1ra-638/2016 — art. 326 alin. 2 lit.c CP

1ra-638/2016 — art. 326 alin. 2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-638/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către inculpată și avocatul acesteia, Iovu Tatiana, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2015 și a

sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13 mai 2014, în cauza penală

privind-o pe

Buzeu Aurelia Alexandru, născută la 17 iulie 1980,

originară și domiciliată r-l Anenii Noi s. Gura Bîcului.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Aurelia Alexandru, a fost condamnată în baza art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, la

amendă în mărime de 3.000 unități convenționale, ce constituie 60.000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de Vascauțan Lilian a fost admisă parțial și s-a încasat

de la Buzeu A. în beneficiul lui Vascauțan L., cu titlu de prejudiciu material suma

de 3.500 euro, iar cerința de încasare a prejudiciului moral a fost respinsă ca

neîntemeiată.

2009, acționând cu intenție directă, cunoscând faptul că, Vascauțan L. este cercetat

penal în cadrul unei cauze penale pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

187 Cod penal, susținând că este cumătră cu un colaborator din cadrul DGSO MAI,

pe nume Todică Igor, asupra căruia susținea că are influență, i-a promis lui

Vascauțan L., că îl va determina pe Todică I., contra unor sume bănești, să nu

îndeplinească acțiuni ce intrau în obligațiile sale de serviciu, dispunând adoptarea

unei hotărâri favorabile pe cauza penală intentată în privința lui Vascauțan L.

Astfel, pe parcursul aceleiași perioade, Buzeu A. i-a comunicat lui Vascauțan

L., că ultimul urmează să-i transmită suma de 3.000 euro, pentru a influența

persoanele care exercită urmărirea penală în privința ultimului, de a înceta

1

urmărirea penală. Ulterior, Buzeu A., la data de 17.10.2009, întâlnindu-se cu

Vascauțan L., a pretins și a primit de la el suma de 3.000 euro, echivalentul a

58.152,35 lei, susținând, încă o dată, influențarea de către aceasta a colaboratorului

din cadrul DGSO MAI, pe nume Todică I., întru neacumularea unor probe noi ce i-

ar demonstra vinovăția lui Vascauțan L. în săvârșirea infracțiunii, precum și

distrugerea probelor existente. Tot ea, la scurt timp întâlnindu-se iarăși cu

Vascauțan L. i-a solicitat și a primit de la acesta o sumă suplimentară de 500 euro,

pentru a determina colaboratorii de poliție din cadrul DGSO MAI în vederea

adoptării hotărârii favorabile, pe cauza penală instrumentată în privința lui

Vascauțan L.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiunii a lui Buzeu A. au

fost calificate în baza art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, trafic de influență, adică

pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare,

servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către

o persoană care are influență sau care susține că are influență asupra unei persoane publice,

persoane cu funcție de demnitate publică, persoane publice străine, funcționar internațional,

pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei

acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu

săvârșite, cu primirea de bunuri în proporții mari.

3.1 Partea vătămată, Vascauțan L., prin care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatei să-i fie stabilită o pedeapsă

privativă de libertate, iar acțiunea civilă să fie admisă integral.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța nu a ținut cont de faptul că, Buzeu A., a mai fost condamnată în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) Cod penal, totodată, nu a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, nu s-a căit în cele săvârșite,

ceea ce trezește dubii pe marginea faptului, că ultima nu va mai săvârși alte

infracțiuni;

- prin acțiunile inculpatei i-au fost cauzate prejudicii morale, deoarece era

după intervenție chirurgicală și necesita tratament contra plată, însă a refuzat de

serviciile medicilor din motivul, că banii au fost luați de Buzeu A., care nu dorea

restituirea acestora, ceea ce a dus la lipsa tratamentului medical de care a avut

nevoie. Suma daunei morale solicitate este rezonabilă și nu este deloc exagerată.

3.2 Avocatul Casian I. în numele inculpatei, prin care a solicitat casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Buzeu A. să fie achitată de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal.

