1ra-590/16 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-590/16 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-590/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș și Nadejda

Toma,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan și de avocatul Rodica

Miroliubov în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2015, în cauza penală în privința

lui

Jemanean Sergiu Serghei, născut la 26 martie

1980, originar și domiciliat r-nul Anenii Noi,

s. Floreni, str. D. Cantemir 18.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.04.2013 - 11.11.2013;

Instanța de apel: 17.12.2013 - 01.12.2015;

Instanța de recurs: 03.02.2016 - 07.06.2016.

A C O N S T A T A T :

Jemanean a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (3) Cod penal, din motiv că există cauze care înlătură caracterul penal

al faptei – legitima apărare.

pentru faptul că, la 06 ianuarie 2013, aproximativ la ora 02.00, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, în incinta barului care aparține ÎI ,,Irina Hirțițchi” situat în s.

Merenii Noi, r-nul Anenii Noi, fără careva motive, încălcând grosolan ordinea

publică și manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, din intenții

huliganice, a efectuat 2-3 împușcături din pistolul model ,,Baikal 442”, cu seria și

nr. ATM 6127, pe care îl deținea legal. Din cauza împușcăturilor efectuate,

activitatea barului a fost stopată, fiind oprită muzica și aprinsă lumina.

Sergiu Jemanean, continuându-și acțiunile huliganice, cu pistolul pe care îl

ținea în mână, adresându-se cu cuvinte injurioase, i-a amenințat pe cei prezenți în

bar după care, îndreptând pistolul în direcția lui Dumitru Mîndru a cerut acestuia să

se pună în genunchi.

Acțiunile lui Sergiu Jemanean, care au durat aproximativ 10 min. au fost

curmate de către prietenii acestuia care l-au scos din incinta barului afară pentru a

se calma, însă acesta peste puțin timp a revenit în bar având la el o lopată cu care a

intenționat să aplice lovituri celor prezenți.

Bărbații care se aflau în incinta barului, în scopul de a curma acțiunile

ilegale ale lui Sergiu Jemanean, l-au blocat ridicându-i lopata și atunci acesta a

1

introdus mâna în buzunarul în care ținea pistolul și fără a scoate pistolul din

buzunar, din intenții huliganice, a efectuat o împușcătură nimerind în oglinda din

bar, spărgând-o.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Sergiu Jemanean să fie recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis.

În motivare a invocat că, declarațiile inculpatului Sergiu Jemanean urmează

a fi apreciate critic, deoarece acestea au fost combătute în procesul judecării cauzei

prin declarațiile părții vătămate și a martorilor care cu certitudine au arătat la

inculpat precum că acesta a îndreptat arma în direcția părții vătămate, căruia i-a

cerut într-o formă de batjocură să se pună în genunchi, umilind astfel demnitatea

acestuia.

De asemenea, urmează de apreciat critic declarațiile inculpatului în ceea ce

privește afirmația precum că, când a revenit în bar după lucrurile personale a luat

lopata pentru zăpadă pentru a bloca ușa de la intrare, însă nereușind să blocheze

ușa, a intrat cu acea lopată în bar, unde a transmis-o lui Eduard Ștefan, afirmații

care se contrazic, astfel nefiind clar, inculpatul a dorit să blocheze ușa sau să intre

cu acea lopată în incinta barului.

Din declarațiile părții vătămate și a martorilor depuse în cadrul ședințelor de

judecată în prima instanță, rezultă că inculpatul a revenit în bar având la el lopata

cu care a intenționat să-l lovească pe Arcadie Pană, însă ultimul i-a blocat lovitura

și i-a aplicat o lovitură după care a luat lopata de la inculpat.

La fel, prima instanță a specificat că, în ședința de judecată cu certitudine s-a

demonstrat că Sergiu Jemanean a efectuat împușcăturile fiind în stare de legitimă

apărare, cu toate că aceasta urma să ia în considerație declarațiile părții vătămate,

Dumitru Mîndru care cu certitudine a afirmat că, inculpatul s-a apropiat de el și

intenționat i-a îndreptat țeava pistolului în direcția lui, după care exprimându-se cu

cuvinte injurioase i-a cerut să se pună în genunchi, de asemenea acesta a îndreptat

pistolul și în direcția altor persoane, precum și declarațiile martorilor Oleg

Cicenco, Arcadie Pană, Vitalie Petrilă, Serghei Mihailov, Dumitru Jemanean,

Sergiu Moraru, Mihail Smîntînă.

