1ra-1504/2016 — art. 166 alin. 2 lit. d CP

1ra-1504/2016 — art. 166 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1504/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 mai

2016, în cauza penală privindu-l pe

Florea Valeriu Vasile, născut la 16 februarie 1964,

originar și domiciliat mun. Chișinău str. G. Asachi 71/3 ap.

105.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Florea Valeriu

Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 166 alin. (2) lit. d) Cod

penal, la 2 ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

jurul orei 22:20, având în proprietate ferma de creștere a animalelor din s. Floreni,

r- nul Anenii Noi, fiind contactat telefonic de către angajatul său Bezerdiuc V., care

i-a comunicat despre venirea lui Vulpe P. pe teritoriul fermei sale, a dat indicații

lui Bezerdiuc V. ca împreună cu Fratea I. să îl priveze de libertate pe Vulpe P. până

a doua zi, când va veni și el la fermă. Ulterior, la data de 20 ianuarie 2015, în jurul

orei 09:00-10:00, deplasându-se la ferma sa, l-a dus într-o cameră pe Vulpe P., care

era privat de libertate l-a indicația sa, aplicându-i mai multe lovituri cu o bâtă, apoi

sub amenințarea continuării maltratării, l-a obligat să scrie o recipisă că îi va da

1.000 lei, un scaun și o sticlă de la geam, apoi în jurul orei 11:00 l-a eliberat.

1

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

fapta inculpatului Florea V. a fost calificată de drept în baza art. 166 alin. (2) lit. d)

Cod penal și anume – privațiunea ilegală de libertate a unei persoane, dacă acțiunea nu

este legată cu răpirea acesteia, săvârșită de două sau mai multe persoane.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

166 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că:

- pedeapsa stabilită este prea blândă și nu corespunde gravității imputate și

circumstanțelor cazului;

- prima instanță stabilindu-i inculpatului pedeapsă sub formă de închisoare

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu a ținut cont de circumstanțele

comiterii infracțiunii și atitudinea criminală a inculpatului față de consecințele

comiterii infracțiunii.

fost respins ca nefondat apelul declarat de către procuror, fiind menținută sentința.

instanță a stabilit corect circumstanțele de fapt ale infracțiunii comise, just

apreciind probele prezentate, întemeiat ajungând la concluzia că Florea V. a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, aplicându-i

acestuia o pedeapsă echitabilă.

Instanța de apel a menționat faptul, că inculpatul a solicitat examinarea cauzei

în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, astfel

vina inculpatului fiind confirmată prin declarațiile sale, a părții vătămate Vulpe P.

și martorilor Bruma E., Bruma A., Brihuneț G., Protico S. și prin raportul de

expertiză medică-legală nr. 031 din 23 ianuarie 2015 (f.d. 72); procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 21, 27 ianuarie 2015 (f.d. 21-29); procesul verbasl de

ridicare de la Florea V. a recipisei (f.d. 62-63); procesele-verbale de confruntare (f.d.

46-60).

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a constatat, că prima instanță a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și motivat a stabilit

categoria și măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele

cauzei, persoana inculpatului, gravitatea infracțiunii săvârșite, circumstanțele ce

atenuează și agravează răspunderea penală.

Instanța de apel a mai menționat și faptul, că inculpatul prin cerere scrisă, a

declarat că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, solicitând ca

judecarea cauzei să fie în baza probelor administrate în faza de urmărire penală

conform procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală.

În asemenea condiții, instanța de apel a conchis, că prima instanță just a

apreciat modul și măsura de pedeapsă, ce au fost aplicate inculpatului, care este

2

pentru prima dată supus răspunderii penale, nu prezintă pericol social, a

recunoscut vina integral, s-a căit sincer de cele comise, iar corectarea ultimului

fiind posibilă cu aplicarea unei sancțiuni cu suspendarea condiționată conform

prevederilor art. 90 Cod penal, pedeapsă care este aptă să conducă la realizarea

scopului sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei

atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire

socială și principiile morale.

prin care solicită casarea acesteia și remiterea cauzei penale spre judecare în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, recurentul a invocat argumente similare cu cele din

apel și subsidiar indică:

- la individualizarea pedepsei instanța de apel a ignorat prevederile art. 61, 75

Cod penal;

- instanța de apel nu și-a motivat pe deplin soluția privind aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

Recurentul își întemeiază recursul în baza pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală și anume, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în

care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a expus

motivat referitor la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Colegiul penal consideră că temeiul invocat de către recurent și prevăzut la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Din textul deciziei recurate se constată, că instanța de apel, a cercetat toate probele

3

prezentate, apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

acestora și care în ansamblul lor, au confirmat corectitudinea condamnării

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii imputate.

