1ra-1588/2017 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-1588/2017 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1588/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Pruteanu Natalia în numele inculpatului Burghelea Mihail, prin

care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Central din

02 martie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai

2017, în cauza penală în privința lui,

Burghelea Mihail

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 29.03.2016-02.03.2017;

instanța de apel: 02.05.2017-24.05.2017;

instanța de recurs: 11.09.2017-20.12.2017,

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

adoptată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Burghelea

M. a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 2 ani închisoare,

cu aplicarea pedepsei complementare obligatorie - privare de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an, iar în temeiul art. 90 Cod

penal, pedeapsa închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă

de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată, Goncear T. a fost

admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul inculpatului a sumei de

1 339,96 lei, cu titlul de prejudiciu material, 250 lei cu titlu de cheltuieli pentru

întocmirea acțiunii civile și 5 000 lei, cu titlu de pagubă morală, în rest acțiunea a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

1.1. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Central, din 02 martie

2017, a fost înlăturat omisiunea din sentință, prin suplinirea dispozitivului

acesteia, fiind dispus respingerea cerinței acuzatorului de stat privind încasarea

din contul inculpatului, a cheltuielilor judiciare suportate de stat în legătură cu

efectuarea expertizei medico-legale a părții vătămate.

1

jurul orei 1340, Burghelea M., deținând permisul de conducere valabil categoriei

mijlocului de transport pe care-l ghida și deplasându-se cu automobilul personal

de marca/model „Peugeot Expert” cu n/î CL AP 861, pe bd. Decebal din direcția

str. Trandafirilor spre str. N. Zelinski, mun. Chișinău. În timpul deplasării,

ajungând în perimetrul imobilului nr. 68, de pe bd. Decebal, conducătorul auto,

nu a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizau condițiile

rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de

organizare al traficului rutier, de care va trebui să țină cont fiecare conducător la

determinarea vitezei, benzii de circulație și a modalității de conducere a

vehiculului, prin ce a încălcat cerințele art. 22 din Legea nr. 131-XVI din

07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, continuând deplasarea și ca urmare

a comis tamponarea pietonului, Goncear T., care traversa partea carosabilă a bd.

Decebal, din dreapta spre stânga relativ deplasării automobilului, la trecerea de

pietoni.

În rezultatul accidentului rutier conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 3076/D din 06.01.2016, lui Goncear T., i-au fost cauzate vătămări

corporale grave.

N. în numele inculpatului, care au solicitat:

procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal,

pedeapsa principală să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 3

ani.

Încasarea din contul inculpatului în contul statului a cheltuielilor judiciare

suportate în legătură cu efectuarea expertizei medico-legale a părții vătămate, în

sumă de 84 lei.

În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a invocat următoarele

motive:

- pedeapsa aplicată inculpatului este vădit neproporțională faptelor comise

și urmărilor produse, cu abatere de la criteriile generale de individualizare a

pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal, iar la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată trebuia să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și condițiile de viață ale

familiei acestuia, circumstanțe de care instanța de judecată nu a ținut cont, având

2

în vedere că Burghelea M. este învinuit de comiterea unei infracțiuni grave, care

atentează la relațiile sociale cu privire la securitatea circulației rutiere, acțiuni

care au provocat vătămări grave a integrității corporale și a sănătății victimei,

prin manifestarea nerespectării și încălcării prevederilor RCR.

- fapta infracțională incriminată inculpatului s-a manifestat prin

tamponarea pietonului în timp ce acesta traversa regulamentar carosabilul;

- cheltuielile de judecată suportate de către stat în legătură cu efectuarea

expertizei medico-legale a părții vătămate, în sumă de 84 lei urmează a fi

încasate de la inculpat, în temeiul art. 227, 229 Cod de procedură penală.

avocatul Pruteanu N., în numele inculpatului, a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărâri de încetare a procesului penal în temeiul art. 391 alin.

