1ra-1412/2016 — art. 190 al. 5 CP

1ra-1412/2016 — art. 190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1412/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare, declarate de

către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile,

avocații Beruceașvili Andrei și Baban Nicolae în numele inculpatului Mîța Igor, prin

care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 decembrie

2015, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2016, în cauza

penală privindu-l pe

Mîța Igor Ivan, născut la 18 septembrie 1980, domiciliat în

satul Alexăndreni, raionul Edineț.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 29.11.2013 - 01.12.2015;

instanța de apel: 18.12.2015 - 29.04.2016;

instanța de recurs: 21.06.2016 - 09.08.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor în cauză în baza

actelor din dosar,

CONSTATĂ :

Mîța Igor, a fost recunoscut comiterea infracțiunii prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod

penal, numindu-i o pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 79 Cod penal, sub

formă de 5 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis,

cu privarea de dreptul de a desfășura activități economice pe un termen de 5 ani.

S-a dispus încasarea de la Igor Mîța în beneficiul SRL „Imexagro” prejudiciul

material în sumă de 835 846 lei și 66 bani, în rest, acțiunea civilă înaintată de către

SRL „Imexagro” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

15.04.2011, având intenția însușirii prin escrocherie a bunurilor altei persoane în

proporții deosebit de mari, a încheiat cu ,,Imexagro” SRL un contract cu nr.109/1IV de

1

vânzare-cumpărare, conform căruia a primit, începând cu 15.04.2011 și până în vara

anului 2011, produse de uz fitosanitar în mărime de 543 816,95 lei. Întru confirmarea

disponibilității și asigurării executării contractului dat, a prezentat către ,,Imexagro”

SRL mai multe acte false precum certificatul nr.346 din 12.05.2011, eliberat de Primăria

s. Terebna, r-nul Edineț care confirma faptul că GȚ ,,Mîța Igor” deține în arendă 80 ha

de pământ, certificatul din 15.06.2011 eliberat de către Primăria or. Edineț conform

căruia GȚ ,,Mîța Igor” deține 125 ha de teren în extravilanul or. Edineț, solicitând să-i

fie eliberate produse de uz fitosanitar în sumă de 543 816, 95 lei. Aceste acte au fost

luate ca bază la perfectarea contractului de gaj al bunurilor imobile încheiat între

Gospodăria Țărănească ,,Mîța Igor” în calitate de debitor gajist și SRL ,,Imexagro” în

calitate de creditor gajist.

În urma prezentării actelor false de către Mîța Igor, a fost instituit gajul pe roada

soiei anului 2011 colectată de pe câmpurile cu suprafața de 80 ha, aflate în extravilanul

or. Edineț și cea de floarea soarelui a anului 2011 colectată de pe câmpurile cu

suprafața de 45 ha aflate la fel în extravilanul or. Edineț.

Produsele de uz fitosanitar primite până în vara anului 2011 în sumă de 543 816,95

lei au fost însușite de către Mîța Igor, prețul lor nu a fost restituit, cauzând în așa mod

lui ,,Imexagro” SRL, daune materiale în proporții deosebit de mari (vol. II, f.d. 79-80).

Fapta constatată de prima instanță a fost calificată în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal - dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, cu cauzarea de daune in

proporții considerabile, săvârșită în proporții deosebit de mari (vol. II, f.d. 89);

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei hotărâri, prin care Mîța Igor să fie recunoscut culpabil pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) din Codul penal, și a-i numi o pedeapsă de

10 ani închisoare cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis și privarea de

dreptul a exercita funcții economico-financiare pe un termen de 5 ani.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că, sentința este nefondată întrucât nu

corespunde circumstanțelor comiterii infracțiunii, iar motivele de aplicare în privința

învinuitului Mîța Igor a prevederilor art. 79 din Codul penal, la stabilirea pedepsei este

prea blândă și nu au fost stabilite careva circumstanțe atenuante, iar în cazul dat a unui

cumul de circumstanțe atenuante în privința acestuia pentru a reduce pedeapsa

principală.

