1ra-1504/2016 — art. 166 alin. 2 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 166 alin. 2 lit. d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1504/2016 — art. 166 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1504/2016
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
10 august 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 mai
2016, în cauza penală privindu-l pe
Florea Valeriu Vasile, născut la 16 februarie 1964,
originar și domiciliat mun. Chișinău str. G. Asachi 71/3 ap.
105.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 13.01.2016-11.02.2016
instanța de apel: 01.03.2016-03.05.2016
instanța de recurs: 11.07.2016 - 10.08.2016
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 11 februarie 2016, în procedura
judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Florea Valeriu
Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 166 alin. (2) lit. d) Cod
penal, la 2 ani închisoare.
În baza art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei
pe o perioadă de probațiune de 2 ani.
Potrivit sentinței s-a constatat, că Florea V., la data de 19 ianuarie 2015, în
jurul orei 22:20, având în proprietate ferma de creștere a animalelor din s. Floreni,
r- nul Anenii Noi, fiind contactat telefonic de către angajatul său Bezerdiuc V., care
i-a comunicat despre venirea lui Vulpe P. pe teritoriul fermei sale, a dat indicații
lui Bezerdiuc V. ca împreună cu Fratea I. să îl priveze de libertate pe Vulpe P. până
a doua zi, când va veni și el la fermă. Ulterior, la data de 20 ianuarie 2015, în jurul
orei 09:00-10:00, deplasându-se la ferma sa, l-a dus într-o cameră pe Vulpe P., care
era privat de libertate l-a indicația sa, aplicându-i mai multe lovituri cu o bâtă, apoi
sub amenințarea continuării maltratării, l-a obligat să scrie o recipisă că îi va da
1.000 lei, un scaun și o sticlă de la geam, apoi în jurul orei 11:00 l-a eliberat.
1
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,
fapta inculpatului Florea V. a fost calificată de drept în baza art. 166 alin. (2) lit. d)
Cod penal și anume – privațiunea ilegală de libertate a unei persoane, dacă acțiunea nu
este legată cu răpirea acesteia, săvârșită de două sau mai multe persoane.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, prin care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.
166 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis.
În motivarea apelului a invocat că:
- pedeapsa stabilită este prea blândă și nu corespunde gravității imputate și
circumstanțelor cazului;
- prima instanță stabilindu-i inculpatului pedeapsă sub formă de închisoare
cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu a ținut cont de circumstanțele
comiterii infracțiunii și atitudinea criminală a inculpatului față de consecințele
comiterii infracțiunii.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2016, a
fost respins ca nefondat apelul declarat de către procuror, fiind menținută sentința.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat, că prima
instanță a stabilit corect circumstanțele de fapt ale infracțiunii comise, just
apreciind probele prezentate, întemeiat ajungând la concluzia că Florea V. a
săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, aplicându-i
acestuia o pedeapsă echitabilă.
Instanța de apel a menționat faptul, că inculpatul a solicitat examinarea cauzei
în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, astfel
vina inculpatului fiind confirmată prin declarațiile sale, a părții vătămate Vulpe P.
și martorilor Bruma E., Bruma A., Brihuneț G., Protico S. și prin raportul de
expertiză medică-legală nr. 031 din 23 ianuarie 2015 (f.d. 72); procesul-verbal de
cercetare la fața locului din 21, 27 ianuarie 2015 (f.d. 21-29); procesul verbasl de
ridicare de la Florea V. a recipisei (f.d. 62-63); procesele-verbale de confruntare (f.d.
46-60).
La individualizarea pedepsei, instanța de apel a constatat, că prima instanță a
acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și motivat a stabilit
categoria și măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele
cauzei, persoana inculpatului, gravitatea infracțiunii săvârșite, circumstanțele ce
atenuează și agravează răspunderea penală.
Instanța de apel a mai menționat și faptul, că inculpatul prin cerere scrisă, a
declarat că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, solicitând ca
judecarea cauzei să fie în baza probelor administrate în faza de urmărire penală
conform procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală.
În asemenea condiții, instanța de apel a conchis, că prima instanță just a
apreciat modul și măsura de pedeapsă, ce au fost aplicate inculpatului, care este
2
pentru prima dată supus răspunderii penale, nu prezintă pericol social, a
recunoscut vina integral, s-a căit sincer de cele comise, iar corectarea ultimului
fiind posibilă cu aplicarea unei sancțiuni cu suspendarea condiționată conform
prevederilor art. 90 Cod penal, pedeapsă care este aptă să conducă la realizarea
scopului sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei
atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire
socială și principiile morale.
Decizia instanței de apel se contestă cu recurs ordinar de către procuror,
prin care solicită casarea acesteia și remiterea cauzei penale spre judecare în
aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a invocat argumente similare cu cele din
apel și subsidiar indică:
- la individualizarea pedepsei instanța de apel a ignorat prevederile art. 61, 75
Cod penal;
- instanța de apel nu și-a motivat pe deplin soluția privind aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal.
