1ra-692/2016 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-692/2016 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-692/2016

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

12 iulie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți Pasat Liliana, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2015,

în cauza penală în privința lui

Prisăcari Corneliu Constantin,

născut la 30 iulie 1975, originar și domiciliat în s.

Climăuți, r-nul Dondușeni

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă:

Corneliu a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de către

inculpat.

învinuit de faptul că, la 07 august 2012, aproximativ la 0230, aflîndu-se în

apropierea barului „Iarna” situat în or. Dondușeni, str. Comarov, în rezultatul

unor relații ostile, avînd scopul de a-i cauza vătămări corporale cet. Grigoriu

Valentin, intenționat i-a aplicat o lovitură cu un cric metalic peste cap,

cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 242 „A” din 12

noiembrie 2012, vătămări corporale grave, periculoase pentru viață.

1

solicitat, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare

conform învinuirii înaintate la 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis. Admiterea în principiu a acțiunii civile înaintate de partea

vătămată, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

În argumentarea soluției solicitate, procurorul a invocat că instanța de

fond incorect a apreciat probele administrate, deoarece partea acuzării a

prezentat suficiente probe, care în opinia acestuia, confirmă vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate, acestea nefiind apreciate de

instanță la justa lor valoare, și anume: declarațiile părții vătămate, martorilor

Colesnic N., Drelea D., Pînzari Iu. și Duca A. și alte probe care au fost puse la

baza învinuirii și, neîntemeiat a adoptat o sentință de achitare.

- avocatul Grigoriu Gh. în numele părții vătămate, care a solicitat

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare,

argumentînd următoarele:

 organul de urmărire penală a investigat cauza cu grave abateri de

la legislația procesual penală, nefiind efectuate un șir de acțiuni de urmărire

penală importante cum ar fi: recunoașterea persoanelor bănuite; confruntarea

dintre persoanele bănuite .

 organul de urmărire penală nu a întreprins nici o acțiune împotriva

altor persoane bănuite de săvîrșirea infracțiunii, în vederea constatării cine i-a

pricinuit părții vătămate leziunile corporale, în afară de Prisăcari C.

 acțiunile inculpatului urmau a fi calificate în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal;

 în speță cu certitudine s-a stabilit că la acțiunile de maltratare a părții

vătămate au participat mai multe persoane, astfel că fapta urma a fi calificată

ținînd cont de această circumstanță;

 partea vătămată în plîngerea sa a indicat la sustragerea unor bunuri, în

speță însă infracțiunea de jaf nu a fost investigată;

 părții vătămate i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut

de art. 6 CEDO, or procurorul contrar prevederilor art. 60 pct. 7 Cod de

procedură penală, nu a înștiințat partea vătămată despre finisarea urmăririi

penale, precum și nu i-a oferit dreptul acestuia de a lua cunoștință cu

materialele cauzei, astfel că acesta a fost lipsit de dreptul de a se adresa cu

2

plîngere împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire

penală judecătorului de instrucție în conformitate cu prevederile art. 313 Cod

de procedură penală;

2015, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de acuzatorul de stat

și avocatul Grigoriu Gh. în numele părții vătămate, cu menținerea sentinței.

corect a constatat circumstanțele de fapt și de drept, just a apreciat probele

prezentate și a pronunțat o sentință legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel a conchis că partea acuzării nu a prezentat

suficiente probe obiective, veridice și concludente ce ar demonstra vinovăția

lui Prisăcari C. în săvîrșirea infracțiunii imputate și anume că vătămările

corporale depistate la partea vătămate au fost cauzate anume de inculpat.

Colegiul penal a menționat că raportul de expertiză medico-legală nr.

242 ”A” din 15.11.2012 nu poate fi admis ca probă, deoarece prin acest raport

se confirmă că la partea vătămată au fost depistate careva vătămări corporale,

însă nu confirmă că acestea au fost cauzate de Prisăcari C.