(1) p. 6) Cod de procedură penală, în coroborare cu prevederile art. 275 pct. 4)

Cod de procedură penală și respingerea acțiunii civile în privința inculpatului,

sau casarea parțială a sentinței în latura stabilirii pedepsei, cu aplicarea unei

pedepse mai blânde, inclusiv sub formă de amendă și excluderea aplicării

pedepsei complementare, precum și respingerea acțiunii civile înaintate în cauză.

În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a invocat următoarele

argumente:

- prima instanță neîntemeiat a respins solicitarea apărării privind aplicarea

în privința inculpatului a prevederilor art. 78 alin. (2), 79 Cod penal, or, cauza a

fost examinată în procedură simplificată, astfel, instanța nu a ținut cont că

leziunile cauzate părții vătămate au fost provocate nu de impactul cu mijlocul de

transport, dar în rezultatul dezechilibrării și lovirii prin cădere;

- în privința inculpatului urmează a fi stabilite și alte circumstanțe

atenuante (boala de care suferă (XXXXX), prezența la întreținere a trei copii minori,

precum și comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni);

- la momentul comiterii infracțiunii în privința părții vătămate a fost

stabilit 0,83 % alcool în sânge;

- prejudiciul material cauzat părții vătămate i-a fost reparat;

- mărimea prejudiciului invocat, este exagerat de mare în raport cu

circumstanțele cauzei;

- în privința inculpatului sunt aplicabile prevederile Legii nr. 210 din

29.07.2016, deoarece prejudiciul material, care în speță este probat, urmează a fi

încasat de la Compania de Asigurări, iar de către inculpat prejudiciul moral în

mărime de 5 500 lei, a fost reparat.

fost respins ca nefondat apelul procurorului, admis apelul declarat de către

partea apărării, casată sentința în partea admiterii acțiunii civile, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată, privind repararea prejudiciului

3

material, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului acesteia să

se pronunțe instanța de judecată, în procedură contencioasă. În rest, sentința a

fost menținută fără modificări.

privința inculpatului a constatat că, instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei

a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

De asemenea, instanța de apel a reiterat că, prezenta cauză penală a fost

examinată de către prima instanță în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, din care considerente instanța de apel a notat că, prima

instanță în mod incorect a reținut în calitate de circumstanță atenuantă -

recunoașterea vinovăției, or, recunoașterea vinovăției atrage incidența procedurii

simplificate, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută

de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că, aceleiași situație de

drept să i se acorde o dublă valență juridică.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a conchis că, numirea pedepsei

sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a acesteia în baza art. 90

Cod penal de către prima instanță este o pedeapsă rațională și echitabilă, cât și

proporțională faptei prejudiciabile comise în coraport cu gravitatea infracțiunii

comise și personalitatea inculpatului.

În contextul celor relatate, instanța de apel a respins argumentele

acuzatorului de stat cu referire la blândețea pedepsei penale aplicate

inculpatului, or, în speță nu se constată careva circumstanțe care ar agrava

situația inculpatului și ar impune stabilirea unei pedepse mai aspre. Instanța de

apel a menționat că o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei. Totodată se constată că în ședința de judecată în apel partea

vătămată a declarat că nu dorește ca inculpatul să stea în închisoare, întrucât

acțiunile lui nu au fost intenționate.

Tot în acest context, de către instanța de apel au fost respinse ca fiind

nefondate argumentele apărării privind aplicarea față de inculpat, a unei

pedepse mai blânde, sub formă de amendă, cu excluderea aplicării pedepsei

complementare, dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1

an, or, după cum rezultă din sancțiunea normei incluse la art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal, aceasta prevede doar o singură pedeapsă principală - închisoare de la 3

la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până

4

la 4 ani. Respectiv, în speță aplicarea pedepsei complementare, privarea de

dreptul de a conduce mijlocul de transport este obligatorie, iar sancțiunea normei

nu prevede dreptul instanței de a aplica pedeapsa complementară, aplicarea ei

fiind obligatorie pentru astfel de infracțiuni.

