1ra-1055/2016 — art.264 alin.3 lit.a CP

1ra-1055/2016 — art.264 alin.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1055/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

08 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Ursache Petru

Judecători: Toma Nadejda și Timofti Vladimir

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25

septembrie 2015, în cauza penală în privința lui

David Valeri Victor, anul nașterii

07.12.1981, originar din r-nul Dubăsari,

domiciliat în mun. Chișinău, str. Grigore

Alexandrescu nr. 7, ap. 2.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.11.2011 – 06.03.2015;

Instanța de apel: 30.03.2015 – 25.09.2015;

Instanța de recurs: 20.04.2016 – 08.06.2016.

A C O N S T A T A T :

Valeri Victor a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art.264 alin.(3) lit. a) Cod

penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Valeri a fost pus sub învinuire precum că el, la data de 24.06.2011, aproximativ la

ora 08:20, aflându-se la volanul automobilului de model „Chevrolet Tahoe" nr.î. CD

112 BO, efectuând manevra de deplasare cu spatele pe str. Alexei Mateevici, mun.

Chișinău în regiunea clădirii nr. 74, situată în apropierea Ambasadei Statelor Unite

ale Americii în Republica Moldova, acționând cu imprudență în privința necesității

respectării prevederilor pct. 41 alin. (2) al Regulamentului circulației rutiere

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, conform cărora

„conducătorul vehiculului care intenționează să se deplaseze cu spatele poate să

înceapă manevra numai după ce s-a asigurat că o poate face fără a crea un pericol

sau un obstacol pentru ceilalți participanți la trafic. În cazurile când câmpul vizual

în spate este limitat, conducătorul trebuie să recurgă la ajutorul unei persoane,

1

aflate în afara autovehiculului" nu s-a asigurat și a tamponat pietonul Winsteao

Gregory, a.n. 1976, care traversa carosabilul de la stânga spre dreapta, relativ

deplasării autovehiculului nominalizat.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1908/D din 08.08.2011 la

cercetarea medico-legală a datelor documentelor medicale prezentate pe numele

cet. Winsteao Gregory, a.n. 1976, s-a constatat traumă cranio - cerebrală deschisă

manifestată prin contuzie cerebrală gradul II. Focar de contuzie bifrontal, temporal

stânga și temporală dreapta. HSA. Fractura bazei craniului etaj anterior.

Pneumocefalee. Excoriații occipital, care au fost cauzate prin acțiunea unui obiect

contondent-dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru

viață și în baza acestui criteriu în ansamblu se califică ca vătămare corporală gravă.

apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, prin care inculpatul David V. să fie recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal, la 3 ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

În baza art. 90 Cod penal, să fie dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei principale, stabilită inculpatului un termen de probă de 2 ani.

În motivarea cerințelor apelantul a invocat:

- instanța de judecată urma să aprecieze critic declarațiile inculpatului,

deoarece vinovăția acestuia este confirmată prin: declarațiile martorilor Lelenco A.,

Grișciuc V., Marina I., raportul de expertiză medico legală nr.1908/D din

08.08.2011; declarațiile expertului Formusachi V., procesul verbal de cercetare la

locul accidentului rutier din 24.06.2011;

- instanța neîntemeiat a pus la îndoială cauzarea leziunilor corporale victimei

în urma acțiunilor neglijente ale inculpatului, prin încălcarea prevederilor pct. 41

alin. (2) al Regulamentului circulației rutiere, adică efectuarea manevrei deplasării

cu spatele avînd cîmpul vizual redus reieșind din gabaritele mașinii și neapelînd la

ajutorul altei persoane;

2015, apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat, cu menținerea fără

modificării a sentinței.

just a ajuns la concluzia de a pronunța sentință de achitare în privința inculpatului

din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii incriminate,

deoarece probele prezentate de partea acuzării, cercetate în prima instanță nu

confirmă vinovăția inculpatului. Pentru a concluziona astfel, instanța de apel a

supus verificării probele prezentate de partea acuzării și anume: declarațiile

martorilor Lelenco A., Grișciuc V., Marina I., declarațiile expertului Frumusachi V.,

raportul de expertiză medico legală nr.1908/D din 08.08.2011; declarațiile

2

expertului Frumusachi V., procesul verbal de cercetare la locul accidentului rutier

din 24.06.2011.