În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)
pct. 6), 10) Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca
fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în
recurs sânt vădit neîntemeiate.
Recurentul își întemeiază recursul în baza pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală și anume, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în
care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis
o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427
Cod de procedură penală, recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a expus
motivat referitor la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
Colegiul penal consideră că temeiul invocat de către recurent și prevăzut la
pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea la
examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea
cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de
procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.
Din textul deciziei recurate se constată, că instanța de apel, a cercetat toate probele
3
prezentate, apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității
acestora și care în ansamblul lor, au confirmat corectitudinea condamnării
inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii imputate.
Mai mult, instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată, că la
stabilirea pedepsei instanțele ierarhic inferioare au acordat deplină eficiență
prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel motivându-și
soluția în sensul art. 415 Cod de procedură penală, just menținând sentința
atacată.
În continuare, instanța de apel și-a motivat soluția menționând, că potrivit art.
90 Cod penal, urmează a fi dispusă condamnarea cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei, stabilindu-i perioada de probațiune pe un termen de 2 ani,
dacă nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare exemplară
încrederea acordată, obligându-l pe inculpat să nu își schimbe domiciliul fără
consimțământul organului competent. Astfel, din materialele cauzei s-a stabilit cu
certitudine că Florea V., a recunoscut vina solicitând examinarea cauzei în baza
prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală (f.d. 189), se caracterizează pozitiv
la locul de trai, la evidență la medicul narcolog sau psihiatru nu se află, duce un
mod de trai civilizat, fapt ce denotă, că inculpatul a realizat gravitatea faptelor și
pericolul social al acțiunilor sale. În asemenea condiții, instanțele de judecată just
au ajuns la concluzia, că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă cu
aplicarea unei pedepse neprivative de liberate, stabilindu-i acestuia o pedeapsă
echitabilă faptelor comise cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
De menționat este și faptul, că conform art. 6 alin. 111 Cod de procedură
penală, prin expresia eroare gravă de fapt – se înțelege stabilirea eronată a faptelor,
în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau
sau prin denaturarea conținutului acestora, astfel recurentul invocând acest temei nu
a concretizat pretențiile asupra cărei erori de fapt s-a referit, acesta fiind apreciat
de către Colegiul penal, ca fiind declarativ.
Prin urmare, argumentele invocate de recurent privitor la prezența temeiului
pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,
Colegiul consideră, că nu sunt întemeiate și suficiente pentru desființarea
hotărârii instanței de apel.
Cu referire la temeiul pentru recurs invocat de către procuror - s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale, specificat la pct. 10) alin. (1) art. 427
Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează, că recurentul critică
hotărârea dată în partea pedepsei menținute de instanța de apel și anume
consideră că, inculpatului urma să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră, cu executare
reală în penitenciar.
În viziunea Colegiului, nici acest temei pentru recurs invocat de recurent nu
este incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția
adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal la
4
soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului,
stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia.
Deci, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în
măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru
infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în
vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile
prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei
în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.
Conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale,
în coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75
alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare
caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor
comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile,
circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de
influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia.
Instanța de recurs reține, că inculpatul a fost condamnat de săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar cauza a fost
examinată în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.
Totodată, Colegiul penal menționează că sancțiunea infracțiunii prevăzute de
art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de la 3 până la 7
ani, iar conform art. 16 alin. (4) Cod penal, aceasta se clasifică ca infracțiune gravă.
În prezenta cauză penală au fost stabilite, ca circumstanțe atenuante – căința
sinceră, iar circumstanțe agravante – săvârșirea infracțiunii prin participație.
Astfel, argumentul recurentului, precum că în privința inculpatului urma a fi
aplicată o pedeapsă cu executare, Colegiul îl consideră neîntemeiat, deoarece
instanțele de fond just au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, ce se
clasifică ca gravă, fiind comisă cu intenție directă, precum și de prevederile
normelor prevăzute de partea Generală a Codului penal. Având în vedere toate
împrejurările cauzei, instanța de recurs consideră, că pedeapsa stabilită în sarcina
inculpatului, cu reducerea a 1/3 din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în
conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și modalitatea de
executare a acesteia, a fost individualizată corect și în așa fel încât acesta să se
convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor
fapte similare.
În consecință, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de instanțele de
fond, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art.
61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților,
cât și a altor persoane.
5
În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în
speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a
instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei
în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de art.
414-419 Cod de procedură penală, iar inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă cu
respectarea criteriilor de individualizare a pedepsei penale, impunându-se în
consecință inadmisibilitatea recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul Procuraturii
de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2016, în cauza penală privindu-l pe Florea
Valeriu Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 26 august 2016.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
6