1ra-1249/2016 — art. 188 alin. 3 lit. c CP

1ra-1249/2016 — art. 188 alin. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1249/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpatul Ciurea Cristian și avocatul Burduja Sergiu în numele inculpatului Gore

Eugeniu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 octombrie 2015 și a sentinței Judecătoriei Criuleni din 22 iunie 2015,

în cauza penală privindu-i pe

Ciurea Cristian Roman, născut la 05 martie 1998, originar

din s. Tohatin, mun. Chișinău, domiciliat s. Pereni, r-nul

Hîncești;

și

Gore Eugeniu Alexei, născut la 19 martie 1995, originar și

domiciliat s. Văduleni, str. Tineretului, 3 ap. 36, com. Vadul lui

Vodă, mun. Chișinău.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

vinovați și condamnați, în baza art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal:

- Gore Eugeniu Alexei, la 10 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis;

- Ciurea Cristian Roman, la 6 ani închisoare cu executare în penitenciar pentru

minori.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa numită lui Gore E., i-a fost

adăugată parțial pedeapsa aplicată prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06

noiembrie 2014, fiindu-i stabilită pedeapsă definitivă 11 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Mocanu Pavel, în privința căruia

hotărârile judecătorești nu se contestă în ordine de recurs.

data de 10 octombrie 2014, în jurul orei 03.15, împreună și după o înțelegere prealabilă

1

între ei, cu scopul de a sustrage bunurile proprietarului în mod deschis și prin

aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei, Mocanu P.,

mascându-se cu o mască confecționată dintr-un ciorap negru, iar Gore E. și Ciurea C.,

fiind la acel moment minori, acoperindu-și fețele cu măști, s-au deplasat la stația de

alimentare cu petrol „Petrom”, amplasată la marginea s. Ratuș, r-nul Criuleni lângă

traseul „Chișinău-Orhei”, gestionată de către S.A. „Petrom-Moldova”, unde l-au

atacat pe operatorul Efros Ștefan, căruia Gore E. și Ciurea C. i-au sucit mâinile, după

care imobilizându-l, l-au dus în mod forțat în biroul de serviciu al operatorilor, unde

l-au așezat pe un pat. După aceasta, Mocanu P. i-a aplicat multiple lovituri cu

mânerul unui pistol în regiunea cefei, ulterior, acesta aplicându-i încă patru lovituri

cu stingătorul de flăcări în aceiași regiune a corpului, cauzându-i în acest mod

vătămare gravă, în rezultatul cărora ultimul și-a pierdut cunoștința. Apoi Mocanu P.

i-a luat pătimitului Efros Ș. din buzunarul hainei cheile de la safeu, pe care l-a deschis

și a sustras din el bani în sumă de 14.197 lei, ce aparțineau S.A. „Petrom-Moldova”,

iar în final Mocanu P., Gore E. și Ciurea C. au părăsit locul comiterii infracțiunii,

cauzând în acest mod SA „Petrom-Moldova” prejudiciu material considerabil.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanță a calificat de drept fapta inculpaților Ciurea C. și Gore E., în baza art. 188 alin.

(3) lit. c) Cod penal și anume –tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea personei

agresate, săvârșită de mai multe persoane mascate, prin pătrundere în încăpere, cu aplicarea

armei și a altor obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile și cu vătămarea gravă a sănătății persoanei agresate.

3.1 Inculpatul Ciurea C., care a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare în prima instanță, deoarece nu a comis infracțiunea incriminată, fiind

speriat de poliție și impus să zică că a săvârșit infracțiunea, pe când în realitate nu a

comis nici o infracțiune.

3.2 Avocatul Goncear C. în numele inculpatului Ciurea C., care a solicitat casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care ultimul să fie achitat.