În motivarea apelului a invocat, că vinovăția inculpatei nu a fost demonstrată

prin ansamblul de probe cercetate de instanță și este bazată pe presupuneri.

3.3 Avocatul Iovu T. în numele inculpatei, prin care a solicitat casarea acesteia,

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care, Buzeu A., să fie achitată de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal.

În motivarea apelului a invocat că:

2

- probele administrate în ședința de judecată nu confirmă învinuirea

incriminată lui Buzeu A., sunt insuficiente și urmau a fi apreciate critic de către

instanța de judecată;

- instanța de judecată a emis o sentință de condamnare bazată în

exclusivitate pe declarațiile părții vătămate, precum și a martorilor, persoane

apropiate părții vătămate, care însă nu se confirmă prin alte probe;

- din probele reținute de prima instanță se atestă, că nu sunt dovedite cu

certitudine acțiunile culpabile ale inculpatei. Totodată, nu a fost pe deplin verificată

corectitudinea celor declarate de către Vascauțan L., având în vedere, că la baza

învinuirii sunt puse anume acestea;

- instanța de judecată urma să i-a în considerație, că declarațiile martorilor

Modvală V., Todică I. și Vascauțan M. nu au confirmat cu certitudine cele invocate

de către Vascauțan L. Totodată, nu este exclus faptul, că Vascauțan L., să fi acționat

în scopul de a se răzbuna pe inculpată, pentru faptul că aceasta l-a părăsit și s-a

căsătorit cu un alt bărbat.

2015, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

faptul că, inculpata vina nu a recunoscut-o, faptul comiterii acțiunilor infracționale

de către aceasta, se confirmă prin declarațiile părții vătămate Vascauțan L.,

martorilor Modvală V., Todică I., Vascauțan M. și prin materialele cauzei și anume:

procesul-verbal de ridicare din 17.10.2011, procesul-verbal de examinare a

documentului din 20.10.2011 și certificatul bancar eliberat de către BC „Moldova

Agroindbank” filiala nr. 23 Chișinău, din 07.10.2009.

Instanța de apel a menționat, că prima instanță cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenței, utilității și veridicității, a stabilit o corectă situație de fapt, dând

faptelor reținute în sarcina inculpatei încadrarea juridică corespunzătoare și anume

art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal.

În opinia instanței de apel, declarațiile părții vătămate Vascauțan L. se

apreciază în coroborare cu declarațiile martorului, Modvală V., care a confirmat, că

suma de 3.000 euro a fost transmisă lui Buzeu A. în prezența sa, pentru a fi încetat

procesul penal în privința lui Vascauțan L. Totodată, martorul Modvală V. a

indicat, că pentru soluționarea pozitivă a cauzei penale, Buzeu A. a mai cerut suma

de 500 euro, sumă pe care Vascauțan L. nu o avea și a împrumutat-o de la el. După

aproximativ 3-4 zile, după ce Vascauțan L. i-a transmis lui Buzeu A. suma de 3.000

euro, în magazinul pe care îl administrează, i-a dat în împrumut lui Vascauțan L.

suma de 500 euro, iar el, la rândul său i-a transmis-o inculpatei.

Instanța de apel nu a reținut critica avocatului, Iovu T., care a indicat, că

declarațiile martorului Modvală V. urmează a fi apreciate critic, deoarece el este

prieten cu partea vătămată și a avut relații de afaceri cu Buzeu A., considerându-le

declarative și nu se întemeiază prin careva probe pertinente și concludente. Mai

3

mult ca atât, declarațiile martorului, Modvală V., coroborează atât cu declarațiile

părții vătămate, cât și cu declarațiile martorului Vascauțan M.

Cu referire la declarațiile martorului Todică I., instanța de apel a respins ca

neîntemeiată aprecierea apărării care a indicat că, aceste declarații nu pot fi puse la

baza învinuirii, deoarece din acestea nu se poate concluziona, că Buzeu A. a comis

trafic de influență. În acest sens, instanța de apel a menționat, că declarațiile

martorului, Todică I., sunt pertinente și concludente, deoarece inculpata a declarat

că este cumătră cu ultimul și asupra căreia susținea că are influență, și i-a promis

lui Vascauțan L., că îl va determina contra unei sume bănești, să nu îndeplinească

acțiuni ce intrau în obligațiile sale de serviciu, dispunând adoptarea unei hotărâri

favorabile pe cauza penală intentată în privința ultimului.

