1ra-993/2016 — art. 251 CP

1ra-993/2016 — art. 251 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-993/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

28 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul lărgit penal în următoarea componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecători - Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu

judecând în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25

februarie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Culencov Boris Petru, născut la 12 iunie 1960,

originar din r-nul Călărași, domiciliat în mun.

Chișinău, com. Sîngera, str. Viilor 17.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 06.05.2014 - 14.12.2015;

instanța de apel: 30.12.2015 - 25.02.2016;

instanța de recurs: 12.04.2016 - 28.06.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a fost

legal executată.

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

CONSTATĂ:

Culencov Boris a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 251

Cod penal, și i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1 200

unități convenționale în sumă de 24 000 lei în beneficiul statului.

Boris, deținând funcția de director a COP „MIG", în gestiunea căreia se afla parcarea

din str. Calea Moșilor, 9, mun. Chișinău, în baza procesului - verbal de sechestru din

22.10.2010, fiindu-i transmis spre păstrare autocamionul de model „VOLVO FH -12" cu

numărul de înmatriculare CMY 420, pus sub sechestru de către executorul judecătoresc

Talmaci Roman și fiind avertizat contra semnătură despre răspunderea ce o poartă

1

pentru însușirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor sechestrate

transmise în posesie, nu a întreprins măsurile necesare pentru a asigura integritatea

autocamionului de model „VOLVO FH - 12" cu numărul de înmatriculare CMY 420,

fără a informa paznicii din subordine, despre faptul că, acesta este sechestrat și ca

urmare acesta a fost înstrăinat unei persoane necunoscute, fapt confirmat prin procesul

- verbal de constatare la fața locului din 03.03.2011.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatului Culencov Boris să fie recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 251 Cod penal și a-i aplica pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 1 500 unități convenționale, cu privarea de dreptul de gestionare a parcărilor pe un

termen de 3 ani.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că, la stabilirea pedepsei, instanța de

judecată nu a ținut cont de faptul că, atât în cadrul urmăririi penale cât și a cercetării

judecătorești, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate,

astfel nu a conștientizat periculozitatea acțiunilor sale infracționale, aplicându-i

acestuia o pedeapsă prea blândă.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Pascal Veronica în numele

inculpatului Culencov Boris, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei

hotărâri prin care Culencov Boris, să fie achitat în temeiul art. 390 (2) Cod de procedură

penală, fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În motivarea cererii declarate, apelantul a invocat că, Culencov Boris a fost pus sub

învinuire eronat, în lipsa unor probe concludente și nefiind probat existenta intenției

directe a inculpatului de săvârși fapta imputată.

Totodată, avocatul a indicat că, la adoptarea sentinței a expirat și termenul de

prescripție, iar conform art. 60 alin. (1) Cod penal, persoana se eliberează de răspundere

penală dacă din ziua infracțiunii a expirat termenul.

apelul declarat de către procuror împotriva sentinței a fost respins ca nefondat, iar

apelul declarat de către avocatul Pascal Veronica în numele inculpatului Culencov

Boris, a fost admis, casată sentință și pronunțată o nouă hotărâre după cum urmează:

- Culencov Boris a fost achitat de învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art.

251 Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a conchis, că inculpatul Culencov Boris

este învinuit de către organul de urmărire penală că, deținând funcția de director a

2

COP „MIG” în gestiunea căreia se afla parcarea din str. Calea Moșilor, 9, mun.

Chișinău, în baza procesului - verbal de sechestru din 22.10.2010, fiindu-i transmis spre

păstrare autocamionul de model „VOLVO FH - 12" cu numărul de înmatriculare CMY

420, pus sub sechestru de către executorul judecătoresc Roman Tălmăci și fiind

avertizat contra semnătură despre răspunderea ce o poartă pentru însușirea,

înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor sechestrate transmise în posesie, nu a

întreprins măsurile necesare pentru a asigura integritatea autocamionului de model

„VOLVO FH -12" cu numărul de înmatriculare CMY 420, fără a informa paznicii din

subordine, despre faptul că acesta este sechestrat și ca urmare acesta a fost înstrăinat

unei persoane necunoscute, fapt confirmat prin procesul - verbal de constatare la fața

locului din 03.03.2011.

