1ra-1245/16 — Art.287 alin.1 și 152 alin.1 CP

Prima instanță: 13.01.2015 – 28.12.2015;

Instanța de apel: 21.01.2016 – 03.03.2016;

Instanța de recurs: 20.05.2016 – 22.06.2016. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 28 decembrie 2015, Brînza Alexandr a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(1) Cod penal, la 2 ani închisoare și în baza art.152 alin.(1) Cod penal, la 3 ani închisoare. Conform art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare. În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de 3 ani, fiind obligat să nu-și schimbe domiciliul fără consimțămîntul organului competent. 2. Potrivit sentinței s-a constatat că Brînza Alexandr, la 31 august 2014, ora 19.00, aflîndu-se pe malul iazului din s.Ochiul-Roș, r-nul Anenii Noi, loc public, împreună cu alte persoane neidentificate de către organul de urmărire penală, fără nici un motiv, din intenții huliganice, urmărind scopul tulburării ordinii publice și normele de conviețuire într-o societate, întru demonstrarea supremației sale fizice și cu o obrăznicie deosebită, l-a maltratat pe Zavidei Iurii, aplicîndu-i multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.0107/D, fractura închisă a mandibulei pe dreapta cu deplasare, traumă craniuo-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, excoriații și edem posttraumatic în regiunea feței și mîinii drepte, care în ansamblu condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și se califică drept vătămări corporale medii. 3. Împotriva sentinței a declarat apel procurorul și avocatul A.Bogos în numele inculpatului, care au solicitat: - procurorul, casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care A.Brînza să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la 2 ani închisoare și în baza art.152 alin.(1) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu stabilirea pedepsei definitive de 5 ani închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, să se dispună suspendarea 1 condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 4 ani, invocînd că instanța neîntemeiat a recalificat acțiunile inculpatului în baza art.287 alin.(1) Cod penal, dînd apreciere eronată probelor administrate în faza urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești; - avocatul în numele inculpatului, casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei în baza art.287 alin.(1) Cod penal, cu rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui A.Brînza să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale, cu aplicarea prevederilor art.64 alin.(31) Cod penal și încetarea procesului penal pe capătul de acuzare în baza art.152 alin.(1) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților, invocînd că instanța nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, or inculpatul și-a recunoscut parțial vina, a comis faptele infracționale de unul singur, s-a împăcat cu partea vătămată, circumstanțe agravante nu au fost stabilite, a colaborat cu organul de urmărire penală, are loc permanent de trai, nu a comis alte infracțiuni și are familie.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2016, a fost respins apelul declarat de avocatul A.Bogos în numele inculpatului ca fiind depus peste termen și admis, din alte motive, apelul declarat de procuror, casată sentința în partea condamnării lui A.Brînza în baza art.152 alin.(1) Cod penal și în această parte a fost pronunțată o nouă hotărîre, prin care s-a dispus încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților. S-a menținut sentința în partea condamnării lui A.Brînza în baza art.287 alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de 2 ani. Cu referire la apelul declarat de avocat în numele inculpatului, instanța de apel a indicat că, contrar prevederilor art.402 alin.(1) și (5) Cod de procedură penală, deși inculpatul a fost prezent la pronunțarea sentinței la 28.12.2015, care nu a fost contestată de către acesta. Inculpatul a încheiat contract de asistență juridică cu avocatul A.Bogos la 12.02.2016, care a declarat apel abia la 25.02.2016, depășind termenul legal pentru declararea apelului. Temeiul invocat de partea apărării, precum că omiterea termenului de declarare a apelului s-a datorat faptului că inculpatul a fost bolnav de la data de 11.02.2016 pînă la 19.02.2016 și era în imposibilitate de a se deplasa, a fost respins ca nefondat, deoarece fără a lua în calcul zilele aflate pe buletinul medical, inculpatul a depășit termenul de atac a sentinței cu 26 de zile. Din acest motiv, instanța de apel a respins apelul declarat de avocat ca depus peste termen. Cu referire la apelul declarat de procuror, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat apreciere corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei, examinîndu-le conform art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dînd faptei săvîrșite o încadrare juridică corectă. Consecvent, a respins argumentele procurorului, precum că acțiunile inculpatului urmau a fi încadrate în prevederile art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, din considerentul că semnele calificative „de două sau mai multe persoane” lipsesc, or, procurorul nu a stabilit acele alte persoane care au participat la aplicarea violenței față de I.Zavidei, precum și nici partea vătămată sau martorii nu au arătat că acțiunile de aplicare a violenței au fost comise în condițiile acestei norme. Totodată, avînd în vedere că, potrivit art.16 Cod penal, infracțiunea imputată inculpatului în baza art.152 alin.(1) Cod penal, se consideră mai puțin gravă, instanța de apel, avînd în vedere că A.Brînza și I.Zavidei, la etapa urmăririi penale au înaintat o cerere în care au solicitat încetarea procesului penal pe motivul împăcării părților, în temeiul art.109 Cod 2 penal, astfel că prima instanță urma să înceteze procesul penal în comiterea acestei infracțiuni în legătură cu acest fapt. Totodată, în ședința instanței de apel fiind prezentat acordul de împăcare între părți semnat la data de 19.02.2016, instanța de apel a conchis de a admite apelul procurorului din alte motive, a casa sentința și a înceta procesul penal în baza art.152 alin.(1) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților, în condițiile art.109 Cod penal. Într-o altă ordine de idei, instanța de apel a reținut că prima instanță, la aprecierea modului și a măsurii de pedeapsă pentru fapta prevăzută de art.287 alin.(1) Cod penal, a ținut cont de dispozițiile art.61, 75-78 Cod penal, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatului, că nu are antecedente penale, la locul de trai se caracterizează pozitiv, a conchis că pedeapsa cu închisoarea și suspendarea executării ei pe un termen de probă care i-ar permite lui A.Brînza corectarea fără izolare de societate, este una echitabilă și proporțională în raport cu fapta comisă.