La fel, instanța de apel a notat, că nu poate fi reținut faptul, că inculpata doar l-

a întrebat pe Todică I. dacă este posibil să-l ajute pe concubinul ei, deoarece prin

probele administrate la cauza penală se constată, că inculpata a realizat latura

obiectivă a infracțiunii de trafic de influență care s-a exprimat prin pretinderea și

primirea de la Vascauțan L. a sumei de 3.500 euro, susținând că are influență

asupra colaboratorului din cadrul DGSO MAI, pe nume Todică I., întru

neacumularea unor probe noi ce i-ar demonstra vinovăția lui Vascauțan L., la

săvârșirea infracțiunii, precum și distrugerea probelor existente.

Instanța de apel a subliniat în acest sens, că inculpata a pretins și a primit de la

Vascauțan L. suma de 3.500 euro, cu scopul de a-l influența pe Todică I. să nu

îndeplinească acțiuni ce intră în obligațiile lui de serviciu. Acest fapt, se confirmă în

totalitate prin declarațiile părții vătămate și a martorilor Modvală V. și Vascauțan

M.

Consideră neîntemeiată și critica avocatului, Iovu T., precum că documentele

bancare nu confirmă că banii au fost transmiși de la mama lui Vascauțan L., acest

document confirmând, că la data de 07.10.2009, ultimul a primit 1.500 euro prin

bancă de la un oarecare Slonin V. și nu este logic ca Vascauțan L. să-i mai fi

transmis lui Buzeu A. bani în octombrie 2009, când erau deja în relații ostile,

totodată, acțiunile imputate lui Buzeu A. se invocă că au avut loc în perioada iulie-

august 2009, pe când banii respectivi au fost transferați la data de 07.10.2009. La

acest argument, instanța de apel a notat, că într-adevăr faptele imputate inculpatei

au avut loc în perioada lunilor iulie-august 2009, când ultima i-a comunicat lui

Vascauțan L., că acesta urmează să-i transmită suma de 3.000 euro, ulterior și suma

de 500 euro, pentru a influența persoanele care exercită urmărirea penală în

privința acestuia, de a înceta urmărirea penală. Totodată, apărarea nu a ținut cont

că, la data de 17.10.2009 și 20.10.2009, după ce Vascauțan L. a primit suma de 3.000

euro, ce a fost transferată prin sistemul de transfer Western Union, inculpata a

pretins și a primit de la partea vătămată suma de 3.000 euro, iar la scurt timp a

primit și suma de 500 euro.

În ceea ce privește critica, că prin documentul bancar se atestă că la data de

07.10.2009, Vascauțan L., a primit 1.500 euro prin bancă de la Slonin V., instanța de

apel a considerat, că aceasta nu poate fi un impediment de a nu considera faptul că

4

partea vătămată a recepționat acești bani și i-a transmis inculpatei pentru a

influența un colaborator de poliție ca să înceteze dosarul penal.

Cu referire la apelul declarat de către partea vătămată, instanța de apel a

reținut, că ultimul a contestat hotărârea primei instanțe sub aspectul

individualizării pedepsei în privința inculpatei și sub aspectul soluționării acțiunii

civile.

Ce ține de pedeapsa penală aplicată inculpatei, instanța de apel a statuat, că

prima instanță a ținut cont de faptul că inculpata a săvârșit o infracțiune gravă, din

interes material, ultima anterior a fost atrasă la răspundere penală, dar

antecedentul penal este stins, de asemenea careva circumstanțe care atenuează ori

agravează răspunderea penală nu au fost stabilite.