Mai mult, instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată, că la

stabilirea pedepsei instanțele ierarhic inferioare au acordat deplină eficiență

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel motivându-și

soluția în sensul art. 415 Cod de procedură penală, just menținând sentința

atacată.

În continuare, instanța de apel și-a motivat soluția menționând, că potrivit art.

90 Cod penal, urmează a fi dispusă condamnarea cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, stabilindu-i perioada de probațiune pe un termen de 2 ani,

dacă nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare exemplară

încrederea acordată, obligându-l pe inculpat să nu își schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent. Astfel, din materialele cauzei s-a stabilit cu

certitudine că Florea V., a recunoscut vina solicitând examinarea cauzei în baza

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală (f.d. 189), se caracterizează pozitiv

la locul de trai, la evidență la medicul narcolog sau psihiatru nu se află, duce un

mod de trai civilizat, fapt ce denotă, că inculpatul a realizat gravitatea faptelor și

pericolul social al acțiunilor sale. În asemenea condiții, instanțele de judecată just

au ajuns la concluzia, că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă cu

aplicarea unei pedepse neprivative de liberate, stabilindu-i acestuia o pedeapsă

echitabilă faptelor comise cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

De menționat este și faptul, că conform art. 6 alin. 111 Cod de procedură

penală, prin expresia eroare gravă de fapt – se înțelege stabilirea eronată a faptelor,

în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau

sau prin denaturarea conținutului acestora, astfel recurentul invocând acest temei nu

a concretizat pretențiile asupra cărei erori de fapt s-a referit, acesta fiind apreciat

de către Colegiul penal, ca fiind declarativ.

Prin urmare, argumentele invocate de recurent privitor la prezența temeiului

pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

Colegiul consideră, că nu sunt întemeiate și suficiente pentru desființarea

hotărârii instanței de apel.

Cu referire la temeiul pentru recurs invocat de către procuror - s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, specificat la pct. 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează, că recurentul critică

hotărârea dată în partea pedepsei menținute de instanța de apel și anume

consideră că, inculpatului urma să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră, cu executare

reală în penitenciar.

În viziunea Colegiului, nici acest temei pentru recurs invocat de recurent nu

este incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal la

4

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului,

stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia.

Deci, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei

în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale,

în coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75

alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor

comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de

influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Instanța de recurs reține, că inculpatul a fost condamnat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar cauza a fost

examinată în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal menționează că sancțiunea infracțiunii prevăzute de

art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de la 3 până la 7

ani, iar conform art. 16 alin. (4) Cod penal, aceasta se clasifică ca infracțiune gravă.

În prezenta cauză penală au fost stabilite, ca circumstanțe atenuante – căința

sinceră, iar circumstanțe agravante – săvârșirea infracțiunii prin participație.

Astfel, argumentul recurentului, precum că în privința inculpatului urma a fi

aplicată o pedeapsă cu executare, Colegiul îl consideră neîntemeiat, deoarece

instanțele de fond just au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, ce se

clasifică ca gravă, fiind comisă cu intenție directă, precum și de prevederile

normelor prevăzute de partea Generală a Codului penal. Având în vedere toate

împrejurările cauzei, instanța de recurs consideră, că pedeapsa stabilită în sarcina

inculpatului, cu reducerea a 1/3 din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în

conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și modalitatea de

executare a acesteia, a fost individualizată corect și în așa fel încât acesta să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte similare.

În consecință, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de instanțele de

fond, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art.

61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților,

cât și a altor persoane.

5

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală, iar inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă cu

respectarea criteriilor de individualizare a pedepsei penale, impunându-se în

consecință inadmisibilitatea recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul Procuraturii

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2016, în cauza penală privindu-l pe Florea

Valeriu Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 26 august 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

6