În motivarea apelului a invocat că:

- concluziile primei instanțe sunt bazate doar pe declarațiile părții vătămate, care

la acel moment se afla în stare de șoc, iar însăși Ciurea C. la acel moment se afla în

mun. Chișinău, la o baie publică din regiunea pieței centrale, fapt ce nu a fost verificat

de acuzatorul de stat;

- partea vătămată a spus că infractorii au fost fără mănuși, însă de către organul

de urmărire penală nu a fost ridicată nici o amprentă a inculpaților, inclusiv a lui

Ciurea C.;

- de pe hainele inculpaților nu a fost ridicată nici o picătură de sânge, necătând la

faptul, că operatorul Efros Ș. susține, că a fost lovit cu pistolul în jur de 10-15 ori, iar

apoi cu stingătorul de vreo 5 ori.

3.3 Avocatul Burduja S. în numele inculpatului Gore E., care a solicitat casarea

acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare.

2

În motivarea apelului a invocat că:

- minorul Ciurea C. a fost audiat în calitate de martor minor la data de 13.10.2014,

doar în prezența reprezentatului legal, Rusu P. și în lipsa pedagogului, contrar

prevederilor art. 479 Cod de procedură penală;

- martorului minor nu i s-a explicat drepturile și obligațiile prevăzute de art. 90

Cod de procedură penală, nu a fost prevenit de răspunderea penală pentru depunerea

declarațiilor false;

- în ordonanța de punere sub învinuire a minorului Ciurea C., este indicat în

calitatea de reprezentant legal - Rusu P. și tot dânsul ca pedagog, semnând actul

procesual, fără concluziile ultimului referitor la plenitudinea și corectitudinea

declarațiilor date de martorul minor;

- conform procedurii penale, reprezentantul legal nu poate fi concomitent și

pedagog, de aceea violarea prevederilor art. 479 Cod de procedură penală în

coroborare cu prevederile art. 251 Cod de procedură penală, atrag după sine nulitatea

actului procedural;

- o dată ce declarațiile martorului minor Ciurea C. sunt nule, concluzia primei

instanțe în sentința de acuzare, privind vinovăția inculpatului Gore E., este ilegală;

- prima instanță nu a ținut cont de toate prevederile legale enunțate și a apreciat

unilateral mijloacele de probă administrate, dând prioritate probelor aduse de

procuror, fără a se pronunța asupra celorlalte probe și fără a le analiza sub aspectele

pertinenței și concludenții;

- în cadrul urmăririi penale, partea vătămată Efros Ș. nu l-a recunoscut pe

inculpatul Gore E., respectiv nu este clar de unde știe partea vătămată că unul din

inculpați este Gore E., ca ulterior instanța de judecată să-l recunoască vinovat;

- din materialele cauzei rezultă, că inculpatul Gore E. a fost reținut în incinta

Inspectoratului de poliție Criuleni, pe când în depozițiile sale, inculpatul Gore E. a

declarat, că a fost reținut în gospodăria mătușii sale, Gaureac V., în s. Sărăteni, r-nul

Telenești.

3.4 Inculpatul Gore E., care a solicitat casarea acesteia, menționând că nu au fost

administrate probe ce ar demonstra vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii imputate.

Declarațiile date de către martorul Ciurea C. au fost sub presiunile procurorului și

colaboratorilor de poliție.

3.5 Inculpatul Mocanu P., prin care indică, că a fost condamnat pentru o faptă

care nu a săvârșit-o.

2015, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

și de drept constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele

administrate, relevate în cuprinsul sentinței.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpați, instanța de apel a apreciat-o ca o

metodă de apărare și un drept al acestora de a nu se autoincrimina, deoarece persoana

care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi

urmărită penal pentru depunerea declarațiilor intenționat false, decât în cazurile

expres prevăzute de legea procesual penală.

3

Versiunea înaintată de inculpați în cadrul audierii pe întreg procesul penal,

precum că nu au comis atacul tîlhăresc, nu l-au atacat pe Efros Ș. și nu au sustras bani

din safeul SA „Petrom – Moldova”, instanța de apel a apreciat-o critic, deoarece

aceștia au încercat să prezinte o stare de fapt nereală și neplauzibilă, care să le

atenueze răspunderea penală, iar circumstanțele de fapt ale infracțiunii se reliefează

din probele administrate de acuzare.

