1ra-221/2016 — Art. 264 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 06 iulie 2015, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Victor Condrea a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani. Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani. A fost dispusă încasarea de la Victor Condrea în beneficiul părții vătămate, Țaran Cristina, a sumei de 20000 (douăzeci mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de judecată în sumă de 5000 (cinci mii) lei.

Pentru a se pronunța, prima instanță, a constatat în fapt, că Victor Condrea, la 26 ianuarie 2015, aproximativ la ora 07:02, conducând autovehiculul model „Volkswagen Passat”, n/î AZ 328 CT, deplasându-se pe bd. Decebal din direcția str. Zelinski spre bd. Dacia, mun. Chișinău și ajungând la trecerea semnalizată pentru pietoni prin indicatoare rutiere și marcaj corespunzător, la intersecția bd. Decebal cu str. C. Brîncuși, mun. Chișinău, nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a ținut cont de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier, de care trebuie să țină cont fiecare conducător la 1 determinarea vitezei, benzii de circulație și modalității de conducere a vehiculului, prin ce a încălcat prevederile pct. 11) lit. f), 12), 45) alin. (1), (2) ale Regulamentului circulației rutiere și drept urmare a comis tamponarea pietonului Cristina Țaran, a.n. 1998, care regulamentar traversa bd. Decebal, mun. Chișinău de la stânga spre dreapta relativ deplasării unității de transport, nemijlocit pe marcajul rutier, cauzând ultimei leziuni corporale medii și fără a acorda ajutor medical victimei sau a înștiința organele de drept, a părăsit locul faptei.

Procurorul, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Victor Condrea să fie condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani. În motivarea cerințelor, procurorul a invocat, că prima instanță, la stabilirea pedepsei, contrar art. art. 16, 61, 65, 75 Cod penal, a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, or, la săvârșirea infracțiunii, inculpatul a încălcat mai multe prevederi ale Regulamentului circulației rutiere, și anume pct. pct. 11 lit. f), 12), 45 alin. (1), prevederi care în ansamblu denotă lipsa de atenție manifestată la trafic în condițiile conducerii unui mijloc de pericol social sporit. Totodată, inculpatul a fost condamnat de 3 ori, inclusiv pentru infracțiuni din domeniul transporturilor, fiind privat de dreptul de a conduce mijloacele de transport, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, însă scopul pedepsei penale în sensul art. 61 Cod penal, nu a fost realizat. După producerea accidentului rutier, Victor Condrea, fără a-i acorda ajutor medical victimei și a înștiința organele de drept, a părăsit locul faptei, mai mult, din momentul săvârșirii infracțiunii și până la finalizarea cercetării judecătorești, inculpatul nu a acordat careva ajutor material sau moral părții vătămate, cu toate că aceasta s-a aflat în stare gravă, iar faptul achitării parțiale a prejudiciului solicitat în acțiunea civilă înainte de pronunțarea sentinței, reprezintă o strategie de apărare în vederea obținerii unei pedepse mai blânde. 3.1. Avocatul Liubomir Dudulica în numele inculpatului, a contestat cu apel sentința în partea stabilirii pedepsei, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, inculpatului Victor Condrea să îi fie stabilită o pedeapsă mai blândă. În motivare a invocat că, apărarea în instanța de judecată a solicitat aplicarea pedepsei pecuniare, motivând că este o pedeapsă suficientă pentru corectarea și reeducarea inculpatului, însă prima instanță nu s-a expus asupra acestei solicitări și asupra argumentelor invocate în susținerea acesteia. Inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, a recunoscut vina și se căiește sincer de cele săvârșite, a recuperat benevol paguba pricinuită, iar situația acestuia permite aplicarea pedepsei sub formă de amendă, neexistând careva impedimente în acest sens. Totodată, prima instanță stabilind lipsa unor circumstanțe agravante și prezența unui șir de circumstanțe atenuante, a aplicat pedeapsa maximă prevăzută de sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal - 3 ani închisoare, fără a aplica prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod penal, or, potrivit acestei norme limita pedepsei închisorii urma să fie de 2 2 ani. 3.2. Avocatul Alexandru Cebanaș în numele părții vătămate, a contestat cu apel sentința solicitând casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care inculpatului Victor Condrea să îi fie stabilită o pedeapsă mai aspră.