Prima instanță a indicat că, în cadrul audierii în instanță a martorilor Oleg

Cicenco, Arcadie Pană, Vitalie Petrilă, Serghei Mihailov, Sergiu Moraru, acuzarea,

în legătură cu existența contradicțiilor esențiale între declarațiile depuse de către

aceștia în ședința de judecată și cele depuse în cursul urmăririi penale, a solicitat și

a dat citirii, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (1) pct. 1) Cod de

procedură penală, declarațiilor depuse în cadrul urmăririi penale, însă instanța nu a

menționat în sentință că după citirea declarațiilor depuse în cadrul urmăririi penale,

martorii au susținut declarațiile depuse în faza de urmărire penală și respectiv, la

pronunțarea sentinței, în conformitate cu prevederile art. 384 alin. (4) Cod de

procedură penală, instanța urma să pună aceste declarații integral la baza unei

sentințe de condamnare ca probe care au fost cercetate și obținute în ședința de

judecată.

Prima instanță greșit a constatat că, inculpatul a acționat în stare de legitimă

apărare deoarece, a fost constatat că inițiatorii conflictului dintre persoanele din

2

incinta barului sunt persoanele din s. Floreni, r-nul Anenii Noi, care fiind în stare

de ebrietate alcoolică au acostat-o pe Nina Chiriloaie care dansa, iar când s-a iscat

altercația, inculpatul fără a intra în esența conflictului, fără careva motive, din

intenții huliganice a efectuat împușcăturile din pistolul ce-i aparține, după care a

îndreptat arma în cea mai apropiată persoană, adică în direcția lui Dumitru Mîndru

și adresându-se cu cuvinte injurioase i-a cerut să se pună în genunchi.

Astfel, inculpatul a acționat din intenții huliganice și din considerentele că

acesta nu a ripostat acțiunilor persoanelor care din spusele lui îl maltratau pe

Mihail Smîntînă, dar a îndreptat arma în cea mai apropiată persoană de el.

Cu referire la prevederile art. 36 alin. (2) Cod penal, apelantul a menționat

că, în speța dată, nu s-a constatat că viața și sănătatea lui Mihail Smîntînă, în

apărarea căruia din spusele inculpatului a acționat, a fost pusă în pericol grav,

acesta ulterior nu a solicitat acordarea ajutorului medical și nu s-a constatat că i-au

fost cauzate careva leziuni corporale.

Acțiunile inculpatului corect au fost calificate în baza art. 287 alin. (3) Cod

renal, vina acestuia fiind dovedită pe deplin prin probele acumulate în cadrul

urmăririi penale, examinate în cadrul cercetării judecătorești, care demonstrează că

inculpatul a săvârșit acțiuni huliganice la 06 ianuarie 2013, aproximativ la ora

02.00, în incinta barului care aparține ÎI ,,Irina Hirțițchi” situat în s. Merenii Noi,

r-nul Anenii Noi, întrerupând activitatea barului prin acțiunile sale abuzive de

folosire a armei de foc într-un local public.

2015, a fost admis apelul, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Sergiu Jemanean

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani

închisoare, iar conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani.

4.1. Instanța de apel a constatat că, Sergiu Jemanean la 06 ianuarie 2013,

aproximativ la ora 02.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în incinta barului care

aparține ÎI ,,Irina Hirțițchi” situat în s. Merenii Noi, r-nul Anenii Noi, fără careva

motive, încălcând grosolan ordinea publică și manifestând o vădită lipsă de respect

față de societate, din intenții huliganice, a efectuat 2-3 împușcături din pistolul

model ,,Baikal 442”, cu seria și nr. ATM 6127, pe care îl deținea legal.

Din cauza împușcăturilor efectuate, activitatea barului a fost stopată, fiind

oprită muzica și aprinsă lumina.