Astfel, instanța de apel a conchis că, în speță nu se pretează rigorilor legale

privind aplicarea față de inculpat, a unei pedepse sub formă de amendă.

Totodată, instanța a conchis că în speță nu sunt aplicabile nici prevederile

art. 78 alin. (2) Cod penal, or, circumstanțele atenuante stabilite nu sunt în

măsură să determine înlăturarea aplicării pedepsei complementare, iar

sancțiunea normei stabilește obligativitatea aplicării pedepsei complementare.

În cât privește aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 79 Cod penal, ca și

circumstanță excepțională faptul că inculpatul suferă de XXXXX. Instanța de apel

a considerat neîntemeiată această solicitare în condițiile în care inculpatul a

invocat în calitate de cauză a producerii accidentului anume faptul că, a simțit o

durere puternică în regiunea spatelui din cauza operației suferite prin care i-a

fost înlăturat un rinichi, neavând posibilitatea de a frâna brusc și evitarea

tamponării părții vătămate. În aceste condiții boala inculpatului constituie o

circumstanță care ar putea provoca și alte incidente similare, astfel că privarea de

dreptul de a conduce mijlocul de transport se impune fiind imperativă, iar în

speță nu poate fi tratată ca o circumstanță excepțională.

De asemenea, nu pot constitui circumstanțe excepționale în accepțiunea

art. 79 Cod penal, circumstanțele atenuante consemnate la art. 76 Cod penal, or,

acelorași împrejurări li se acordă o dublă valență juridică, ceea ce este

inadmisibil.

În cât privește solicitarea apărării privind emiterea unei hotărâri de

încetare a procesului penal în privința inculpatului, în temeiul art. 391 alin. (1), p.

6) Cod de procedură penală în coroborare cu prevederile art. 275 pct. 4) Cod de

procedură penală, instanța de apel a menționat că, sentința de încetare a

procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, în

cazul dedus judecății astfel de circumstanțe nu s-au constatat.

Tot în acest context, după cum rezultă din materialele cauzei, partea

vătămată, are pretenții față de inculpat, ori deși a înaintat o acțiune civilă, în care

a solicitat să fie examinată starea sănătății ei, acest lucru nu a fost luat în

considerare. Totodată partea vătămată a indicat că deși a fost acordat de către

inculpat suma de 5 500 lei, ea a fost traumată psihologic și are pierderi de

memorie, declarații din care rezultă că părții vătămate nu i-a fost recuperat întru

tot prejudiciul suportat, motiv din care în speță nu se atestă întrunirea condițiilor

prevăzute de Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea

a 25-a de la proclamarea independenței RM.

5

Analizând în continuare argumentele apelanților asupra acțiunii civile

înaintate de către partea vătămată, instanța de apel a constatat că acesta își

găsește confirmarea la judecarea apelului declarat, existând motive temeinice de

implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate în partea

respectivă, considerând necesară admiterea în principiu a acțiunii civile

înaintate, dat fiind faptul că pentru stabilirea exactă a sumei despăgubirilor

cuvenite, inclusiv din perspectiva Legii nr. 414-XVI din 22.12.2006, apare

necesitatea de a administra probe suplimentare.

În cât privește solicitarea procurorului privind punerea în sarcina

inculpatului a cheltuielilor de judecată, instanța de apel a considerat că,

cheltuielile invocate urmează a fi trecute în contul statului, întrucât sunt

cheltuieli suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului judiciar, or, ele au fost suportate în legătură cu efectuarea expertizei

medico-legale a părții vătămate.

Pruteanu N. în numele inculpatului, care invocând temei de drept prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a

acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de încetare a procesului

penal în privința inculpatului, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, în coroborare cu prevederile art. 275 pct. 4) Cod de procedură

penală și respingerea acțiunii civile înaintate în cauză, cu aplicarea prevederilor

Legii 210 din 29.07.2016, privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței RM, sau casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei,

cu aplicarea unei pedepse mai blânde, inclusiv sub formă de amendă, cu

excluderea aplicării pedepsei complementare și respingerea acțiunii civile

înaintate în cauză.

