1ra-1205/16 — art. 287 alin.1 CP

1ra-1205/16 — art. 287 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1205/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Comrat, D. Georgieva, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 28 ianuarie

2016, în cauza penală în privința lui

Topal Vitali Nicolai, născut la

25.06.1992, originar și locuitor în r-nul

Vulcănești, s. Cișmichioi, str. Mira 11,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.08.2015 - 25.09.2015;

Instanța de apel: 27.10.2015 - 28.01.2016;

Instanța de recurs: 17.05.2016-22.06.2016;

C O N S T A T Ă:

examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Topal Vitali a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 287 alin.(1) Cod penal la 1 (unu) an închisoare în

penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal pedeapsa cu închisoare stabilită a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

Topal Vitali, la 06 ianuarie 2013, aproximativ orele 19.00, fiind împreună cu

Cioban Anatolie în încăperea barului „Bcтpeчa”, amplasat pe str. Lenin, s.

Cișmichioi, r-nul Vulcănești, și fiind ambii în stare de ebrietate alcoolică, în

prezența altor persoane străine, care se odihneau în bar, fără nici un motiv au

început o ceartă, totodată, exprimîndu-se reciproc cu înjurături nerușinate și

prin aceasta, au împiedicat acestei instituții de a funcționa în mod normal.

În procesul certei, Topal Vitali și Cioban Anatolie, aratînd bravura lor în

1

stare de ebrietate și avînd ca scop soluționarea rapidă a conflictului care a

apărut între ei, urmărind scopul săvîrșirii acțiunilor huliganice, grosolan

încălcînd ordinea publică și aratînd nerespectarea față de societate, cu

obrăznicie deosebită, au inițiat bătaie între ei, aplicînd unul altuia o mulțime

de lovituri cu mîinele pe diferite părți ale corpului. În cadrul bătăliei apărute,

ei au întors masa, la care anterior s-au odihnit, în urmă cărui fapt s-a stricat

vesela aflată pe masă, fapt care a adus la încetarea temporară a activității

normale a barului „Bcтpeчa”. Însă, după observațiile privind încetarea

acțiunilor lor ilegale primite de la persoanele care se odihneau în bar,

persoanele indicate au părăsit locul unde a apărut incidentul.

În aceeași zi, la 06 ianuarie 2013, dar deja aproximativ la ora 21.00, Topal

Vitali și Cioban Anatolie, din nou s-au întors în barul „Bcтpeчa”, avînd ca

scop petrecerea personală, între care peste un anumit interval de timp, din

motivul relațiilor ostile între ei, iarăși a apărut conflict, care a trecut în bătălie

reciprocă, la care ei ambii acționînd din intenții huliganice, aratînd

nerespectarea față de societate, grosolan încălcînd ordinea publică, cu

obrăznicie deosebită și în prezența altor persoane străine, care se odihneau în

bar, au început să aplice unul altuia o mulțime de lovituri cu mîinele pe diferite

părți ale corpului, ceea, ce iarăși a dus la încetarea temporară a activității

normale a barului „Bcтpeчa”. După observațiile privind încetarea acțiunilor

lor ilegale, primite de la persoanele care se odihneau în bar, persoanele

indicate au părăsit locul unde a apărut incidentul.

Astfel, Topal Vitali prin acțiunile sale a săvîrșit infracțiunea prevăzută de

art. 287 alin. (1) Cod penal - huliganismul, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică și care se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită.

Vladimir în numele inculpatului Topal Vitali solicitînd casarea parțială a

acesteia, doar în partea pedepsei, cu stabilirea în privința inculpatului a

pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității sau amendă.

În motivarea apelului avocatul a indicat:

- la stabilirea pedepsei inculpatului instanța de judecată nu a ținut cont de

circumstanțele care atenuează vinovăția acestuia și anume, recunoașterea

vinovăției în acest sens fiind depusă cererea cu privire la examinarea cauzei

în procedura specială în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală.

-instanța de judecată a ignorat și existența altor circumstanțe care

atenuează vinovăția inculpatului, și anume săvîrșirea de către acesta pentru

2

prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave; prezentarea benevolă a

învinuitului la organul de urmărire penală; caracteristica pozitivă la locul de

trai al inculpatului.

- sancțiunea art. 287 alin. (1) Cod penal prevede trei forme de pedeapsă:

munca neremunerată în folosul comunității, amenda și închisoare. Astfel,

instanța de judecată în sentința sa nu a motivat neaplicarea în privința

inculpatului a pedepsei sub formă de amendă sau muncă neremunerată în

folosul comunității.

2016, s-a dispus admiterea apelului declarat, casarea parțială a sentinței, în

partea stabilirii pedepsei, cu emiterea unei noi hotărîri prin care:

Lui Topal Vitali recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin.

(1) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa sub forma de amendă în mărime de 700

unități convenționale.

Totodată lui Topal Vitali i s-au adus la cunoștință prevederile art. 64 alin.

(3) Cod penal.

În rest sentința a fost menținută.

4.1 În argumentarea soluției adoptate instanța de apel, audiind părțile,

inclusiv procurorul care a pledat pentru admiterea apelului declarat, a constatat

că de către instanța de judecată a fost dată o apreciere corectă faptei

inculpatului, vinovăția căruia în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 287

alin. (1) Cod penal nici nu s-a contestat, și se confirmă prin materialele

dosarului și prin probele administrate atît în cadrul urmăririi penale cît și a

celor stabilite în ședința de judecată a instanței de fond.