În opinia instanței de apel prezența în acțiunile inculpaților atât a elementelor ce

caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor ce caracterizează

latura subiectivă, este dovedită prin declarațiile părții vătămate Efros Ș., martorului

Rogojina L., inclusiv prin materialele cauzei și anume: procesul-verbal de sesizare

despre săvârșirea infracțiunii din 10 octombrie 2014 (f.d. 4 v. I); proces-verbal de

cercetare la fața locului din 10 octombrie 2014 cu foto-tabela (f.d. 6-29 v. I); raport de

expertiză medico-legală nr. 393 D din 06.11.2014 (f.d. 199 v. II); proces-verbal de

verificare a depozițiilor inculpatului minor Ciurea C. (f.d. 84-92 v. I). Aceste probe

sânt pertinente, concludente și veridice, iar în ansamblu coroborează între ele, se

completează unele pe altele, nu trezesc nici o îndoială și dovedesc cert că inculpații au

săvârșit atacul tâlhăresc asupra părții vătămate Efros Ș., în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea ultimului,

săvârșită de mai multe persoane mascate, prin pătrundere în încăpere, cu aplicarea

armei și altor obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile și cu vătămarea gravă a sănătății lui Efros Ș.

Instanța de apel a reținut, că declarațiile inculpaților de nerecunoaștere a

infracțiunii imputate sunt singulare, nefiind susținute de probatoriu scris, condiții în

care vor fi înlăturate. Mai mult ca atât, declarațiile inculpaților date în cadrul ședinței

de judecată vin în contradicție cu declarațiile inculpatului minor Ciurea C., date în

cadrul urmării penale în calitate de învinuit, potrivit cărora acesta a recunoscut

vinovăția sa în săvârșirea atacului tâlhăresc, pentru ca ulterior în fața instanței să

revină nejustificat asupra nerecunoașterii, acuzând că fost influențat psihic de către

colaboratorii de poliție. Totodată, inculpatul Ciurea C. în cadrul urmăririi penale a

relatat amănunțit circumstanțele în care a fost comis atacul tâlhăresc asupra

operatorului stației PECO Petrom din s. Ratuș, r-nul Criuleni, fiind consecutive, iar o

persoană care nu a participat la comiterea infracțiunii nu putea să le cunoască.

În viziunea instanței de apel nu există nici un motiv de înlăturare a declarațiilor

inculpatului Ciurea C. din faza urmăririi penale, deoarece ultimul a fost audiat în

prezența reprezentantului legal, pedagogului și avocatului, nefiind indicat un

presupus rău tratament sau influență psihică, nici ulterior audierii și nici în momentul

prezentării spre cunoștință a materialelor cauzei. Mai mult ca atât, nu a fost înaintată

o careva plângere împotriva polițiștilor, precum că ar fi exercitat presiuni asupra

inculpatului Ciurea C.

De asemenea, pe baza acestor depoziții ale inculpatului minor s-a efectuat un

control în conformitate cu prevederile art. 274 Cod de procedură penală și s-a stabilit

că afirmațiile lui Ciurea C. nu s-au confirmat, fiind adoptată ordonanța de refuz în

pornirea urmăririi penale din 22.06.2015 pe faptul pretinselor acțiuni ilicite ale

colaboratorilor IP Criuleni în privința minorului Ciurea C. Veridicitatea declarațiilor

4

inculpatului minor, Ciurea C., din cadrul armării penale rezultă și din procesul-verbal

de verificare a depozițiilor acestuia la fața locului, în procesul căruia ultimul a relatat

și a arătat cum, împreună cu Mocanu P. și Gore E. au comis atacul tîlhăresc.

Faptul, că partea vătămată a fost atacată de către inculpați, aplicându-i multiple

lovituri peste diferite părți ale corpului este confirmat prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 393D din 06 noiembrie 2014 potrivit căruia, pătimitului i-a fost

cauzată vătămare gravă.