Instanța de apel a reținut, că la individualizarea pedepsei în privința

inculpatei, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61,

75 Cod penal. Totodată, deși inculpata nu recunoscut vina în comiterea infracțiunii

incriminate și a refuzat să dea declarații, atât la faza urmăririi penale cât și în cadrul

primei instanțe, totuși instanța de apel nu a stabilit careva circumstanțe care ar

putea justifica agravarea pedepsei penale, după cum solicită partea vătămată, o

pedeapsă penală privativă de libertate, mai mult ca atât că, Buzeu A., are la

întreținere un copil minor, care este încadrat în grad de dizabilitate sever.

În această ordine de idei, instanța de apel a constatat, că corectarea și

reeducarea inculpatei este posibilă și fără izolarea acesteia de societate,

concluzionându-se că pedeapsa penală sub formă de amendă în mărime de 3.000

unități convenționale, satisface exigențele individualizării pedepsei penale și este

de natură să aducă atingere scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod

penal.

În ceea ce privește solicitarea părții vătămate privind încasarea prejudiciului

moral în mărime de 50.000 lei, instanța de apel a considerat, că prima instanță

corect a dispus respingerea ca neîntemeiată a cerinței date, indicând faptul că

partea vătămată în mod benevol a transmis inculpatei suma de 3.500 euro,

urmărind în cele din urmă scopul de a se eschiva de la răspundere penală,

respectiv, această sumă nu a fost extorcată de la partea vătămată sau dobândită

prin înșelăciune și abuz de încredere, din care motive, instanța de apel nu a

constatat, crearea unor suferințe fizice și psihice inestimabile părții vătămate.

Ca urmare, instanța de apel a constatat că, acțiunile infracționale săvârșite de

inculpată nu au fost de natură să provoace suferințe fizice și psihice părții

vătămate, neliniște pentru viața și sănătatea acestuia, acțiuni infracționale care nu

au fost de natură să lase amprente asupra sănătății psihice a părții vătămate, astfel a

fost respins capătul de cerere privind încasarea de la Buzeu A. a prejudiciului

moral în mărime de 50.000 lei.

de către:

5

6.1. Inculpată, prin care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie achitată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.

(2) lit. c) Cod penal.

În motivarea recursului său, a invocat că:

- instanțele inferioare nu au stabilit cu certitudine elementele infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, pentru care a fost condamnată și nu

au examinat sub toate aspectele pertinența și veridicitatea probelor administrate în

incriminarea sa;

- la adoptarea soluției instanțele inferioare s-au bazat pe o descriere formală a

declarațiilor părții vătămate și martorilor, fără formulări care să corespundă

exigențelor de certitudine, claritate, consecutivitate, logică și pertinență;

- instanțele de fond au ignorat faptul că declarațiile părții vătămate sunt

contradictorii și nesigure trezind dubii referitor la veridicitatea lor;

- condamnarea sa nu a fost formulată într-o manieră care să excludă orice

îndoială sau dubiu, nu este bazată pe probe directe ce ar confirma cu certitudine că

este culpabilă de infracțiunea imputată, având în vedere că nu se consideră

vinovată de cele incriminate.

În drept, recurenta își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) Cod de procedură penală.

6.2. Avocatul Iovu T. în numele inculpatei, a declarat recurs suplimentar, prin

care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

achitată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal.

În motivarea recursului a invocat că:

- condamnarea recurentei este bazată în principiu pe declarațiile contradictorii

ale părții vătămate, care nu au fost verificate prin alte mijloace de probe pertinente

și concludente;

- instanțele inferioare urmau să aprecieze critic declarație părții vătămate,

deoarece acesta a fost în relații de concubinaj cu inculpata, care l-a părăsit și s-a

căsătorit cu un alt bărbat. Declarațiile lui sunt subiective și puteau fi făcute din

răzbunare, această versiune nefiind combătută;