Sergiu Jemanean, continuându-și acțiunile huliganice, cu pistolul pe care îl

ținea în mână, adresându-se cu cuvinte injurioase, i-a amenințat pe cei prezenți în

bar după care, îndreptând pistolul în direcția lui Dumitru Mîndru a cerut acestuia să

se pună în genunchi.

Acțiunile lui Sergiu Jemanean, care au durat aproximativ 10 min. au fost

curmate de către prietenii acestuia care l-au scos din incinta barului afară pentru a

se calma, însă acesta peste puțin timp a revenit în bar având la el o lopată cu care a

intenționat să aplice lovituri celor prezenți.

Bărbații care se aflau în incinta barului, în scopul de a curma acțiunile

ilegale ale lui Sergiu Jemanean, l-au blocat ridicându-i lopata și atunci acesta a

introdus mâna în buzunarul în care ținea pistolul și fără a scoate pistolul din

buzunar, din intenții huliganice, a efectuat o împușcătură nimerind în oglinda din

3

bar, spărgând-o.

4.2. Instanța de apel a reținut că, vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei

constatate este dovedită prin probele prezentate în sprijinul învinuirii, și anume:

declarațiile părții vătămate Dumitru Mîndru (f.d.114, vol.I, 2, vol.II); martorilor

Mihail Smîntînă (f.d.129, vol.I); Oleg Cicenco (f.d.124, vol.I); Arcadie Pană

(f.d.125, vol.I); Vitalie Petrilă (f.d.126, vol.I, 37, vol.II); Sergiu Moraru (f.d.120,

vol.I, 38, vol.II); probele materiale: procesul-verbal de cercetare la fața locului din

06 ianuarie 2013, prin care s-a cercetat locul producerii împușcăturilor - barul din

s. Merenii Noi, r-nul Anenii Noi, în care s-a depistat, la o distanță de 2 m de la

intrare, urme de substanță roșie brună, în interiorul barului s-a depistat oglinda în

care se află o gaură. De la fața locului au fost ridicate: substanța roșie brună, un

muc de țigară, un glonț, cu planșă fotografică (f.d.13-16, vol.I); ordonanța de

ridicare din 06 ianuarie 2013 (f.d.44, vol.I); procesul-verbal de ridicare din 06

ianuarie 2013, prin care organul de urmărire penală a ridicat pistolul model

„Baikal”, de culoare neagră, seria și nr. ATM 612797 (f.d.45, vol.I); raportul de

expertiză nr. 1036 din 22 martie 2013, prin care s-a concluzionat că tubul de cartuș

și glonțul prezentate spre examinare au fost trase din/în pistolul model ,,Baikal

442” cu seria și nr. ATM 6127, ridicat de la cet. Sergiu Jemanean (f.d.57-60, vol.I).

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, prin acțiunile sale

intenționate inculpatul Sergiu Jemanean a săvârșit infracțiunea prevăzute de

art. 287 alin. (3) Cod penal, după indicii calificativi: huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanelor, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un

cinism și obrăznicie deosebită, acțiuni săvârșite cu aplicarea armei și altor obiecte

pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului Sergiu Jemanean,

deoarece acestea nu corespund adevărului și se combat de întreaga sistemă de

probe analizate mai sus și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, care în cumul pe deplin demonstrează vina acestuia în săvârșirea

infracțiunii imputate.

Instanța de apel a stabilit că, prima instanță eronat a considerat că există

circumstanțe care înlătură caracterul penal al faptei și anume faptul că inculpatul

s-a aflat în stare de legitimă apărare, dispunând astfel achitarea acestuia de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

La individualizarea pedepsei instanța de apel, ținând cont de prevederile

art. art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, și anume de gradul prejudiciabil și pericolul

social al infracțiunii, de persoana inculpatului Sergiu Jemanean, care vina în

săvârșirea infracțiunii nu a recunoscut, are la întreținere doi copii minori, la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, circumstanțe atenuante sau

agravante nu au fost stabilite, de influența pedepsei aplicate, ajungând la concluzia

că corectarea și reeducarea acestuia poate avea loc prin stabilirea pedepsei

închisorii, cu suspendarea condiționată a executării acesteia potrivit art. 90 Cod

penal, pentru perioada de probațiune de 3 ani.

a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivare a invocat că, la adoptarea deciziei instanța de apel nu a

4

individualizat în mod echitabil pedeapsa, ignorând criteriile prevăzute de

art. art. 61, 75 Cod penal.