Cu referire la declarațiile martorilor Gaureac V. și Gaureac A., instanța de apel a

menționat, că acestea prezintă relevanță sub aspectul conturării nevinovăției

inculpaților pentru faptele săvârșite, fiind vagi și neavând nici o tangență cu

învinuirea adusă. Mai mult ca atât, martorii menționați se află în relații de rudenie cu

inculpatul Gore E., având tendința să-i atenueze răspunderea penală.

Ce ține de argumentele avocatului Burduja S. referitor la pretinsele încălcări

procesual-penale, precum că audierea martorului minor Ciurea C. a avut loc cu

încălcarea prevederilor art. 479 Cod de procedură penală, în lipsa pedagogului și ca

rezultat declarațiile acestuia sunt lovite de nulitate, prin prisma art. 251 Cod de

procedură penală, instanța de apel a specificat, că contrar afirmației avocatului,

audierea martorului minor Ciurea C. a avut loc cu respectarea prevederilor legale,

fiind asistat de pedagogul Rusu P., fiindu-i explicate drepturile prevăzute de art. 479

alin. (3) Cod de procedură penală, fapt confirmat prin semnătura acestuia. Înainte de

a fi audiat martorul minor Ciurea C., i-au fost explicate drepturile și obligațiile

prevăzute de art. 90 Cod de procedură penală, inclusiv de a face declarații veridice, ce

se confirmă prin semnătura acestuia.

Instanța de apel a menționat, că după efectuarea acțiunii procesuale, care în

opinia apelantului s-a petrecut cu încălcări, cât și la momentul prezentării materialelor

de urmărire penală, atât inculpații, cât și avocații acestora nu s-au considerat afectați

într-un drept prevăzut de lege, întrucât nu au invocat careva încălcări de procedură la

administrarea probelor, acceptând corectitudinea efectuării urmării penale și

administrării probelor pe cauză. Astfel, din conținutul apelului nu se desprinde vreun

motiv de natură juridică ce se referă la cazul în care ar rezulta încălcări de ordin

absolut, prevăzute la art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, ce atrag nulitatea

actului, soldată cu casarea sentinței atacate și adoptarea unei sentințe de achitare.

Argumentul invocat de către apelanți, precum că inculpații au fost condamnați

în lipsa elementelor infracțiunii, nu este susținut de actele dosarului, întrucât sentința

este motivată, în cuprinsul acesteia fiind prezentate, pe larg, situația de fapt, probele

administrate, precum și analiza elementelor constitutive ale infracțiunii față de care s-

a dispus condamnarea inculpaților.

Instanța de apel a specificat, că nu are temei de a interveni în sentință, nici în

partea stabilirii pedepsei inculpaților, deoarece la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei a fost acordată deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal.

ordinare de către:

5

6.1 Avocatul Burduja S. în numele inculpatului Gore E., prin care solicită casarea

acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Gore E. să fie achitat

de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal.

În motivarea recursului invocă aceleași motive pe care le-a indicat în apel,

suplimentar menționând că:

- hotărârile instanțelor de fond sunt întemeiate pe declarațiile minorului Ciurea

C., dobândite ilegal de către organul de urmărire penală, privind vinovăția

inculpatului Gore E., fapt ce atrage după sine nulitatea integrală a actelor procedurale;

- probele administrate în cadrul urmăririi penale au fost apreciate unilateral și

incorect;

- declarațiile martorilor Gaureac V. și Gaureac A., confirmă faptul neparticipării

inculpatului Gore E. la săvârșirea infracțiunii imputate;

- instanțele de fond nu au apreciat probele în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală.

6.2 Inculpatul Ciurea C., prin care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, dat fiind faptul că este minor, anterior nu a executat

pedeapsa reală cu închisoare, a recunoscut vina și se căiește în cele comise.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate,

solicitând respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece recurenții își motivează

recursurile prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de

reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, astfel criticile formulate de aceștia nu sunt motivate sub aspectul

casării hotărârii recurate, ca fiind ilegală. Hotărârea instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare, ce corespunde prevederilor

art. 414, 417 Cod de procedură penală, iar cele invocate de recurenți nu constituie

temei de pronunțare a unei hotărâri de achitare. La aplicarea pedepsei s-a ținut cont în

deplină măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute la art.