- declarațiile martorului Modvală V., la fel urmau a fi apreciate critic, deoarece

este prieten și cumătru cu partea vătămată, mai mult ca atât a avut relații de afaceri

cu Buzeu A. De asemenea, martorul a declarat, că a auzit că Vascauțan L. i-a

transmis lui Buzeu A. suma de 3.000 euro, pentru a fi transmiși polițiștilor sau

avocatului, el nu cunoaște pentru ce și când au fost transmiși banii, cu atât mai

mult, el nu a asistat la transmiterea banilor. Prin urmare, declarațiile acestuia nu

confirmă faptul dacă a fost sau nu transmisă suma de 3.000 de euro lui Buzeu A.;

- instanțele de fond neîntemeiat au pus la baza hotărârilor de condamnare

declarațiile martorului Todica I., deoarece din declarațiile ultimului nu se poate

concluziona că Buzeu A. a comis trafic de influență;

- nu pot fi reținute nici declarațiile martorului Vascauțan M., deoarece aceasta

este fosta soție a lui Vascauțan L., care a făcut denunț la poliție, în baza căreia

ultimul a fost condamnat în temeiul art. 152 alin. (2) Cod penal;

6

- referitor la documentele bancare, acestea nu confirmă că banii au fost

transmiși de la mama lui Vascauțan L. nemijlocit pentru Buzeu A.;

- nu sunt dovedite cu certitudine acțiunile culpabile a lui Buzeu A., totodată

nu a fost verificată corectitudinea celor declarate de către Vascauțan L., astfel

instanța urma să ia în considerație, că declarațiile martorilor Modvală V., Todică I.

și Vascauțan M. nu au confirmat cele invocate de către partea vătămată;

- apărarea a invocat mai multe argumente cu referire la achitarea inculpatei,

iar instanța de apel a ignorat aceste argumente și probe, și nu s-a pronunțat în mod

obiectiv asupra lor, nefiind combătute;

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 389 alin. (1), (2) Cod de procedură

penală, astfel și-a motivat soluția doar în baza unei probe, astfel fiind încălcat art. 6

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor

declarate, solicitând respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece recurenții

invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de

reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală. Astfel, recursurile nominalizate nu conțin argumentele

ilegalității hotărârii instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept de

importanță generală abordată în cauză, cerințe stipulate la art. 430 pct. 5) Cod de

procedură penală, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului în sensul art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală. Cu referire la recursul declarat de avocatul Iovu

T. în numele inculpatei, consideră că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil,

deoarece termenul de 30 de zile pentru depunerea recursului a fost depășit.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

Cu referire la recursul declarat de către inculpata, Buzeu A.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel. Astfel, în pct. 18 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție

din 30 octombrie 2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală”,

este atenționat că, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori

de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material.

În continuare, Colegiul penal relevă că, potrivit textului recursului declarat de

către inculpată, titularul acestuia invocă de drept temeiurile prevăzute de art. 427

7

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile în care instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii sau acesta este expus neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs menționează asupra temeiului invocat și prevăzut la pct. 6)

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, că această normă are subpuncte, care

concret stabilesc temeiurile pentru declararea recursului. Astfel, titularul dreptului

de recurs, în partea dispozitivă a acestuia a indicat pct. 6) alin. (1) al articolului

menționat, însă acest alineat conține 5 temeiuri ce pot fi invocate în recurs, iar

inculpata nu a specificat expres care din aceste temeiuri le pune la baza cererii

înaintate și prin ce se confirmă aceste temeiuri. Prin urmare, verificând alegațiile

recurentei, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal conchide, că acestea sunt vădit

neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției de respingere, ca nefondate,

a apelurilor declarate de avocații Casian I. și Iovu T. în numele inculpatei, și partea

vătămată, cu menținerea sentinței atacate fără modificări, a respectat prevederile

legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. Totodată, instanța de recurs

apreciază că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea

descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor

din art. 6 CEDO.

În același context, Colegiul penal menționează, că deși art. 6 § 1 al Convenției

obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, însă Curtea a specificat că

acest lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de parte

(Van de Hurk v. the Netherlands). Modul în care se aplică obligația de a motiva

hotărârile judecătorești poate varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat

în lumina circumstanțelor cauzei (Hiro Balani v. Spain).