Consideră eronată invocarea de către instanță a unor circumstanțe cum sunt

nerecunoașterea vinovăției și existența la întreținere a doi copii minori, motive care

au stat la baza aplicării art. 90 Cod penal.

Instanța de apel nu a luat în calcul faptul, că inculpatul Sergiu Jamanean

fiind în stare de ebrietate alcoolică, fără careva motive, cu aplicarea armei de foc, a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, care se atribuie la

categoria celor grave, producând în incinta localului de agrement mai multe

împușcături, amenințându-i pe cei prezenți în bar cu pistolul, iar pe partea vătămată

Dumitru Mîndru amenințându-l cu pistolul la obligat să stea în genunchi în fața sa.

Ulterior a efectuat o împușcătură în mod orb în direcția persoanelor aflate în

acel local, nimerind în oglinda de pe perete, spărgând-o, ori, instanța de apel

condamnându-l pe Sergiu Jamanean just a reținut, că acesta atât în cadrul urmării

penale, cât și în instanțele de fond nu a recunoscut vina în cele imputate, însă

inexplicabil a aplicat inculpatului prevederile art. 90 Cod penal.

5.1. Avocatul Rodica Miroliubov în numele inculpatului, în temeiul

pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia,

solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivare a invocat că, concluzia instanței de apel este eronată, deoarece

vina inculpatului Sergiu Jemanean în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (3) Cod penal, nu este dovedită, fiindcă toate probele cercetate și enumerate în

cadrul cauzei penale demonstrează nevinovăția inculpatului fapt confirmat prin

declarațiile date de Sergiu Jemanean care a fost audiat atât la urmărirea penală, cât

și în cadrul ședințelor de judecată a primei instanțe și în cadrul instanței de apel.

Cu referire la art. 6 alin. (1) din CțEDO, art. 21 Constituția R. Moldova,

recurentul a menționat că, ținând cont de principiul prezumției nevinovăției, Sergiu

Jamanean urma să fie achitat.

Declarațiile părții vătămate depuse în cursul procesului penal pot servi la

aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări

ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Având în vedere că, la pronunțarea unei hotărâri de condamnare, instanța

trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe

sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt

decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției

inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este

în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).

Subsidiar recurentul a menționat că, în cadrul examinării cauzei instanța de

apel a respins probele apărării, declarațiile martorilor, mai mult, a examinat cauza

fără participarea părții vătămate.

cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul declarat de

procuror urmează a fi admis, iar cel declarat de avocatul Rodica Miroliubov în

numele inculpatului, urmează a fi respins, ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

6.1. Referitor la recursul declarat de avocatul Rodica Miroliubov în

numele inculpatului.

5

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, dar în temeiurile prevăzute de lege.

Colegiul penal evidențiază că, recurentul în recursul declarat invocă drept

temei de casare prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, fără a

indica concret unul din cele 5 temeiuri prevăzute expres în punctul indicat, însă

pentru a verifica temeinicia prevederilor invocate în recurs prin prisma art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, este necesar de a indica concret asupra

căror motive nu s-a expus instanța de apel, care sunt circumstanțele prin care se

constată că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

sau că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, fiindcă poziția instanței

de recurs de a suplini din oficiu recursul recurentului prin constatări subiective

constituie o derogare de la principiul contradictorialității în condițiile egalității

armelor.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, recurentul mai invocă în recursul său ca temei de casare a

hotărârilor adoptate de instanțele de fond pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs menționează că, acest temei la care se referă autorul

recursului nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar

servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței

de apel.

Instanța de recurs, menționează, că temeiul invocat de recurent - „nu sunt

întrunite elementele infracțiunii” este prezent atunci, când instanța ce a judecat

cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în

hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost

stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive

ale infracțiunii respective.

Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel examinând materialul

probator al cauzei, a stabilit cu certitudine săvârșirea de către inculpat a faptei

imputate, care întrunește elementele infracțiunii de huliganism, adică atât latura

obiectivă, cât și cea subiectivă a acestei infracțiuni, deoarece acesta, fiind în loc

public, prin acțiunile sale intenționate a încălcat grosolan ordinea publică și

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, fără careva motive,

aflându-se în incinta barului care aparține ÎI ,,Irina Hirțițchi” situat în s. Merenii

Noi, r-nul Anenii Noi, a efectuat 2-3 împușcături din pistolul pe care îl deținea

legal și continuându-și acțiunile huliganice, cu pistolul pe care-l ținea în mână,

adresându-se cu cuvinte injurioase, i-a amenințat pe cei prezenți în bar după care,

din nou, din intenții huliganice, a efectuat o împușcătură din pistol nimerind în

oglinda din bar, spărgând-o.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

6

penală.

Potrivit doctrinei penale, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 287

Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele

huliganice, ori în acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism

sau obrăznicie deosebită.

Prin acțiuni care încalcă ordinea publică, se înțelege fapta săvârșită în public,

îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea jignitoare a

persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură ordinea

publică și liniștea persoanelor.

Prin acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită, trebuie de înțeles violarea demonstrativă a normelor etice

general acceptate.

În sensul art. 131 lit. a) Cod penal, prin faptă săvârșită în public se înțelege

fapta săvârșită într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este întotdeauna

accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvârșirii faptei în acel loc nu era

prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la

cunoștința publicului și prin urmare, argumentul avocatului întru achitarea

inculpatului nu poate fi acceptat de instanță, legea penală stabilind clar semnele

componenței infracțiunii de huliganism, iar semnele faptei săvârșite de inculpat

încadrându-se în acestea.

Din conținutul hotărârii recurate, rezultă că instanța de apel corect a

constatat faptele și circumstanțele săvârșirii infracțiunii incriminate inculpatului,

descriindu-le în partea descriptivă, ulterior motivând concluzia de vinovăție prin

cumulul de probe administrate în cauză, nefiind stabilită presupusa eroare de drept

invocată de recurent.

Cu referire la dezacordul recurentului cu modalitatea de apreciere a probelor,

Colegiul penal amintește că la etapa judecării recursului, instanța nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind exclusiv atribuțiile instanțelor de

fond.

Tot aici urmând a se menționa, că potrivit jurisprudenței constante a

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, regula generală desprinsă din

dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de

judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept.

Colegiul penal lărgit respinge argumentul recurentului referitor la faptul că,

instanța de apel a examinat cauza în lipsa părții vătămate, or potrivit

proceselor-verbale ale ședințelor de judecată se constată că la 31 martie 2015 și

01 decembrie 2015 (f.d.3-7, 36-40, vol.II) partea vătămată a fost prezentă, în aceste

ședințe fiind dispusă audierea acesteia, a martorilor, a inculpatului și verificate

probele materiale, rezultând astfel, că examinarea cauzei în instanța de apel a avut

loc în prezența părții vătămate Dumitru Mîndru.

În acest context, Colegiul penal lărgit decide asupra respingerii, ca

inadmisibil, a recursului ordinar declarat de avocatul Rodica Miroliubov în numele

inculpatului, deoarece temeiurile invocate nu si-au găsit confirmarea în speța dată.

7

6.2. Referitor la recursul declarat de procuror.

Potrivit art. 435 alin. (2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța admite recursul, casează parțial hotărârea atacată, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului.

În conformitate cu prevederile art. art. 414 - 417 Cod de procedură penală,

instanța de apel, urma să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de

drept, inclusiv: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a

fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă

normele de drept procesual penal, au fost corect aplicate.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, o hotărâre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Cu referire la cele ce preced, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de

apel greșit și-a motivat soluția privind individualizarea executării pedepsei în

privința inculpatului și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, eronat

aplicând în privința inculpatului dispoziția art. 90 Cod penal.

Discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în privința

aplicării pedepsei cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

În acest context, instanța de recurs amintește că, potrivit prevederilor art.75

Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea cu

privire la vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să

constate dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l

supune pe inculpat răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care

urmează a i se stabili acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în

partea specială.

Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea

drepturilor omului protejate de Convenția Europeană.

Colegiul penal remarcă aici că, principalele elemente de care judecătorul

(sau completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează

cauza penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale

prevăzute în art. art. 62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform

limitelor fixate în articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.

