1ra-1111/16 — art.145 alin.2 lit.a, b, i, j CP

1ra-1111/16 — art.145 alin.2 lit.a, b, i, j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-1111/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 iunie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal înurmătoareacomponență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Formusatii Andrei, de avocatul Palade

Rodica în numele inculpatului Fialcovschi Alexandru și inculpat, de avocații Brînză

Snejana și Kovaliov Timur în numele inculpatului Stratan Serghei și inculpat, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 martie 2016,

în cauza penală în privința lui

Stratan Serghei Iurie, născut la 14 aprilie

1994, originar și domiciliat în s.Zgărdești, r-

nul Telenești

și

Fialcovschi Alexandru Fiodor, născut la 22

iunie 1993, originar din s.Ciuciuleni, r-nul

Sîngerei, domiciliat în s.Zgărdești, r-nul

Telenești.

Termenul examinării cauzei:

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

Fialcovschi Alexandru au fost condamnați în baza art.145 alin.(2) lit.a), b), i), j) Cod

penal la cîte 13 ani închisoare fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

Conform art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată lui

Stratan Serghei i-a fost adăugată partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința

Judecătoriei Telenești din 03 ianuarie 2014, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 14

ani închisoare.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Crăciun Nina a fost

admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului prejudiciului material și moral să se

expună instanța în ordinea procedurii civile.

penală, a constatat că Stratan Serghei împreună cu Fialcovschi Alexandru, la 12

1

ianuarie 2014, în jurul orei 04.00, cu premeditare și din interes material, în mod

intenționat, au pătruns în automobilul de model „Volkswagen Touareg”, cu n/î C PP

210, care era parcat în strada s.Zgărdești, r-nul Telenești și 1-au omorît pe cet.Rusu

Victor. Stratan Serghei avînd o piatră în mînă, i-a aplicat lovituri în regiunea capului,

iar Fialcovschi Alexandru, cu un șiret 1-a strangulat de gît, după care 1-au deposedat

de telefonul mobil de model „Samsung” în sumă de 950 lei, de un pistol pneumatic de

model „MP-654K” în sumă de 500 lei și de automobilul de model „Volkswagen

Touareg”, cu n/î C PP 210, în valoare de 15000 euro, echivalentul a 266428,5 lei. În

timpul deplasării pe drum, au întîlnit o altă persoană, în privința căruia cauza penală a

fost disjunsă în procedură separată și 1-au luat cu automobilul, pe cînd transportau

cadavrul în portbagajul automobilului, pe care 1-au aruncat pe malul iazului din

apropierea localității Iezărenii Noi, r-nul Sîngerei. Astfel, cauzîndu-i părții vătămate un

prejudiciu material.

Prin concluzia expertizei medico-legale nr.5 din 14.01.2014, s-a stabilit că pe

corpul cet.Rusu Victor s-au depistat următoarele leziuni corporale: șanț de strangulare

unic, orizontal în regiunea anterioară-superioară a gîtului cu cauzarea asfixiei

mecanice, care au fost cauzate în urma comprimării organelor și țesuturilor gîtului cu

lațul; fractura sternului, infiltrate hemoragice în țesuturile pericraniene și mușchiul

temporal stîng, excoriații pe cap, față și genunchi, echimoze și plagă pe mucoasa

buzelor, ce în ansamblu corespund vătămărilor corporale grave periculoase pentru

viață și au legătură cauzală directă cu decesul.

- procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri, prin care S.Stratan și A.Fialcovschi să le fie stabilită pedeapsa în baza

art.145 alin.(2) lit.a), b), i), j) Cod penal, cîte 20 de ani închisoare, pentru fiecare, în

penitenciar de tip închis, pe motiv că deși prima instanță a dispus corect stabilirea

pedepsei acesora reișeind din slocitarea procurorului, însă succesorul victimei

consideră această pedeapsă prea blîndă, din care considerente inculpaților, reținînd

prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, urmează a le fi redusă pedeapsa

cu 1/3 din pedeapsa închisorii de 30 de ani;

- succesorul părții vătămate N.Crăciun, care a solicitat casarea acesteia, în partea

stabilirii pedepsei și acțiunii civile, considerînd că pedeapsa aplicată inculpaților

pentru fapta comisă este una prea blîndă, urmînd a le fi aplicată una mai aspră, cu

admiterea integrală a pretențiilor de ordin material și moral.