În motivarea recursului ordinar, autorul acestuia invocă argumente

similare celor indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii,

suplimentar menționând că:

- cauza penală a fost examinată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală;

- conform procesului-verbal de cercetare la fața locului, automobilul

implicat deteriorări exterioare nu are (f.d. 33,35, vol. I), conform schemei,

inculpatul se afla pe banda extremă din stânga (f.d. 34, vol. I), în dreapta lui fiind

încă 2 benzi de deplasare pe care mijloacele de transport stopau, fiindcă era

ambuteiaj. Leziunile cauzate părții vătămate au fost provocate nu de însăși

impactul cu mijlocul de transport, dar la momentul impactului aceasta a fost

dezechilibrată și s-a lovit prin cădere;

- inculpatul s-a căit sincer de cele comise, nu se află la evidența medicului

narcolog, la momentul comiterii accidentului rutier era treaz, a compensat părții

6

vătămate prejudiciul suportat în mărime de 3 500 lei, în acest sens fiind întocmită

recipisa, precum și suma de 2 000 lei, astfel, în speță fiind aplicabile prevederile

art. 76 lit. e) Cod penal, totodată, inculpatul are la întreținere 3 copii minori și a

comis pentru prima oară o faptă pasibilă răspunderii penale;

- inculpatul este invalid pe motiv de boală, fiind diagnosticat cu XXXXX (f.

104, 105, vol. I);

- partea vătămată la momentul comiterii accidentului se deplasa în fugă și

se afla în stare de ebrietate, având 0.83 % concentrația de alcool în sânge (f. 64,

vol.I);

- din întreg spectrul de circumstanțe atenuante expuse supra, instanța de

judecată a reținut numai recunoașterea vinovăției și căința sinceră;

- conform art. 78 alin. (2) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată

constată circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa

complementară, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, poate fi

înlăturată;

- instanța de apel a admis în principiu acțiunea civilă, lăsând instanța civilă

să se expună asupra cuantumului acesteia;

- CA „Moldasig” S.A. este responsabilă pentru compensarea prejudiciului

material suportat de partea vătămată în virtutea prevederilor art. 15 alin. (2) al

Legii 414 din 22.12.2006;

- instanța de fond a dispus încasarea prejudiciului moral în proporții

exagerat de mari în raport cu circumstanțele cauzei;

- conform materialelor cauzei, inculpatul a compensat prejudiciul moral

cauzat părții vătămate la etapa urmăririi penale, în mărime de 5 500 lei;

- instanța de judecată a dispus suplimentar încasarea sumei de 5 000 lei, cu

titlu de prejudiciu moral, în total inculpatul fiind obligat să restituie 10 500 lei;

- partea vătămată nu a prezentat instanței de judecată nici o dovadă care ar

permite aprecierea cuantumului prejudiciului moral cauzat.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit

neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

7

Precum a fost menționat supra, recurentul își întemeiază recursul în baza

pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs,

Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul

casării hotărârii contestate.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii,

fiind legală și întemeiată.

Colegiul penal atestă că, autorul recursului nu contestă starea de fapt

stabilită de către instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului Burghelea M., din care considerente nu se va pronunța referitor la

aceste aspecte, însă critică hotărârea contestată în partea stabilirii pedepsei,

solicitând încetarea procesului penal intentat în privința inculpatului, în temeiul

art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în coroborare cu prevederile

art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, precum și respingerea acțiunii civile

înaintate în cauză, cu aplicarea în privința inculpatului a prevederilor Legii nr.

210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței RM, sau numirea unei pedepse mai blânde, inclusiv sub

formă de amendă, cu excluderea aplicării pedepsei complementare.

Colegiul penal consideră că, temeiul invocat de către recurent și prevăzut

la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod

de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția

adoptată. Din textul deciziei recurate se constată, că instanța de apel, a cercetat

toate probele prezentate, apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității acestora și care în ansamblul lor, au confirmat

corectitudinea condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii imputate.

