1ra-1348/2016 — art. 27,145 alin. 2 lit. d CP

1ra-1348/2016 — art. 27,145 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1348/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Janu Anatolie în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 februarie 2016, în cauza penală

privindu-l pe

Tambur Alexei Iurii, născut la 02 octombrie 1995, originar

și domiciliat mun. Bălți, str. Veteranilor 4A.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal, la

13 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis .

jurul orei 01:42, aflându-se în casa lui Strîmbaci I., situată pe str. Apeductului nr. 21,

mun. Bălți, fiind conștient de faptul că prin acțiunile sale lipsește de viață o altă

persoană și dorind aceasta, cu scopul de a se eschiva de la răspunderea penală

pentru comiterea mai multor infracțiuni, după un plan bine chibzuit, a ieșit pe

fereastră casei, unde spontan, fără a-l preîntâmpina pe ofițerul de Investigații al SII

a IP Bălți Biriuc A., care se afla la executarea obligațiilor de serviciu legate de

menținerea ordinii publice, prevenirea infracțiunilor și căutarea infractorilor, i-a

aplicat două lovituri cu cuțitul, însă nu și-a putut duce până la capăt intenția sa,

deoarece a fost împiedicat de intervenția altor colaboratori de poliție, care se aflau

în acel timp la fața locului în prejma lui Biriuc A. Astfel, lui Biriuc A. conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 296 ”D” din 12 august 2014, i-au fost

cauzate leziuni corporale grave.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

fapta inculpatului Tambur A. a fost calificată de drept în baza art. 27, 145 alin. (2) lit.

d) Cod penal și anume – tentativa la omor, adică acțiunea îndreptată nemijlocit spre

1

comiterea omorului unei persoane, ce acționa în legătură cu îndeplinirea de către victimă a

obligațiilor de serviciu sau obștești, care din cauze independente de voința făptuitorului nu

și-a produs efectul.

3.1. Procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Tambur A. să fie declarat vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe

termen de 15 ani, cu ispășirea în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- prevederile art. 145 alin. (2) Cod penal, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de acest articol poate fi stabilită pedeapsă sub formă de închisoare de la

15 la 20 ani sau detențiune pe viață;

- conform prevederilor art. 81 alin. (3) Cod penal, mărimea pedepsei pentru

tentativă de infracțiune, ce nu constituie o recidivă nu poate depăși ¾ din maximul

celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a

prezentului Cod pentru infracțiunea consumată;

- prima instanță nu a invocat circumstanțele, ce ar permite aplicarea art. 79

Cod penal, astfel pe caz circumstanțe excepționale nu au fost stabilite.

3.2. Avocatul Janu A. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- prima instanța unilateral și în mod arbitrar a examinat declarațiile martorilor,

selectând doar faptele și momentele, ce justificau acuzarea adusă;

- învinuirea adusă inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27,

145 alin. (2) lit. d) Cod penal, este întemeiată pe presupuneri, și nu este întărită cu

probe veridice și incontestabile.

fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul Janu A. în numele

inculpatului, fiind admis parțial apelul declarat de către procuror, casată sentința

parțial în partea stabilirii pedepsei, pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care Tambur A. a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal, stabilindu-

i pedeapsă cu închisoare pe termen de 15 ani cu executare în penitenciar de tip

închis.

În rest sentința a fost menținută.

instanță pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de

inculpat.

În opinia instanței de apel, cu toate că inculpatul vina în comiterea infracțiunii

nu a recunoscut-o, aceasta se confirmă prin declarațiile părții vătămate Biriuc A.,

martorilor Vamașencu S., Rotaru M., Matiescu V., Molceanov A., Oleinic A. și prin

2

materialele cauzei și anume: denunțul depus de către Rotaru M. (f.d. 3, v. 1);

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 07 august 2014 (f.d. 6-11, v. 1); raport

privind informația telefonica din 07 august 2014 (f.d. 4-5, v. 1); raportul de

expertiză medico-legală nr. 296/D din 12 august 2014 (f.d. 69, v. 1); raportul de

expertiză dactiloscopică nr. 5879 din 11 august 2014 (f.d. 70-73, v. 1); procesul-

verbal de cercetare a obiectului din 20 august 2014 (f.d. 86-87, v. 1); fișa de post a lui

Biriuc A. (f.d. 29-31, v. 1); ordonanța de aducere silită din 06 august 2014 (f.d. 33, v.

1).