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelurile părților și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea

atacată și corect a considerat că probele puse la baza sentinței nu conțin erori

procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor, dovedind indubitabil

vinovăția inculpatei de cele incriminate.

De asemenea, recurenta critică hotărârile adoptate de instanțele de fond din

motiv că acestea nu au dat o apreciere corespunzătoare probelor cercetate, astfel în

opinia inculpatei, ele nu demonstrează vinovăția sa în cele incriminate prin actul de

sesizare a instanței.

În primul rând, relevant este de menționat, că la această etapă a procedurilor,

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele ierarhic inferioare, întrucât aceasta este atributul exclusiv al

8

instanțelor de fond. Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța

de fond și cea de apel, corectitudinea soluției de condamnare adoptate în privința

lui Buzeu A.

Totodată, în același context, urmează a se remarca că, în cadrul procesului

penal aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organul de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cît și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce este dată în

urma acestei activități.

Însă, cu toate acestea, instanța de recurs reiterează, că chestiunea de apreciere a

probelor și temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la etapa

judecării recursului. Deci, pentru a constitui temei de casare eroarea de fapt trebuie

să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă

parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de

apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății, după verificarea actelor cauzei, o atare eroare nu a

fost constatată de către instanța de recurs.

Mai mult, raportând cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor

efectuată de instanța de apel, Colegiul penal specifică, că instanța de apel corect a

ajuns la concluzia despre menținerea sentinței și just a apreciat probele administrate

în cauză. Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal, subsidiar

verificând materialele dosarului specifică, că judecând apelurile declarate instanța

de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție

corectă de menținere a sentinței, potrivit căreia s-a dispus condamnarea lui Buzeu

A., în baza art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, la amendă în mărime de 3.000 unități

convenționale ce constituie 60.000 lei.

Astfel, instanța de recurs susține, că soluția instanței de apel este argumentată

și corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și,

totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării

reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că există fapta infracțiunii

incriminate în baza art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal.

De asemenea, cu referire la critica inculpatei, precum că, instanțele inferioare

nu au stabilit elementele infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal,

pentru care a fost condamnată și nu au examinat sub toate aspectele veridicitatea

probelor administrate, Colegiul penal o respinge ca fiind neîntemeiată, deoarece

instanțele de fond au analizat minuțios aceste aspecte și s-au expus argumentat în

privința lor. Cu toate acestea, instanța de recurs va purcede la analiza acestor

9

elemente în prezenta speță în coraport cu circumstanțele constatate și probele

administrate.

Astfel, potrivit teoriei penale, latura obiectivă a infracțiunii de trafic de

influență, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de pretindere,

acceptare sau primire, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare,

servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană.

De asemenea, este de menționat și acel fapt că infracțiunea de trafic de

influență, este o infracțiune formală, ce se consideră consumată din momentul

pretinderii, acceptării sau primirii în întregime a remunerației ilicite.

Instanța de recurs atestă, că faptul pretinderii și primirii de către Buzeu A. a

sumei de 3.500 euro de la Vascauțan L., cu scopul de a-l influența pe Todica I. să

nu îndeplinească acțiuni ce intră în obligațiile lui de serviciu, se confirmă prin

probele cercetate și verificate de instanțele de fond și anume:

- declarațiile părții vătămate Vascauțan L., care indică direct la faptul că

inculpata cunoscând, că acesta este cercetat penal în cadrul unei cauze penale

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 Cod penal, menționând că este

cumătră cu un colaborator din cadrul DGSO MAI, pe nume Todică I., asupra căruia

susținea că are influență, i-a promis lui Vascauțan L. că, îl va determina pe ultimul,

contra unor sume bănești, să nu îndeplinească acțiuni ce intrau în obligațiile sale de

serviciu, prin adoptarea unei hotărâri favorabile pe cauza penală intentată în

privința lui Vascauțan L., astfel a solicitat și a primit de la partea vătămată suma de

3.000 euro, ulterior 500 euro;