3.2. Inculpatul a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei hotărâri prin care

să fie achitat de învinuirea de comiterea a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

2

În susținerea apelului, inculpatul a indicat că, probele puse la baza sentinței de

condamnare nu dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate,

astfel prima instanță le-a dat o apreciere greșită, motiv pentru care se impune

reaprecierea probelor respective și achitarea inculpatului.

Mai mult, inculpatul a menționat că, ordonanța de începere a urmăririi penale pe

respectiva cauza penală, și anume soluțiile de începere a urmăririi penale, nu

corespund cerințelor legale, deoarece a fost pornită numai printr-un denunț declarativ

din partea SRL ,,Imexagro” și câteva copii nelegiferate despre care nu se cunoaște

proveniența acestora.

În rest, inculpatul invocă dezacordul cu aprecierea probelor dată de către prima

instanță.

apelurile declarate de către procuror și inculpatul Mîța Igor au fost respinse și

menținută hotărârea atacată fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a conchis că, instanța de fond

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, prin care inculpatul Mîța Igor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal.

În ședința de judecată în apel au fost verificate și cercetate suplimentar

declarațiile și probele materiale examinate în ședința de judecată în fond și anume:

- declarațiile inculpatului Mîța Igor;

- declarațiile reprezentantului părții vătămate SRL „Imexagro”, Sîrbu Ion;

- declarațiile martorului Vîrlan Vladimir;

- plângerea directorului SRL „Imexagro” ,Scutari Oleg, privind pornirea urmăririi penale

nr. 54 din 09.09.2011 (vol. I, f.d. 53-54);

- contractul de vânzare-cumpărare nr. 109/11v (vol. I, f.d. 55-57);

- actul de verificare dintre SRL „Imexagro” și Mîța Igor (vol.I, f.d. 58);

- contract de arendă a terenurilor cu nr. 30 din 16 august 2010 (vol.I, f.d. 59-62);

- contractul de gaj al bunurilor mobile din 24 iunie 2011 încheiat între GȚ „Mîța Igor”

și SRL „Imexagro” (vol. I, f.d. 63-64);

- certificat din 15 iunie 2011 eliberat de către primarul raionului Edineț Cojocaru

Constantin (vol.I, f.d. 65-66);

- ordonanță de recunoaștere în calitate de reprezentat legal din 05 decembrie 2011 (vol.I,

f.d. 100);

3

- ordonanță de recunoaștere în calitate de parte civilă din 05 decembrie 2011 (vol.I, f.d.

103);

- adeverința nr. 1718 din 16 martie 2012 eliberată de către primarul raionului Edineț

Cojocaru Constantin (vol.I, f.d. 108);

- procesul- verbal de audiere a martorului Scutaru Victor din 28 august 2012 (vol.I, f.d.

109);

- procesul- verbal de ridicare din 13 iunie 2016 (vol.I, f.d. 113);

- certificatul nr. 346 din 12 mai 2011 eliberat de primarul satului Terebna, Tențiu L.

(vol.I, f.d. 114);

- certificatul nr. 367 din 12 august 2011 eliberat de primarul satului Terebna Țîțanu V.

(vol. I, f.d. 115);

- informarea Primăriei orașului Edineț nr. 164 din 19 august 2011 (vol.I, f.d. 116);

- cerere de înregistrare a gajului (vol.I, f.d. 117);

- confirmarea înregistrării gajului cu nr. de înregistrare 160477 (vol.I, f.d. 118);

- contract de gaj al bunurilor mobile din 24 iunie 2011 (vol.I, f.d. 119-120);

- certificat din 15 iunie 2011 (vol.I, f.d. 121);

- raport de expertiză nr. 7077 din 16 octombrie 2013 (vol.I, f.d. 126);

- procesul-verbal de ridicare din 21 aprilie 2012 cu anexă: 20 de facturi fiscale (vol.I, f.d.

137-157);

- contract de vânzare-cumpărare nr. 109/11v (vol.I, f.d. 158-161);

- contract de subarendă a terenurilor din 15 martie 2009 (voi.II, f.d. 39-42); declarațiile

martorului Scutari Oleg din 28 aprilie 2015 (vol.II, f.d. 66);

- declarațiile martorului Nistor Ion din 23 iunie 2015 (vol.II, f.d. 67-68).