Mai mult, instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată că,

la stabilirea pedepsei instanțele ierarhic inferioare au acordat deplină eficiență

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel motivându-și

soluția în sensul art. 415 Cod de procedură penală, just menținând sentința

atacată în partea respectivă.

Din aceste considerente, Colegiul penal va respinge ca fiind neîntemeiată

solicitarea recurentului privind încetarea procesului penal în privința

8

inculpatului, în temeiul art. 391 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală în

coroborare cu prevederile art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, or, conform

prevederilor art. 391 pct. 6) Cod de procedură penală, sentința de încetare a

procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, în cauza deferită astfel de

circumstanțe nu s-au constatat.

Totodată, instanța de recurs constată că, în speță nu se atestă nici

întrunirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM, or, după cum

rezultă din materialele cauzei, partea vătămată, are pretenții față de inculpat,

deoarece prejudiciul cauzat în urma accidentului nu i-a fost recuperat întru

totul.

Colegiul penal va respinge ca fiind neîntemeiată și solicitarea recurentului

privind numirea inculpatului unei pedepse mai blânde, inclusiv sub formă de

amendă, cu excluderea aplicării pedepsei complementare.

Astfel, Colegiul penal reține că, sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, prevede doar o singură pedeapsă principală - închisoare de la 3 la 7 ani cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la

4 ani.

Așadar, lui Burghelea M. în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de la 2 ani, cu aplicarea pedepsei

complementare obligatorie - privare de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 1 an, iar în temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa

închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, în speță aplicarea pedepsei

complementare „privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport”, este

obligatorie și în consecință nu se pretează rigorilor legale cerința recurentului

privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse sub formă de amendă, cu

excluderea pedepsei complementare.

Totodată în speță nu sunt aplicabile nici prevederile art. 78 alin. (2) Cod

penal, or, circumstanțele atenuante stabilite nu sunt în măsură să determine

înlăturarea aplicării pedepsei complementare, iar sancțiunea normei stabilește

obligativitatea aplicării pedepsei complementare.

În cât privește aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 79 Cod penal,

Colegiul penal conchide că, circumstanțele la care face trimitere recurentul nu

pot fi reținute ca fiind excepționale.

De asemenea, nu pot constitui circumstanțe excepționale în accepțiunea

art. 79 Cod penal, circumstanțele atenuante consemnate la art. 76 Cod penal,

deoarece se acordă o dublă valență juridică acelorași împrejurări, ceea ce este

inadmisibil.

9

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel în mod just a

menținut sentința primei instanțe, concluzionând că la soluționarea chestiunii cu

privire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de fond echitabil a stabilit

categoria și măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele

cauzei și anume: gradul prejudiciabil al faptei comise, persoana celui vinovat,

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, corect menționând că scopul

pedepsei poate fi atins fără punerea în executare a pedepsei.

La acest capitol, Colegiul penal consideră necesar de a remarca și acel fapt

că, modificarea pedepselor și regimului de executare ar constitui o reacție

disproporționată în aplicarea legii penale sau o încurajarea a comportamentului

infracțional de acest gen.

Revenind la conținutul recursului declarat, Colegiul penal reține că,

conform prevederilor art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă

în procesul penal se intentează prin depunerea unei cereri, adresate procurorului

sau instanței de judecată, de către persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost

cauzate prejudicii materiale sau morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau

inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

Iar potrivit alin. (2) a normei menționate, persoanele fizice și juridice

cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea

penală pot intenta o acțiune civilă privitor la despăgubire prin: 1) restituirea în

natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute ori nimicite în urma

săvârșirii faptei interzise de legea penală; 2) compensarea cheltuielilor pentru

procurarea bunurilor pierdute ori nimicite sau restabilirea calității, aspectului

comercial, precum și repararea bunurilor deteriorate; 3) compensarea venitului

ratat în urma acțiunilor interzise de legea penală; 4) repararea prejudiciului

moral sau, după caz, a daunei aduse reputației profesionale.