75 Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca fiind

vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

6

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

8.1 Cu referire la recursul declarat de către avocatul Burduja Sergiu în numele

inculpatului Gore E.

Colegiul penal lecturând textul recursului reține, că de către recurent nu s-a

invocat nici un temei de casare prevăzut la art. 427 Cod de procedură penală, însă din

textul acestuia se statuează că avocatul Burduja S. pledează asupra nevinovăției

inculpatului, solicitând achitarea acestuia, temei ce se încadrează în pct. 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, care stipulează că „hotărârile instanței de apel poate fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.”

De asemenea, recurentul critică hotărârile adoptate de instanțele de fond din

motiv că acestea au evaluat unilateral și incorect probele administrate în cadrul

urmăririi penale.

În primul rând, relevant este de menționat, că la această etapă a procedurilor,

instanța de recurs nu cercetează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

evaluare materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele ierarhic inferioare, întrucât aceasta este atributul exclusiv al

instanțelor de fond. Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de

fond și cea de apel, corectitudinea soluției de condamnare adoptată în privința lui

Gore E.

Totodată, în același context, urmează a se remarca, că în cadrul procesului penal

evaluarea probelor este unul din cele mai importante momente, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organul de urmărire penală, instanțele judecătorești,

cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce este dată în urma acestei

activități.

Însă, cu toate acestea, instanța de recurs reiterează, că chestiunea de apreciere a

probelor și temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la etapa

judecării recursului. Deci, pentru a constitui temei de casare eroarea de fapt trebuie să

fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte

să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de evaluare a

probelor, dar discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor,

prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății, după verificarea actelor cauzei, o atare eroare nu a fost

constatată de către instanța de recurs.

Mai mult, raportând cele expuse supra la verificarea probelor efectuată de

instanța de apel, Colegiul penal specifică, că instanța de apel corect a ajuns la

concluzia despre menținerea sentinței și just a evaluat probele administrate în cauză.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal, subsidiar verificând

materialele dosarului specifică, că judecând apelurile declarate, instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, expunându-se argumentat din

7

care motive au ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal.

Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul pretinderii, că Gore

E., nu a participat la comiterea infracțiunii imputate. Dimpotrivă, instanța de recurs

atestă, că faptul comiterii infracțiunii și de către inculpatul Gore E. se combate prin

probele cercetate și verificate de instanțele de fond și anume:

- proces-verbal de audiere a învinuitului minor Ciurea C., care a recunoscut

vinovăția în săvârșirea atacului tâlhăresc asupra operatorului stației „Petrom” din s.

Ratuș r-nul Criuleni, menționând, că Mocanu P. i-a propus să meargă împreună cu

Gore E. să bată un operator de la benzinărie și să ia banii din aparatul de casă. Au

plecat spre direcția stației de alimentare „Petrom” din s. Ratuș, r-nul Criuleni.

Mocanu P. cu Gore E. și-au luat măști și au plecat spre benzinărie, comunicându-i să

dea mașina mai aproape și să fie pregătit să-i ia repede, astfel fiind la o distanță în jur

de 80 metri, a observat cum Mocanu P. i-a aplicat un picior în regiunea feței

operatorului, iar ceilalți doi au sărit și l-au apucat de mâini. Mocanu P. i-a mai aplicat

câteva lovituri cu picioarele, după ce a luat un stingător de incendii și i-a aplicat

câteva lovituri în regiunea capului operatorului. În timp ce îl țineau pe operator,

Mocanu P. a plecat în camera de alături de unde a luat bani și în timp ce Gore E. îl

ținea pe operator, Mocanu P., i-a dat o sumă de bani persoanei necunoscute. După

aceasta Gore E. i-a aplicat o lovitură cu pumnul după cap operatorului, care a căzut

jos, ulterior au ieșit din încăpere, iar Gore E. cu Mocanu P. au urcat în automobil și pe

drum au împărțit banii. Pe drum spre benzinărie a observat, că Gore E. avea la spate

un pistol;