Instanța de apel a concluzionat că , inculpatul a invocat motive ce sânt grupate:

în cele, ce vizează activitatea organului de urmărire penală în faza de urmărire penală privind

administrarea și aprecierea probelor prezentate în sprijinul învinuirii și în cele, ce vizează

activitatea instanței de judecată privind administrarea și aprecierea probelor puse la baza

condamnării inculpatului pentru fapta ce nu constituie o infracțiune.

Cu privire la motivele invocate în apelul inculpatului, precum că procesul penal

s-a desfășurat cu încălcarea normelor de procedură penală, instanța de apel le-a

respins, deoarece acestea nu sânt argumentate, mai mult nu sunt susținute prin

probatoriul administrat în cauză.

Astfel, urmărirea penală și judecata în fond s-au desfășurat cu respectarea

procedurii prevăzute de lege și, respectiv, nu se constată încălcări care atrag nulitatea

actelor procedurale efectuate, prin prisma art. 251 Cod de procedură penală, în

special - rechizitoriul și ordonanța de învinuire, ce-l vizează pe inculpat.

4

Ordonanța de învinuire este întocmită în conformitate cu prevederile art. 281

Cod de procedură penală, fiind înaintată acuzarea învinuitului în conformitate cu

prevederile art. 282 Cod de procedură penală.

Rechizitoriul este întocmit în conformitate cu prevederile art. 296 Cod de

procedură penală și trimis în judecată în conformitate cu prevederile art. 297 Cod de

procedură penală.

Totodată, instanța de apel a remarcat că, în procesul-verbal privind prezentarea

materialelor de urmărire penală nu există obiecții la rechizitoriu și la ordonanța de

învinuire sub aspectul învinuirii formulate (vol.I, f.d. 204).

Din actele și lucrările dosarului, instanța de apel a concluzionat că, în cursul

efectuării urmăririi penale, inclusiv la terminarea urmăririi penale, când învinuitul

Mîța Igor, a luat cunoștință cu materialele dosarului în prezența apărătorului, n-a

invocat demersuri sau cereri despre nulitatea actelor procedurale efectuate pe

parcursul etapei respective a procesului penal, ceea ce prezumă că partea apărării a

fost de acord cu legalitatea acțiunilor și actelor procedurale efectuate.

Cu privire la argumentele invocate de către inculpat ce vizează activitatea

instanței de judecată privind administrarea și aprecierea probelor puse la baza

condamnării inculpatului pentru fapta ce nu constituie o infracțiune, instanța de apel

le-a respins ca fiind nefondate.

Instanța de apel analizând procesul - verbal al ședinței de judecată, a

concluzionat că, la judecarea cauzei s-au respectat condițiile generale și principiile de

bază, iar cercetarea judecătorească s-a desfășurat în modul prevăzut de lege, fiind

audiați inculpatul, reprezentantul părții vătămate SRL „Imexagro”, Sîrbu Ion,

martorii Grosu G., Scutaru V., Scutari O. și Nistor I., precum și fiind cercetate

documentele și procesele-verbale ale acțiunilor procesuale.

Participanții la procesul de judecată au beneficiat de dezbaterile judiciare și

ultimul cuvânt al inculpatului. Sentința este adoptată prin deliberare, fiind

soluționate chestiunile prevăzute la art. 385 Cod de procedură penală. Aceasta

cuprinde elementele definitorii condamnării prevăzute de art.394, alin. (1) pct. 1) și

2) Cod de procedură penală, astfel încât este descrisă fapta criminală, considerată ca

fiind dovedită, sunt analizate probele pe care se întemeiază concluziile instanței de

judecată și motivele pentru care s-au respins alte probe, este efectuată încadrarea

juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului. Starea de fapt stabilită și de drept

apreciată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele

administrate - relevate în cuprinsul sentinței. Vinovăția inculpatului, în săvârșirea

infracțiunii imputate este confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța

de judecată.

5

Totodată, instanța de apel a indicat că, în contextul evaluării activității cu privire

la aprecierea probelor administrate în cauză, nu există temei pentru a da o nouă

apreciere probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe

privind condamnarea inculpatului, dat fiind că sunt motivate temeinic și legal, sub

aspectul vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită în

cadrul procesului penal, astfel fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii imputate.