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015, a fost admisă cererea de retragere a apelului declarat de avocatul Alexandru Cebanaș în numele părții vătămate și încetată procedura de apel, respinse ca nefondate apelurile declarate de procuror și de avocatul Liubomir Dudulica în numele inculpatului, cu menținerea sentinței. 4.1. În motivarea soluției date instanța de apel a menționat că, deoarece inculpatul Victor Condrea a recunoscut vina integral, probele administrate în faza de urmărire penală au fost preluate de prima instanță și puse la baza sentinței de condamnare, astfel, prima instanța corect a conchis că corectarea inculpatului Victor Condrea este posibilă fără izolarea acestuia de societate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art. 90 Cod penal și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani, pedeapsă care va fi eficace și va atinge scopul acesteia. Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul invocat de apărare precum că prima instanță urma să-i aplice inculpatului o pedeapsă pecuniară, aceasta fiind suficientă pentru corectarea și reeducarea inculpatului, or, potrivit materialelor cauzei, inculpatul Victor Condrea anterior a fost condamnat, inclusiv pentru săvârșirea unei infracțiuni cu implicarea mijlocului de transport. Instanța de apel a respins și argumentul invocat de acuzatorul de stat potrivit căruia, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă contrar prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod penal. 4.2. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a indicat, că măsura de pedeapsă a fost aplicată legal și corect, ținând cont de prevederile art. art. 16, 61 Cod penal, or, prima instanță a ținut cont de aspectele săvârșirii infracțiunii, categoria infracțiunii și gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, care nu se află la evidența medicului narcolog și medicului psihiatru, are la întreținere un copil minor, oficial nu este angajat în câmpul muncii, anterior a fost condamnat, inclusiv pentru infracțiunea cu implicarea mijlocului de transport, prejudiciul este recuperat integral, iar ca circumstanțe atenuante instanța a reținut recunoașterea vinei și căința sinceră, recuperarea prejudiciului cauzat, circumstanțe agravante s-au reținut săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiunea cu implicarea mijlocului de transport, părăsirea de către inculpat a locului accidentului, corect fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de închisoare. Totodată, având în vedere regretele inculpatului, fapt care denotă conștientizarea faptelor sale prejudiciabile, că acesta a recuperat prejudiciul, în cadrul urmăririi penale și a ședințelor de judecată și-a exprimat acordul întru repararea benevolă a prejudiciului cauzat, precum și că infracțiunea imputată a fost săvârșită din imprudență, instanța de apel a reținut opinia primei instanțe, că este irațional ca inculpatul să execute efectiv această pedeapsă, acordându-i o șansă de integrare socială prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Procurorul, în temeiul pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, 3 a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Victor Condrea să fie condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani. În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat a invocat că, instanța de apel examinând apelurile declarate de procuror și de avocatul Liubomir Dudulica în numele inculpatului, urma să țină cont de faptul că ambii apelanți au indicat la aceiași eroare de drept admisă de prima instanță, la individualizarea pedepsei stabilite pentru Victor Condrea, întrucât sentința a fost adoptată în procedura simplificată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul acceptând examinarea cauzei prin prisma normei enunțate, beneficia de reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege. Sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal, stabilește limita maximă a pedepsei închisorii de 3 ani, respectiv instanța a aplicat pedeapsa principală contrar normelor legale, ori urma să stabilească limita de până la 2 ani închisoare. Susține recurentul că, soluția instanței de apel în partea menținerii aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, este neîntemeiată, or, aceasta nu a ținut cont de faptul că, inculpatul anterior a fost condamnat de 3 ori, inclusiv pentru infracțiuni din domeniul transporturilor, a fost privat de dreptul de a conduce mijloace de transport, după producerea accidentului rutier, Victor Condrea ignorând cerințele pct. 12) al Regulamentului circulației rutiere, fără a acorda ajutor medical victimei și a înștiința organele de drept, a părăsit locul faptei. Menționează recurentul că, unica modalitate de reeducare a inculpatului este condamnarea acestuia la pedeapsă reală.