- declarațiile martorului Modvală V., care a menționat, că a participat de două

ori la transmiterea banilor de către Vascauțan L. inculpatei, inițial la transmiterea

sumei de 3.000 euro, ulterior la transmiterea sumei de 500 euro, pentru a fi încetat

procesul penal în privința lui Vascauțan L.;

- declarațiile martorului Todică I., din care rezultă că în perioada când

Vascauțan L. era deținut, Buzeu A., s-a apropiat de el și l-a întrebat dacă poate

rezolva contra plată problemele concubinului său, cu încetarea procesului pe

numele acestuia;

- declarațiile martorului Vascauțan M., care a declarat, că din discuțiile cu

Modvală V. și Vascauțan L. a înțeles că ultimul i-a transmis inculpatei suma de

3.500 euro, pentru a-i rezolva întrebările referitor la dosarul penal deschis pe

numele acestuia;

- procesul-verbal de ridicare din 17.10.2011, în rezultatul căruia de la

Vascauțan L. a fost ridicat un certificat bancar eliberat de către BC „Moldova

Agroindbank” filiala 23, Chișinău din 07.10.2009, prin care ultimul a

recepționat din Italia suma de 1.500 euro;

- procesul-verbal de examinare a documentului din 20.10.2011 din care rezultă,

că documentul dat reprezintă o confirmare bancară a faptului că, Vascauțan L. la

data de 17.10.2009 a primit prin Westen Union de la Slonin V. (Italia) suma de 1.500

euro;

10

- certificatul bancar eliberat de către BC „ Moldova Agroindbank” filiala nr. 23

Chișinău din 07.10.2009.

În ce privește latura subiectivă a infracțiunii de trafic de influență, aceasta se

caracterizează prin intenție directă. Motivul infracțiunii în cauză constă, în

principal, în interesul material sau în năzuința de a obține unele avantaje

nepatrimoniale. Una din formele alternative a scopului infracțiunii în cauză,

descrise în teoria juridică și care, în opinia Colegiului, este valabilă în prezenta

speță este scopul de a o face pe persoana publică, persoana cu funcție de demnitate

publică, persoana publică străină sau funcționarul internațional să nu îndeplinească

o acțiune în exercitarea funcției sale, indiferent dacă o asemenea acțiune va fi sau

nu săvârșită.

Deci raportând, considerațiunile teoretice, la circumstanțele cauzei și cumulul

de probe, Colegiul constată că, inculpata a avut scopul de a a-l determina pe

colaboratorul din cadrul DGSO MAI, Todică I., să nu îndeplinească acțiuni ce intrau

în obligațiile sale de serviciu, prin adoptarea unei hotărâri favorabile pe cauza

penală intentată în privința lui Vascauțan L., pentru care fapt a pretins și primit de

la Vascauțan L. suma de 3500 euro.

Obiectul material sau imaterial al infracțiunii de trafic de influență îl reprezintă

remunerația ilicită. Aceasta se exprimă în banii, titlurile de valoare, serviciile,

privilegiile, alte bunuri sau avantaje necuvenite făptuitorului. Banii, titlurile de

valoare, serviciile, privilegiile, alte bunuri sau avantaje constituie o remunerație

pentru intervenția făptuitorului pe lângă persoana publică, persoana cu funcție de

demnitate publică, persoana publică străină sau funcționarul internațional, pentru

ca oricare din acești factori de decizie să-și îndeplinească sau nu, ori să întârzie sau

să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale.

Așadar, reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de recurs atestă că

Vascauțan L. a transmis lui Buzeu A. suma de 3.500 euro, ce constituie o

remunerație ilicită, pentru intervenția ultimei pe lângă colaboratorul din cadrul

DGSO MAI, Todică I., pentru ca acesta să nu îndeplinească acțiuni ce intrau în

obligațiile sale de serviciu și să adopte o hotărâre favorabilă pe cauza penală

intentată în privința lui Vascauțan L.