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și succesorul părții vătămate.

Instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei inculpaților, prima instanță

a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana

acestora, care la locul de trai se caracterizează nesatisfăcător, că la evidența medicilor

narcolog și psihiatru nu se află, de rezonanța socială a crimei comise de ei, care se

califică ca excepțional de gravă, de circumstanțele atenuante - recunoașterea vinei și

căința sinceră de cele comise, că au solicitat examinarea cauzei pe probele

administrate la urmărirea penală, astfel că aceasta corespunde faptei comise de

S.Stratan și A.Fialcovschi, fiind respectate întocmai prevederile art.7, 61, 75, 85 Cod

penal și cele ale art.364/1 alin.(8) Cod de procedură penală.

2

La fel, instanța de apel a respins argumentele succesorului părții vătămate cu

privire la admiterea pretențiilor de ordin material și moral, considerînd corectă

concluzia primei instanțe în partea dată, care a admis acțiunea civilă în principiu,

lăsînd-o spre examinare în ordinea procedurii civile, deoarece succesorul părții

vătămate a înaintat acțiunea civilă împotriva lui S.Stratan, A.Fialcovschi, cît și în

privința persoanei a cărei cauză penală a fost disjunsă, iar faptul dat nu îngrădește

drepturile acesteia de a înainta acțiune în ordinea civilă pentru recuperarea

prejudiciului material și moral.

vătămate care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală,

a solicitat casarea acestora, considerînd că pedeapsa aplicată inculpaților este prea

blîndă, iar acțiunea civilă incorect a fost lăsată spre examinare în ordinea procedurii

civile, din vina procurorului, care a disjuns cauza în privința lui B.Burlacu și nu a

calificat corect acțiunile inculpaților, fără a ține cont de suferințele sale psihice în urma

decesului soțului său, avînt la întreținere doi copii.

2015, a fost admis recursul ordinar, casată parțial decizia instanței de apel, în partea

stabilirii pedepsei și laturii civile, dispunîndu-se rejudecarea cauzei în această parte de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. În rest decizia atacată a fost

menținută.

Colegiul penal a constatat că instanța de apel greșit și pripit a respins ca

nefondat apelul succesorului părții vătămate și s-a pronunțat superficial asupra

motivelor invocate de apelant, prin care ultima a contestat sentința în latura stabilirii

pedepsei și acțiunii civile.

În latura acțiunii civile instanța de recurs a menționat că este incorectă concluzia

instanței de apel care a respins în partea dată argumentul apelantei, pe motiv că ultima

a înaintat acțiunea civilă și față de V.Burlacu în privința căruia cauza penală a fost

disjunsă, deoarece printr-o astfel de constatare, instața obligă succesorul părții

vătămate să aștepte soluționarea cauzei penale în privința acestuia, pentru ca să poată

depune ulterior o acțiune civilă în instanța de judecată împotriva inculpaților, prin ce i

se îngrădește dreptul de a-i fi reparate prejudiciile survenite în urma săvîrșirii

infracțiunii într-un termen cît mai restrîns, ce în consecință îi provoacă și mai multe

prejudicii materiale și morale.