Instanța de apel le-a dat o apreciere critică argumentelor invocate de

avocatul Gh. Gheorghiu în numele părții vătămate, deoarece acestea se referă

cu totul la o altă componență de infracțiune, or organul de urmărire penală nu

a intentat o cauză penală pe faptul sustragerii bunurilor (jaf) și o astfel de

învinuire nu a fost obiect al examinării în instanța de fond.

acuzatorul de stat care, invocînd temeiurile de drept prevăzute la art.427

alin.(1) pct.6) 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței

de apel și dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv că instanța nu a dat o

apreciere corespunzătoare probelor prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, pripit și greșit au concluzionat despre nevinovăția inculpatului. La fel,

a menționat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor și

probelor prezentate, invocate în apel, iar decizia nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

numele părții vătămate, care a solicitat admiterea recursului cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță, argumentînd că cauza a fost examinată

3

în instanța de apel în lipsa sa și a părții vătămate, care au lipsit din motive

întemeiate (motiv de boală). Consideră că părții vătămate i-a fost încălcat

flagrant dreptul la un proces echitabil .

motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis

din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. art. 427 alin. (1) pct.5),6),12) Cod de procedură

penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de această instanță cînd, cauza a fost judecată în apel

fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de

a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atactă nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a

admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței și faptei săvîrșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, fiind obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin.(1) pct.7) și 8) CPP, decizia instanței de apel trebuie

să cuprindă fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal menționează că, hotărîrile pronunțate de instanțele

ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atît în fapt, cît și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

superioare de a verifica corespunderea hotărîrii pronunțate cu legea. Necesită

de avut în vedere că nu numai nemotivarea hotărîrii, dar și motivarea

insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de

casare.

Astfel, instanța de recurs conchide că în cauza dată instanța de apel nu a

îndeplinit aceste stricte prevederi ale legii, din sensul cărora rezultă că

4

nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului,

fapt ce atrage după sine casarea deciziei contestate.

Potrivit prevederilor art.412 alin.(3) Cod de procedură penală, judecarea

apelului se face cu citarea părților și înmînarea copiilor de pe apel.

Din materialele dosarului rezultă că împotriva sentinței instanței de

fond a depus apel acuzatorul de stat și avocatul Grigoriu Gh. în numele părții

vătămate, cu invocarea motivelor menționate la pct. 3 al prezentei hotărîri, în

susținerea cerințelor privind casarea hotărîrii primei instanțe.

Colegiul atestă că, în conformitate cu prevederile art. 60 alin. (1) pct. 15)

Cod de procedură penală, partea vătămată are dreptul să participe la

judecarea cauzei pe cale ordinară de atac, precum are și alte drepturi și

obligații prevăzute de prezentul cod, iar conform art. 364 Cod de procedură

penală, părțile pot prezenta și cere administrarea probelor și în cursul

cercetării judecătorești.

Conform art. 315 Cod de procedură penală, procurorul, partea

vătămată, apărătorul, inculpatul beneficiază de drepturi egale în fața instanței

de judecată în ce privește administrarea probelor, participarea la cercetarea

acestora și formularea cererilor și demersurilor.

Articolul 24 Cod de procedură penală garantează părților dreptul la un

proces contradictoriu și prevede că părțile participante la judecarea cauzei au

drepturi egale, fiind investite de legea procesuală penală cu posibilități egale

pentru susținerea pozițiilor lor.

Colegiul remarcă că potrivit prevederilor art. 323 alin.(2) și (3) Cod de

procedură penală, judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel se

desfășoară cu participarea părții vătămate, iar în caz de neprezentare motivată a

acesteia, instanța, consultînd opiniile părților, decide judecarea cauzei sau amînarea ei

în funcție de faptul dacă cauza poate fi judecată în lipsa părții vătămate fără a-i leza

drepturile și interesele.