Judecând recursul ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis, reieșind din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs admite recursul, casează parțial hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului. În sensul normei enunțate, este de înțeles, că instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze parțial, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificând dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din textul recursului se deduce că, procurorul în dezacord cu decizia instanței de apel, invocă drept temei pentru declararea recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul penal atestă, că temeiurile invocate și-au găsit reflectare în speța dată prin adoptarea de către instanța de apel a unei soluții greșite sub aspectul 4 individualizării pedepsei, eroare ce urmează a fi corectată de către instanța de recurs, pentru motivele ce urmează. În conformitate cu prevederile art. art. 414 - 417 Cod de procedură penală, instanța de apel, urma să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de drept, inclusiv: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal, au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar fi constatat încălcări ale prevederilor legale referitor la aspectele menționate, hotărârea primei instanțe urma a fi desființată cu rejudecarea cauzei. Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. După cum rezultă din materialele cauzei, fiind investită cu judecarea cauzei penale în privința inculpatului Victor Condrea învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, prima instanță a constatat vinovăția acestuia, aplicându-i în baza articolului incriminat pedeapsa închisorii pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani, iar conform art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani. La rândul său, examinând cauza în ordine de apel la cererile de apel înaintate de procuror și de avocatul Liubomir Dudulica în numele inculpatului Victor Condrea, instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiate discordanțele semnalizate de aceștia referitor la modalitatea de individualizare a pedepsei înfăptuită de către prima instanță, menținând sentința fără modificări, deși unul din argumentele de bază invocate de apelanți în dezacord cu sentința primei instanțe, a constituit neaplicarea de către instanță a prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Colegiul penal, constată că sub acest aspect, instanța de apel nu a supus verificării detaliate și multiaspectuale a argumentelor invocate, fapt ce s-a soldat cu greșita individualizare a pedepsei penale în privința inculpatului Victor Condrea. Așadar, sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsa cu amendă în mărime de până la 300 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 2 ani. În speță, cu certitudine se atestă, că examinarea cauzei în privința inculpatului Victor Condrea a avut loc în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul până la începerea cercetării judecătorești, prin cerere scrisă, și-a recunoscut vinovăția integral și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată. În conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, 5 inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani. În sensul normei enunțate, este de înțeles, că în cazul examinării cauzei în procedura simplificată, pedeapsa închisorii se reduce cu o treime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului. Așadar, raportând sancțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal, la prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, Colegiul penal stabilește, că pedeapsa închisorii capătă modificarea limitelor, și astfel acestea nu pot depăși maximul de 2 ani. Deci, circumstanțele descrise impun concluzia Colegiului penal lărgit despre greșita aplicare în privința lui Victor Condrea a pedepsei închisorii - 3 ani, care prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, urmează a fi redusă până la limita de 2 ani. În continuarea concluziilor sale, Colegiul penal lărgit menționează că argumentele recurentului cu privire la netemeinicia suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului, nu pot fi reținute, or, în dependență de situație, instanța de judecată este în drept să aplice prevederile Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul în care nu sunt careva impedimente. Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane. Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul statuează că pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane. Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. 6 Colegiul penal lărgit amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului. Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: - împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; - starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; - natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii; - motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; - natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului; - conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal; - nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc. Față de considerentele menționate, Colegiul penal reține următoarele aspecte legate de persoana inculpatului, care nu se află la evidența medicului narcolog și medicului psihiatru, are la întreținere un copil minor, oficial nu este angajat în câmpul muncii, anterior a fost condamnat, ca circumstanțe agravante au fost reținute săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiunea cu implicarea mijlocului de transport, părăsirea de către inculpat a locului accidentului, circumstanță atenuantă este identificată recunoașterea vinei și căința sinceră, recuperarea integrală a prejudiciului cauzat, precum și de gravitatea infracțiunii săvârșite care face parte din categoria celor mai puțin grave, faptul că infracțiunea a fost săvârșită din imprudență. Având ca reper conglomeratul împrejurărilor menționate, faptul că inculpatul regretă cele săvârșite, ceea ce denotă conștientizarea faptelor sale prejudiciabile, acesta a recuperat benevol prejudiciul cauzat, Colegiul penal conchide că este rațional de a stabili inculpatului pedeapsă, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani și aplicarea pedepsei complementare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani, ceea ce corespunde scopurilor și principiilor pedepsei penale. În acest context se va menționa, că este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia, or, din circumstanțele speței rezultă că inculpatul prin comportamentul său a manifestat suficientă responsabilitate și regret, conștientizând asupra celor săvârșite. Semnificativ este și acel fapt, că la materialele cauzei se regăsește cererea de retragere a apelului declarat de avocatul Alexandru Cebanaș în numele părții vătămate Cristina Țaran, din care rezultă că inculpatul Victor Condrea a recuperat integral pagubele morale și materiale, precum și recipisa semnată de reprezentantul părții 7 vătămate, Ana Țaran, din care rezultă că dânsa pretenții față de Victor Condrea nu are (f. d. 172-174). Având în vedere considerentele enunțate, Colegiul penal lărgit conchide, că recursul declarat de procuror urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărârilor contestate, în partea stabilirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder, se casează parțial sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 06 iulie 2015 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui Condrea Victor Alexandr, cu rejudecarea cauzei în latura stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri, după cum urmează: Condrea Victor Alexandr, se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei 2 (doi) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani. În temeiul art. 90 Cod penal, se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani. În rest, celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate se mențin. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 iulie 2016. Președinte Ghenadie Nicolaev Judecătorii Petru Moraru Constantin Alerguș Vladimir Timofti Nadejda Toma 8