Mai mult, instanța de apel a indicat că, instanța de fond corect a stabilit că la

momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare nr.l09/11v Mîța Igor,

conducătorul GȚ „Mîța Igor” a acționat ilicit în raport cu vânzătorul SRL „

Imexagro”, intenționat inducându-l în eroare prin prezentarea unor informații

greșite privitor la starea sa materială, potențialul entității de a-și onora obligațiunile

contractuale asumate. Inculpatul nu a comunicat vânzătorului despre faptul că GȚ ”

Mîța Igor” are datorii față de alți creditori. Inculpatul a semnat contractul, fiind

conștient de faptul că potrivit p.p.6.2 parg.6 al contractului respectiv, se obligă să

instituie gajul bunurilor imobile și/sau mobile (roada rapiței a anului 2011, roada

culturilor de câmp a anului 2011) în folosul vânzătorului în termen până la 20.05.

2011, iar roada poate fi gajată doar dacă ai în posesie teren pe care să o cultivi.

Instanța de apel a apreciat drept convingătoare afirmațiile părții vătămate

conform cărora vânzătorul a fost dus în eroare referitor la capacitățile de plată ale

inculpatului prin faptul că, ultimul permanent le arăta terenuri cu plantații,

specificând că roadă va fi și bunurile contractate și primite în proprietate vor fi

achitate. Comportamentul inculpatului ulterior încheierii contractului de vânzare-

cumpărare denotă încă odată faptul că inițial la semnarea acestuia, ultimul nu a

intenționat de a-și onora cu bună credință obligațiunile contractuale, dar a acționat

într-o manieră de a-i crea vânzătorului o reprezentare falsă a situației materiale pe

care o deține, pentru a-l determina să-i transmită benevol în proprietate produse de

uz fitosanitar.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, anume Mîța I. a prezentat actele false

pentru perfectarea contractului de gaj, pentru a demonstra că deține în folosință

anumite terenul în extravilanul or. Edineț. Aceste acțiuni ale inculpatului doar

confirmă încă odată intenția inculpatului de a duce vânzătorul în eroare,

determinându-l și în continuare să îi ofere produse de uz fitosanitar.

Mai mult, instanța de apel a indicat că, Mîța I. având încheiat din 15.03.2009 un

contract de subarendă a terenurilor cu SC ,,Agro Dinian”, în extravilanul s. Parcova,

r-nul. Edineț, nu a indicat în contractul de gaj din 24.06.2011, anume aceste suprafețe

de teren, dar a preferat de a prezenta acte false. Faptul că, inculpatul nu avea de

6

intenția să se achite pentru produsele procurate, și că avea o stare material precară a

fost confirmat prin declarațiile martorul Nistor I. date în ședința de judecată, care a

indicat că, Mîța I. avea foarte multe datorii, iar produsele procurate nu le-a folosit

după destinație, dar le-a transmis în contul datoriilor pentru arenda terenurilor.

Instanța de apel a respins argumentele apărării în susținerea ipotezei precum că,

în speță sunt reliefate aspecte ce țin de relații civile contractuale. Acțiunile lui Mîța I.

se încadrează în sfera dreptului penal, odată ce în acțiunile lui se întrevede scopul

cupidant pe care-l are atunci când se atestă un comportament ilicit al acestuia

determinant pentru vânzător de a-i transmite în proprietate bunurile, cu însușirea lor

ulterioară și indisponibilitatea efectivă și reală a acestuia de a-și onora angajamentele

contractuale.

Totodată, instanța de apel a menționat că, inculpatul nu a achitat nici o sumă

întru onorarea obligațiunilor contractuale asumate prin contractual de vânzare-

cumpărare nr. 109/11v din 15.04.2011, prin ce condiționează un prejudiciu material

adus SRL ,,Imexagro” în proporții deosebit de mari.

Criticile invocate în apel cu privire la aprecierea probelor administrate în cauză

efectuată de instanța de judecată, instanța de apel le-a calificat ca opinia subiectivă a

părții apărării.