În același timp, Colegiul a reiterat că instanța de judecată ilegal a stabilit

inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a

acesteia, considerînd-o extrem de aspră.

Instanța de apel, făcînd trimitere la prevederile art. 2,61,75 Cod penal,

art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală și Hotărîrea Plenului CSJ RM nr.

8 din 11.11.2013 „Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei

penale”, a menționat, că aceste prevederi nu au fost respectate de către instanța

de fond care nu a motivat stabilirea pedepsei sub forma de închisoare, cu toate

că sancțiunea legii penale prevede și alte forme de pedeapsă.

După cum rezultă din materialele dosarului, inculpatul Topal Vitali,

pentru prima data a săvîrșit infracțiune intenționată, care este una mai puțin

gravă, se caracterizează pozitiv la locul lui de trai, și-a recunoscut vinovăția

și s-a căit de cele săvîrșite, cauza a fost examinată în procedura simplificată

3

prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală, astfel, Colegiul a considerat

că este posibil de a aplica în privința inculpatului pedeapsa sub formă de

amendă, care reieșind din circumstanțele cauzei, corespunde criteriilor

generale de individualizare a pedepsei, este potrivită cu caracterul infracțiunii

și oferă posibilitatea corectării și reeducării vinovatului.

invocînd temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 10 Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărîri prin care să

fie menținută sentința.

În motivarea recursului procurorul, făcînd trimitere la prevederile art. 61

Cod penal, invocă că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel nu a

ținut cont de faptul că acesta este o persoană predispusă la comiterea

infracțiunilor. În privința lui a fost pornită urmărirea penală încă pe 2 cazuri,

dintre care una este în curs de examinare în instanța de judecată iar a doua

cauză se află la faza de urmărire penală, ceea ce confirmă faptul că Topal

Vitali nu regretă comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Colegiul menționează că în conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4)

Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu

a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal reține că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și

critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului,

temei încadrat în prevederile art.427 alin.(1) pct.10 Cod de procedură penală.

Analizînd temeiul invocat, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei,

Colegiul consideră, că în prezenta speța acesta nu și-a găsit confirmarea, iar instanța

de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art.

art. 61,75,76,78 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite

conform sancțiunii articolului imputat acestuia prin rechizitoriu.

Așa cum se reține în doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd

4

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvîrșite.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată

de săvîrșirea unei infracțiuni, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale

a Codului penal.

Deci, conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei instanța de

judecată trebuie să respecte toate cerințele prevăzute de legea penală ce asigură

aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile, legale și individualizate.

Neglijarea unora din aceste criterii, la stabilirea pedepsei, constituie temei pentru

casarea hotărîrii de către instanța ierarhic superioară în procedura prevăzută de legea

procesual penală pentru căile de atac.

Conform dispoziției art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se

aplică persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, avînd drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea condamnaților, cît

și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, este de menționat că sancțiunea art. 287 alin. (1) Cod penal

prevede posibilitatea aplicării în mod alternativ a următoarelor pedepse: 1) amendă

în mărime de la 200 la 700 unități convenționale; 2) muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore; 3) închisoare de pînă la 3 ani.

Potrivit prevederilor art. 75 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din

numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai

5

în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei. Concluzia instanței cu privire la aplicarea unei pedepse

mai aspre urmează a fi motivată.

Colegiul penal constată că instanța de apel a adoptat o decizie argumentată cu

respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație

toate circumstanțele concrete ale cauzei, caracterul și gravitatea infracțiunii comise,

care este una mai puțin gravă, motivul și scopul celor comise, personalitatea

vinovatului și anume că acesta nu are antecedente penale, a contribuit la descoperirea

infracțiunii comise, vinovăția a recunoscut-o solicitînd examinarea cauzei în baza

art. 3641 Cod de procedură penală, se căiește sincer de cele comise.

Mai mult ca atît, rămîne neclară poziția procurorului care, conform procesului

verbal al ședinței de judecată, în ședința instanței de apel a solicitat admiterea

apelului declarat în numele inculpatului, considerînd posibilă aplicarea în privința

acestuia a unei pedepse mai blînde (f.d. 157 verso), pentru ca ulterior să depună

recurs asupra deciziei instanței de apel solicitînd casarea acesteia și menținerea

sentinței instanței de fond. În aceiași ordine de idei se menționează că cele expuse

de procuror în recursul său nu au relevanță în cauza dată, or art. 8 alin.(1) Cod penal

prevede că persoana acuzată de săvîrșirea unei infracțiuni este prezumată

nevinovată atîta timp cît vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de

prezentul cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate

toate garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărîre

judecătorească de condamnare definitivă. Toate aceste momente certifică faptul că

recursul declarat de procuror este unul pur formal.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează: instanța de apel a pronunțat

o decizie legală, întemeiată și motivată, stabilind o pedeapsă aptă să conducă la

realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea

unei atitudini pozitive a acesteia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire

socială și principiile morale, argumentul invocat de recurent privind înăsprirea

pedepsei prin menținerea sentinței urmînd a fi declarat neîntemeiat.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care

se face referință, prin urmare nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, din

care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

6

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Comrat, D. Georgieva, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Comrat din 28 ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui Topal

Vitali, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 iulie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

7