De asemenea, instanța de apel a menționat, că prima instanță a verificat

multilateral circumstanțele cauzei, și corect a luat în calcul toate aspectele cauzei,

caracterul mijloacelor aplicate, localizarea plăgilor, împrejurările în care au fost

aplicate loviturile, cât și împrejurările în care au fost curmate acțiunile inculpatului,

ce au indicat asupra unei tentative de omor și nu asupra vătămării intenționate

grave a integrității corporale sau a sănătății. Astfel, conduita inculpatului a fost

susceptibilă să provoace moartea victimei în condițiile în care victima nu s-ar fi

putut apăra sau în caz, că nu ar fi intervenit alți colaboratori ai poliției prezenți la

fața locului.

Totodată, instanța de apel a constatat, că prima instanță ajungând la concluzia

ca fiind dovedită fapta penală comisă de către inculpat, luând în considerație

gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, personalitatea acestuia, poziția

inculpatului față de fapta incriminată, circumstanțele cauzei, precum și scopul

pedepsei penale, prin sentința adoptată a stabilit inculpatului o pedeapsă

nejustificată.

Astfel, instanța de apel a stabilit, că în conformitate cu legea materială și

anume a prevederilor art. 27, 145 alin. (2) Cod penal, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de acest articol poate fi stabilită pedeapsă sub formă de închisoare de la

15 la 20 de ani sau detențiune pe viață, prin urmare, conform prevederilor art. 81

alin. (3) Cod penal – mărimea pedepsei pentru tentativă de infracțiune ce nu constituie o

recidivă nu poate depăși trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la

articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod pentru infracțiunea

consumată.

În asemenea condiții, instanța de apel a conchis, că la stabilirea pedepsei sub

formă de închisoare pe termen de 13 ani, prima instanță nu a ținut cont de limita

minimă, care este de 15 ani, stabilind inculpatului pedeapsa penală sub limita

minimă posibilă, conform prevederilor art. 145 alin. (2) Cod penal.

Janu A. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat argumente identice cu cele invocate în apel.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând de a respinge, deoarece recurentul potrivit art. 430 Cod de procedură

3

penală este obligat să-și motiveze cerințele înaintate, indicând temeiurile prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală și în ce constă problema de drept de

importanță generală abordată în cauză, care este eroare de drept comisă de instanță

ce duce la casarea hotărârii. Astfel, din textul recursului se constată, că recurentul

nu a indicat nici un argument în susținerea poziției sale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod

de procedură penală.

Din cuprinsul recursului declarat se reține că acesta invocă ca temei de drept

pct. 6) semnalând și pct. 12) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume

că: hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, atunci când, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, autorul recursului a indicat că, instanța de apel în decizia

sa la mod general a redat acțiunile inculpatului încadrate în baza art. 27, 145 alin.

(2) lit. d) Cod penal și în motivarea hotărârii sale nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, expuse în pct. 5. al prezentei decizii și anume, a intenției

inculpatului de a-i curma viața părții vătămate, divergențele în declarațiile

martorilor ce au afectat soluția instanțelor de fond.

Așadar, Colegiul penal, analizând textul deciziei recurate constată că, instanța

de apel în hotărârea sa, a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, întemeiat considerând că situația de fapt, împrejurările și

încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpat, au fost corect reținute de

către instanțele de fond, nefiind încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8)

Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinzând și motivele pe care se

întemeiază soluția. Deși, instanța de apel nu s-a pronunțat minuțios asupra fiecărui

motiv invocat în apel, temeiul de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, nu este incident în prezenta cauză, iar cu privire la alegațiile

recurentului invocate, precum că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător

soluția de condamnare adoptată în privința inculpatului și nu a dat răspuns la toate

argumentele invocate de partea apărării în apelul declarat, instanța de recurs

remarcă considerentele rezultate din jurisprudența constantă a Curții Europene,

potrivit cărora motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și

lucrărilor dosarului, ce nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

4

elementelor de amănunt, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante

din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale

unei motivări a hotărârii penale, precum și faptul posibilității preluării de către o

curte de apel în principiu a motivelor primei instanțe în cazul în care această

instanță și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările ce

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de apel/recurs eventual, așa cum s-a procedat, în cauza dată.

Deci, investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești a expus situația de fapt reținută și corect a concluzionat că

aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod

penal, fiind săvârșită anume de către inculpatul, Tambur A.

Cât privește motivele semnalate în recurs referitoare la prezența temeiului de

casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) și anume - faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, instanța de recurs notează, că e necesar de a ține cont de

fapta săvârșită și cum aceasta a fost stabilită de către prima instanță și cea de apel, și

dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corect, iar dacă injust fapta s-a

încadrat într-o altă normă penală, rezultă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține

seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

În viziunea Colegiului penal, în prezenta speță, temeiul semnalat de către

recurent nu este incident ca motiv de casare a hotărârilor judecătorești atacate,

deoarece fapta imputată inculpatului este prevăzută de legea penală ca infracțiune

și anume conform art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca – tentativa la omor, adică

acțiunea îndreptată nemijlocit spre comiterea omorului unei persoane, ce acționa în legătură

cu îndeplinirea de către victimă a obligațiilor de serviciu sau obștești, care din cauze

independente de voința făptuitorului nu și-a produs efectul.