Motivele, precum că inculpatul Mîța I. nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

imputate, nu sunt fondate, devreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii,

administrate și apreciate de prima instanță - relevate în cuprinsul sentinței, verificate

în ședința instanței de apel, au dovedit cu certitudine că, inculpatul a săvârșit

infracțiunea imputată acestuia.

Mai mult, instanța de apel delimitând escrocheria de încălcarea normelor de

drept civil, după cum pretinde inculpatul, a luat în considerație atitudinea acestuia

față de angajamentul asumat în momentul transmiterii și primirii produselor de uz

fitosanitar în mărime de 543 816.95 lei, comportamentul postinfracțional al

inculpatului, precum și lipsa disponibilității efective a inculpatului de a-și onora

obligațiunile contractuale cu SRL „ Imexagro”.

Contractul de vânzare - cumpărare, cât și facturile fiscale semnate, prin care se

atestă primirea bunurilor de către inculpat de la partea vătămată, anexate la dosar

(vol. I, f.d. 158- 160, 138-157), nu confirmă prezența unui raport de natură juridică

civilă între aceste două persoane, de vreme ce probele respective nu coroborează cu

alte probe și nu combat starea de fapt stabilită în cauză.

Instanța de apel a indicat că, admițând faptul că inițial, între părți a existat un

contract de vânzare-cumpărare, urmând cu încheierea unui contract de gaj, la prima

vedere având caracter civil, ca urmare a comportamentului viclean al inculpatului,

7

care a primit produse de uz fitosanitar, pe parcursul timpului, nerestituind plata

sumei pentru bunurile primite, fără motive întemeiate, aceste acțiuni constituie

elementele de escrocherie.

Limita între un raport civil, care are la bază un contract de vânzare-cumpărare

și un raport penal, care are la bază componența de escrocherie este latura subiectivă,

care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință a părților, iar în

cazul escrocheriei este caracterizată prin rea-credință din partea inculpatului, adică

prin înșelăciune față de partea vătămată. Chiar dacă la început a lipsit intenția

infracțională nu exclude posibilitatea trecerii pe parcurs a raporturilor civile în sfera

penalului.

Totodată, instanța de apel a indicat că, până la primirea bunurilor de la partea

vătămată, situația financiară a inculpatului era foarte dificilă și complicată - situație,

care n-a fost relatată părții vătămate, aceasta fiind indusă în eroare prin înșelăciune.

Înșelăciunea reținută în sarcina inculpatului este probată prin faptul că, acesta a

creat impresia, precum că, în urma afacerii pe care o deține, dispune de posibilitatea

de a reîntoarce banii, or însăși reprezentantul părții vătămate a confirmat în ședința

de judecată, că inculpatul crea impresia unei persoane de bună-credință și i-a promis

că-și va onora obligația de a-i întoarce în termen banii.

Astfel, instanța de apel a conchis că, în raport cu circumstanțele stabilite, prin

prisma aspectelor enunțate, nu poate fi invocată imposibilitatea inculpatului de a găsi

mijloace materiale pentru a-și îndeplini obligațiile asumate față de partea vătămată -

ca temei de a nu fi aplicată răspunderea penală, dat fiind că în atare situație, există

indici care excedă limitele încălcării normelor dreptului civil, astfel se impune

intervenția legii penale în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

Mai mult, instanța de apel a indicat că, până în prezent inculpatul n-a restituit

banii părții vătămate, eschivându-se cu rea-credință și, în acest context, se remarcă că

conform încheierii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 decembrie 2015 s-a

dispus anunțarea în căutare a inculpatului Mîța Igor, ultimul, fiind găsit și reținut la

04 martie 2016, în rezultatul măsurilor desfășurate de organul de poliție.

Cât privește argumentele invocate de către procuror, instanța de apel le-a

respins ca fiind nefondate, deoarece soluția cu privire la pedeapsa penală este

motivată, astfel fiind acordată deplină eficiență prevederilor articolului 7, 61, 75 și 79

Cod penal.

Instanța de apel a concluzionat că, prima instanță corect a conchis că atingerea

scopului pedepsei se va asigura prin aplicarea pedepsei cu închisoarea, fapt ce a

determinat instanța de apel să fie solidară cu soluția primei instanțe, apreciind că

pedeapsa stabilită inculpatului prin sentință este în limitele legii.