De asemenea, din doctrina penală, subiectul infracțiunii în cauză este persoana

fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani. În

plus, subiectul infracțiunii în cauză trebuie să fie o persoană care are influență sau

care susține că are influență asupra unui factor de decizie și anume-asupra unei

persoane publice, persoane cu funcție de demnitate publică, persoane publice

străine sau funcționar internațional. Termenul „influență” privește acea influență

care trebuie să izvorască din alte raporturi decât raporturile legale de subordonare,

de control, colaborare, îndrumare, supraveghere prevăzute de lege sau în baza legii.

Aceasta trebuie să izvorască, de exemplu din raporturile de rudenie sau prietenie,

raporturile comerciale, relații infracționale, relații politice etc.

În urma celor expuse, Colegiul penal statuează, că din declarațiile părții

vătămate și a martorilor audiați în cauză, reiese că, Buzeu A., declarând că este

11

cumătră cu un colaborator din cadrul DGSO MAI, pe nume Todică I., asupra căruia

susținea că are influență, i-a promis lui, Vascauțan L., că îl va determina pe acesta,

contra unor sume bănești să nu îndeplinească acțiuni ce intrau în obligațiile sale de

serviciu, prin adoptarea unei hotărâri favorabile pe cauza penală intentată în

privința lui Vascauțan L.

Cât privește argumentul recurentei, precum că instanțele de fond au ignorat

faptul că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii și trezesc dubii referitor la

veridicitatea lor, instanța de recurs verificând actele și lucrările dosarului constată

că în cuprinsul filei 67 a deciziei atacate se motivează corespunzător, că declarațiile

lui Vascauțan L. sunt pertinente și concludente și care pot fi puse la baza sentinței

de condamnare, mai mult ca atât acestea fiind în coroborare cu declarațiile

martorilor Modvală V. și Vascauțan M.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu

se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatei, în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acesteia sânt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal și în cele din urmă temeiul pentru

recurs invocat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmarea.

În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de prima

instanță și instanța de apel în privința inculpatei, nefiind identificată de instanța de

recurs vre-o eroare judiciară, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârilor

judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile

formulate de către recurentă în recursul ordinar deferit spre examinare.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta urmează a fi

declarat inadmisibil.

Cu referire la recursul declarat de către avocatul Iovu T. în numele inculpatei.

În conformitate cu art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401,

persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sânt în drept să

declare recurs ordinar. Astfel, apărătorul fiind în drept să declare recurs ordinar,

atât în latura penală, cât și în cea civilă.

Reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a recursului ordinar este de 30 zile de la data pronunțării deciziei.

Așadar, în prezenta speță Colegiul reține că, copia deciziei motivate a

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2015, i-a fost

înmânată avocatului Iovu T., la data de 09 decembrie 2015, fapt confirmat prin

recipisa anexată la materialele cauzei (f.d. 75 v. II).

Prin urmare, instanța de recurs menționează că, avocatul Iovu T. a declarat

recurs ordinar suplimentar la data de 01 martie 2016, fapt confirmat prin amprenta

ștampilei de intrare (f.d. 85 v. II).

Prevederile alin. (2) și (3) art. 230 Cod de procedură penală stipulează că, în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

12

actului efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în

calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care

acesta se împlinește.

Revenind la prezenta speță, Colegiul penal constată că, luând în considerație

data pronunțării integrale a deciziei instanței de apel, adică 09 decembrie 2015,

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar pentru apărător, în cazul

dat, a expirat la sfârșitul zilei de 11 ianuarie 2016.

Totodată, Colegiul remarcă că, legea procesual-penală nu face care mențiuni

referitor la declararea suplimentară a recursului ordinar și nu stabilește alte

termene pentru actele suplimentare, decât cele prevăzute la art. 422 Cod de

procedură penală.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste

termen.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal, conchide că termenul de 30

zile pentru depunerea recursului ordinar suplimentar de avocatul Iovu T. a fost

depășit, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind declarat

peste termen.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2015, în cauza penală privind-o

pe Buzeu Aurelia Alexandru, pe motiv că recursul inculpatei este vădit

neîntemeiat, iar recursul avocatului Iovu Tatiana în numele inculpatei, este declarat

peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 06 aprilie 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

13