Așadar, având în vedere argumentele recursului și pretinsa eroare de drept

invocată de recurent, Colegiul, verificând materialele dosarului constată că, la

judecarea apelului, această instanță a examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptând o soluție corectă de calificare a acțiunilor inculpatului, în baza art.

27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare cumulului

de probe administrat. Probele prezentate, au fost nemijlocit verificate suplimentar în

ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și just

apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, în baza

cărora s-a stabilit cu certitudine, că inculpatul, Tambur A., a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Reieșind din lucrările dosarului, Colegiul penal consideră că, soluția adoptată

de către instanța de apel în partea calificării de drept a acțiunilor inculpatului în baza

art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal, este corectă și întemeiată prin ansamblul de

probe expus și analizat în hotărârea contestată și menționate în pct. 5 al prezentei

decizii. În opinia Colegiului, instanța de apel just a apreciat cumulul de probe, ce

5

confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

prevăzută de art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal, și anume declarațiile părții

vătămate Biriuc A. (f.d. 158-161, v. 1), de unde rezultă cert că anume inculpatul l-a

văzut pe el, și a sărit peste geam începând să facă mișcări cu mâna în care avea un cuțit, după

care l-a lovit în regiunea abdomenului; declarațiile martorilor Strîmbaci V. (f.d. 34-36, v.

2) din care rezultă, că anume la domiciliul său a rămas să doarmă inculpatul, iar în jurul

orei 01:00 la ei acasă a bătut cineva în geam și s-a prezentat ca fiind colaborator de poliție,

menționând faptul că gemul unde dormea ea, era în aceia-și parte a casei cu cel în care se afla

inculpatul acestea fiind deschise, apoi când a deschis ușa a auzit, că inculpatul l-a tăiat pe

Biriuc A. cu cuțitul prin geam; Oleinic A. (f.d. 37-41, v. 2) din care rezultă, că se afla

într-o cameră cu inculpatul și concubinul său, de afară a auzit cum cineva a spus că este

Andrei de la poliție, iar inculpatul l-a lovit de două ori pe acesta.

Mai mult ca atât, Colegiul menționează, că latura subiectivă a infracțiunii

imputate inculpatului se caracterizează prin intenție directă sau indirectă.

Concluzia privind conținutul intenției rezultă din materialele faptei, adică din

examinarea tuturor semnelor laturii obiective, precum și din studierea caracterului

relațiilor dintre făptuitor și victimă. Colegiul menționează, că aplicarea unor

lovituri brutale și repetate cu un instrument ascuțit în regiunile vitale ale corpului,

în prezența unui real pretext, mărturisește despre prezența intenției directe. În

asemenea circumstanțe, instanța de recurs consideră vina inculpatului dovedită și

just încadrată de către instanțele de fond.

În opinia Colegiului penal, instanțele de judecată ierarhic inferioare, întemeiat

au considerat declarațiile inculpatului privind nerecunoașterea vinovăției în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca fiind

combătute prin materialele cauzei și anume prin cumulul de probe, menționat la

pct. 5 al prezentei decizii. În esență, în opinia Colegiului, pe parcursul procesului

penal în cauză au fost administrate suficiente probe, ce dovedesc vinovăția

inculpatului, dând o justă încadrare acțiunilor săvârșite de către inculpat și

prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs a ajuns la concluzia, că instanțele de fond s-au

expus asupra tuturor argumentelor, elucidând faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, pătrunzând în esența problemei de fapt

și de drept, cercetând amănunțit aspectele învinuirii înaintate și au apreciat

conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă, iar în

concluziile sale au motivat admiterea acestora.

Astfel, Colegiul penal statuează, că nu se constată prezența a careva dubii

privind nevinovăția inculpatului, în săvârșirea acțiunilor incriminate lui.

Rezumând cele menționate mai sus, Colegiul apreciază că situația de fapt a fost

stabilită de instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu

probator administrat, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde

situației de fapt reținute, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite în cauză

condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii

reținute în sarcina lui.

6

În aceste condiții, instanța de recurs, consideră că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează asupra

inadmisibilitătii recursului ordinar declarat de către avocatul Janu A. în numele

inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Janu Anatolie în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

10 februarie 2016, în cauza penală privindu-l pe Tambur Alexei Iurii, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 22 iulie 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

7