8

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de

încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.

Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de

scopul urmărit de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de urmările produse

sau care urmau a se produce.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește

având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de

dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea

infracțiunii.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, sau

valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul de

pedeapsă, prevăzut de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii pedepsei închisorii, continuă operațiunea de

individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin

numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită

inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității acestuia de

a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate

atinge și prin aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe o

perioadă de probațiune stabilit de instanța de judecată.

Pe cale de consecință, raportat la considerentele expuse supra, Colegiul

penal remarcă că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci

o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea săvârșită de ea

este un incident în viața acesteia.

Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru

stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din

care considerente a concluzionat că inculpatul nu este rațional să execute real

termenul pedepsei stabilite.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a

instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o

acorde.

La caz, din actele dosarului se constată că inculpatul a săvârșit o infracțiune

gravă, iar vina în săvârșirea acestei infracțiunii nu a recunoscut.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei închisorii pe

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7

ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că

nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și perioada de probațiune.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, se constată că la

stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanța nu a avut în vedere

scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. art. 61, 75 Cod

9

penal, nu a ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind

analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării acesteia.

Astfel, instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă și

cuantumul pedepsei stabilite inculpatului, nu este în acord cu principiul

proporționalității având în vedere fapta săvârșită și urmările produse.

Mai mult, Colegiul lărgit amintește că raționamentul de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia

până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în

fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul

își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul

procesului, ceea ce în cauza deferită judecății nu se constată.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; - natura și gravitatea rezultatului

produs sau a altor consecințe ale infracțiunii; - motivul săvârșirii infracțiunii și

scopul urmărit; - conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

La caz, așa cum rezultă din textul deciziei instanței de apel, aceasta și-a

motivat dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate

inculpatului menționând că inculpatul se poate îndrepta fără a executa real

pedeapsa închisorii, ceea ce se consideră de către instanța de recurs drept o

concluzie eronată, care nu poate fi menținută.

Instanța de recurs, găsește întemeiate motivele recursului declarat de

procuror și constată că, concluzia instanței de apel, precum că, corijarea

inculpatului este posibilă prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea

condiționată a pedepsei, a fost greșită, neîntemeiată și din aceste considerente o va

exclude, nefiind considerat faptul că, prin această soluție se înrăutățește situația

inculpatului.

Prin urmare, rejudecând cauza, instanța de recurs conchide că în privința lui

Sergiu Jemanean, care a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4

ani închisoare, urmează a i se stabili executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Colegiul penal menționează că excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod

penal, în raport cu soluția prevăzută la art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, nu poate fi considerată o agravare a situației acestuia, deoarece

nu s-a făcut o altă reîncadrare a faptei în sensul agravării și nici nu s-a dat o altă

individualizare a pedepsei stabilite în același sens.

Călăuzitoare în acest aspect este și recomandarea formulată de Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție nr. 62 „Cu privire la înțelesul sintagmei „dacă

nu se agravează situația condamnatului” ce se conține în art. 435 alin. (1) pct. 2)

lit. c) Cod de procedură penală”, potrivit căreia: „Ca agravare a situației

condamnatului se înțeleg situațiile de schimbare a soluției din achitare în

10

condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau un alt alineat nou,

literă, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în pedeapsă prevăzută

de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse

ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicarea unor

măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere în recurs a stării

de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuă; situații de

învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început ori

orice altă modificare a învinuirii, care afectează dreptul inculpatului la apărare”.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat de

procuror urmează a fi admis, casată parțial hotărârea atacată în partea stabilirii

pedepsei, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în privința lui

Sergiu Jemanean.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Rodica

Miroliubov în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 01 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui Jemanean

Sergiu Serghei.

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, se casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2015, în latura stabilirii pedepsei, în

cauza penală în privința lui Jemanean Sergiu Serghei, se rejudecă cauza și se

pronunță o nouă hotărâre, prin care:

Jemanean Sergiu Serghei se consideră condamnat în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Termenul de executare a pedepsei lui Jemanean Sergiu Serghei se

calculează din momentul reținerii acestuia.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărârii atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 iulie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

Nadejda Toma

11