De asemenea, Colegiul penal a conchis că și în latura stabilirii pedepsei

inculpaților, instanța de apel la individualizarea pedepsei nu a ținut cont de prevederile

art.61, 75 Cod de procedură penală, de gravitatea infracțiunii săvîrșite - omorul unei

persoane cu premeditare, din interes material, comis de două persoane și cu o

deosebită cruzime, sancțiunea căreia prevede pedeapsa maximă sub formă de

detențiune pe viață, făcînd parte din categoria celor excepțional de grave, considerînd

că, deși cauza a fost examinată în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură

penală, pedeapsa stabilită inculpaților este prea blîndă.

fost admise apelurile declarate de procuror și succesorul părții vătămate N.Crăciun,

casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui Fialcovschi Alexandru recunoscut vinovat în baza art.145

alin.(2) lit.a), b), i), j) Cod penal, cu aplicarea art.3641 Cod de procedură penală, i s-a

3

stabilit pedeapsa de 30 de ani închisoare, în penitenciar de tip închis și lui Stratan

Serghei recunoscut vinovat în baza art.145 alin.(2) lit.a), b), i), j) Cod penal, cu

aplicarea art.3641 Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa de 30 de ani

închisoare, iar în temeiul art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată

lui Stratan Serghei i-a fost adăugată partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința

Judecătoriei Telenești din 03 ianuarie 2014, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 31

ani închisoare, în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate a fost admisă parțial,

dispunîndu-se încasarea de la S.Stratan și A.Fialcovschi în folosul lui N.Crăciun,

prejudiciul moral în sumă de cîte 100000 lei, de la fiecare, și în mod solidar prejudiciul

material în sumă de 36000 lei, urmînd ca restul sumelor pretinse de despăgubiri

materiale să fie soluționate în ordinea procedurii civile.

În motivarea soluției date instanța de apel, deliberînd asupra pedepsei penale și

reținînd pct.21 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.11 din 24.12.2012,

cu privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvîrșite

prin omor, pct.31 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.13 din

16.12.2013, cu privire la aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală,

precum și dispozițiile art.76, 78 Cod penal, a conchis că pedeapsa stabilită de prima

instanță inculpaților este prea blîndă în raport cu circumstanțele cauzei și gravitatea

faptei comise care, potrivit art.16 Cod penal, face parte din categoria celor excepțional

de grave, că infrațiunea a fost comisă din interes material, cu o deosebită cruzime, ce i-

a cauzat victimei suferințe deosebite pînă la survenirea decesului.

Prin urmare, instanța, luînd în considerație aceste circumstanțe, precum și modul

în care au acționat inculpații, multitudinea vătămărilor corporale aplicate victimei,

strangularea acestuia, a conchis că acțiunile inculpaților denotă caracterul excesiv de

periculos al acestora pentru societate, din care motiv a ajuns la conlcuzia că termenul

de pedeapsă stabilit de prima instanță nu-și va realiza scopul restabilirii echității

sociale în raport cu opinia societății față de fapta comisă, care fiind o măsură de

constrîngere statală, urmează a fi îndreptată spre restabilirea unui echilibru dintre fapta

produsă și restricțiile impuse de lege în vederea sancționării celui vinovat, așa că

inculpații merită fiecare pedeapsa detențiunii pe viață, dar în temeiul art.364/1 alin.(8)

Cod de procedură penală, li se va stabili pedeapsa închisorii de cîte 30 de ani, pentru

fiecare, iar lui S.Stratan, potrivit art.85 Cod penal, i se va cumula pedeapsa penală

precedentă, fiindu-i aplicată pedeapsa definitivă de 31 de ani închisoare.

La fel, instanța de apel, reținînd prevederile art.219, 220, 221, 225 Cod de

procedură penală, cît și dispozițiile art.1398 alin.(1), 1423 alin.(1) Cod civil, a

considerat că este justificată parțial acțiunea civilă a succesorului părții vătămate, atît

în partea prejudiciului material, cît și moral, astfel că, reieșind din faptul că conform

învinuirii suma despăgubirlor materiale a fost înaintată în mărime de 36000 lei, aceasta

urmează a fi încasată de la inculpați în beneficiul ultimei, iar suma cheltuielilor

neprobate se va admite în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

expună instanța în ordinea procedurii civile.