Împotriva hotărîrilor judecătorești a declarat recurs ordinar inculpatul care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora în partea stabilirii pedepsei pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de amendă, pe motiv că pedeapsa stabilită este prea aspră; - instanțele de judecată nu au motivat mărimea pedepsei și nu au ținut cont că dînsul și-a recunoscut parțial vina, a comis faptele infracționale de unul singur, s-a împăcat cu partea vătămată, circumstanțe agravante nu au fost stabilite, a colaborat cu organul de urmărire penală, are loc permanent de trai, nu a comis alte infracțiuni, are familie, iar decizia instanței de apel este expusă neclar, fiind cuprinse în textul acesteia sintagme contradictorii.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care solicită declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art.415 alin.(1) lit.a) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd cauza în ordine de apel, respinge apelul în cazul în care acesta a fost depus peste termen. După cum s-a menționat mai sus, instanța de apel a respins apelul avocatului A.Bogos în numele inculpatului din motiv că s-a declarat peste termen. Conform art.402 Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel. Totodată, Colegiul penal atestă că norma dată nu prevede extinderea acestui termen în cazul în care inculpatul înlocuiește apărătorul. Or, în situația în care dorește să o facă, aceeași normă statuează că noul apărător, poate declara apel suplimentar pentru inculpat, în care poate invoca motive adăugătoare de apel, în termen de 15 zile de la data primirii de către parte a copiei apelului declarat și doar în condițiile în care inculpatul a declarat apel în termen. Din actele cauzei rezultă că sentința a fost pronunțată la 28 decembrie 2015, fiindu-i înmînată lui A.Brînza, contra semnătură, fapt confirmat prin dovada de primire (f.d.169). În raport cu prevederile art.402 alin.(1) Cod de procedură penală, de la această dată în termen de 15 zile, deci, pînă la 12 ianuarie 2016, A.Brînza și apărătorul său erau în drept de a declara apel, însă nici inculpatul, nici apărătorul nu au atacat cu apel sentința în termenul prevăzut de lege. Potrivit materialelor cauzei, cererea de apel a fost depusă de avocatul A.Bogos în numele inculpatului în instanța de apel la 25 februarie 2016 fiind înregistrată sub nr.3261 (f.d.191). Astfel, Colegiul penal conchide că concluzia trasă de instanța de apel este legală și întemeiată, deoarece apelul s-a depus peste termenul de 15 zile prevăzut de art.402 alin.(1) 3 Cod de procedură penală, iar motivele invocate, precum că omiterea termenului de declarare a apelului s-a datorat faptului că inculpatul în perioada 11.02.2016 - 19.02.2016 a fost bolnav și era în imposibilitate de a se deplasa, corect au fost respinse ca nefondate, deoarece fără a lua în calcul zilele aflate pe buletinul medical, inculpatul a depășit termenul de atac a sentinței cu 26 de zile. Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de inculpat și, potrivit legii, dispune inadmisibilitatea acestuia, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Brînza Alexandr, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2016, în propria lui cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 20 iulie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 4