Potrivit procesului verbal al ședinței de judecată al instanței de apel la

ședința din 05 noiembrie 2015 (f.d.36-37, vol. III) atît partea vătămată cît și

avocatul acestuia nu s-au prezentat.

Soluționînd chestiunea privind posibilitatea examinării cauzei în lipsa

persoanelor neprezente la proces, instanța de apel fără a ține cont de opinia

procurorului și avocatului inculpatului care au considerat imposibil de a

5

examina pe motiv că în privința părții vătămate a fost dispusă aducerea silită,

iar careva date referitor la executarea acesteia nu au fost prezentate și contrar

prevederilor art. 323 alin.(2) și (3) Cod de procedură penală, a dispus

examinarea apelurilor declarate în lipsa părții vătămate.

Din conținutul referinței depuse de avocatul Grigoriu Gh. în numele

părții vătămate (f.d.70, vol. III) rezultă că la ședința instanței de apel din

25.11.2015 atît partea vătămată cît și avocatul acestuia nu s-au prezentat din

motiv de boală, iar avocatul a fost în imposibilitate de a anunța instanța

despre motivul neprezentării, deoarece se afla la tratament în staționar (fapt

confirmat prin certificatele de concediu medical (f.d.71-72, vol. III)).

Prin urmare, instanța de apel a încălcat prevederile normelor enunțate

prin ce a admis o eroare de drept.

Astfel, la judecarea apelului, cauza a fost examinată în lipsa părții

vătămate și a avocatului acestuia, care, au fost în imposibilitate de a se

prezenta, iar nerespectarea acestei reguli constituie o eroare de drept, care se

încadrează în prevederile art. 427 alin.(1) pct.5) Cod de procedură penală.

Din prevederile art. 17 alin. (2) Cod de procedură penală rezultă că

instanța judecătorească este obligată să asigure participanților la procesul

penal deplină exercitare a drepturilor lor procesuale.

Dispoziția normei date nu a fost respectată de către instanța de apel, dat

fiind că judecarea cauzei respective, inclusiv și în baza apelului declarat de

partea vătămată, s-a desfășurat în absența acesteia.

Prin urmare, Colegiul conchide că prin examinarea cauzei în lipsa părții

vătămate și a avocatului care îi apăra interesele, instanța de apel a încălcat

dreptul acestuia la apărare și dreptul la judecare în mod echitabil.

Tot aici, Colegiul ține să menționeze că în apelul declarat de procuror se

invocă motivele privind ilegalitatea și netemeinicia hotărîrii atacate prin

faptul că instanța pripit a decis asupra soluției adoptate ignorînd probele

prezentate în sprijinul învinuirii.

Analizînd decizia contestată prin prisma criticilor formulate de recurent

Colegiul lărgit consideră pripită și superficială motivarea adusă de instanța

de apel pentru susținerea soluției adoptate, unde se invocă:

6

poziția instanței de fond privind lipsa probelor ce confirmă vătămarea gravă a lui

Grigoriu V. anume de Prisăcari C. ”

Această motivare vine în contradicție cu declarațiile părții vătămate,

date în carul urmăririi penale și cercetării judecătorești, din care rezultă că a

fost lovit de mai multe persoane, inclusiv și de Prisăcari C., a menționat că

Iurie l-a lovit cu pumnul, iar cînd a dorit să fugă cineva dintre persoanele

prezente l-a oprit de haină și i-a aplicat o lovitură cu un obiect dur în ceafă în

rezultatul căreia și-a pierdut cunoștința (f.d.41, vol. I, 101-111, vol. II),

declarațiilor martorului Drelea D. din care rezultă că Pînzari C. împreună cu

alte persoane i-au aplicat lui Grigoriu V. multiple lovituri, însă nu a putut

concretiza în ce regiune a corpului i-au fost aplicate acestea și de către cine pe

motiv că și el a fost agresat în acea seară (f.d.70-82, vol. II), precum și

declarațiilor inculpatului care atît la urmărirea penală cît și în instanța de

judecată a recunoscut că i-a aplicat lui Grigoriu V. o lovitură cu pumnul după

cap, explicînd totodată de ce lovitura a revenit anume în această parte a

capului ”s-a primit această lovitură deoarece eu sunt de statură cu mult mai

înaltă decît el, și el puțin se aplecase dorind să mă lovească. În urma loviturii

Grigoriu V. a căzut la pămînt” (f.d.111, 200-202, vol. II).