- proces-verbal de verificare a depozițiilor inculpatului minor Ciurea C. la fața

locului din 14.10.2014, în procesul căruia, ultimul a arătat și a expus cum, împreună

cu Gore E. și Mocanu P. au comis infracțiunea;

- procesul-verbal de recunoașterea a persoanei, unde martorul Ciurea C. l-a

recunoscut pe Gore E.;

- declarațiile părții vătămate Efros Ș., care a relatat circumstanțele comiterii

infracțiunii de către inculpați;

- declarațiile martorului Rogojina L., conform căreia, când a sosit la stația

„Petrom” din s. Ratuș r-nul Criuleni, pe podeaua oficiului era mult sânge, iar Efros Ș.

era cu capul bandajat, la întrebarea ei ultimul i-a comunicat, că a fost atacat de trei

persoane necunoscute, care l-au bătut și au sustras toți banii;

- procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 10 octombrie 2014,

din conținutul căruia rezultă, că la această dată partea vătămată Efros Ș. a sesizat

organul de poliție să ia măsuri cu persoanele necunoscute, care pe data de 10

octombrie 2014, în jurul orei 03.15, l-au atacat aplicându-i multiple lovituri peste

diferite părți ale corpului, după care au sustras din safeul stației de alimentare SA

„Petrom Moldova” în jur de 14.000 lei;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 10 octombrie 2014, cu foto tabela

anexată la el, în procesul căruia a fost examinată stația de alimentare cu petrol SA

„Petrom Moldova” din s. Ratuș, r-nul Criuleni, în procesul căruia au fost ridicate trei

8

sticle din masă plastică, o față de pernă pe care se observa pete de culoare roșie, o

bucată de tifon cu sânge și un stingător de flăcări cu urme de sânge pe el;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 393D din 06 noiembrie 2014, conform

căruia, pătimitului Efros Ș. i-a fost cauzată vătămare gravă.

Instanța de recurs conchide, că toate aceste probe coroborează între ele și indică

direct la Gore E. că a comis infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal.

Potrivit considerentelor teoretice latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie constă

în fapta prejudiciabilă alcătuită din următoarele două acțiuni: 1) acțiunea principală,

ce se exprimă prin sustragere în formă consumată sau sub formă de tentativă; 2)

acțiunea adiacentă care constă în atacul săvîrșit asupra unei persoane, care este însoțit

în mod alternativ de: a) violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei

agresate; b) amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe. Infracțiunea prevăzută

de alin. (1) art. 188 Cod penal, este o infracțiune formală și se consideră consumată

din momentul săvârșirii atacului asupra victimei, dacă acesta este însoțit de aplicarea

violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea

cu aplicarea unei asemenea violențe.

Deci raportând, considerațiunile teoretice, la circumstanțele cauzei și cumulul de

probe, Colegiul constată, că inculpații inclusiv și Gore E., având scopul sustragerii

bunurilor proprietarului, prin aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea

persoanei, l-au atacat pe operatorul stației de alimentare cu petrol „Petrom”, Efros Ș.,

aplicându-i multiple lovituri peste diferite părți ale corpului, cauzându-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 393D din 06 noiembrie 2014, vătămări

corporale grave, în urma cărui fapt au sustras din safeu suma de 14.197 lei.

În ce privește latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie, se caracterizează în

primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă. La calificare este obligatorie

stabilirea scopului special - de sustragere - cel prin care se exprimă scopul de

cupiditate.

Așadar, reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de recurs atestă, că inculpații

inclusiv și Gore E., au avut scopul de a sustrage bunurile proprietarului și anume

banii din aparatul de casă a stației de alimentare cu petrol „Petrom”, pentru care fapt

au întreprins acțiuni cu caracter agresiv asupra operatorului Efros Ș., anume în

vederea atingerii acestui scop.

Referitor la critica avocatului, precum că declarațiile martorilor Gaureac V. și

Gaureac A., confirmă faptul neparticipării inculpatului Gore E. la infracțiunea

imputată, instanța de recurs reține, că instanța de apel just a concluzionat, că

declarațiile acestora nu prezintă relevanță sub aspectul conturării nevinovăției

inculpaților pentru faptele săvârșite, mai mult ca atât, martorii menționați se află în

relații de rudenie cu inculpatul Gore E., având tendința să-i atenueze răspunderea

penală.