Totodată, instanța de apel a menționat, că în cauza dată victima Gregory

Winsteao nu a fost audiat în calitate de parte vătămată și nu are statut de parte

vătămată în acest dosar. Comisia rogatorie pe caz pentru înlăturarea acestui

neajuns, nu a fost efectuată.

Astfel, instanța de apel a concluzionat, că partea acuzării nu a prezentat alte

probe în scopul înlăturării divergențelor apărute în cauza dată, deoarece versiunea

inculpatului precum că în momentul impactului mașina condusă de el staționa, iar

după ce a auzit zgomot și a ieșit din automobil - victima se afla în picioare și în

prezența lui a căzut fără cunoștință pe partea carosabilului, nu a fost de nimeni nici

infirmată, nici confirmată, ținînd cont de faptul că, martorul Lelenco A. a declarat că

a auzit sunetul unei frânări, apoi a auzit lovitura produsă de către un pieton în

mașină, iar martorul Grișciuc V. a relatat că, nu a văzut momentul impactului între

victimă și automobilul condus de inculpat.

recurs ordinar procurorul, prin care invocînd temei de drept pct. 6) alin.(1) art. 427

Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel cu remiterea

cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor recurentul a invocat:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate de

procuror în apel, astfel consideră că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția iar motivarea contrazice dispozitivul hotărîrii;

- instanțele ierarhic inferioare nu au dat apreciere probelor acuzării, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală și greșit au respins

probele administrate de către acuzatorul de stat;

Consideră, că inculpatul înainte de a se deplasa cu automobilului cu spatele

pentru a asigura securitatea celorlalți participanți la trafic, ținînd cont de gabaritele

automobilului, urma să apeleze la ajutorul altei persoane din exterior.

Recurentul menționează, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

circumstanțelor producerii accidentului rutier și anume: localizarea deteriorărilor

automobilului condus de inculpat fapt care dovedește că victima a fost tamponată.

Ultimul traversînd strada, fiind sigur de acțiunile întreprinse, nu putea să nu vadă

automobilul care l-a tamponat, însă nu cunoștea intenția inculpatului de a se

deplasa cu spatele.

Menționează, că este eronată concluzia instanței de apel în privința faptului că

acuzarea nu a efectuat comisie rogatorie în vederea audierii victimei, deoarece

acuzarea nu a avut o astfel de posibilitate în cadrul urmăririi penale, considerente

din care a solicitat efectuarea acesteia în cadrul ședinței de judecată, însă, în opinia

recurentului, instanța nu a întreprins toate măsurile pozitive în vederea executării

comisiei rogatorii.

3

opinia sa asupra recursului declarat de procuror, pledînd pentru respingerea

acestuia cu menținerea hotărîrii atacate.

8.

-

Colegiul penal constată, că prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod

de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele

probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format

convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate

nu a fost dovedită.

Instanța de apel la rîndul său, respectînd prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, a supus verificări toate probele administrate și a conchis asupra

temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, deoarece învinuirea înaintată de

acuzatorul de stat nu și-a găsit confirmare în ședința de judecată.

Colegiul penal atestă, că potrivit prevederilor art. 26 alin. (2) și (3) Cod de

procedură penală, judecătorul judecă materialele și cauzele penale conform legii și

propriei convingeri bazate pe probele cercetate în procedura judiciară respectivă.

Judecătorul nu trebuie să fie predispus să accepte concluziile date de organul de

urmărire penală în defavoarea inculpatului sau să înceapă o judecată de la ideea

preconcepută că acesta a comis o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii.

Sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului.

În acest sens, Colegiul penal menționează că, instanțele ierarhic inferioare,

corect au concluzionat, că acuzarea nu a prezentat probe incontestabile care ar

confirma învinuirea imputată inculpatului, deoarece din declarațiile martorilor

oculari ai accidentului rutier, Lelenco A. și Grișciuc V., reiese că aceștia nu au văzut

momentul tamponării, iar raportul de expertiză medico-legală nr.1908/D din

4

08.08.2011, declarațiile expertului Frumusachi Vitalie, declarațiile martorului

Marina Ion – medic care a participat la examinarea lui Gregory Winsteao, precum și

procesul – verbal de cercetare la fața locului accidentului rutier din 24.06.2011, nu

sunt în stare să combată poziția apărării și declarațiile inculpatului potrivit cărora

el a efectuat regulamentar manevra de deplasare, cu automobilul, cu spatele,

asigurîndu-se din timp că nu sunt obstacole, iar pietonul Gregory Winsteao se afla

pe partea opusă a trotuarului, cînd inculpatul a început efectuarea manevrei cu

automobilul. Astfel, instanțele ierarhic inferioare corect au concluzionat, că partea

acuzării nu a combătut declarațiile inculpatului.