8

Astfel, instanța de apel a considerat că, instanța de fond corect a indicat la

numirea pedepsei că, ține cont de gradul pericolului social al faptei comise,

personalitatea inculpatului, motivul săvârșirii infracțiunii date, circumstanțele

agravante și atenuante ale cauzei, condițiile de viață ale inculpatului, de influența

pedepsei asupra corectării și reeducării acestuia.

La fel, instanța de fond a ținut cont de faptul că, inculpatul este atras la

răspunderea penală pentru prima dată, nu are antecedente penale, are la întreținere

un copil minor, circumstanțe apreciate de către instanță ca excepționale, iar

circumstanțe care agravează răspunderea învinuitului potrivit prevederilor art. 77

Cod penal, nu au stabilite.

Cât privește aplicarea de către prima instanță prevederile art. 79 alin. (3) Cod

penal, în respectiva cauză penală, instanța de apel a considerat-o corectă, oportună și

proporțională celor comise de către inculpat.

Astfel, faptul că, inculpatul a săvârșit pentru prima dată o infracțiune, care

potrivit art. 16 Cod penal, este deosebit de gravă, se caracterizează pozitiv, s-a aflat

în câmpul muncii, starea sănătății este dificilă, are la întreținere un copil minor,

instanța de apel la fel ca prima instanță le consideră ca circumstanțe care justifică

aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută la sancțiunea art. 190 alin. (5) Cod

penal.

și avocații Beruceașvili Andrei și Baban Nicolae în numele inculpatului Mîța Igor, prin

care solicită casarea hotărârilor anterioare.

5.1. Procurorul în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

solicită casarea hotărârilor anterioare, dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași

instanță de apel într-un alt complet de judecată, deoarece acestea sunt neîntemeiate.

În susținerea recursului declarat, procurorul indică că, instanțele anterioare i-au

aplicat inculpatului nefondat art. 79 Cod penal, deoarece inculpatul vina nu și-a

recunoscut-o și paguba pricinuită părții vătămate nu a fost restituită.

Mai mult, recurentul menționează că, instanța de apel nu a indicat care sunt

circumstanțele excepționale ale cauzei ce au servit temei de aplicare a art. 79 Cod

penal.

Astfel, procurorul conchide că, pedeapsa stabilită de instanțele ierarhic inferioare

nu va atinge scopul pedepsei penale, deoarece conform probelor administrate în

respectiva cauză penală lipsește temeiul legal de aplicare a pedepsei mai blânde decât

cea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal.

9

5.2. Avocatul Beruceașvili Andrei în numele lui Mîța Igor, în temeiul art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor anterioare, cu

achitarea inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

În motivarea recursului ordinar, avocatul menționează că, atât instanțele

anterioare cât și organul de urmărire penală de la bun început incorect au calificat

componența infracțiunii reținute inculpatului. Recurentul indică că, în acțiunile

săvârșite de către inculpat lipsesc elementele infracțiunii de escrocherie acestea

conform învinuirii aduse urmau a fi calificate conform art. 196 alin. (4) Cod penal.

Mai mult, avocatul susține că, relațiile dintre inculpat și partea vătămată sunt de

natură civilă și nu penală.

Totodată, recurentul indică că, partea vătămată realizând obligațiile sale

contractuale în exces, fără a se asigura de îndeplinirea obligațiilor asumate de către

inculpat, l-a indus pe ultimul în imposibilitatea financiară de a achita costul produselor

de uz fitosanitar livrate de către partea vătămată.

Astfel, apărătorul reține că, decizia instanței de apel este bazată pe presupuneri,

iar acuzarea nu a prezentat probe suficiente pentru a demonstra vinovăția

inculpatului.

5.3. Avocatul Baban Nicolae în numele inculpatului Mîța Igor, în temeiul art. 427

alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor anterioare.

În argumentarea recursului declarat, avocatul a indicat că, procurorul nu a

prezentat probe care să demonstreze cu certitudine vina inculpatului, astfel, decizia

este bazată doar pe presupuneri.

Avocatul susține că, contractul semnat între partea vătămată și inculpat este lovit

de nulitate.