Cât privește argumentul recurentului, precum că minorul Ciurea C. la data de

13.10.2014 a fost audiat în lipsa pedagogului, nefiindu-i explicate drepturile și

obligațiile prevăzute de art. 90 Cod de procedură penală, inclusiv de a face declarații

veridice, instanța de recurs verificând actele și lucrările dosarului constată, că în

cuprinsul filei 163-164 v. III, în decizie, se motivează corespunzător, că contrar

9

afirmațiilor avocatului, audierea martorului minor Ciurea C. a avut loc cu respectarea

prevederilor legale, fiind asistat de pedagogul Rusu P., căruia i-au fost explicate

drepturile prevăzute de art. 479 alin. (3) Cod de procedură penală, fiind confirmat

prin semnătura acestuia. De asemenea, înaintea audierii martorului minor Ciurea C.,

i-au fost explicate drepturile și obligațiile prevăzute de art. 90 Cod de procedură

penală, inclusiv de a face declarații veridice, fapt confirmat prin semnătura

martorului minor (f.d. 56 v. I). Totodată, Colegiul penal concluzionează, că declarațiile

date în cadrul urmăririi penale de către Ciurea C., au fost făcute mai aproape de

comiterea infracțiunii imputate, iar evenimentele ce s-au produs au fost mai recente,

ceea ce presupune o sinceritate mai vădită în astfel de situații, în raport cu declarațiile

date ulterior de către ultimul.

Cu referire la un alt motiv de critică din recursul avocatului prin care

menționează, că în ordonanța de punerea sub învinuire a minorului Ciurea C. este

indicată persoana în calitate de reprezentant legal cu semnătura Rusu P. și tot dânsul

în calitate de pedagog, astfel fiind încălcate prevederile art. 479 Cod de procedură

penală, deoarece reprezentantul legal nu poate fi concomitent și pedagog, fapt ce

atrage nulitatea actului procedural, Colegiul penal îl consideră nefondat.

Astfel, instanța de recurs statuează, că atât în ordonanța de punere sub învinuire

a minorului Ciurea C., cât și în procesul-verbal de audiere a ultimului în calitate de

învinuit, ca reprezentant legal este indicat Rusu P., fiind menționată și semnătura

acestuia, pe cînd în calitate de pedagog este indicată o altă persoană și anume Groza

A. (f.d. 74, 77 v. II). Referitor la faptul, că pedagogul nu a indicat careva concluzii

referitor la corectitudinea declarațiilor date de învinuitul minor, instanța de recurs

atestă, că în conformitate cu prevederile art. 479 alin. (3) Cod de procedură penală,

efectuarea observațiilor de către pedagog referitor la plenitudinea și corectitudinea

înscrierii declarațiilor de către minor, este un drept al pedagogului, dar nu o obligație.

Totodată, Colegiul penal atestă, că instanța de apel corect a reținut și faptul că

ilegalitatea acțiunilor organelor de urmărire penală în conformitate cu prevederile art.

251 alin. (4) Cod de procedură penală, atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în

cursul efectuării acțiunii – când partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi

penale – când partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată

– când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care

proba este prezentată nemijlocit în instanță. Raportând norma dată la argumentul

supus analizei Colegiul atestă, că din materialele cauzei nu rezultă, că inculpații cât și

avocații acestora ar fi avut careva obiecții asupra acțiunilor organului de urmărire

penală la etapele respective. Astfel, invocarea ilegalității acțiunilor organului de

urmărire penală, contravine prevederilor art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează, că nu se

constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului Gore E., în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal și în cele din urmă, temeiul pentru

recurs semnalat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmarea.

10

În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de prima

instanță și instanța de apel în privința inculpatului Gore E., nefiind identificată de

instanța de recurs vre-o eroare judiciară, ce ar putea servi drept temei de casare a

hotărârilor judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate

criticile formulate de către recurent în recursul ordinar deferit spre examinare.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta urmează a fi

declarat inadmisibil.