De asemenea, instanța de apel, reieșind din caracterul și gravitatea suferințelor

fizice cauzate nemijlocit victimei prin ațiunile criminale ale infractorilor, cît și

suferințele membrilor familiei acestuia, de gradul de vinovăție al inculpaților și

comportamentul manifestat de ei ulterior faptelor comise, nerealizarea a careva măsuri

4

în vederea recuperării daunei materiale, fapt prin care provoacă în continuare suferințe

psihice familiei decedatului, a conchis că suma întru despăgubirea prejudiciului moral

în mărime de cîte 100.000 lei, de la fiecare inculpat, va fi una justificată.

- procurorul care, invocînd prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, în partea condamnării lui

S.Stratan în baza art.145 alin.(2) lit.a), b), i), j) Cod penal la 31 de ani închisoare, cu

aplicarea prevederilor art.85 Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 30 de

ani închisoare, deoarece la caz instanța nu a respectat criteriile generale de

individualizare a pedepsei, din care motiv a dispus o pedeapsă definitivă ce nu

corespunde legislației în vigoare, fiindcă în cazul cînd instanța ajunge la concluzia de a

aplica inculpatului pedeapsa cu detențiune pe viață, cu aplicarea art.3641 Cod de

procedură penală, pedepasa definitivă cu aplicarea prevederilor art.85 Cod penal nu

poate depăși 30 de ani închisoare;

- avocatul S.Brînză în numele inculpatului S.Stratan și inculpatul care, invocînd

prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că instanța de apel nemotivat a

stabilit inculpatului cea mai aspră pedeapsă, cu detențiune pe viață, ingnorînd

prevederile art.7, 75, 76 Cod penal, fiindcă la caz nu au fost stabilite careva

circumstanțe agravante, ci doar atenuante - recunoașterea vinei, căința sinceră,

contribuirea activă la aflarea adevărului, anterior nu a comis infracțiuni similiare,

precum și persoana inculpatului, care este de o vîrstă tînără, circumstanțe care în

cumul duc la concluzia că pedeapsa aplicată lui S.Stratan este inechitabilă și extrem de

aspră, fiind posibilă, prin prisma art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, de a i se

reduce cu 1/3 din limita maximă a pedepsei închisorii prevăzută pentru infracțiunea

respectivă; - partea acuzării neîntemeiat, în instanța de apel inițial a susținut poziția

procurorului, ca ulterior să-și modifice cerințele fără a motiva de ce în privința

inculpatului urmează a fi aplicată o pedeapsă mai aspră; - instanța stabilindu-i

pedeapsa definitivă lui S.Stratan de 31 ani, în temeiul art.85 Cod penal, nu a ținut cont

de prevederile acestei norme, din care rezultă că pedeapsa definitivă nu putea fi mai

mare de 30 de ani închisoare; - instanța de apel, soluționînd acțiunea civilă înaintată de

succesorul părții vătămate și dispunînd admiterea acesteia atît în partea despăgubirilor

materiale, cît și morale, nu a ținut cont că pe dosarul penal pornit pe indicii infracțiunii

prevăzute de art.188 alin.(5) Cod penal, la fel a fost admisă acțiunea civilă și încasată

în mod solidar de la inculpați pentru aceiași faptă, același prejudiciu material; - nu s-a

reținut de instanță că telefonul, cît și pistolul au fost restituite succesorului părții

vătămate, iar prejudiciul material în sumă de 10000 lei pentru repararea automobilului

nu a fost confirmat prin probe pertinente și concludente; - cauza penală a fost pornită

în privința la trei persoane, în privința unuia aceasta a fost disjunsă, iar acțiunea civilă

a fost admisă numai în privința lui S.Stratan și A.Fialcovschi în mod solidar în sumă

de 36000 lei, ceea ce nu este echitabil, de rînd ce succesorul părții vătămate a înaintat

acțiunea civilă împotriva tuturor inculpaților, fără a-și concretiza pretențiile;

- avocatul T.Kovaliov în numele inculpatului S.Stratan care, fără a invoca vreun

temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu

menținerea sentinței, care la individualizarea pedepsei a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei aplicîndu-i lui A.Stratan o pedeapsă echitabilă pentru comiterea