Totodată, indică că, instanța de apel nu s-a expus asupra declarațiile martorului

Nistor Ion și asupra contractului încheiat între SRL ,,Agrodinian” și GȚ ,,Mîța Igor”.

În rest avocatul invocă dezacordul cu aprecierea probelor date de către instanța

de apel.

constată inadmisibilitatea recursurilor declarate de către avocații Beruceașvili Andrei

și Baban Nicolae în numele inculpatului Mîța Igor, iar recursul declarat de către

procuror urmează a fi admis din următoarele considerente.

6.1. Referitor la recursurile declarate de către avocații Beruceașvili Andrei și

Baban Nicolae în numele inculpatului Mîța Igor, Colegiul penal constată că, potrivit

art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța respinge

recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

10

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală,

care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lărgit evidențiază

că, recurenții în recursurile declarate invocă drept temei de casare prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

lărgit constată că, nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursurilor declarate.

În esență, cererile de recurs se axează pe ideea că instanța de apel incomplet a

apreciat probele administrate la dosar și greșit a ajuns la concluzia vinovăției

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate, apărarea considerând că la caz sunt

prezente temeiuri de achitare a lui Mîța Igor de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că, instanța de apel

și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la menținerea sentinței

instanței de fond. Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă că instanța de

apel, la examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 -

101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a

verificat minuțios, dându-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu au confirmat vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Recurenții conform art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, potrivit

căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, susține că acțiunile acestuia urmau a fi calificate în art. 196 alin. (4)

Cod penal, indică că lipsește obiectul material al infracțiunii imputate.

Colegiul penal lărgit, consideră neîntemeiat acest argument, deoarece conform

procesului-verbal privind prezentarea materialelor de la urmărirea penală, nu au fost

11

obiecții nici la rechizitoriu și nici la ordonanța de învinuire sub aspectul învinuirii

formulate (vol. I, f.d. 204).

Astfel, rezultă că, recursurile sub aspectul art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, nu îndeplinesc cerințele legale de conținut, iar instanța de recurs nu

este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe

în fapt și în drept, care l-ar justifica. Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, recurenții mai invocă în recursurile sale ca temei de casare a hotărârilor

adoptate de instanțele de fond art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs menționează că, acest temei la care se referă autorul recursului

nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar servi ca temei

de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Deci, în vederea determinării dacă asemenea eroare de drept a fost admisă în

cauza dată de către instanțele de fond, instanța de recurs, menționează că, în urma

unei analize ample a probelor cercetate în prima instanță și verificate în instanța de

apel, se conchide faptul că, acestea corect au încadrat juridic faptele săvârșite de

inculpat, fiind prezente toate elementele componenței de infracțiune prevăzute la art.

190 alin. (5) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs nu examinează criticile referitoare la presupusa

greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice,

ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea

condamnării inculpatului Mîța Igor privind învinuirea imputată acestuia prin

rechizitoriu.

Mai mult, Colegiul penal lărgit menționează că, aprecierea probelor ține de

examinarea cauzei în fapt și în drept fie în prima instanță, fie în instanța de apel, și

dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare

a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

De altfel, Colegiul penal lărgit mai reține că, criticele formulate de recurenți au

format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și, cărora

instanța de apel, le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă

în prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei

reluare nu se mai impune.

12

6.2. Referitor la recursul declarat de către procuror, Colegiul penal lărgit,

conchide că acesta urmează a fi admis, casată decizia în partea stabilirii pedepsei

inculpatului Mîța Igor și remiterea cauzei la rejudecare în această parte, de către aceiași

instanță de apel într-un alt complet de judecată

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța este în drept să admită recursul, cu casarea parțială a hotărârii atacate și să

dispună rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată, dacă

constată că eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

În recursul declarat de către procuror se invocă temeiurile prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, și anume că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal lărgit

reține că temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală și-a

găsit confirmarea în cauza dată, invocând în acest context următoarele.

Reieșind din textul recursului declarat, rezultă că recurentul critică motivarea

deciziei instanței de apel în partea aplicării prevederilor art. 79 Cod penal și anume

aplicarea pedepsei sub limita minimă prevăzută de legea penală.