8.2 Cu referire la recursul declarat de către inculpatul Ciurea C.

Inculpatul în recursul său nu a făcut trimitere la un careva temei concret

prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, însă din textul recursului se constată,

că acesta semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, ce prevede că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul cînd s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, instanța de recurs atestă, că inculpatul nu contestă starea de fapt

stabilită de către instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor acestuia,

din care considerente Colegiul nu se va expune referitor la aceste aspecte, dar critică

hotărârea dată în partea pedepsei menținute de instanța de apel și anume solicită să-i

fie stabilită o pedeapsă mai blândă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Colegiul, consideră că temeiul pentru recurs semnalat de recurent nu este

incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform

sancțiunii articolului imputat acestuia.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul

operațiunii de individualizare a acesteia.

Conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în

coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 alin.

(1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana

celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate

asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de recurs reține, că inculpatul a fost condamnat în baza art. 188 alin. (3)

lit. c) Cod penal, sancțiunea căruia prevede pedeapsă cu închisoare de la 10 la 12 ani,

iar conform art. 16 alin. (4) Cod penal, aceasta se clasifică ca infracțiune gravă.

Lecturând hotărârea primei instanțe, menținută și de instanța de apel, Colegiul

atestă, că s-a ținut cont de personalitatea inculpatului, care se caracterizează negativ,

în calitate de circumstanțe agravante au fost stabilite - comiterea infracțiunii prin

11

participație și săvârșirea infracțiunii asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea

de către ea a obligațiilor de serviciu, iar circumstanțe atenuante nu au fost constatate.

Astfel, instanțele de fond la aplicarea pedepsei au ținut cont și de faptul, că

inculpatul Ciurea C. în timpul comiterii infracțiunii era minor, astfel conform art. 70

alin. (3) Cod penal, i-au stabilit corect pedeapsa de 6 ani închisoare, reducând

jumătate din maximul pedepsei cu închisoarea prevăzute de legea penală pentru

infracțiunea săvârșită.

Referitor la critica recurentului, precum că anterior nu a executat pedeapsa reală

cu închisoare, a recunoscut vina și se căiește de cele comise, astfel solicită aplicarea

unei pedepse mai blânde cu suspendarea condiționată a executării acesteia, Colegiul o

consideră nefondată, deoarece inculpatul, Ciurea C., în cadrul ședinței de judecată nu

a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, nu s-a căit de cele comise, iar faptul că

anterior nu a executat pedeapsa reală cu închisoare, această împrejurare în cauza dată

nu este suficientă pentru a reduce din pedeapsa aplicată inculpatului. Mai mult ca

atât, pedeapsa aplicată inculpatului de 6 ani închisoare, depășește cu mult limita

minimă prevăzută de sancțiunea art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal.

Totodată, Colegiul specifică, că alin. (1) art. 90 Cod penal, în vigoare la momentul

judecării cauzei, prevedea că dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicînd numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și termenul de probă.

Așa dar, ținând cont de faptul, că inculpatul Ciurea C. a săvârșit o infracțiune cu

intenție, pentru care instanțele de fond corect i-au aplicat pedeapsa de 6 ani

închisoare, reieșind din conținutul normei sus enunțate, nu poate fi dispusă

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Avînd în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de recurs consideră, că

pedeapsa de 6 ani închisoare, stabilită în sarcina inculpatului și modalitatea de

executare a acesteia, a fost individualizată corect și în așa fel încât acesta să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blînde, poate încuraja pe viitor

săvârșirea altor infracțiuni.

Astfel, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de instanțele de fond,

răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2)

Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Avînd ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat de către inculpatul Ciurea C. ca fiind vădit neîntemeiat.

12

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Ciurea

Cristian și avocatul Burduja Sergiu în numele inculpatului Gore Eugeniu, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2015, în cauza

penală privindu-i pe Ciurea Cristian Roman și Gore Eugeniu Alexei, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 13 iulie 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

13