Totodată, conform art. 221 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală,

acțiunea civilă în procesul penal se intentează în baza cererii scrise a părții civile

sau a reprezentantului ei în orice moment de la pornirea procesului penal până la

terminarea cercetării judecătorești. Acțiunea civilă se intentează față de bănuit,

învinuit, inculpat, față de o persoană necunoscută care urmează să fie trasă la

răspundere sau față de persoana care poate fi responsabilă de acțiunile

învinuitului, inculpatului.

Astfel, în rezultatul accidentului rutier, conform concluziei raportului de

expertiză medico-legală nr. 3076/D din 06.01.2016, părții vătămate, Goncear T., i-

au fost cauzate vătămări corporale grave.

Pe parcursul examinării cauzei, în cadrul ședinței de judecată partea

vătămată a înaintat acțiune civilă împotriva inculpatului, prin care a solicitat

încasarea sumei de 5 000 lei, cu titlu de prejudiciu material, 15 000 lei cu titlu de

10

prejudiciu moral și 250 lei pentru cheltuielile suportate la întocmirea cererii de

chemare în judecată.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel a fost în drept și,

de fapt, întemeiat a dispus casarea sentinței în partea admiterii acțiunii civile

înaintate de către partea vătămată, expunându-se argumentat din motivul cărei

erori de drept urmează de pronunțat o nouă hotărâre în partea respectivă,

motivându-și detaliat și clar soluția adoptată.

Din aceste considerente, Colegiul penal va respinge ca fiind neîntemeiată

solicitarea recurentului privind respingerea acțiunii civile înaintate de către

partea vătămată, or, prejudiciul cauzat acesteia nu a fost recuperat întru totul,

deși inculpatul i-a acordat suma de 5 500 lei, Goncear T. a fost traumată

psihologic și are pierderi de memorie.

Cât privește argumentul recurentului precum că, CA „Moldasig” S.A. este

responsabilă pentru compensarea prejudiciului material suportat de către partea

vătămată, Colegiul penal reține că, inculpatul a avut încheiat contract de

asigurare obligatorie de răspundere civilă auto cu CA „Moldasig” S.A., care a

fost atrasă în calitate de parte civilmente responsabilă în cauză.

În referința înaintă de către reprezentantul CA „Moldasig” S.A. a indicat

că, nu a fost deschis dosarul de daune în condițiile Legii nr. 414-XVI din

22.12.2006 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule, astfel în speță fiind necesară elucidarea întinderii prejudiciilor care

se repară de către asigurator, fapt reținut corect de către instanța de apel.

Din considerentele menționate supra, Colegiul penal apreciază ca fiind

corectă soluția instanței de apel privind admiterea în principiu a acțiunii civile

înaintate de către partea vătămată, în partea încasării prejudiciului material, or,

conform art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală (în vigoare la data adoptării

sentinței în cauză), dacă la soluționarea acțiunii civile, pentru a stabili suma

despăgubirilor cuvenite părții civile, apare necesitatea de a amâna judecarea

cauzei pentru a se administra probe suplimentare, instanța poate să admită în

principiu acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Concomitent, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului părții

apărării și argumentele expuse în recurs au fost anterior invocate în apel, iar

instanța de apel pe deplin le-a examinat și, apreciind toate probele în ansamblu,

s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor și a căror reiterare nu mai este

necesară (jurisprudența CtEDO, cauza Rebait și alții c. Franței, din 25.02.1995, nr.

26564/1995).

Prin urmare, instanța de recurs conchide că concluziile la care a ajuns

instanța de apel privitor la menținerea sentinței în partea pedepsei aplicate

inculpatului și casării acesteia în partea admiterii acțiunii civile înaintate în

11

cauză, sunt obiective și întemeiate, nefiind identificată prezența vreunei erori

judiciare invocate de recurent, care ar putea servi drept temei de casare a deciziei

contestate.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pruteanu

Natalia în numele inculpatului Burghelea Mihail, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, în cauza penală în privința lui

Burghelea Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

12