Or, în speță, probele prezentate de partea acuzării nu confirmă faptul, că

inculpatul, la data de 24.06.2011, aproximativ la ora 08:20, aflându-se la volanul

automobilului de model „Chevrolet Tahoe" nr.î. CD 112 BO, efectuând manevra de

deplasare cu spatele pe str. Alexei Mateevici, mun. Chișinău în regiunea clădirii nr.

74, situată în apropierea Ambasadei Statelor Unite ale Americii în Republica

Moldova, acționând cu imprudență și încălcînd prevederile pct. 41 alin. (2) al

Regulamentului circulației rutiere nu s-a asigurat și a tamponat pietonul Winsteao

Gregory, a.n. 1976, care traversa carosabilul de la stânga spre dreapta, relativ

deplasării autovehiculului nominalizat.

Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de

procedură penală, judecînd apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța

de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare fără audierea

învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii

acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie

acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

inculpatului (hotărârea CEDO Spînu vs România din 29 aprilie 2008).

Mai mult ca atît, potrivit practicii judiciare constante, în special, pct. 14.6

Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, nerespectarea jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea prevederilor art. 24 și art.26 din

Codul de procedură penală, care îl obligă pe acuzatorul de stat, după o hotărîre de

achitare pronunțată de prima instanța, să solicite audierea inculpatului în instanța

de apel și să prezinte în ședința de judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor

penale aduse inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor

penale în privința inculpatului în cadrul examinării apelului declarat împotriva

sentinței de achitare.

Ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea

prevederilor art. 24 și art. 26 din Codul de procedură penală lezează dreptul

inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Colegiul menționează că, deși în cadrul urmăririi penale victima Winsteao

Gregory nu a fost audiată și nici nu a fost recunoscută în calitate de parte vătămată,

5

instanțele de fond au solicitat prin cerere de înfăptuire a comisiei rogatorii (f. d.

131-137, vol. I) acordarea asistenței juridice internaționale în vederea efectuării

acțiunilor procesuale de audiere a lui Gregory Winsteao, care a activat în calitate de

diplomat în ambasada SUA la Chișinău, privitor la circumstanțele comiterii

accidentului rutier.

Astfel, instanțelor judecătorești nu le poate fi imputat faptul, că acestea nu au

întreprins măsuri în vederea înfăptuirii comisiei rogatorii, deoarece instanțele au

solicitat înfăptuirea comisiei rogatorii, însă careva răspuns de la organele abilitate

nu a parvenit. Mai mult decît atît, Colegiul penal constată că în cadrul urmăririi

penale de către partea acuzării n-a fost înfăptuită o comisie rogatorie în acest sens.

Or, potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit prevederilor art. 51 alin.(4) Cod penal, în

cursul judecării cauzei, procurorul reprezintă învinuirea în numele statului și

prezintă în ședința de judecată probele acumulate de organul de urmărire penală.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal consideră că instanțele de fond s-au

expus corect asupra probelor menționate, elucidînd faptele importante pentru

soluționarea justă a cauzei date, ca urmare, fiind întemeiată soluția primei instanțe,

menținută de instanța de apel, privind achitarea inculpatului, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Colegiul penal statuează, că sentința de condamnare a unei persoane se adoptă

în condiția în care vina inculpatului a fost demonstrată prin ansamblul de probe

cercetate de instanța de judecată, și nu poate fi bazată doar pe presupuneri.

Astfel, Colegiul constată că prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat de

procuror, dat fiind faptul că acestea pot fi aplicate numai în cazul cînd hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii, pe cînd instanța de apel, respectînd prevederile

art. 414 alin.(5) Cod de procedură penală, a examinat cauza penală fără careva

abateri de la normele materiale și procedurale, corect apreciind circumstanțele de

fapt și de drept sub toate aspectele, argumentîndu-și hotărîrea, care cuprinde

motivele ce au stat la baza soluției adoptate, concluzie ce este susținută și de

instanța de recurs.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal

pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

6

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2015, în cauza penală în privința

lui David Valeri Victor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 iulie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

7