5

infracțiunii incriminate, pe cînd instanța de apel neîntemeiat s-a condus de solicitarea

procurorului, care nemotivat și-a modificat cerințele, solicitînd ca inculpatului să-i fie

aplicată pedeapsa cu detențiune pe viață, pe cînd potrivit apelului declarat, procurorul a

solicitat pedeapsa de 20 de ani închisoare, așa că careva argumente întru agravarea

pedepsei penale de către partea acuzării și succesorului părții vătămate nu au fost

prezentate, iar acțiunea civilă urma a fi admisă în principiu, fiindcă succesorul părții

vătămate nu a prezentat probe întru stabilirea cuantumului despăgubirilor, astfel fiind

necesară administrarea de noi probe;

- avocatul R.Palade în numele inculpatului A.Fialcovschi care, invocînd

prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, în partea stabilirii pedepsei și în latura civilă, argumentînd că pedeapsa

stabilită este prea aspră, iar instanța aplicînd cea mai dură pedeapsă nu și-a motivat

concluzia, care au fost acele motive ce au dus la stabilirea acesteia, deoarece

circumstanțele reținute de instanță au fost luate în considerație și de prima instanță,

care corect i-a stabilit inculpatului pedeapsa de 13 ani închisoare, care este una

echitabilă faptei comise; instanța dispunînd admiterea acțiunii civile înaintate de

succesorul părții vătămate, nu a ținut cont de faptul că aceiași persoană pe o altă cauză

penală, care este în legătură cu cauza nominalizată, la fel a mai depus o acțiune civilă

înaintînd aceleași pretenții, astfel că se va dubla însarea pretențiilor de ordin material,

iar prejudiciul moral dispus spre încasare este exagerat și nemotivat;

- inculpatul A.Fialcovschi care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427

Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei și în

latura civilă, considerînd că instanța de apel i-a aplicat o pedeapsă prea aspră, fără a

ține seama că dînsul a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală și pedeapsa urma a-i fi aplicată cu respectarea

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, și că neîntemeiat s-a dispus admiterea

acțiunii civile înaintate de succesorul părții vătămate, căreia i s-au restituit toate

bunurile și aceasta de fapt pe cauză nu este parte vătămată.

invocate, Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi admise din următoarele

considerente.

Colegiul penal constată că autorii recursurilor - avocații R.Palade, T.Kovaliov,

S.Brînză, inculpații S.Stratan și A.Fialcovschi, au invocat ca temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, criticînd soluția

instanței de apel prin prisma greșitei individualizări a pedepsei, considerînd-o prea

aspră, reieșind din cumulul circumstanțelor atenuante pe care le-a reținut instanța și

lipsa celor agravante în privința inculpaților. Iar procurorul, avocatul S.Brînză în

numele inculpatului S.Stratan și inculpatul, și pe motiv că instanța de apel stabilindu-i

pedeapsa definitivă acestuia din urmă, prin cumul de sentințe, nu a ținut cont de

prevederile art.85 alin.(1) Cod penal, și a aplicat o pedeapsă ce depășește termenul

maxim al închisorii care putea fi stabilit de 30 de ani.

Analizînd decizia recurată sub aspectul dat, Colegiul penal constată că, instanța

de apel, prin admiterea apelurilor declarate de procuror și succesorul părții vătămate cu

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri în partea stabilirii măsurii de

pedeapsă lui S.Stratan și A.Fialcovschi, prin care a ajuns la concluzia că este necesar

de a le aplica cea mai severă pedeapsă sub formă de detențiune pe viață, iar

6

conducîndu-se de dispozițiile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, le-a redus

pedeapsa aplicînd acestora a cîte 30 de ani închisoare, la soluționarea cauzei nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art.61, 75, 76 și 78 Cod penal.

