuia, ținând cont de faptul, că până

la accident partea vătămată avea activitate fiind angajată la SRL ”Grafitex Cons”,

iar în rezultatul leziunilor corporale cauzate prin infracțiune, a fost și este în

imposibilitate să-și continue activitatea de muncă, a pierdut din mobilitatea avută

anterior, întâmpină greutăți în deplasarea normală – consecințe concret survenite în

urma accidentului rutier produs din vina inculpatului.

Prin urmare, argumentele invocate de recurent privitor la prezența temeiului

pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

Colegiul consideră, că nu sunt întemeiate și suficiente pentru desființarea hotărârii

instanței de apel.

6

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală, întemeiat expunându-se asupra admiterii

acțiunii civile în partea prejudiciului moral și cuantumului acestui prejudiciu

încasat în folosul părții vătămate, impunându-se în consecință inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2016, declarat de către inculpatul Cernei

Vadim Boris, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 26 august 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

7