15.11.2012 în calitate de probă ce confirmă comiterea infracțiunii prevăzute de

Prisăcari C., deoarece acesta confirmă doar existența vătămărilor corporale la partea

vătămată(...), or din conținutul acestui raport s-a stabilit fractura liniară a osului

occipital în urma unei acțiuni cu un obiect contondent, prin mecanism de lovire, pe

cînd loviturile aplicate de Prisăcari C. au fost cu pumnul și piciorul, dar nu cu un

corp contondent”.

În acest context Colegiul remarcă că motivarea prin care instanța de apel

nu a reținut ca probă ce confirmă vinovăția lui Prisăcari C. raportul de

expertiză medico-legală nr. 242 „A” din 15.11.2012 și a respins-o, este

prematură, or potrivit literaturii de specialitate sunt considerate corpuri

contondente dure în dependență de diferite caracteristici ale suprafeței de

contact (plană, neregulată, cu suprafața mare sau mică) pumnul, piciorul,

bâtele, etc.

Astfel că concluzia instanței precum că Prisăcari C. i-a aplicat lovituri

lui Grigoriu V. cu piciorul și pumnul, dar nu cu un corp contondent este

7

denaturată, or din concluziile expertului Herescu M. expuse în pct. 6 din

raportul de expertiză susmenționat rezultă că: „Toate leziunile la Grigoriu V.

s-au putut produce în rezultatul loviturilor multiple cu pumnii, picioarele sau

alte obiecte contondente.” (f.d.89, vol. I).

Reieșind din aceste motive, Colegiul lărgit constată, că argumentele

invocate de procuror în recursul declarat își găsesc reflectare în starea reală a

lucrurilor statuate în cauză, inclusiv sub aspectul că judecînd apelul, instanța

de judecată nu a înlăturat incertitudinile invocate de procuror în apel, ci le-a

expus succint, fără a le analiza în ansamblu, coroborîndu-le cu celelalte probe

administrate în cauză, dînd prioritate acelor probe care, în viziunea acestei

instanțe, demonstrează nevinovăția lui Prisacari C., în detrimentul celor aduse

de acuzare.

Astfel, instanța de apel a examinat superficial apelurile declarate, nu a

supus verificării probele prezentate în sprijinul învinuirii, nu a apreciat fiecare

probă în parte în raport cu motivele procurorului și a avocatului Grigoriu Gh.

în numele părții vătămate, adoptînd o soluție, pripită și neargumentată la

modul cuvenit, prin ce a comis eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, și anume instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atactă nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de

fapt care a afectat soluția instanței, iar erorile comise nu pot fi reparate de

către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece aceasta nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității

sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

procesuale penale la pronunțarea hotărîrii judecătorești.

Încălcările enunțate determină, incontestabil, Colegiul să concluzioneze

asupra necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecători, unde instanța de

apel, urmează să se conducă de prevederile art.436 Cod de procedură penală,

care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să țină seama de cele

expuse în prezenta decizie, să înlăture erorile admise, să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual-penale asupra

tuturor motivelor invocate în apeluri, verificînd și apreciind profund probele

administrate în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

8

penală și ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, să respecte

prevederile art. 414-415, 417 Cod de procedură penală, și să pronunțe o

hotărîre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți Pasat Liliana, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2015, în cauza penală în privința

lui Prisăcari Corneliu Constantin și dispune rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 09

august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Ion Guzun

Liliana Catan

Iurie Diaconu

9