La fel, nu a ținut cont instanța nici de dispozițiile art.85 alin.(1), 70 Cod penal,

potrivit cărora dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a

pedepsei, condamnatul a săvîrșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în

întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a

pedepsei stabilite de sentința anterioară. În acest caz, pedeapsa definitivă nu poate

depăși termenul de 30 de ani de închisoare, iar în privința persoanelor care nu au atins

vîrsta de 18 ani - termenul de 15 ani.

Astfel, stabilindu-i lui S.Stratan pedeapsa defintivă de 31 de ani închisoare,

instanța de apel a depășit termenul maxim al închisorii ca pedeapsă definitivă în cazul

unui cumul de sentințe.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, în cauză, instanța de apel nu a

individualizat pedeapsa aplicată inculpaților potrivit prevederilor art.61, 75 Cod penal,

iar aceasta s-a soldat cu numirea unei pedepse neechitabile, exesiv de dură, ce se

consideră eroare de drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală

- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În acest sens Colegiul penal atestă că, pedeapsa penală se aplică numai de către

instanțele judecătorești. Legiuitorul stabilește prin lege pedepsele pentru infracțiuni și

criteriile de individualizare a lor. Călăuzindu-se de aceste criterii, instanța de judecată,

la stabilirea și aplicarea pedepsei infractorului, realizează voința legiuitorului, și nu a

sa.

Potrivit dispozițiilor art.7, 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare

a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se

conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană

vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Pedeapsa este echitabilă cînd ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și

întregii societăți, perturbate prin infracțiune, și cînd este capabilă să contribuie la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de condamnat, cît și de alte persoane.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art.76, 77, 78 Cod

penal.

7

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se stabilește

avînd în vedere persoana celui vinovat, iar limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute

în partea specială, sînt determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea

infracțiunii săvîrșite, care constă în modul și mijloacele de săvîrșire a faptei, de scopul

urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar

fi putut produce.

Reieșind din circumstanțele indicate, instanța de recurs consideră că pedeapsa

stabilită lui S.Stratan și A.Fialcovschi de instanța de apel nu corespunde prevederilor

art.7, 61, 75, 85 Cod penal, deoarece stabilirea duratei și cuantumului pedepsei nu a

fost motivată convingător în raport cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și cu

periculozitatea inculpaților, conduita acestora după săvîrșirea faptei și în cursul

procesului penal, nivelul de educație, vîrsta, starea de sănătate, situația familială și

socială a acestora.

Pe cînd criteriile stabilirii pedepsei sînt acele reguli, principii, prevăzute în Codul

penal, de care instanța de judecată trebuie să țină cont la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Totodată, instanța individualizînd pedeapsa penală, urmează a ține cont și de

faptul că pedeapsa penală nu trebuie să fie retributivă, intimidatoare sau vindicativă.

Excluderea pedepsei retributive înseamnă că aceasta nu trebuie privită

ca ,,prețul”, pe care trebuie să-l plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă. Norma

juridică trebuie să prevadă pedeapsa, care trebuie să reflecte un echilibru între

gravitatea faptei prejudiciabile și urmările ei.

Pentru realizarea dreptății, echilibrul trebuie să existe între aceste elemente și

consecințele suportate de persoana condamnată, care nu trebuie să sufere o nedreptate,

nici victima să nu fie nemulțumită de pedeapsa aplicată făptașului. Prin excluderea

caracterului vindicativ al pedepsei, se urmărește ca victima și statul să nu urmărească

răzbunarea, ce ar genera altă răzbunare, prin încălcarea dreptului vinovatului, ci

realizarea dreptății.