Aceste acțiuni ale inculpatului Culencov B. au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 251 Cod penal, înstrăinarea bunurilor sechestrate, săvârșită

de o persoană căreia i-au fost încredințate aceste bunuri sau care era obligată, conform

legii, să asigure integritatea lor.

Astfel, la baza sentinței de condamnare instanța de fond a pus declarațiile

martorilor: Talmaci Roman, Triboi Vadim și Gadjiu Nicolae; procesul-verbal de confruntare

din 17.04.2014 (f.d. 102); procesele-verbale de sechestru din data de 18.03.2010 și 06.07.2010

(f.d. 97, 98).

Instanța de apel a indicat, că din interpretarea dispozițiilor art. 251 Cod penal

rezultă că infracțiunea este realizată prin însușire, înstrăinare, substituire, tăinuire sau

utilizarea în alte scopuri.

Prin înstrăinare se are în vedere transmiterea bunurilor sechestrate sau confiscate în

folosul unor terțe persoane, sub formă de vânzare, donare, achitare în contul datoriei,

etc.

Poate fi încriminată infracțiunea numai dacă a existat intenția directă.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind eronate argumentele primei instanțe

referitoare la faptul că, vina inculpatului este dovedită prin procesele-verbale de

sechestru din 18.03.2010 și 06.07.2010 prin care Culencov Boris a fost preîntâmpinat să

nu permită ieșirea unităților de transport sechestrate în parcare, or, acestea nu dovedesc

faptul comiterii de către inculpat al infracțiunii încriminate.

Astfel, studiind materialele dosarului, instanța de apel a constatat că, inculpatul nu

s-a aflat la fața locului în momentul ieșirii autocamionului de pe teritoriu, nu a

participat la înstrăinarea autocamionului pus sub sechestru, fapt confirmat și prin

declarațiile martorului Gadjiu Nicolae, care fiind audiat în cadrul urmăririi penale a

3

declarat că, peste 15 minute după ce a ieșit autocamionul din parcare a venit șeful lor,

Culencov Boris, care după ce i-a spus că camionul a plecat l-a certat, (f.d. 26).

Totodată, instanța a menționat că, din declarațiile martorului Triboi Vadim s-a

constatat că, autocamionul a fost luat de către tatăl său, Triboi Victor, așadar, inculpatul

nu a fost la fața locului, nu a contribuit la comiterea infracțiunii sub nici o formă, ba mai

mult a aplicat sancțiuni față de persoanele vinovate.

Astfel, instanța de apel a indicat că, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot

fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri.

invocând temeiul expres prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

prin care solicită casarea deciziei cu trimiterea cauzei penale spre rejudecare în aceiași

instanță de apel, de către un alt complet de judecată.

Recurentul în motivarea recursului declarat, invocă faptul că, instanța de apel a

dat o apreciere greșită probelor prezentate de către procuror în susținerea acuzării.

Totodată, recurentul indică că, instanța de apel fără cercetarea întemeiată și pe

deplin tuturor probelor administrate la cauza penală respectivă a respins probele aduse

de către acuzare.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că, acesta urmează a fi respins din următoarele

considerente.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

4

Raportând prevederile normelor citate la circumstanțele cauzei, Colegiul penal

lărgit reține, că la caz, procurorul își întemeiază recursul ordinar declarat pe temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care pot fi divizate în

mod convențional în următoarele părți componente:

1) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

2) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar;

3) instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția.

Prima parte componentă nu poate fi reținută spre examinare luând în considerare

faptul că, instanța de apel a dat răspuns asupra tuturor motivelor invocate atât de

procuror cât și de avocatul inculpatului.