În acest sens, Colegiul penal lărgit conchide că, conform art. 79 Cod penal, sunt

prevăzute două temeiuri pentru aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de

lege și anume:

1) prezența circumstanțelor excepționale ale cauzei care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul

vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe;

2) contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la

descoperirea acesteia.

Astfel, reieșind din aceste temeiuri, circumstanțele prezente într-o cauză penală

pot fi împărțite în două grupe: 1) circumstanțe ce se referă nemijlocit la infracțiune și

13

la persoana infractorului și 2) circumstanțe ce se referă la comportamentul vinovatului

după comiterea infracțiunii.

La prima grupă se atribui circumstanțele care sunt legate de scopul și motivele

faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul

comiterii infracțiunii. La a doua grupă se atribuie circumstanțele legate de

comportamentul vinovatului după consumarea infracțiunii, precum și contribuirea

activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia.

Totodată, chiar dacă art. 79 Cod penal este o normă ce constituie o excepție de la

regula generală stabilită la art. 75 alin. (1) Cod penal, totuși la baza aplicării pedepsei

mai blânde decât cea prevăzută de lege, sunt atât criteriile generale de individualizare,

care au un caracter special, cât și circumstanțele legate de aceste criterii, inclusiv

circumstanțele atenuante care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor

ei.

Totodată, spre deosebire de criteriile prevăzute la art. 75 alin. (1) Cod penal, lista

factorilor de care sunt legate circumstanțele cauzei care micșorează esențial gravitatea

faptei și a consecințelor ei și de care trebuie să tina cont instanța de judecată la aplicarea

pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege, este una deschisă, aceasta având o

interpretare extensivă. Anume din aceste considerente, la aplicarea pedepsei mai

blânde decât cea prevăzută de lege, instanța de judecată trebuie să țină cont de

circumstanțele cauzei, la care se referă atât circumstanțele atenuante, prevăzute la art.

76 alin. (1) și (2) Cod penal, cât și oricare alte circumstanțe, inclusiv cele legate, de

criteriile generale ale individualizării pedepsei, însă care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, este neclară poziția instanțelor anterioare

care au stabilit inculpatului Mîța Igor o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de art.

190 alin. (5) Cod penal.

Mai mult, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, ce ține de alegerea

modalității aplicării pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege, acest fapt

rămâne la discreția instanței de judecată, însă, în procesul alegerii uneia din

modalitățile aplicării pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege, instanța de

judecată trebuie să țină cont de gradul influenței circumstanțelor excepționale asupra

micșorării esențiale a gravității faptei, a consecințelor ei, precum și asupra micșorării

pericolului persoanei infractorului.

Așadar, din materialele respectivei cauze penale se identifică că, inculpatul vina

în comiterea infracțiunii nu și-a recunoscut-o, ba mai mult nici nu a reparat paguba

pricinuită părții vătămate.

14

Astfel, potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel

încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Deci, instanța de apel a menținut sentința, fără a verifica minuțios care

circumstanțe au stat la baza aplicării art. 79 alin. (3) Cod penal, privind stabilirea

pedepsei mai blânde. Or, circumstanțele indicate în apel (inculpatul este atras la

răspundere penală pentru prima dată, nu are antecedente penale, are la întreținere un copil

minor), sunt împrejurări obișnuite cele care predomină și caracterizează majoritatea

cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale.

În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile comise de către

instanța de apel, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură,

deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei Curtea de Apel Chișinău urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și

limitele acesteia: să înlăture eroarea comisă de către instanța de apel în partea stabilirii

pedepsei inculpatului Mîța Igor, privind aplicarea art. 79 alin. (3) Cod penal; să se

pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-

penale asupra tuturor motivelor invocate în apel și recurs; să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate și de practica unitară în acest

domeniu, de practica relevantă a CEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată,

în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare, declarate de către avocații

Beruceașvili Andrei și Baban Nicolae în numele inculpatului Mîța Igor împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2016.

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile, casează parțial decizia Colegiului penal al

15

Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2016, în partea stabilirii pedepsei inculpatului

Mîța Igor Ivan și dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceiași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea rejudecării cauzei și este irevocabilă

în partea respingerii recursului.

Decizia pronunțată integral la 24 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

16