Colegiul penal atestă că, chiar dacă activitatea infracțională a inculpaților

S.Stratan și A.Fialcovschi are un grad ridicat de pericol social, așa după cum a reținut

instanța de apel reieșind din faptul că infracțiunea face parte din categoria celor

excepțional de grave, că a fost comisă cu premeditare, din interes material și cu o

deosebită cruzime, însă instanța urma să i-a în considerație circumstanțele atenuante

prezente în cauză și lipsa celor agravante, împrejurările care circumstanțiază persoana

acestora, recunoașterea vinovăției de către ei, căința sinceră în cele comise, aceștia

conștientizînd consecințele faptei săvîrșite, vîrsta lor tînără, comportarea sinceră avută

în timpul procesului penal, poziția procesuală, precum și acțiunile întreprinse de

fiecare inculpat la comiterea infracțiunii, iar în privința lui A.Fialcovschi și lipsa altor

încălcări ale legii penale, de unde se poate trage concluzia că fapta penală pentru care

au fost condamnați inculpații este un incident izolat în viața lor.

Mai mult, instanța de recurs reține că gravitatea infracțiunii este determinată de

caracterul și gradul prejudiciabil al faptei, care trebuie examinată aprofundat și

corespunzător tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului, astfel că

constatarea instanței că inculpații au acționat cu bestialitate ce se caracterizează prin

multitudinea vătămărilor corporale aplicate victimei, nu reprezintă neapărat un motiv

josnic, nu întotdeauna poate fi considerată expresie a cruzimii deosebite, fiindcă

8

acestea s-au circumscris laturii obiective specifice comiterii infracțiunii de care

inculpații au fost recunoscuți vinovați.

Reținînd cele menționate supra, Colegiul penal consideră că pedeapsa

detențiunii pe viață, redusă pînă la 30 de ani, în temeiul art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, nu poate fi justificată, nefiind respectat principiul proporționalității

sancțiunii, de rînd ce norma penală de care au fost recunoscuți vinovați inculpații, pe

lîngă pedeapsa detențiunii pe viață, care este cea mai aspră, mai prevede și pedeapsa

închisorii de la 15 la 20 de ani.

Prin urmare, Colegiul penal, reținînd cele sus menționate, și totodată faptul că

infracțiunea săvîrșită de inculpați a fost comisă cu o deosebită cruzime, deoarece

decesul victimei a survenit în urma asfixiei mecanice prin strangulare, fiind una

excepțional de gravă, împrejurare care, coroborată cu restul circumstanțelor pe caz,

demonstrează că resocializarea inculpaților pozitivă pe viitor nu va fi posibilă decît

prin aplicarea unei pedepse ferme, care să fie în deplin acord cu fapta comisă, numai

nu cu detențiune pe viață, dar cu închisoare.

Colegiul penal constată că cauza a fost examinată pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură penală.

Conform prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, în cazul în care

inculpatul a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul

beneficiază de o reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu închisoarea.

Sancțiunea art.145 alin.(2) lit.a), b), i), j) Cod penal, pentru care sînt declarați

vinovați S.Stratan și A.Fialcovschi prevede o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de la 15 la 20 de ani închisoare, sau detențiune pe viață, astfel că la stabilirea

pedepsei cu închisoarea, pedeapsa se va reduce cu o treime din maximul și din

minimul prevăzut de sancțiune, stablind noi limite care se cuprind între 10 ani și 13 ani

și 4 luni închisoare.

Prin urmare, Colegiul penal conchide de a le stabili inculpaților S.Stratan și

A.Fialcovschi pentru fapta comisă pedeapsa închisorii la limita maximă de 13 ani și 4

luni, care este în măsură să asigure atingerea scopului educativ-preventiv al acestei

sancțiuni, corijarea și reeducarea inculpaților, prevenirea de comiterea unor noi

infracțiuni din partea acestora și a altor persoane, reținînd toate circumstanțele

atenuante prezente în cauză și lipsa celor agravante, recunoașterea vinovăției de către

ei, căința sinceră în cele comise, comportarea sinceră avută în timpul procesului penal,

persoana acestora, care au săvîrșit infracțiunea la vîrsta de 19-20 de ani și, conform

Legii nr.279 din 11.02.1999 cu privire la tineret, sînt considerate persoane tinere, iar în

privința lui A.Fialcovschi și lipsa altor încălcări ale legii penale, inclusiv, reieșind și

din faptul că pedeapsa mai mare de 10 ani închisoare se consideră o pedeaspă privativă

de libertate pe termen lung, aplicată pentru infracțiunile ce reprezintă pericol social

grav și deosebit de grav. Totodată, la aplicarea pedepsei inculpatului S.Stratan se vor

aplica și prevederile art.85 Cod penal, fiindu-i cumulată parțial partea neexecutată a

pedepsei fixate prin sentința anterioară.