Cu referire la a doua parte componentă, Colegiul penal lărgit menționează că,

decizia recurată a fost motivată plenar și consecvent în baza materialelor cauzei prin

prisma legislației pertinente. Motivarea deciziei indică concret concluzia instanței de

apel și susține soluția achitării persoanei fapt reflectat clar în dispozitivul deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 20156. Procurorul invocă

totodată că, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul de stabilirea eronată a faptelor, în

existenta sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau

sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o

apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din situația

dosarului, privită ca o stare de fapt.

Cercetarea judecătorească efectuată de instanța de apel a identificat la adoptarea

hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 14 decembrie 2015, deficiențe vis-a-vis

de aprecierea eronată a probelor, elucidarea și stabilirea circumstanțelor importante

pentru soluționarea cauzei, fapt care au dus la condamnarea ilegală a inculpatului

Culencov Boris, pe care le-a corectat.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel corect a menționat, că

sentința a fost bazată doar pe presupuneri, dar nu pe probe veridice, care au fost

prezentate și cercetate în cadrul judecării cauzei, instanța acceptând și preluând

abordările și concluziile organului de urmărire penală cu privire la vinovăția

inculpatului.

Mai mult, instanța de apel just a considerat eronate argumentele primei instanțe

referitoare la faptul că, vina inculpatului este dovedită prin procesele-verbale de

sechestru din 18.03.2010 și 06.07.2010 prin care Culencov Boris a fost preîntâmpinat să

5

nu permită ieșirea unităților de transport sechestrate în parcare, or, acestea nu dovedesc

faptul comiterii de către inculpat al infracțiunii încriminate.

Totodată, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, art. 251 Cod penal nu poate

fi aplicat dacă însușirea-înstrăinarea este săvârșită nu de către persoana căreia i-a fost

încredințate bunurile spre păstrare, dar de persoana care a avut acces la bunurile

respective în legătură cu munca pe care o prestează în calitate de paznic (hamal, ș.a.).

Astfel, din probele administrate în respectiva cauză penală este cert că, Culencov

Boris nu a permis ieșirea autocamionului din parcarea, mai mult nu s-a aflat la fața

locului în momentul ieșirii acestuia și nu a participat la înstrăinare fapt confirmat de

declarațiile martorilor și anume: Gadjiu Nicolae (f.d. 26), Triboi Vadim (f.d. 70).

Din textul recursului se evidențiază că, recurentul critică aprecierea probelor, însă,

nu argumentează ilegalitatea hotărârii judecătorești din punct de vedere al erorii de

drept admise la judecarea cauzei, astfel, instanța de recurs constată că la soluționarea

cauzei instanța a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. art. 99-101 Cod de

procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le

just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor și, întemeiat a dispus achitarea lui Culencov Boris

de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod penal, din motiv

că, fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.

Instanța de apel a stabilit că, învinuirea nu a prezentat probe pertinente și

concludente, care în coroborare cu circumstanțele cauzei ar dovedi vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate. Potrivit prevederilor art. 394 alin. (3)

Cod de procedură penală, instanța de apel a făcut o analiză amplă probelor,

argumentând detaliat respingerea probelor aduse în sprijinul acuzării lui Culencov

Boris.

Astfel, toate probele prezentate au primit o apreciere corectă, concluziile făcute de

instanța de apel rezultă din materialul factologic acumulat la prezenta cauză.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că, în recursul declarat, recurentul

doar enumeră probele administrate și verificate de instanța de apel, care după părerea

acestuia confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate.

În același context, în vederea respingerii argumentelor din recurs invocat privitor

la chestiunea de apreciere a probelor, Colegiul penal amintește că la etapa judecării

recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

6

instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de

apel.

Așadar, instanța de recurs conchide că instanța de apel și-a motivat soluția privind

nevinovăția inculpatului, care a fost expusă pe larg la pct. 4.1. din prezenta decizie,

soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai

impune.

Față de considerentele relatate, Colegiul penal ajunge la concluzia, că nu există

temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, se

impune respingerea acestuia, ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar, declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016, în cauza penală

privindu-l pe Culencov Boris Petru, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 26 iulie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

7