Cu referire la argumentele recurenților, care nu sînt de acord cu suma

despăgubirilor materiale și morale dispuse spre încasare în folosul succesorului părții

9

vătămate, Colegiul penal le va respinge ca neîntemeiate, deoarece conform

jurisprudenței interne și a Curții Europene a Drepturilor Omului, partea civilă poate

obține rambursarea prejudiciului material în măsură în care s-a stabilit realitatea

acestuia și caracterul rezonabil al cuantumului.

Prin actele anexate la dosar a fost dovedit prejudiciu material cauzat

succesorului părții vătămate, în sumă de 36000 lei, reprezentînd cheltuielile

documentate, legate de înmormîntarea și transportarea victimei, masa de pomenire,

serviciile funerare, cheltuielile legate de repararea automobilului.

În prezenta speță, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că succesorul părții

vătămate a suferit o traumă psihică de excepție, determinată de fapta săvîrșită de

inculpați - moartea soțului, astfel că daunele morale în cuantum de cîte 100.000 lei,

dispuse spre încasare de la fiecare inculpat de instanța de apel, va prezenta o

compensare a prejudiciului activ cauzat acesteia, de care victima era legată printr-o

relație afectiv, de natură familială.

Mai mult, la caz, merge vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune,

prejudiciu care se repară de persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus prin rezoluția

Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei nr.75 adoptată la 14.03.1965, în materia

prejudiciului corporal, care stabilește expres că, „în caz de deces” repararea pentru

prejudiciu de afecțiune trebuie acordată părinților, soției și copiilor victimei, pentru că

doar aceste persoane au avut legături de afecțiune strînse cu victima, iar despăgubirea

morală anume are scopul de a alina suferința pricinuită, prin moartea victimei.

Astfel, Colegiul penal, apreciază că soluția pronunțată de instanța de apel în

latura civilă este corespunzătoare principiilor răspunderii civile delectuale stabilite prin

dreptul intern și exigenților art.3 din Protocolul 7 al CEDO.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură

penală, judecînd recursul, instanța de recurs admite recursul, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situația inculpatului.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal consideră că recursurile declarate în

cauză urmează a fi admise, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri.

lit.c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Bălți, Formusatii Andrei, de avocatul Palade Rodica în numele

inculpatului Fialcovschi Alexandru și inculpat, de avocații Brînză Snejana și Kovaliov

Timur în numele inculpatului Stratan Serghei și inculpat, casează parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 martie 2016, în partea stabilirii pedepsei

lui Fialcovschi Alexandru și Stratan Serghei, rejudecă cauza și pronunță în această

parte o nouă hotărîre, după cum urmează:

Fialcovschi Alexandru se consideră condamnat în baza art.145 alin.(2) lit.a),

b), i), j) Cod penal la 13 (treisprezece) ani și 4 (patru) luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

10

Stratan Serghei se consideră condamnat în baza art.145 alin.(2) lit.a), b), i), j)

Cod penal la 13 (treisprezece) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa aplicată i se adaugă parțial

partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Telenești din 03 ianuarie

2014, stabilindu-i lui Stratan Serghei pedeapsa definitivă de 14 (paisprezece) ani

închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis.

Termenul executării pedepsei lui Fialcovschi Alexandru și Stratan Serghei se

calculează din 28 iunie 2016, cu deducerea perioadei aflării lor sub arest și a pedepsei

executate de ei de la 14 ianuarie 2014 pînă la 28 iunie 2016, inclusiv.

Celelalte dispoziții ale hotărîrii atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată integral la 05 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

11